Dezvoltarea atasamentului

Dezvoltarea atasamentului

Atasamentul este o legatura afectiva puternica pe care o simtim fata de anumite persoane cu care ne face placere sa interactionam si a caror apropiere determina detensionarea in situatiile stres Prima manifestare a atasamentului apare la copiii mici prin tendinta de a emite semnale emotionale pozitive si a cauta apropierea fizica de prima persona care-l ingrijeste (in general mama) in defavoarea celorlalti indivizi - comportamente ce sunt evidente incepand din a doua jumatate a primului an pana la sfarsitul acestuia. Freud sustine ca legatura emotionala cu mama serveste ca prototip pentru toate relatiile sociale ulterioare si va continua sa-si exercite influenta de-a lungul intregii vieti. Cercetarile recente asupra dezvoltarii copiilor deprivati emotional si a relatiilor lor afective timpurii indica faptul ca inferenta lui Freud a fost corecta.

Atasamentul a continuat sa fie subiect de maxim interes si multe dezbateri pentru multe zeci de ani, la inceput teoreticienii behavioristi si psihanalistii au fost interesati de modul in care atasamentul se formeaza si se dezvolta dar si de semnificatia si rolul atasamentului in dinamica personalitatii. Deficientele fiecareia dintre aceste orientari a dus la formarea unei noi perspective a atasamentului mama-copil, anume cea etologica care e una dintre cele mai cunoscute azi.

Primele perspective:

a. perspectiva behaviorista (comportamentalista). In istoria cercetarilor asupra atasamentului conceptul de dependenta l-a precedat pe cel de atasament si a fost legat de teoria invatarii sociale. In formarea atasamentului un rol important revenea hranirii care era postulat a sta la baza relatiei mama-copil; comportamentul de dependenta al copilului - cautarea apropierii prin agatat de hainele mamei, faptul de a o urma acolo unde mergea, plansul atunci cand ea lipsea - a fost vazut ca fiind un comportament invatat, ca urmare a asociatiilor repetate a mamei cu satisfactia e care aceasta o realiza atunci cand isi hranea copilul.

Observatiile facute asupra copiilor au aratat ca acestia devin foarte repede atasati nu numai de figura materna care-I hraneste ci si de altii, inclusiv copii. Freud si Dann au luat in studiu un grup de copiii mici orfani, evrei germani ai caror parinti au fost gazati in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Crescuti impreuna, copiii au dezvoltat o legatura afectiva foarte puternica unii fata de altii, preferandu-si compania in locul oricarei alteia, devenind foarte suparati cand erau separati chiar si pentru scurte momente, rejectand activ prezenta adultilor. Similar s-a observat ca unii copii in primii ani dezvolta legaturi afective puternice fata de un obiect calduros, pufos cum ar fi o paturica sau un ursulet.

O alta varianta a teoriei comportamentale este modelul conditionarii operante conform caruia copilul manifesta comportamente de urmarire cu privirea, zambet, cautarea proximitatii pentru ca mama ii raspunde in acelasi fel, intarindu-I astfel comportamentul si favorizandu-I insertia sociala. Cu cat numarul acestor schimburi mama-copil este mai mare cu atat se presupune ca relatia de atasament este mai puternica. Aceasta modalitate de interactiune poate favoriza formarea atasamentului fata de orice alta persoana. Un mecanism ca acesta sustine, fara indoiala, placerea si satisfactia pentru schimburile sociale intre mama-copil dar nu poate singur functiona ca explicatie pentru legatura de atasament. Un argument este acela ca relatia de atasament se pastreaza chiar si in conditiile maltratarii severe a copilului (si Harlow surprinde faptul ca maimutele crescute ele insele in conditii de deprivare afectiva manifestau un comportament violent fata de puii lor, cu toate acestea puii continuau sa caute contactul fizic cu ele). O alta deficienta majora e aceea ca nici una dintre teoriile comportamentaliste nu au putut explica de ce o relatie de atasament, odata formata persista pe o perioada lunga de timp, perioada in care figurile de atasament sunt absente si nu satisfac nevoile primare sau relatiile nu sunt intarite corespunzator. Conform teoriei behavioriste relatia de atasament in aceste conditii ar trebui sa se stinga, dar ei ignora cresterea capacitatii de reprezentare interna a figurii de atasament care continua sa existe in ciuda absentei fizice prelungite.

b. perspectiva psihanalitica. Ca si teoria comportamentalista, psihanaliza sustine faptul ca un copil devine atasat de mama prin intermediul dependentei de satisfacerea foamei si nevoii de supt, de zona orala ca regiune corporala aducatoare de gratificare in primul an de viata.

