Aria dorintelor

Aria dorintelor

Aria dorintelor se circumscrie aspiratiilor catre diferitele bunuri si servicii care pot satisface anumite nevoi. Satisfacerea nevoilor se realizeaza diferit in functie de nuivelul de organizare si dezvoltare a societatii umane. "Desi nevoile sunt putine, dorintele unui om sunt foarte numeroase, ele fiind in permanenta modelate de forte si institutii sociale precum biserica, scoala, familia si de marile corporatii" .

Experienta societatii contemporane evidentiaza un aparent paradox, in sensul ca, in acele comunitati in care s-a intensificat activitatea religioasa s-ar fi diminuat activitatile economice, iar acolo unde este o intensa activitate economica se resimte o scadere sau chiar indiferenta religioasa. Sub acest aspect protestantismul determina un comportament oarecum diferentiat in raport cu cel catolic, dar mai apropiat de cel ortodox. În doctrina catolica si intr-o oarecare masura si-n cea ortodoxa Dumnezeu este bun si indurator, iar mantuirea depinde in mare masura de gradul incare sunt respectate poruncile divine. Doctrina protestanta si alte doctrine conexe incurajeaza viata activa, munca in mod explicit. Max Weber , considerat de unii drept cel mai mare sociolog al tuturor timpurilor si-n acelasi timp unul dintre principalii adversari teoretici al tuturor timpurilor ai lui Karl Marx, sustine ca protestantismul ca miscare religioasa a influentat dezvoltarea culturii materiale si a imprimat o tendinta generala prin impulsurile psihologice care au dat un sens dorintelor cotidiene. Fara a face o analiza de detaliu a ideilor religioase, Max Weber sustine ca, munca continua este modul de viata poruncit de Dumnezeu caruiea fiecare om trbuie sa i se conformeze. Utilitatea activitatii este judecata dupa rezultatele bune obtinute, care la randul lor reprezinta semne ale gratiei divine. Profitul si bunastarea sunt condamnabile numai daca ele conduc la lenevie si delasare. Dimpotriva dorinta de bunastare este apreciata ca un dar a lui Dumnezeu ce nu poate fi refuzat, daca dorinta se realizeaza prin directa consecinta a unui efort permanent, iar dobandirea de castiguri este o obligatie, o datorie pentru intreprinzator.

Consecintele dorintei de a fi satisfacuta o nevoie se materializeaza in actul de cumparare. Marketingul apreciaza dorintele nu numai ca liant intre nevoi si cereri, ci si ca element de potentare a sferei necesitatilor si cererii.

Dorinta generala a oamenilor de a benficia de sanatate deplina si un mediu ambiental ce sa-i garanteze o viata sanatoasa a determinat orientarea si conceptia de marketing sa-si largeasca scopul prin cuprinderea in aria de procupari si a elementelor legate de mediu. Calitatea vietii cuprinde nu numai satisfacerea nevoilor si dorintelor prin bunuri si servicii indestulatoare si de calitate, ci si calitatea conditiilor de mediu natural in care omul munceste si traieste. Tinta marketingului trebuie sa fie optimizarea calitatii vietii. Cu un asemenea obiectiv, marketingul a devenit aliat curentului de opinii cunoscut sub numele de environmentalism si care a aparut la inceputul anilor '80 ca o reactie a oamenilor la degradarea mediului si care au inteles ca numai o miscare organizata a cetatenilor si guvernelor pentru protectia si ameliorarea mediului de viata poate identifica solutiile pentru eliminarea sau cel putin reducerea cauzelor care genereaza deterioarearea mediului. În acest context marketingul agroalimentar a primit puternice valente de dezvoltare.

