Caile de influenta practica asupra memoriei scolarului mic

Caile de influenta practica asupra memoriei scolarului mic.

1 Conditiile optime de memorizare.

Copii trebuie sa deprinda ca atunci cind vin de la scoala, sa-si pregateasca lectiile date in ziua de azi si sa repete materialul, cerut pentru ziua urmatoare. Nu trebuie sa ne para rau de vremea folosita pentru repetare.C.D.Usinschi scria ca atunci cind repetarea e deasa, s-ar parea, ca invatatura trebuie sa mearga mai incet dar este dimpotriva : invatatura merge mai incet atunci, cind toata vremea ne straduim sa dobindim cunostinte noi, fara sa repetam materialul vechi.

Prin repetarea sistematica a materialului cunostintele numai ca se intaresc dar se largesc si se adincesc, pentru ca fiecare repetare, cind este organizata dupa o metoda dreapta se face pe baza noua. Pentru a dobindi lucrul acesta, ca in intervalele dintre repetari materialul insusit sa nu steie ca o povara fara pret, el trebuie inteles adinc, prelucrat generalizat. O astfel de insusire este cu putinta numai in cazul cind invatatorul i-a invatat pe copii sa aplice cunostinte primite in teorie si in practica ,, cunostintele insusite trebuie folosite necontenit, pentru ca sa-l deprindem si pe copil sa se foloseasca de bogatiile, dobindite de memorie,, .

Pedagogii cu practica recomanda, ca materialul vechi sa fie repetat de fiecare data impreuna cu sarcinile noi, atunci el va fi mai multilateral, mai proaspat perceput. Functionarea proceselor memoriei este conditionata de o serie de legi psihologice, care tin de fiecare individ si de particularitatile sale individuale :

Plasticitatea sistemului nervos, care difera de la elev la elev, ca si nivelul atentiei influenteaza in mare masura receptivitatea generala sau receptivitatea de moment a copilului si in functie de aceste coordonate se vor stabili si rezultatele meomorarii.

Reusita activitatii de memorare este strins legata de constiinta clara a scopului urmarit. Invatatorul trebuie sa convinga pe elevi ca prin invatare nu se urmareste numai obtinerea de note mari intru-un timp limitat ci si imbogatirea cunostintelor, fapt care va contribui la incadrarea si pozitia elevului in viata. Constiinta necesitatii exersarii memoriei influenteaza toate momentele acestui proces : fixarea se realizeaza in termen scurt, pastrarea este durabila si reproducerea capata fidelitate deosebita. In general, atitudinea pozitiva a elevului fata de ceea ce a memorat este o conditie care favorizeaza memorarea. Este vorba, despre o stare pozitiva de anticipare a sarcinei care trebuie indeplinita. Elevul care invata o poezie pentru a o recita in pubic, la o serbare scolara, are o asemenea atitudine care favorizeaza nu numai intiparirea, dar si retinerea de durata a materialului, la fel ca si posibilitatea optima de al reproduce.

Caracterul productiv al memoriei este in directa legatura cu memorarea logica a materialului. Invatatorul urmareste ca elevii sa inteleaga faptele, ideile, fenomenele, inca din etapa perceperii, in asa fel incit memorarea mecanica sa nu opereze asupra unui material care are sens.

Printre factorii afectivi care influenteaza in sens pozitiv sau negativ memorarea, trebuie sa amintim starea emotionala a elevului. Frica de invatator si de parinti, teama de insucces trezesc stari emotionale negatice care scad receptivitatea copilului si provoaca repulsie fata de activitatea propusa. Dimpotriva o atitudine optimista si intelegatoare fata de elev manifestata de parinti si invatatori creaza o baza emotionala pozitiva, prielnica pentru a receptiona si a memora. Cercetarile stiintifice au aratat, de asemenea, ca uitarea se instaleaza cu o deosebita forta atunci cind invatatoarea are loc concomitent cu producerea unei emotii negative. In cazul cind un elev este acuzat pe nedrept de un act nepermis, continuturile memoriale insusite in acel moment tind sa fie uitate. Stimularea pozitiva a clasei creaza de asemenea un climat favorabil memorarii.

Multi autori insista si asupra ambiantei in care are loc memorarea scolara care are locul lui obisnuit unde isi desfasoara activitatea de invatare, fie un colt in camera sau o camera speciala, va reusi sa memorizeze mai usor decit acela care isi schimba mereu locul de munca.