La fel, in stabilirea relatiei de atasament copilul indeplineste un rol pasiv. Cand mama satisface corespunzator foamea copilului si hranirea este insotita de ingrijre plina de sensibilitate si iubire, copilul dezvolta un sentiment de incredere, speranta ca nevoile sale vor fi satisfacute in continuare. Acest sentiment de incredere si securitate aduce un suport emotional care-l elibereaza pe copil de tensiunea nevoilor biologice si-i permite indreptarea atentiei spre mediul inconjurator; procesul sustine dezvoltarea ego-ului copilului sau stima sa de sine, el formandu-si o idee despre sine ca ca fiind separat de mama si de lumea inconjuratoare. Se formeaza astfel o forma mai matura a atasamentului in care reprezentarea interna, pozitiva, permanenta a mamei e mentinuta indiferent de starea momentana a copilului. Spre sfarsitul celei de-a doua jumatati a primului an, copilul isi dezvolta o legatura afectiva cu mama, legatura care nu mai e in mod necesar centrata pe nevoie, ca inainte. Acum daca mama pleaca, ea nu este uitata, iar copilul inceteaza sa mai mnifeste o stare de tensiune in absenta ei.

In general perspectiva psihanalitica e mai nuantata decat cea comportamentala; subliniaza faptul ca, calitatea relatiei timpurii mama-copil are un efect profund asupra asupra dezvoltarii sociale si a personalitatii viitoare a copilului, iar legatura afectiva asigura sentimentul de securitate emotionala necesar pentru explorarea mediului social si pentru dezvoltarea cognitiva.

Perspectiva atasamentului ca fiind originat in satisfacerea de catre mama a instinctului foamei, e una dintre limitele perspectivei psihanalitice. In plus, pentru ca nou nascutul e vazut ca fiind completamente pasiv, psihanalistii incrimineaza prea mult ideea greselii materne in situatia aparitiei unor probleme de dezvoltare si neglijeaza luarea in considerare a aportului pe care copilul il are in relatie (ex tipul temperamental sau disponibilitatea de a raspunde)

c. perspectiva etologica a lui Bowlby Astazi teoria etologica e una dintre cele mai acceptate pentru explicatia formarii atasamentului; ea deriva din cercetarile lui Lorenz asupra fenomenului imprinting la pasari. Cercetarile experimentale arata ca puii unor specii de pasari sunt programati sa urmeze si sa-si formelze o relatie de atasament fata de un exemplar cu care interactioneaza timpuriu in evolutia lor - cel mai probabil mama. Acest program are o durata de functionare limitata iar calitatea relatiei stabilite va fi foarte greu de modificat. Lorenz vede in acest mecanism un comportament adaptativ care asigura supravietuirea individului. Bowlby, avind la baza o formatie psihanalitica, considera de asemenea ca legatura emotionala mama-copil are o valoare adaptativa.

Tributar formatiei sale psihanalitice, Bowlby considera ca inca de la inceput copilul e pregatit biologic pentru a fi un participant activ la formarea unei relatii de atasament; la fel, se subliniaza importanta formarii suportului emotional pentru explorarea mediului inconjurator si a progresului cognitiv, toate stind la baza dezvoltarii unui atasament matur.

Trasatura centrala a teorie lui Bowlby e aceea ca copilul, ca si orice alt animal este inzestrat inca de la nastere cu un set de comportamente innascute care solicita ingrijirea parentala si care, drept urmare sporesc sansa de supravietuire a individului. Acest repertoriu de comportamente innascute de tipul agatatului, plinsului, zimbetului, suptului, si apoi urmaririi mamei atunci cind aceasta se indeparteaza face ca copilul sa ramina in relatie de proximitate cu ea si-I asigura protectie in situatiile de pericol. Contactul cu mama presupune de asemenea hranirea dar Bowlby e cu rezerve in a afirma ca hranirea e factorul fundamental in formarea atasamentului - dar afirma ca formarea legaturilor afective are un suport biologic dar care poate fi inteles numai daca il plasam intr-un context evolutionist in care supravietuirea speciei detine rolul principal.