Marketingul agroalimentar a contribuit la proiectarea si aplicarea solutiilor, determinand agentii economici, consumatorii si autoritatile sa acorde importanta si sa actioneze mai mult pe principii ecologice. Aceste principii vizeaza o educatie ce pune la baza dorinta de a forma obiceiuri si comportamente ecologice de consum, de recreere si utilizare a componenetelor mediului prin protejarea ecosistemului. Primele rezultate nu s-au lasat asteptate: alimente cu mai putine grasimi si toxine, echipmente pentru controlul poluarii si captarea noxelor, substante biodegradabile, benzina ecologica (fara plumb sau cu continut redus) s.a. S-a realizat o adevarata simbioza intre ecologie si marketing, la care se face referire sub diverse denumiri: marketing ecologic, ecomarketing sau marketingul verde ("green marketing"). Paralel actioneaza pe plan international organizatii cum sunt Grrenpeace, Friends of the Earth (Prietenii pamantului) asumandu-si rolul de a semnaliza si avertiza opinia publica internationala privind procesele ecologice. În vederea incurajarii consumului unor produse care respecta normele de protectie a mediului si sanatatii populatiei, mai multe tari vest-europene, SUA si Canada au adoptat un sistem de "etichete ecologice" oficiale atribuite unor produse sau grupe de groduse (pe langa certificatele tehnice care le insotesc). Germania (fosta RF) este prima tara care a practicat acest sistem (1979 utilizand o eticheta sugerta de Programul Natiunilor Unite pentru Mediu denumita "ingerul bleu". În prezent aceste etichete au fost atribuite la peste 3.500 de produse care circula pe piata.

În toate tarile membre ale Comunitatii Economice Europene, adevaratul "ecoprodus" este considerat acela care nu contravine nici mediului, nici sanatatii, incepand de la primul stadiu al producerii, pana la cel al consumarii si eliminarii lui dupa ingerare, fara a avea efecte nocive asupra oranismului uman sau asupra mediului.

Marketingul social agroalimentar si biotehnologiile

Dorinta de a avea o viata si un mediu sanatos a determinat marketingul agroaliomentar sa-si asume, dar si sa influeteze responsabilitati sociale in formarea si aplicarea cadrului legislativ complex privind prevenirea degradarii si poluarii mediului, concomitent cu crearea de rezervatii si parcuri naturale prin identificarea si protejarea monumentelor naturii. Drept consecinta, multe tari au adoptat o legislatie foarte severa in acest domeniu, concretizata in: fixarea de norme si standarde ridicate privind noxele, evacuarile de reziduuri si utilizarea agrotehnicilor privind agricultura durabila; crearea unui sistem national de recuperare si reciclare a ambalajelor si deseurilor, inclusiv introducerea de taxe pentru ambalajele si deseurile nerefolosibile; instituirea unui sistem de supraveghere exigent mergand pana la amenzi, penalitati si sanctiuni, inclusiv incetarea activitatii culpabile. În tara noastra, Legea Protectiei Mediului (nr. 137/1995) are la baza principiile si elementele strategice care conduc la dezvoltarea durabila a societatii. Alaturi de cele patru principii de baza din legislatia europeana:

principiul precautiei in luarea deciziei;

principiul prevenirii riscurilor ecologice si a producerii daunelor;

principiul poluatorul plateste (introdus inca din 1973);

dezvoltarea durabila

legislatia romaneasca mai cuprinde inca sase principii:

principiul conservarii biodiversitatii si a ecosistemelor specifice cadrului biogeografic natural;

inlaturarea cu pioritate a poluatilor care pericliteaza nemijlocit si grav sanatatea oamenilor;

crearea sistemului national de monitorizeare integrala a mediului;

mentinerea, ameliorarea calitatii mediului si reconstructia zonelor deteriorate;

crearea unui cadru de participare a organizatiilor neguvernamentale si a populatiei la elaborarea si aplicarea deciziilor si la al zecelea principiu priveste:

dezvoltarea colaborarii internationale pentru asigurarea calitatii mediului.

Concomitent, prin atributul de inventivitate, marketingul agroalimentar, ca parte a marketingului a inteles sa fructifice rolul activ si progresist al environmentalismului prin crearea de oportunitati pozitive, iar prin caracterul sau pragmatic, marketingul agroalimentar a convins consumatorii de ce produsele si serviciile realizate pe baze ecologice sunt mai scumpe si ca asa zisa taxa asupra "produselor verzi" trebuie sa fie acceptata si suportata de beneficiarii acestor bunuri.

