Dimensiunile corporatiilor multinationale

Dimensiunile corporatiilor multinationale

Imaginea clasica a companiei multinationale este aceea a unui urias ce actioneaza la nivel mondial. Pornind de la aceasta imagine companiile multinationale sunt acele intreprinderi, ce actioneaza la nivel global, cu resurse financiare imense si o mare putere economica. Nu este insa corect sa limitam universul multinationalelor doar la companiile ce fac parte din clubul "miliardului de dolari". Exista numeroase companii multinationale de dimensiuni mici si mijlocii ce au urmat cu succes strategia de internationalizare a afacerilor.

In contextul procesului de globalizare, dimensiunile companiilor prezente in peisajul mondial a devenit un parametru important. Dimensiunile companiei influenteaza expansiunea acesteia peste granitele nationale si determina, totodata, "o sinergie operationala si financiara menita sa-i reduca vulnerabilitatile, sa-i sporeasca posibilitatile de a rezista mai usor la socurile economice ivite pe parcurs si a-i spori sansele de a-si exercita puterea asupra anumitor piete"

Au existat si inca mai exista multe dezbateri in literatura de specialitate legate de modul in care marimea companiei multinationale influenteaza deciziile strategice cu privire la investitiile straine directe. Deciziile strategice cu privire la directionarea investitiilor straine, pe langa aspectele financiare, sunt legate in mod direct de strategia de marketing international a companiei deoarece s-a constatat ca marimea companiei influenteaza decizia de alegere a pietelor nationale cu care va incepe internationalizarea precum si strategia de patrundere pe pietele respective.

In 1983, Lipsey, Kravis si O'Connor[2] au comparat firmele americane ce desfasurau activitati in strainatate cu cele ce isi desfasurau activitatile doar pe piata Statelor Unite, si au constatat ca dimensiunile firmei era factorul determinant al internationalizarii marketingului. Pe de alta parte, Lipsey si Blomstrom au realizat un studiu in 1986 in randul companiilor din Statele Unite si Suedia, pentru a vedea in ce masura dimensiunile companiilor multinationale influenteaza raportul productie realizata in strainatate/total productie. Ei au ajuns la concluzia ca dimensiunile companiei nu influenteaza neaparat acest raport.

Studiul realizat de United Nations on Transnational Corporations[3], cu date provenind de la 600 de companii multinationale ce fac parte din clubul "miliardului de dolari", a confirmat cele constatate de Lipsey si Blomstrom, si anume ca nu exista nici o legatura intre raportul vanzarilor realizate in strainatate/total vanzari si dimensiunile companiei. Altfel spus, "dimensiunile reprezinta un prag - o anumita dimensiune minima care este necesara pentru o companie ca sa devina internationala, dar, din momentul in care aceasta a trecut de barierele initiale catre productia internationala, dimensiunile nu mai au nici un efect asupra succesului activitatilor internationale".

Aceste studii au fost pe deplin confirmate incepand cu 1990, cand prin introducerea indicelui de transnationalitate, de catre UNCTAD s-a demonstrat ca firmele ce ocupa primele locuri in Top 100 mondial nu se regasesc in topul primelor 10 firme, intocmit dupa acest indicator.

In prestigioasa publicatie The Economist (1999) a aparut urmatoarea concluzie cu privire la dimensiunile firmei - "in prezent, este unul dintre cele mai importante obstacole puse in calea intrarii pe piata, mai efectiva chiar decat profitabilitate. Asa se explica de ce unele corporatii au acordat in ultimul timp o atentie mai mare consolidarii pozitiilor lor peste hotare, desi performantele economice ale multora dintre ele nu motivau intru totul acest demers".

Cu toate acestea, firmele de dimensiuni mici ce si-au internationalizat marketingul, chiar si in conditiile in care ar avea un produs foarte bun, ele cunosc mai putin pietele tarilor-gazda, comparativ cu firmele de dimensiuni mari.

Companiile de dimensiuni mai mici se caracterizeaza prin faptul ca:

• sunt mai putin constiente de potentialul exportului;
• sunt mai putin increzatoare in capacitatea lor de a exporta;
• nu cunosc foarte bine ce ar trebui sa exporte;
• nu sunt foarte sigure de unde ar putea obtine informatii relevante despre consumatorii si pietele internationale.

Exista la nivelul firmelor de dimensiuni mai mici tendinta de a considera ca doar firmele de dimensiuni mari pot face fata complexitatii care caracterizeaza pietele internationale. Dimensiunile firmei, vor influenta cu siguranta anvergura afacerilor derulate peste granitele nationale. Din aceasta cauza, companiile mici nu dezvolta proiecte internationale in care riscul asumat si resursele necesare sunt considerate prea ridicate.

Exista trei aspecte importante in legatura cu dimensiunile companiilor:

• Resursele;
• Gradul de cunoastere a pietelor internationale;
• Perceperea reala a capacitatii de a supravietui pe pietele internationale.

Disponibilitatea unor resurse cum ar fi cele manageriale si know-how-ul de marketing international, resursele financiare si cele de cercetare-dezvoltare tinde sa fie limitata in cadrul firmelor de dimensiuni mici ce au mai putine resurse disponibile pe care sa le canalizeze spre activitatile desfasurate pe pietele internationale. Nevoile financiare ale companiilor mari sunt sustinute din fondurile corporative si capitalul de risc. Companiile mai mici nu au de obicei aceste surse de finantare a activitatilor lor internationale. Mai mult, firmele mici de obicei nu au suficienti oameni care sa se ocupe de activitatile internationale.

Firmele mici au, de obicei, mai putine cunostinte si informatii despre pietele internationale comparativ cu firmele mari care sunt extrem de pricepute in "scanarea pietelor". Acest dezavantaj poate fi micsorat considerabil daca firma actioneaza intr-un mediu favorabil, prin diferite tipuri de colaborari cu firmele de pe pietele locale, astfel, informatiile despre piata internasionala pot fi usor asimilate.

O alta piedica in calea internationalizarii firmelor mici este determinata de existenta in randul acestora conceptiei conform careia, daca ar reusi sa-si internationalizeze activitatile, nu ar supravietui intr-un mediu international extrem de complex. Astazi, ca urmare a aparitiei tehnologiilor moderne de comunicare aceasta temere nu mai este justificata.

Frank Bradley[5], 1999 sustine ca dimensiunile firmei nu mai constituie un impediment in calea succesului marketingului international. "O data cu de reglementarea, declinul sau indepartarea barierelor comerciale si micsorarea costurilor de transport si de comunicatie, firma nu mai trebuie sa fie in mod neaparat mare pentru a servi cu succes pietele globale. A aparut o noua economie a serviciilor bazata pe comunicatii. In plus, marile companii nu mai detin controlul asupra capacitatilor manageriale, intrucat tehnicile moderne de management au devenit accesibile si firmelor mici".