Desi teoria lui Bowlby are puternice radacini in fenomenul imprinting, nu poate fi redus atasamentul uman la similaritate cu cel al pasarilor. Pasarile au un timp de adaptare foarte scurt si gama de aplicabilitate a acestor mecanisme e foarte ingusta. Oamenii au la dispozitie o perioada de imaturitate mult mai lunga dar si o capacitate de invatare mult crescuta. Ca urmare, relatia copilului cu mama nu e fixata si are o mare adaptabilitate in cursul copilariei. Evolutia merge pe linia dobindirii unui grad mare de independenta fata de persoana care ingrijeste copilul, e un proces sustinut de caldura cu care e investit in istoria personala, responsivitatea din partea celui care ofera ingrijire, la fel si de dezvoltarea cognitiva a copilului, evidenta inspre 2-3 ani. Bowlby imparte aceasta progresie in 4 faze:

1. faza de pre-atasament (de la nastere-primele 6 saptamini) in care comportamentul copilului e puternic determinat genetic printr-un set de raspunsuri reflexe cu valoare adaptativa. Prin agatat, zimbet, plins, copilul e orientat spre altii si emite semnale inspre acestia. Semnalele infantile sunt de mare importanta pentru intretinerea contactului fizic in aceasta perioada. In aceasta faza apar semnale senzoriale rudimentare de recunoastere a mamei si nou nascutul prefera mirosul si vocea mamei in comparatie cu a altor persoane desi inca nu si-a format o relatie de atasament cu aceasta. Procesul de incepere a discriminarii dintre mama si o straina e facilitata de atitudinea emotionala a mamei. Copiii recunosc vocea mamei doar atunci cind e modulata emotional; cind deliberat vorbeste monoton, copilul nu reuseste s-o recunoasca.

2. faza de construire a atasamentului (6 saptamini-6/8luni) copiii sunt orientati spre persoanele de referinta si au raspunsuri preferentiale cu mama mai frecvent decit inainte; copiii vor zimbi si vocaliza mai liber in prezenta mamei, se vor linisti mai repede cind sunt luati in brate de aceasta decit de un strain. Cu toate acestea un atasament specific nu este inca dezvoltat, atita vreme cit copiii nu protesteaza la separatia de mama, chiar daca la nivel perceptiv realizeaza distinctia familiar / nefamiliar. La aceasta virsta nu separatia de mama ci separatia de orice prezenta umana determina anxietatea copilului, el va raspunde prin distres daca e lasat singur, iar aceasta situatie se amplifica daca de-a lungul primului an de viata.

3. faza de clarificare a atasamentului (6/8 luni-18 luni/2ani). Atasamentul fata de mama e evident, copilul manifesta o anxietate de separare atunci cind mama-l paraseste. Dupa 7 luni reactia de anxietate creste foarte mult pina inainte de 18 luni. Cu noile abilitati dobindite - tirire, mers - copilul incearca in mod deliberat sa se mentina in prezenta mamei, urmind-o si folosind-o ca baza de securitate de unde porneste in descoperirea mediului si se intoarce la ea. Nu e intimplator faptul ca in aceasta perioada, din punct de vedere cognitiv copilul, statistic, dobindeste permanenta obiectului. In general copilul care la nivel cognitiv nu a reusit aceasta performanta nu va protesteaza atunci cind mama dispare.