Cunoasterea sferei dorintelor a determinat marketingul sa raspunda de aflarea produselor pe care clientul le doreste sau le va dori in viitor conturandu-se tot mai pregnant interesul public, prosperitatea generala a societatii care implica si calitatea mediului. Armonizarea intereselor in relatia consumator-producator-societate implica o noua abordare, mai larga, a conceptului de marketing ce vizeaza maximizarea obiectivelor (satisfactie, profit, interes general) prin minimizarea efectelor negative asupra sistemului social. În timp ce Peter F. Drucker , considerat ca fiind parintele fondator al disciplinei stiintei conducerii, se indoieste de posibilitatea aplicarii depline a conceputului de marketing, Philip Kotler sustine ca marketingul atat ca si conceptie cat si ca orientare nu genereaza conflicte potentiale pe termen lung intre interese, ci dimpotriva, le armonizeaza propunand chiar conceptul de marketing social sau societal. "Conceptul de marketing social sustine ca sarcina unei organizatii este sa determine nevoile, dorintele si interesele pietelor tinta si sa ofere satisfactia asteptata intr-un mod mai eficient decat concurentii sai, in asa fel incat sa mentina sau sa sporeasca bunastarea consumatorilor si a societatii".

Analizand actiunile sociale pe temeiul unor judecati de valoare privind gestionarea rationala prin optimizarea raportului dintre eforturi si efecte, marketingul isi ofera tehnicile de investigare sau de publicitate in zona problemelor de interes social, prin difuzarea unei idei, adeziunea la o cauza sociala, formarea sau modificarea unui anumit comportament sau opinii. Noua abordare a marketingului ca si concept si orientare practica a condus la mai multe propuneri de denumiri: "marketing ecologic", iar viziunea unui "capitalism protector" in care profitul firmei este destinat si pentru rezolvarea problemelor sociale si de mediu este denumita "marketing cauzal".

Literatura de specialitate utilizeaza mai frecvent denumirea de marketing social, a carui paternitate este revendicata de Philip Kotler si Gerald Zaltman , primii care au utilizat, se pare, notiunea aceasta intr-un studiu publicat in 1971. În 1972, Universitatea din Illinois organizeaza prima Conferinta Nationala de Marketing Social, urmand in 1974 la Conferinta Internationala pentru Sistemele de Marketing pentru tarile in curs de dezvoltare de la Tel Aviv sa fie abordate, pe langa marketingul in agricultura si aspectele sociale ale marketingului, iar in 1975 se desfasoara la Bruxelles, primul Congers International de Marketing Social. Cu acest prilej, Philip Kotler propunea pentru marketingul social, urmatoarea definitie: "elaborarea, punerea in aplicare si controlul programelor urmarind cresterea adeziunii la o idee, la o cauza sau la un comportament social, in cadrul unuia saui mai multor grupuri vizate . Marketingul social utilizeaza segmentarea pietei, studii de piata, punerea in valoare a conceptelor de comunicatie, facilitati, stimuli, teoria schimburilor, pentru a obtine maximum de reactie din partea grupurilor vizate". Prin urmare, studierea dorintelor sociale a generat aparitia marketinului social, ca efect al aparitiei unui nou rol al marketingului, acela de "avocacy" , care presupune orice fel de incercare de a convinge lumea sa adopte un comportament mai bun, atat din punct de vedere social, cat si individual. În contextul marketingului social firmele actioneaza in directia incorporarii aspectului social in activitatea lor de marketing.

Marketingul social trebuie sa puna la temelia sa nu principiul ca omul este stapanul naturii, ci principiul ca omul este parte componenta a naturii si, ca atare, tot ce intreprinde trebuie sa urmareasca consolidarea echilibrului dat de natura. Cunoasterea acestui echilibru, in toate detaliile si complexitatea lui, este necesar a fi dezideratul permanent in tot ce proiecteaza si intrepinde o unitate agricola sau agroalimentara. Contributia chimiei in agricultura si-n industria agroalimentara a devenit in prezent o problema de interes si reflectie care a atras atentia societatii in general. Miscarea care a luat ampolare in SUA, in numeroase tari din Europa (Elvetia, Austria, Suedia, Germania si mai recent in Franta si Italia), dar si in tari asiatice precum Japonia si China pe tema biotehnologiilor agricole, reprezinta cu adevarat o revolutie pe linia culturii agrare, o reflectare a ideilor promovate de marketinul social care promoveaza principiul abordarii activitatilor de productie agroalimentare avand ca scop esential protectia mediului ambiant si sanatatea umana fara aportul chimiei. De exemplu, se sustine argumentat ca antidotul natural cel mai eficace ramane apararea si conservarea mediului inconjurator si extinderea culturilor agricole si silvice, care au nu numai functia de a asigura bunuri de consum, dar si pe cea de decarbonizare si oxigenare a mediului. Argumentul il reprezinta experientele ce au demonnstrat ca un hectar de porumb absoarbe pe zi 100 kg bioxid de carbon, in timp ce un hectar de lucerna elibereaza anual circa 700 kg oxigen.