Din legea psihologica a scaderii imediate a volumului achizitiei (Ebbinghaus) potrivit careia uitarea este masiva, imediata dupa fixare, se desprinde concluzia practica de cea mai mare importanta si anume ca timpul optim pentru repetitie este tocmai perioada imediat urmatoare memorarii. Ducind lupta impotriva uitarii, invatatorul trebuie sa-si indumeze elevii ca ei sa repete materialul la scurt interval dupa insusirea lui, pentru a preveni uitarea.

Am vazut ca orice achizitie folositoare, necesara pentru activitatea ulterioara in scoala sau in productie se retine, pe cita vreme materialele nefolositoare, neutilizate ulterior vor fi in mod sigur date uitarii. De aici decurge necesitatea selectarii cu grija a materialului ce trebuie memorat in procesul de invatamint. Elevii trebuie sa-si dea seama de importanta teoretica si necesitatea practica a cunostintelor ce li se predau.

Cunoscind efectele de interactiune ( transfer si interferenta) , invatatorul va putea tine cont de ele alcatuind astfel orarul si stabilind in asa fel temele pentru acasa, incit succesiunea preocuparilor sa fie cit mai variata pentru a produce transfer( efect pozitiv ) , si pentru a evita cu grija posibilitatile de interferenta ( efect negativ ) In clasa I procesul insusirii citirii si scrierii literelor si cifrelor se intilnesc cazuri de elevi care confunda literele si cifrele asemanatoare ( cifra 6 si 9) ; (literele mici de tipar d, b, p, ) . De obicei predarea fiecareia din aceste cifre si litere trebuie sa se distanteze in timp pentru a se realiza diferentierea dintre ele si a se preveni fenomenele de interferenta.

O grija deosebita acorda invatatorul si la insusirea de catre elevi a adunarii si scaderii fractii ordinare, domeniul in care deprinderile de calcul cu numerele intregi pot provoca interferenta.

Insusirea unui material se realizeaza cu rezultate superioare, daca memorarea se efectueaza dupa un plan. Planul asigura succesiunea materialului si legatura logica intre idei. Memorarea bucatilor de citire este in general precedata de formarea ideilor principale pe baza fragmentelor logic inchegate. La alte obiecte ( istorie, geografie) ideile notate pe tabla de invatator in comunicarea cunostintelor constituie jaloane utile in activitatea de memorare desfasurata de elevi acasa.

Exista o tehnica de memorare globala, cind se urmareste fixarea materialului in ansamblu si o tehnica de memorare fragmentara, cind se invata parte cu parte, in ordinea succesiva . Pentru unii elevi sistemul de a fragmenta materialul este mai potrivit, pentru altii este recomandabil sa invete prin repetarea sustinuta a intregului. Unii autori sunt de parerea ca memorarea se efectueaza mai bine daca la inceput se fragmenteaza materialul, apoi se invata in intregime. Fara indoiala fiecare sistem are avantajele si dezavantajele lui. Totusi in acest domeniu se va proceda potrivit particularitatilor individuale ale fiecarui elev. Unora le convine mai mult sistemul de fragmentare ( tipul analitic) altii acorda precaderea sistemului de a memora materialul in intregul lui ( tipul sintetic).

In procesul memorarii repetitia este un mijloc de baza. Adesea se pune intrebarea cite repetitii sunt necesare pentru a se memora in mod corespunzator un material. In general se considera ca repetitia trebuie sa se desfasoare pina in momentul cind se paote reproduce fara greseli continutul respectiv.

De exemplu urmarindu-se sa se invete de catre un elev din clasa III- a primele trei storfe din poezia ,, Mama,, de G.Cosbuc, spunem ca elevul a memorat poezia daca e in stare sa recite corect cele 3 strofe. In practica se observa ca pentru aceasta operatie unii elevii le sunt necesar 5 exercitii, pe cita vreme altul nu invata poezia decit daca a citit-o cel putin de 10 ori. Exista deci pentru fiecare individ un numar minim de exercitii necesare pentru a putea reproduce un text in versuri sau in proza. Acest minim de exercitii insa nu serveste decit memoria imediata, nu insa si retinerea de durata a materialului. Pentru aceasta se cere o suprainvatare, adica un numar de exercitii in plus fata de cel strict necesar pentru moment. Prin suprainvatare se intaresc asociatiile verbale ale copilului, se mareste sensibil duarta retinereii corecte si se duce cu succes lupta impotriva uitarii.