4. Formarea relatiei de reciprocitate. Rapida dezvoltare a performantelor cognitive si lingvistice inspre virsta de 2 ani, permite copilului sa apreciez mai bine factorii care contribuie la apropierea si indepartarea mamei si sa anticipeze revenirea ei. Ca urmare anxietatea de separatie se diminueaza spre cel de-al 3-lea an. Mai mult, prin abilitatile nou dobindite copilul incepe sa se angajeze in eforturi active de apropiere de mama, cum ar fi persuasiunea, cererea iar nu strategiile infantile de tirire, agatare. Realizarea acestor performante in modificarea comportamentului matern solicita o dezvoltare a abilitatilor cognitive, inclusiv dobindirea decentrarii si intelegerea situatiei dintr-un alt punct de vedere decit cel personal. Copiii incep sa realizeze aceste performante in perioada prescolara timpurie dar pot fi ajutati de modul in care parintii le expun si clarifica propriul punct de vedere. Experientele arata ca mamele care "o sterg" fara sa-si avertizeze copiii pot sa genereze chiar la un copil de 2 ani anxietate si reactie de plins. In contrast, mamele care explica ca vor pleca si se vor intoarce repede si de asemenea le explica copiilor ce sa faca in perioada in care ele lipsesc (ex. "construieste-mi un pod din cuburi pina ce voi veni") au copii care depasesc mult mai usor situatia. Explicatiile care ating nivelul de dezvoltare cognitiva a copilului functioneaza foarte bine, astfel, descrierile scurte despre ce vor face ele si cind se vor intoarce functioneaza foarte bine, in timp ce explicatiile lungi, repetitive, adresate cu multa vreme inainte de eveniment sunt nefolositoare.

Bowlby arata ca o legatura emotionala pozitiva dezvoltata fata de o persoana semnificativa isi are originea in primii 2 ani. Odata stabilita, copilul nu se mai angajeaza pentru multa vreme in cautarea unei relatii de proximitate la fel de insistent cum a facut-o pina acum. Modelul propus de Bowlby e bidirectional - un atasament securizant depinde de capacitatea copilului de a simula raspunsuri din partea persoanei care-l ingrijeste dar si de sensibilitatea responsivitatii materne. Deci, problemele care apar in dezvoltarea atasamentului pot fi determinate atit de copil (cind sistemul sau de raspunsuri si de semnalizare nu este intact) cit si din partea mediului cind ingrijirea e acordata fie infrecventa, fie in totalitate absenta.. de asemenea fiecare parte poate influenta si mosifica atitudinea celeilalte parti.

Masurarea securitatii atasamentului: situatiile nefamiliare ale lui Ainsworth

Situatia nefamiliara e tehnica cea mai larg raspindita pentru evaluarea calitatii atasamentului fata de persoana semnificativa a copilului intre 1 si 2 ani. Ipoteza de pornire e aceea ca daca copilul si-a dezvoltat un atasament adecvat, copilul va trebui sa aiba sentimente de siguranta in prezenta mamei si s-o utilizeze ca baza de securitate pentru investigatiile pe care le face unui mediu nefamiliar. In completare, calitatea atasamentului copilului devine mult mai evidenta atunci cind se activeaza teama si distresul, intii prin introducerea unei persoane straine si apoi prin plecarea mamei, la fel si a persoanei nefamiliare, iar copilul ramine singur. Acest experiment consta din 8 scurte episoade simulate de scurte despartiri si reintilniri intre mama si copil.

Observind raspunsurile copiilor la aceste episoade, Ainsworth identifica trei patternuri de comportament care descriu diferente interindividuale in ceea ce priveste calitatea atasamentului. Doua dintre ele, cel evitant si ambivalent, sunt paternuri lipsite de siguranta, in timp ce al treilea desemneaza un atasament cu siguranta.

Atasamentul evitant - acesti copii in general nu sunt stresati in timpul separarii de mama dar atunci cind sunt, acest lucru pare mai degraba determinat de de faptul de a fi fost lasat singur decit de absenta mamei, ei reactionind fata de strain aproximativ la fel ca si fata de mama. In momentul reintilnirii, copiii au o reactie tipica de evitare a mamei sau mimeaza indiferenta in momentul in care cauta proximitatea. Cind sunt ridicati in brate nu se agata desi nu pot sa reziste contactului fizic.

Atasamentul ambivalent - Inainte de separare copiii cauta proximitatea cu mama dar dupa reintoarcerea sa combina cautarea contactului vizual cu comportamentul de rezistenta, furie. Uneori isi imping sau lovesc mama si continua sa plinga inca o vreme dupa reintoarcerea ei.

Atasamentul securizant - copiii pot sau nu sa plinga la separare, dar daca o fac aceasta se datoreaza absentei mamei, pentru care manifesta preferinte in defavoarea strainului. Cind mama se intoarce, copiii cauta un contact activ cu ea si inceteaza plinsul imediat.