Marketingul social stimuleaza cercetarea stiintifica agricola promovand metoda asa-zisei "lupte integrate", in care se vizeaza inlocuirea interventiei chimice cu cea biologica prin practici agricole nefavorabile insectelor daunatoare, practicarea de perdele, garduri, plante capcana, crearea primelor soiuri de plante cu adaptare mai buna si care permit reducerea pana la suprimare a tratamentelor cu produse fitofarmaceutice sau fertilizanti chimici cu remanenta indelungata si netoxici pentru oameni, plante, animale si albine. În acest context marketingul social este "bagheta de aur" in orientarea agromarketingului.

Viitorul apartine biotehnologiilor. Specialistii sustin ca, in mod sigur, exista tehnologii agricole inca neexploatate si care cu siguranta isi vor aduce aportul la hrana omenirii, fara produse chimice. De multe ori se emite ipoteza ca nu este exclus, ca in viitor, multe alte specii de plante sa intervina in existenta omenirii. Aceasta idee se bazeaza, probabil, pe rationamentul ca astazi dintre speciile vegetale de ordinul miilor ce au o mare raspandire pe pamant numai 13 specii asigura aproape in intregime resursele energetice necesare. În ordine acestea sunt: orezul, graul, porumbul, trestia de zahar, sfecla de zahar, cartoful, cartoful dulce, maniocul, fasolea, soia, bananul, nuca de cocos si arahidele.

În cartea sa "geografia foamei", scriitorul brazilian Josue de Castro arata ca in decursul a 100 de ani, SUA, utilizand ingrasaminte si alte produse chimice fara egal, au determinat saracirea a peste 100 milioane acri de teren. Agricultura chineza se perpetueaza de peste 14 secole, fara ca terenul sa dea cel mai mic semn de saracire sau "oboseala" si aceasta pentru ca este bazata exclusiv pe ingrasaminte organice, naturale. Iata de ce raportul dintre biotehnologii si dezvoltarea agroindustriala constituie pentru perioada imediat urmatoare domeniul cel mai de interes, adoptat inclusiv in tarile Comunitatii Europene, in cadrul programului intitulat simbolic CARTEA VERDE.

Rezulta prin urmare ca, perceptia si comportamentul fata de mediul inconjurator difera radical de la o arie geografica la alta. În primul caz (SUA), conceptele strict economice au predominat si cresterea productivitatii a fost insotita de cresterea presiunilor asupra ecosistemelor, degradand si amenintand mediul cu efecte implicite asupra societatii umane.

În sistemul productiei biologice, profitul maxim si cel pe termen scurt sunt neacceptate pe considerentul ca afecteaza mediul natural. Marketingul social are menirea ca-si construieste metode de convingere pe baza principiilor ecologice si etice, proscriind specializarea extrema si productia agricola intensiva. În acest sens rezultate notabile se regasesc mai ales in tarile dezvoltate economic, care au infaptuit programe speciale de 2-5 ani privind educatia si formarea competentei profesionale in vederea trecerii de la sistemul de exploatatie conventionala la productia biologica (Germania detine in prezent peste 3000 unitati agricole cu 50.000 ha exploatate in sistem biologic).

La Conferintele regionale FAO pentru Europa a aparut de multe ori problematica contradictiei ce exista intre obiectivele vizand eficienta economica in agricultura si cele ale liberului schimb la produsele agricole si agroalimentare in contextul international, pe de o parte si obiectivele nationale legate de siguranta alimentara, preturile de revenire in agricultura, protectia locuitorilor satelor, inclusiv a mediului ambiant pe de alta parte.

În conceptia FAO, pe primul loc se situeaza ca factori ai viitorului populatia rurala si mediul inconjurator. În acest sens, fiecare tara trebuie sa-si fundamenteze preocuparile, strategiile si programele de guvernare. În anul 1988 Comunitatea Europeana dorind sa reinstaureze echiliibrul intre interesele lumii rurale si intreaga societate europeana a adoptat strategia numita "viitorul lumii rurale" care sintetizeaza urmatoarele obiective si masuri adecvate la trei tipuri zonale ale spatiului rural (Tabelul 1).