Tot de tehnica utilizata in memorare tine si alegerea timpului optim de memorare si esalonare judicioasa a repetitiilor, se recomanda pentru aceasta ca elevul mai intii sa serveasca masa, apoi sa se odihneasca ( fie prin somn scurt, fie prin ,,odihna activa,, adica joc si distractie ) si apoi sa memorizeze cele necesare. Se insista asupra faptului ca exercitiile de memorare nu trebuie efectuate pina la epuizare. Ele trebuie sa fie intrerupte si apoi reluate dupa ce s-a intercalat intre cele doua reprize o activitate sraina. Astfel, dupa citeva repetitii ale unei poezii e indicat sa se efectueze tema de aritmetica si dupa aceea sa se reia repetarea poeziei.

Elevii trebuie obisnuiti sa incerce reproducerea cu cartea inchisa a materialului memorat. Prin acest procedeu ei isi pot da seama care parti din material sint insuficient insusite si isi concentreaza energia in aceasta directie. Fara folosirea acestui procedeu, memorarea poate ramine numai la momentul recunoasterii, dind impresia falsa ca se stapineste tot asa de bine si reproducerea materialului.

2 Caile de influentare practica asupra memoriei si perfectionarea ei.

La un moment se recomanda spre aplicare in activitatea practica multe sisteme si metode variate de influetare a memoriei omului, urmarindu-se scopul imbunatatirii ei :

1. Metode bazate pe ajustarea atentiei ;
2. Perfectionarea perceptiei materialului;
3. Bazata pe trainingul imaginatiei;
4. Bazata pe dezvoltarea aptitudinilor omului de a constientiza si a strucura materialul, care trebuie memorat;
5. Insusirea si utilizarea activa a procedeelor si actiunilor menmo tehnice in procesul memorizarii si reproducerii materialului infomativ.

Totalitatea metodelor expuse se intemeiaza pe faptele legaturii dintre memorie si alte procese psihice ale omului, ale activitatii lui practice confirmate de viata de toate zilele.

Deoarece de atentia pentru materialul informativ depinde direct actul memorizarii. Pe acest considerent se intemeiaza unul din procedeul de imbunatatirii a memorizarii de catre elevii claselor mici ( scolarii mici) a materialului de studiu pe care profesorul trebuie sa-l prezinte astfel incit sa provoace atentia involuntara, sa fie captivant.

Pe tehnica imbunatatirii perceptiei materialului informativ se intemeiaza diferite procedee de predare a asa - zisei ,, lecturi cursive ,, care il deprinde pe elev sa descopere repede in text esentialul si sa perceapa in fond numai ceea ce e principalul, fara a lua in atentie in mod constinet ceea ce este secundar. In mare masura acest tip de instruire si de perfectionare a memoriei, pot fi facilitate de cunostinte psiholingvistice referitoare la structura semantica a textelor.

Este dovedit, ca imaginatia poate fi dirijata. In cazul unor exercitii bine gindite si sistematice omul ii vine mai usor sa-si imagineze ceea ce citeste. Si asa cum aptitudinea de a-ti imagina ceva vizual influenteaza pozitiv asupra aptitudinilor de a memoriza, procedeele de dezvoltare a imaginatiei copiilor ( inclusiv scolarul mic), servesc in acelasi timp si cauza perfectionarii memoriei lor plastice, precum si faciliteaza accelerarea procesului de tranzitare a informatiei din memorie efemera si operativa in memorie de lunga durata.

Deprinderile de a percepe in mod constient materialul deasemenea tine de perfectionarea memoriei. Deosebit de folositoare pentru imbunatatirii memoriei elevilor sunt exercitiile si insarcinarile, ce tin de intelegerea celor mai diferite texte, de alcatuirea planurilor acestor texte.

Folosirea metodelor de a face notite, alcatuirea schmelor celor mai diferite obiecte crearea unui anturaj - toate acestea sunt exemple de utilizare a instrumentelor mnemo tehnice. Alegerea lor este conditionata de particularitatile si posibilitatile individuale ale fiecarui aparte : vedere, auz, simtul miscarii s.a. (anexa 3).

Alte aspecte de recomandare pentru a memoriza ceva repede si pentru mult timp se recomanda sa se realizeze urmatoarea succesiune a actiunilor referitoare la amterialul care trebuie memorizat :

o       Imaginar sa se lege materialul care trebuie memorizat cu un anumit obiect bine cunoscut si usor de amintit. Acest obiect, apoi sa fie legat cu un alt obiect care sa se afle la indemina tocmai in momentul in care trebuie sa ne amintim materialul memorizat.

o       Ambele obiecte sa fie unite in aspect imaginar cu ajutorul unui anumit procedeu original unul cu altul in unul integral.

o       De asemenea in mod imaginar sa ne inchipuim cum va arata acest obiect integral, alcatuit din altele doua - inventat si neobisnuit.

