PERSONALITATEA UMANA

Cercetatorii care se ocupa de studiul teoretic si aplicativ al personalitatii au convenit asupra unei definiri a acesteia, ca raspunzand la trei intrebari:

a).   Care sunt aspectele prin care difera o persoana de alta, si cum se explica aceste diferente?

b).   Care sunt mecanismele de expresie a personalitatii?

c).   Care sunt si cum se explica schimbarile din sfera personalitatii, in cadrul evolutiei ontogenetice?

Personalitatea constituie sistemul de atribute, valori si norme care caracterizeaza persoana din punct de vedere al cunoasterii, al actiunii si al reflexiei asupra realitatii si a existentei.

Personalitatea reprezinta "puzzel-ul definirii noastre existentiale", ansamblul tuturor aspectelor ce ne caracterizeaza la un moment dat si care se afla in stransa interactiune unele cu altele, dar si intr-o dinamica permanenta.

Procesul de devenire a fiintei umane este unul extrem de complex si care se extinde pe durata intregii vieti, reprezentand o permanenta interactiune a potentialului individual cu posibilitatile sau restrictiile sociale. Formarea personalitatii este un proces ce deriva din cele 2 componente esentiale ale dezvoltarii noastre:

• Socializarea - proces prin care individul uman dobandeste modelele de actiune si valorile necesare pentru a trai (pentru a se integra) in societatea careia ii apartine, adaptarea la sistemul de relatii sociale la care adera.
• Individualizarea - ansamblul proceselor de distinctie personala, de cunoastere si exprimare a specificului fiintei tale, a particularului si unicitatii fiintei tale in raport cu ceilalti semeni.

Incepem sa gasim raspunsuri la framantarea existentiala "Cine sunt eu?" ca rezultat al imbinarii celor 2 mari procese existentiale - socializarea si individualizarea - , descoperind treptat ce avem distinct, dar si ce detinem asemanator cu cei din jurul nostru, devenim din ce in ce mai constienti de ce anume avem posibilitatea sa facem si ce anume ne corespunde din aceste posibilitati etc. Astfel incepem sa ne construim conceptul de sine (imaginea de sine). Dar pentru a putea incepe sa construim aceasta imagine a noastra este necesar sa debuteze constiinta de sine, ce reflecta intelegerea de catre copil a faptului ca el este fiinta distincta, cu propria sa existenta, diferit de toti cei din jurul sau.

Imaginea de sine ( EUL)se refera la totalitatea perceptiilor privind abilitatile, atitudinile si comportamentele personale. Ea este o reprezentare mentala a propriei persoane sau o structura organizata de cunostinte declarative despre sine care ghideaza comportamentul social.

G.W.Allport priveste personalitatea umana ca un proces de dezvoltare si cristalizare a unor componente semnificative:

Stadiile dezvoltarii personalitatii

Principalele componente ale imaginii de sine vizeaza:

O metoda eficienta de cunoastere de sine este metoda SWOT(initialele de la cuvintele din limba engleza strengths= puncte tari, weakness= puncte slabe, opportunities= oportunitati, threats= amenintari). Metoda presupune identificarea de catre elev:

1. a cit mai multe puncte tari in personalitatea sa,
2. a doua sau trei puncte slabe pe care ar dori sa le diminueze,
3. a oportunitatilor pe care se poate baza in dezvoltarea personala,
4. a amenintarilor care pot periclita formarea unei stime de sine pozitive.

Imaginea de sine are consecinte in plan scolar, profesional, familial si social:

Stima de sine se refera la dimensiunea evaluativa a imaginii de sine, reflectand modul in care ne apreciem ca persoane in raport cu propriile asteptari si cu ceilalti.

Discrepanta foarte mare intre Eul Ideal si Eul Real poate duce la o stima de sine scazuta, deoarece a genera proiecte de viata nerealiste poate duce la sentimentul propriei ineficiente. De aceea este foarte important sa-i ghidam pe elevi in structurarea unor proiecte existentiale care sa aiba corespondent in Eul lor REAL (Eul Actual), astfel incat ceea ce vor sa devina sa se bazeze sau sa aiba ca si punct de pornire ceea ce sunt.

Dezvoltarea stimei de sine:→profesorii trebuie:

sa exprime expectante rezonabile fata de varsta copilului,

sa planifice din timp activitatile,

sa formuleze clar ce asteapta de la elevi,

sa se focalizeze asupra aspectelor pozitive ale elevilor,

sa ofere posibilitati si optiuni elevilor de cate ori este posibil,

sa ofere recompense,

sa creeze situatii in care copilul sa-si exprime in grup calitatile,

sa creeze situatii in care copilul sa aiba oportunitatea de a oferi ajutor celorlalte persoane( voluntariat, centre pentru copii cu nevoi speciale etc.),

identifice domeniilor de competenta ale copilului,

dezvolte abilitatile de comunicare, negociere, rezolvare de probleme etc.,

sa fie suportivi in ce priveste identificarea, exprimarea si controlul emotiilor negative traite de copii.