Tabelul 1. Sinteza strategiei "viitorul lumii rurale"

Marketingul social da o noua dimensiune agriculturii promovand conceptul ca, prin activitatile agricole nu trebuie urmarita numai dorinta de a obtine produse agricole si agroalimentare, ci si crearea unui anume mod de organizare a economiei spatiului rural si peisajului cultural in toate zonele. Marketingul social agroalimentar nu impartaseste ideea concentrarii populatiei rurale in zonele cu terenuri si conditii favorabile si parasirea teritoriilor rurale mai putin favorizante diferitelor activitati asa-zise marginale, pentru ca si aceste zone dintr-o serie de ratiuni sociale trebuie facute atractive.

La noi in tara, potrivit analizelor efectuate in perspectiva aderarii la Uniunea Europeana[10], se considera ca principala zona defavorizata este cea montana care cuprinde 46% din teritoriul a 28 de judete, 687 de comune cu 3.300 de sate si o populatie de 3,6 milioane locuitori din care circa 2 milioane sunt producatori agricoli. Solutionarea dezvoltarii comunitatilor rurale defavorizate din zona montana poate avea loc in cadrul unor proiecte de dezvoltare corect fundamentate si cu contributia unor fonduri nationale, precum si a unor fonduri speciale comunitare destinate zonelor defavorizate. Acest lucru presupune crearea unui mecanism de parteneriat care sa asocieze sectorul public cu cel privat in scopul unei abordari globale a dezvoltarii rurale printr-un sistem de cooperare institutionalizat care sa aiba in vedere cel putin trei probleme:

diversitatea proceselor sociale care au loc in agricultura si in mediul rural;

complexitatea activitatii legaturilor dintre agricultura si sectoarele din amontele si avalul acestei ramuri si a vietii economice a comunitatii rurale;

dimensiunile ecologice si ale habitatuui rural.

Agricultorii au in gestiune cea mai mare parte a teritoriului rural si prin urmare, ei trebuie recunoscuti ca gestionari ai patrimoniului nostru si remunerati pentru acest rol . În numeroase tari europene se aloca suport financiar prin subventii pentru indeplinirea acestei dorinte de protectie si de punere in valoare a peisajului si a conditiilor naturale de viata, dar si de nevoia de siguranta alimentara. Agricultorii sunt sustinuti prin sprijin material si financiar pentru a face atractiva perpetuarea practicilor agricole traditionale, pentru modelarea ambientului natural si cultural, asigurandu-se astfel consolidarea temeliei menite sa sustina in timp realizarea dorintei de a fi garantata continuitatea gestionarii in bune conditii a mediului rural.

Se observa in ultimii ani o aderenta tot mai larga la asemenea curente de idei privind dorinta si de a sustine zonele defavorizate, dar si dezvoltarea unei agriculturi "prietenoase" cu mediul ce ne inconjoara, ambele probleme neputand face abstractie de problema financiara a subventiei.

Potrivit prevederilor pe termen lung, a Acordului final al Rundei Uruguay, ceea ce inseamna mileniul urmator, tendinta generala dorita este de reducere treptata a subventionarii agriculturii nemaifiind agreat modelul practicat in deceniile secolului ce-l incheiem, dar in mod sigur, problema se va pune foarte nuantat si diferit ca sistem. Analizand datele din Tabelul 2 sesizam ca nivelul de sustinere a agriculturii in Romania exprimat in indicatorul echivalent subventii la producator (ESP) a fost foarte scazut in comparatie cu majoritatea tarilor din O.C.D.E. chiar de 3-4 ori mai mic. Sesizam din aceleasi date ca in general media tarilor O.C.D.E. s-a situat peste nivelul de 40% din valoarea finala a productiei, in timp ce in Romania abia in 1994 a atins un procent apropiat de 10%.

Tabelul 2 Echivalentul subventie la productie (ESP) pe ansamblul produselor agricole in tarile O.C.D.E. plus Romania, 1989-1992

Sursa: Ministerul Finantelor

Se adauga din datele Bugetului Ministerului Agriculturii si Alimentatiei

ESP % - 1993 = 2,3

1994 = 9,7

În general sustinerea agriculturii romanesti s-a facut sub forma serviciilor pentru agricultura, subventionarii unor input-uri romanesti si uneori a scutirilor de taxe. Din 1994 au fost introduse si masuri de sustinere sub forma platilor directe, sau mai recent din 1997 sub forma bonurilor de valoare pentu diferitele categorii de lucrari, fara insa ca rezultatele notabile sa fie puncte de referinta performante, intrucat mecanismul a functionat greoi.