Exemplu : tebuie de memorizat urmataorele : sa faca telefon, sa i-a o carte de la biblioteca s.a  In aceasta serie poate fi mai mare, din mai multe elemente. Pentru a realiza in mod ordonat seria, si pentru a memora cele propuse inventam obiecte cunoscute care sunt la vedere. In aspect asociativ se leaga perechi unul de altul obiectele enumerate in altele neobisnuite pentru o inchipuire imaginara. In acest context trebuie sa se aiba in vedere un procedeu, care se intemeiaza pe formularea asociatiilor.

Exemplu : Daca este nevoie sa se memorizeze cit mai bine un text, sau citeva cuvinte dintr-o limba straina atunci se formuleaza o sarcina suplimentara pentru aflarea raspunsului la intrebarile : ce aminteste acest lucru ? Cu ce se aseamana ? Adica care alt text sau episod din viata aminteste despre acest text ? In acest caz se manifesta urmatoare legitate : cu cit mai multe asocieri diferite provoaca in timpul primei cunostinte materialul si cu cit mai mult timp se acorda elaborarii mentale a acestor asocieri cu atit mai bine va fi memorat si materialul.

Un procedeu important al imbunatatirii memoriei este formarea unor actiuni mnemonice speciale ca urmare a insusirii carora omul devine mai apt de memoriza materialul informativ din contul unei organizari speciale, constientizate a insusirii procesului cunoasterii lui in scopul memorizarii.

Dezvoltarea unor asemenea actiuni ale copilului trece prin trei etape principale :

      Prescolarul de virsta mica

Actiunile cognitive mnemonice ale copilului sunt organizate de adulti in toate detaliile lor.

      Prescoalrul de virsta mare

Copii manifesta aptitudini de a clasifica de sine statator, de a distribui obiectele in grupe in temeiul semnelor comune.

      Elevii claselor primare

Dau dovada de insusirea completa a structurii si realizeaza actiunile cognitive in gind.

Dar, in concluzie toate procedeele sunt bune doar atunci, cind ele ii convin omului, si mai bune sunt atunci cind singur si le-a adaptat sau le-a intuit, pornind de la propriul fel de a fi.

C.D.Usinschi a dat un pricipiu minunat cu ajutorul careia pedagogul se poate conduce practic la organizarea repetarilor : cu ajutorul repetarilor nu trebuie numai sa restabilim materialul uitat, dar si sa preintimpinam uitarea. Dupa cum copiilor - el scrie, nu le place sa repete materialul, pe care l-au uitat tot asa le place lor sa redeie materialul, care li s-a pastrat proaspat in memorie. Pedagogul trebuie sa se foloseasca de indrumarea aceasta a naturii si cu ajutorul repetarii sa preintimpine uitarea.

Invatatorul trebuie sa organizeze repetarea sistematica a materialului, si in aceiasi vreme, sa-i invete pe copii sa invete singur.

Scolarii trebuie sa stie, ca ei nu trebuie sa invete tot materialul dintr-o data, inaintea examenelor, ori in ajunul zilei, cind pot fi chemati sa raspunda invatatorului ; se recomanda ca in aceiasi vreme cu materialul nou sa se repete si materialul din urma. Orice copil de 6 -10 ani normal dezvoltat poate retine materialul care este cuprins in programele claselor I - IV, bineinteles cu conditia ca memorarea sa se fi facut temeinic si in concordanta cu particularitatile de virsta si individuale ale elevului.

In mod obisnuit, dupa explicarea materialului, citeva exercitii si repetitii aplicate sunt suficiente pentru un elev mijlociu, ca sa retina cele invatate. Evident ca, la dificultati egale, unii copii au nevoie de un numar mai mare de repetitii, iar altii de un numar mai mic.

Repetitiile sunt necesare in insusirea memoriala a materialului. Prin repetitie se intaresc legaturile associative care asigura trainicia pastrarii si capacitatea actualizarii, adica a recunoasterii si reproducerii materialului odata parcurs.

Incheiere

Instruirea elevilor la treapta primara trebuie sa aiba un caracter unitar, pentru a garanta tuturor elevilor aceiasi temelie conceptuala despre lume, dar si diferentiat, pentru a oferi tuturor copiilor sansa liberei dezvoltari a aptitudinilor individuale.