Metodele folosite pentru imbunatatirea stimei de sine depind in mare masura de cauzele care au determinat formarea unei stime de sine scazute. Asfel:

o stima de sine cauzata de competente deficitare necesita imbunatatirea acestor competente;

in cazul in care scaderea stimei de sine este generata de stabilirea unor standarde nerealiste (prea inalte), interventia vizeaza adoptarea unor standarde cat mai realiste;

stima de sine scazuta datorita unor discriminari sociale necesita o interventie bazata pe o abordare empatica (intelegatoare);

cand cauzele stimei de sine sunt multiple, interventia corectiva va fi de asemenea multi-modala

Valoarea euristica si aplicativa a tipologiei lui Jung

Conditiile acreditarii stiintifice a unei teorii asupra personalitatii, printre altele, se refera la valoarea euristica si aplicativa a respectivei teorii.

Valoarea euristica a tipologiei lui Jung asupra personalitatii se refera la calitatea acestei teorii de a constitui, prin conceptele pe care le expliciteaza, un punct de plecare pentru abordari ulterioare ale personalitatii. In acest sens, constructele teoretice utilizate in aceasta teorie au stat la baza construirii unui instrument cu mare valoare aplicativa in multe domenii ale vietii sociale, cum este si chestionarul M.B.T.I. ("Myers-Briggs Type Indicator", 1976).

In realizarea acestui instrument de cercetare, s-a pornit de la tipologia lui Jung, avand ca si criteriu o dimensiune fundamentala a personalitatii si 4 functii psihologice, diferentele interindividuale fiind masurate de-a lungul lor:

Dimensiunea introversie /extraversie;

Functia gandire /sentiment;

Functia senzatie /intuitie.

Pe scurt, sunt date cateva particularitati ale acestora, precum si rolul lor:

Introversiunea si extraversiunea sunt denumite de Jung functii dominante ale personalitatii. Vorbim despre o directionare a functiei dominante catre realitatea externa in cazul extravertitilor si de catre o directionare spre interior, in cazul persoanelor introvertite.

Gandirea si sentimentul reprezinta doua modalitati alternative de a emite judecati de valoare, judecati care constituie baza unor decizii. O persoana, de pilda, poate lua o decizie bazata pe functia "gandire" (evaluarea rationala a alternativelor, calculul avantajelor si dezavantajelor) sau bazata pe functia "sentiment" (aprecierea valorii afective a fiecarei alternative). Jung considera ca exista o echilibrare intre gandire si sentiment, persoana adulta valorizand ambele alternative;

Senzatia si intuitia reprezinta modalitati complementare de a extrage informatii despre realitate. Deoarece senzatia, ca proces psihic cognitiv, presupune contact direct cu realitatea, tipul "senzatie" va fi interesat predominant de detalii, de concretete, concentrandu-si atentia in special pe elemente, uneori esuand in surprinderea intregului, a structurii. In mod complementar, tipul "intuitie" va sintetiza informatiile, observatiile, nefiind preocupat de detalii, deoarece insasi intuitia reprezinta surprinderea unor aspecte subtile, si a unor relatii comprehensibile implicit, fara apelul la pasii progresivi ai unui rationament.

In domeniul educational, tipurile de personalitate identificate de Jung si cuantificate prin proba M.B.T.I. au o larga aplicabilitate. Principalele directii de valorizare a acestei tipologii se refera la urmatoarele aspecte:

cunoasterea particularitatilor psiho-individuale ale elevului care, impreuna cu particularitatile de varsta, contureaza profesorului un tablou al personalitatii elevului;

tinand cont de orientarea generala a personalitatii (introversie/extraversie), profesorul poate actiona in scopul imbunatatirii performantei scolare a elevului, in functie de predominanta uneia dintre functiile psihologice (gandire, sentiment, senzatie, intuitie);

acordarea de catre profesor a unor sarcini individuale sau de grup, in functie de dimensiunea fundamentala a personalitatii, cunoscut fiind faptul ca introvertitii prefera lucrul individual, pe cand extravertitii prefera sarcinile colective;

in cazul rezolvarii unor sarcini in grup, formarea echipelor de lucru se realizeaza si in functie de compatibilitatile rezultate din caracteristicile specifice fiecarui tip de personalitate. De pilda, in prima faza a rezolvarii unei probleme (faza analitica) este de presupus ca tipul "senzatie" obtine performante superioare tipului "intuitie" care va avea rezultate mai bune in faza de sinteza a demersului rezolutiv;

orientarea scolara si profesionala, implicata in momentul in care elevul trebuie sa opteze pentru o scoala de un anumit profil sau pentru viitoarea profesie, va tine cont si de aceste dimensiuni si functii psihologice.

Datorita importantei acestei tipologii in educatie, consideram oportun ca profesorul sa cunoasca notele specifice fiecarui tip si posibilele directii de interventie:

1. Temperamentul - constituie latura dinamico-energetica a personalitatii.

Trebuie considerat ca fiind particularitatea generala si constanta a personalitatii umane, intrinseca acesteia si avand cea mai mare certitudine de invarianta [P. Popescu-Neveanu, 1980, p.180].

In determinarea particularitatilor temperamentale un rol central revine sistemului nervos central, specificul sau de functionare care se traduce in special prin nivelul energetic in activitate, dar si printr-un anumit specific al reactivitatii (ca si model preferential de a reactiona la diverse stimulari sau solicitari ale mediului si al emotivitatii.

Tipologia realizata de Hipocrat si Galenus - coleric (predomina bila galbena), sangvinic (predomina sangele), flegmatic (predomina limfa), melancolic (predomina bila neagra) - a dat prima descriptie si clasificare a temperamentelor in termeni care se mentin si astazi, fara a pastra criteriile dupa care au fost stabilite:

coleric