Academicianul Tiberiu Muresan a emis in 1992 urmatoarea reflectie: "Desigur, agricultura ca ramura de baza a economiei nationale, are un anumit specific, fiind in directa legatura cu factorii naturali de risc, decizile fiind supuse conditiilor aleatoare de incertitudine, in care entropia te pandeste la tot pasul. În aceste conditii, pornind de la situatia actuala a relatiilor agrare, nu este sigur daca nu cumva costurile sociale generate de tranzitia taranimii la economia de piata - cel putin pentru o anumita perioada - sa fie dintre cele mai ridicate, in comparatie cu celelalte ramuri ale economiei nationale".

O asemenea reflectie are o deosebita importanta in conditiile Romaniei care cuprinde un numar insemnat de localitati rurale, amplasate pe intreg teritoriul, spatiul rural reprezentand 64% din fondul funciar al tarii, peste 48% din totalul populatiei si peste 3 milioane din populatia activa, ceea ce reprezenta in 1993, 35,9% situandu-se din acest punct de vedere ca fiind una din cele mai "rurale" tari din cadrul Uniunii Europene (Tabelul 3). În mediul rural dispersia populatiei a fost in 1995: 2688 comune cu sub 1000 locuitori, din cele 13000 de sate, 2579 aveau mai putin de 200 locuitori . Populatia romaneasca ocupata in agricultura, deci cea care gestioneaza cea mai mare parte din spatiul rural, manifesta un proces asimetric comparativ cu celelalte tari. Din datele sistematizate in Tabelul 3 realizam ca populatia ocupata in agricultura are in ultimii ani numai pentru Romania tendinta de crestere, ca urmare a declinului activitatilor mai ales in industrie, dupa cum se poate observa in tabelul 4, nefiind previzibila o reducere semnificativa a populatiei rurale. Se pot insa prevedea mutatii in activitati, care se vor amplasa in mediu rural, cu precadere in sfera prelucrarii produselor, in sfera serviciilor economice si sociale s.a. În acest sens o larga si diversificata piata este in formare, in care marketingul social agroalimentar va avea o contributie tot mai mare.

Tabelul 3 Evolutia populatiei ocupate in agricultura in total populatie ocupata (%)

Sursa:

Anuarul statistic al Romaniei, 1990.

Eurostat: Revenu agricole 1994, Theme 5, Serie A, Luxembourg, 1995.

Report from ad-hoc experts, OECD, 1993.

Anuarul statistic al Romaniei, CNS, 1993.

Anuarul statistic al Romaniei, CNS, 1994.

Eurostat, 1993.

Tabelul 4. Populatia ocupata pe ramuri ale economiei nationale (mii persoane)

Sursa: dr. Constantin Mincu, Implicatiile contextului politic, economic si social asupra resurselor umane destinate apararii, MAN, Bucuresti, 1997.

Populatia rurala manifesta ca si in celelalte tari o tendinta de imbatranire (Tabelul 5), persoanele in varsta de peste 65 de ani reprezentand 22% in Romania si Grecia. Ponderea femeilor ocupate in agricultura nu depaseste pe cel al barbatilor, doar in danemarca si Franta, in restul tarilor preponderente sunt femeile, mai ales in Portugalia si Ungaria.

Tabelul 5 Populatia rurala: structura pe sexe si grupe de varsta

Sursa:

Recensamantul populatiei si locuintelor din 7 an. 1992, vol. I. Populatie - Structura demografica, CNS, 1994

Demographic Yarbook, Annnuaire demographique. Edition speciale, Special Issue, United Nations

La noi in tara, potrivit analizelor efectuate de general de brigada dr. Constantin Mincu , imbatranirea demografica se manifesta prin cresterea numarului populatiei de 60 de ani si peste de la 3,1 la 3,7 milioane persoane 1977-1992. Avand in vedere scaderea numarului populatiei in varsta de 0-14 ani, ponderea varstinicilor in total populatie a urcat, in aceeasi perioada de la 14,4 la 16,4%.