Diferentierea presupune diversificarea continuturilor si disocierea individuala a elevilor. La nivel de continut se stabilesc urmatoarele trei nivele:

Nivelul minimal - obligatoriu, care asigura insusirea datelor stiintifice ale principalelor discipline scolare.

Nivelul mediu - preferential, care largeste orizontul cultural.

Nivelul specificat - aprofundat - care contribuie in cea mai mare masura la valorificarea potentelor creatoare ale elevilor.

O alta directie de diferentiere a continuturilor educationale sunt disciplinele scolare integrate, care constituie pivotul minim - obligatoriu al instruirii.

Pentru realizarea principiului instruirii diferentiate sunt necesare cel putin doua variante de programe analitice:

programa minima : cu un volum minimal obligatoriu de cunostinte despre lume, priceperi, deprinderi, modele de activitate si posibilitati egale pentru continuarea invataturii la trapta urmatoare a scolii generale;

programa maxima : cu un volum maximal de cunostinte, predate - invatate aprofunat pentru elevii dotati cu capacitati si aptitudini individuale care va contribui la formarea personalitatii (anexa 4).

Asa dar:

Citeva actiuni de tinere de minte implica succesul din fiecare trei fraze: achizitie, retinerea, peste ceva interval de timp, si recuperarea care poate sa fie de recunoastere sau rechemare.

O importanta o are sistemul de memorie.Cu referire grupul de inregistrari senzoriale care tin informatia senzoriala.

Multi psihologi considera ca sunt 2 sisteme de memorii: memoria pe termen scurt care tine materialul pentru o perioada scurta de timp si memoria pe termen lung in care informatia este pastrata pentru o perioada mai lunga de timp. Acestea completindu-se reciproc.

O conceptie majora teoretica la natura memoriei de memoriei de lunga durata este asocierea. Herman Ebingaus si altii au propus tehnici de a invata cum sa se formeze asociatiile ca memorarea sa fie optima.

O conceptie diferita teoretica spre o memorie de lung termen accentueaza memoria organizatorie. Un exemplu este de a largi capacitatea memoriei de redarea potrivita al materialului in bucati largi. In memoria verbala, aici este deseori realizata prin folosirea categoriilor semantice, demonstrate de invataturile rechemarii subiectiei si organizatiei.

Rechemarile depind partial pe urma accesibilitatii care la intoarcere depinde de propriile aluzii recuperate. Cind acestea nu se prezinta imediat, aici este deseori o incercare la gasirea memoriei. Evident pentru astfel de cercetari procesele vin de la fenomenul tip - de limba.

In citeva cazuri, recuperarea este reconstructia esentiala, a cui natura depind in parte de instructiuni rechemate, aratate de studierile folosind intrebari principale pentru rechemare. Un numar al studierilor recente presupun ca obectele hipnotizate vor reconstrui memoriei sa primeasca un hipnoz. Desi autentic convins ca ce ei recheama intradevar sa intimplat, obiectele hipotizate deseori se reintorc a fi incorecte si usor aplicate de intrebari principale.

Memoria creaza, pastreaza si imbogateste cunostintele noastre, fara ea nu sunt posibile nici studii cu succes, nici activitate rodnica. Ea intipareste, conserva si reactualizeaza experienta anterioara a copilului. Intre memorie, pastrare si uitare exista o relatie dinamica foarte strinsa. Ea exprima incapacitatea de a-si gasi " cheia" de la usele depozitelor memoriei de a trece informatia din stare latenta, inchisa in stare actuala.

Lucrarea data este consacrata problemei dezvoltarii memoriei la copiii de virsta scolara mica. Studiind aspectele teoretice privind tratarea problemei date in stiinta psihologica am convenit ca este o tema cit de importanta atit si de necesara pentru psihologi, profesori, parinti si elevi. Atit parintii cit si profesorii trebuie sa ajute copilul sa -si dezvolte o memorie buna si de lunga durata. Datorita memoriei bune si de lunga durata vom putea ajunge o societate bine dezvoltata fizic si intelectual.

Bibliografie

1.Apostol G., Ciubara, Jocuri didactice matematice. Exercitii si probleme in clasa I, Chisinau 1996.

2.Alain L., Manual de psihologie generala, Paris 1990

Brochin R., Psihologia virstelor, Chisinau 1992

4.Breabin S., Patopsihologia, Chisinau 2005