Pana in anul 2005, numarul persoanelor varstnice este estimat sa creasca cu aproximativ 400 mii, ponderea acestora in totalul populatiei urmand sa ajunga la 18,5%. Migratia interjudeteana a amplificat imbatranirea demografica in judetele Buzau, Calarasi, Dolj, Teleorman, Salaj, Arad si Mehedinti (peste 18% batrani). La extrema opusa, o pondere a persoanelor varstnice mai mica de 15% se intalneste in judetele Bacau, Bistrita-Nasaud, Iasi, Maramures, Satu-Mare, Sibiu, Brasov, Constanta, Galati, Hunedoara. Raportul de dependenta de varsta este de 64, adica 100 persoane in varsa de munca sustin 64 tineri si batrani (56 in mediul rural si 75 in cel rural).

Aceste analize prezinta deosebita importanta pentru marketingul social agroalimentar care si-a insusit si promoveaza cu metodele specifice conceptul de dezvoltare umana durabila DUD utilizat de Programul Natiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD) si care a adoptat ca masura a dezvoltarii umane un indice agregat pe baza a trei componente esentiale: longevitatea, nivelul de educatie si standardul de viata. Indicele DUD este o masura relativa, rezultata dintr-un set de norme alese pentru valori maxime si minime pentru fiecare componenta.

Aceste norme sunt:

speranta de viata intre 25-85 ani

gradul de alfabetizare intre 0-100%

durata medie de scolarizare intre 0-15 ani

venitul pe locuitor intre 200-40.000 dolari SUA

În anul 1994 indicele dezvoltarii umane in Romania a fost de 0,705, rezultat din speranta de viata la nastere de 69,5 ani, a gradului de alfabetizare de 96,9%, al duratei medii a scolarizarii de 8,4 ani si a produsului intern brut pe locuitor la 3000 dolari SUA. Raportul mondial al dezvoltarii umane durabile publicat de PNUD in 1994, cu referire la anul 1992, situeaza Romania pe locul 72 dintr-un numar de 173 tari ale lumii si pe locul 30 din 31 tari industrializate.

Dezvoltarea durabila a comunitatilor rurale este un proces ce reclama un timp mai indelungat, mai ales din cauza dotarii localitatilor si marea varietate a conditiilor locale. În schimb, dimensiunea educationala a populatiei ocupate in agricultura va spijini acest proces. Potrivit anchetei sociologice in 500 de comune efectuata de Institutul de economie si sociologie rurala, dispunem de un potential ridicat de cadre de specialitate cu studii superioare (ingineri agronomi, ingineri zootehnisti, medici veterinari, ingineri mecanici) si cu studii medii, care impreuna insumau 50.380 persoane la nivelul anului 1992.

Apreciem ca marketingul social agroalimentar, prin conotatiile specifice de dezvoltare durabila si baza solida prin dezoltarea biotehnologiilor va avea in timp succes la noi in tara si pentru ca dimensiunea educationala a populatiei ocupate in agricultura este destul de buna, fiind relevata de urmatoarele date: 35,4% din persoane au scoala primara, 56% au pregatire profesionala si postliceala si numai 6% sunt nescolarizati (Tabelul 6).

Sursa: Prelucrat IEA informatia din Recensamantul populatiei si locuintelor din 7 ian. 1992, vol II, Populatie - structura social-economica, CNS, 1994.

Credem in succesul marketingului social agroalimentar si pentu ca la noi in tara imbunatatirea in timp a structurii pe nivele de instruire a populatiei faciliteaza actiunea de a convinge sa fie aplicate ideile si probelmele promovate de marketingul social si implicit stimularea biotehnologiilor care asigura armonia societate-mediu. Exemplificam in acest sens faptul ca in invatamantul superior universitar in anul 1994-1995 functionau 63 institutii publice cu 262 facultati in care erau inscrisi 255 mii de studenti, din care 3,6 % la agricultura, inclusiv medicina veterinara (Tabelul 7). În invatamantul superior particular erau inscrisi 130 mii studenti. Desigur calitatea capitalului uman este o problema de mare importanta pentru marketingul social.

Tabelul 7. Studenti inscrisi pe grupe de specialitate si anii de studii, in anul universitar 1994-1995 (invatamant de zi, seral si fara frecventa)

Sursa: dr. Constantin Mincu - Implicatiile contextului politic, economic si social asupra resurselor umane destinate apararii, MAN, Bucuresti, 1997

Fisele nutritionale insumate ajuta de asemenea la evaluarea cat mai corecta a elasticitatii pe baza triunghiului de fenomene cerere-oferta-pret sau a binomului venit-pret s.a.m.d. Totodata sinteza acestor fise analizate in interdependenta cu rezultatele cercetarilor nutritionale, asigura o baza de date reale si necesare pentru biotehnologiile actuale si viitoare. De asemenea, analizate in functie de solvabilitate, aceste sinteze ajuta la stabilirea de strategii de marketing. În aceste cazuri mixul de marketing ca baza a strategiei ia forme practice mult mai sigure sub toate aspectele, fata de cele determinate in prezent pe baza metodelor si tehnicilor de marketing cunoscute.

Interesul pentru marketingul social este in crestere pentru ca acest concept sustine ca principala sarcina a unei unitati economice este satisfactia consumatorului si bunastarea societatii pe termen lung, deziderate ce pot fi atinse numai cu ajutorul unei populatii instruite si dornica de civilizatia ce armonizeaza dorintele omului cu legitatile naturii.

Abordarea preocuparilor majore, pe masura gravitatii si importantei vitale pe care o are conservarea mediului si a sanatatii umane ne indeamna sa propunem un instrument de lucru, care poarte sa apara la o prima analiza, ca un aspect utpoic irealizabil, dar dupa o studiere de detaliu, solutiile de rezolvare nu se vor lasa asteptate pentru ca ele trezesc interesul cercetarii si aprofundarii problematicii. Acest instrument de lucru se propune a se numi "fisa nutritionala" care sa fie intocmita in timp pentru fiecare personaa sau grupe de persoane cu caracteristici apropiate. Pe baza unor metode si tehnici, cum ar fi de exemplu iridologia, s-ar putea diagnostica consumatorii si, in functie de rezultat, s-ar stabili oportunitati in consumul agroalimentar pentru fiecare consumator, sesizandu-se de la caz la caz care produse contribuie la mentinerea sanatatii si care afecteaza starea respectiva. Fiecare situatie va arata ce produse se recomanda sau, dimpotriva, sunt daunatoare in situatia data. Recomandarile pot sa ia in considerare diversitatea, calitatea si solvabilitatea in functie de fiecare situatie diagnosticata, pentru a raspunde dorintei generale de a sti ce si cat sa consumi pentru a fi sanatos, in functie de starea de echilibru a organismului.

Termenul de iridologie acopera continutul metodei si tehnicii de investigare a starii organismului uman prin intermediul ochiului, pe baza unor percepte vechi de invatatura privind viata, imbunatatirile cu progresele medicinei, biologiei, chimiei alimentare, nutritiei s.a.

Literatura medicala , , , de specialitate arta ca irisul reprezinta harta de proiectie a oragnelor interne, ca el poate furniza informatii despre trecutul patologic al omului, starea bioenergetica actuala. De asemenea, irisul pate fi util in stabilirea pronosticului afectiunilor si deci baza de intocmire a fisei nutritionale.

Fisa nutritionala trebuie abordata nu simplist, doar ca o unitate dintr-o suma, ci sub aspectul multiplelor functii ce le poate avea in societate. În acest sens contributia calculatoarelor este de neinlocuit, iar marketingul social va fi sprijinit in promovarea unor idei practice si benefice pentru societate. Aceasta fisa sprijina procuparile in cunoasterea nevoilor omului, respectiv a cerintelor de consum prin identificarea interdependentelor factorilor formativi, facilitand siguranta bazei de date necesare determinarii corecte a raportului dintre carne si vegetale necesar in alimentatie omului sau a produselor lactate, lapte, oua etc. Acest raport se va fundamenta stiintific prin analiza necesarului nutritional benefic pentru sanatate, in functie de echilibrele si dezechilibrele fiecarui organism uman.

Fara pretiozitate am spune ca fisa nutritionala creata pe baza iridologiei este o provocare a abordarii stiintifice pentru mileniul urmator.

Daca in ultimele decenii economicul a generat marketingul iar biologia a propus biotehnologiile, asupra carora dezvoltarea societatii a impus mai multe acceptiuni determinate atat de continutul lor concret, cat si de sfera sau unghiul de abordare, atunci deceniile urmatorului secol si mileniu vor crea, prin biotehnologii si marketing social agroalimentar, un domeniu de cercetare deosebit de interesant, in care responsabilitatea si transparenta vor trebui sa fie valentele fundamentale care sa inlature efectele malefice posibile in acest domeniu de activitate umana. Aceasta va fi o baza trainica pentru armonia OM-NATURA.