Comportamentul antisocial si agresivitatea

Comportamentul antisocial si agresivitatea

Comportamentul antisocial nu se identifica cu agresivitatea. Conduita boxerului, cu cat este mai agresiva, cu atat e mai performanta antisocial.Nu orice comportament antisocial poate fi caracterizat prin agresiviatee. Exista infractiuni(frauda) ce nu presupun agresiviatea fizica.

Avem 3 tipuri

a) agresiviatea nediferentiata, ocazionala, conjuncturala fara un rasunet antisocial abligatoriu

b) comportament agresiv propriu zis poliform in care includem si infractionalitatea si comportamentul de tip criminal

c) comportament agresiv ca expresie nemijlocita a unei stari patologice sau a unei stari neuropsihice preexistente sau dobandite.

Comportamentul agresi poate fi indreptat si asupra propriului Eu (forma cea mai extrema fiind automutilarea si suicidul.

Suicidul:

- in cazul isteriei-tentative doar pt. a atrage atentia

- in cazul depresiei

- in cazul schizofreniei

- in administrarii de droguri- in cazul sevrajului halucinogenele(LSD, mescalina), creeaza dependenta de la a II-a administrare.

heroina- detasarea de problemele vietii, cocaina exacrbarea Eului, euforie, marijuana- dispar cenzurile interpersonale.

Prin conduita agresiva intelegem acea conduita indreptata asupra altuia sau Sinelui cu intentie, in vederea producerii unor prejudicii, raniri, distrugeri sau traume.

Cauzele agresivitatii- marile teorii explicative. Problema care se pune este daca agrezivitatea este det. de zestrea ereditara, factor genetic sau echipamentul psiho comportam. al individului dobandit in functie de conditiile de mediu.

1) Agresivitatea este innascuta

Principal sustinator este Freud. Agresivitatea este un instinct pur, este de natura instinctuala si are un rol negativ. Singurele modalitati de canalizare si reorientare a acestor instincte sunt exprimate prin arta, sport.

Un alt adept al acestei teorii este Konsad Lorenz. In lucrarea sa despre agresiune, el accentueaza asupra naturii biologic-instinctuale pe care-l gasim si la om si la animale. In timp ce la Freud, ea are o valoare adaptiva, fiind esentiala pentru supravietuire.

Ex.: comportamentul agresiv animal- masculul indepartandu-i pe altii previne supraaglomerarea. Datorita faptului ca cel puternic invinge, se creeaza un proces de selectie naturala a celor cu un bun potential genetic, fapt ce va permite transmiterea comportamentului agresiv, urmasilor. Aceasta teorie a fost foarte criticata.In virtutea ei ar fi de asteptat ca oamenii sa aiba aceleasi manifestari agresive oriunde in lume. Acest lucru nu este adevarat , datele statistice cu privire la comportamentul criminal indicand faptul ca la sf. anilor ' 80, in tarile din Scandinavia: Norvegia, Suedia rata omuciderilor de 0 la 100.000 loc., pe cand in Thailanda era de 14 la 100.000 loc.

Exista mari diferente interindividuale in manifestarea comp. agresiv. Respingerea clasigeneralizata a naturii instincte ale comp. agresiv nu inseamna insa si ignorarea unor influenteevidente de ordin biologic ca:

a) infl. neuronale (exista anumite zone din cortex, care in urma unor mici stimulari, faciliteaza adaptarea comp. agresiv de catre subiect);

b) infl. hormonale (barbatii sunt mult mai agresivi decat femeile, datorita diferentelor de tip hormonal);

c) infl. biochimice- cresterea cantitatii de alcool in sange- comp. agresiv.

O alta perspectiva ce sugereaza faptul ca agresivitatea este cel putin innascuta este sfanta de sociobiologic (Rushton si Wilson). Potrivit lor agresivitatea este vazuta in functie de evolutie, principiile selectiei favoizand in timp cresterea nivelurilor de agresivitate.

2) Teoria frustrare- agresivitate (Miller si Dollard). Aceasta teorie are la baza 2 postulate specifice:

a) agresivitatea este intotdeauna o consecinta a frustrarii

b) frustrarea conduce intotdeauna catre o anumita forma de agresivitate

Aceasta teorie se bazeaza pe faptul ca agresivitatea este determinata de conditiile de mediu.

Blocarea caii de atingere a unui scop creeaza anumite frustrari. La randul lor acestea se pot constitui in sursa de manifestare a agresivitatii. Destul de frecvent este agresiv, nu este orientata asupra sursei. ci redirectionata catre o alta tinta. Teoria a fost supusa unor revizii, a. i. L. Berkonvitz, sustine ca frustrarea produce doar o anumita stare de pregatire emotionala pentru agresare.

3) Agresivitatea este un comportament social invatat- autor Albert Bondura.

Agresivitatea se invata prin:

a) direct- prin recompensare (pedepsirea) unor comportamente

b) prin observarea (imitarea) unor modele de conduita ale altora, iar aceste metode fiind intalnite in:

* familie- parintii copiilor violenti, ai celor abuzati, maltratati provin din familii in care s-a utilizat pedeapsa fizica;

* mediul social- in comunitatile in care metodele de conduita agresiva sunt acceptate, admirate, valorizate, agresivitatea se transmite mult mai usor noilor generatii.

* exista o exagerare cu privire la rolul mass-mediei, datele statistice arata ca principalii factori sunt modele familiare si cele sociale apropiate.

1) factori ce tin de individ, de conduita lui, de reactivitatea lui comportamentala

2) factori ce tin de familia individului

3) factori ce tin de mass-media

Ex. 1) Cercetarile din psihologia sociala demonstreaza ca predispuse spre agresivitate sunt persoane irascibile si extrem de competitive.

Atacul sau provocarea fizica sau verbala atrage de cele mai multe ori rapuns agresiv.

- durerea fizica si morala- cresterea agresivitatii. Alti factori: caldura (temp. inalte coreleaza cu manifestari agresive), aglomeratia (apare in calitate de agenti stresanti si duce la cresterea agresivitatii..)

Ex. 2) -Mariajul instabil si divortul.

-istoria propriei vieti a parintilor- parintii care-si ?aleuzeaza? copiii au fost supusi la randul lor unui tratament similar de catre proprii parinti sau au fost in mare masura vegheati emotional decatre acestia.

-atitudine parentala in raport cu cresterea copiilor. Parintii aluzivi privesc copiii ca pe o modalitate de a-si satisface propriile nevoi, aspiratii, solicitandu-i pe acestia sa interprinda actiuni ce depasesc posibilitatile si abilitatile lor fizice si psihice. Acesti parinti intampina dificultati in a stabili legaturi empatice cu proprii lor copi. Ei privesc copilul ca pe o marioneta ce trebuie sa fie dresata la orice mica batere.

-tulburari psihice si de personalitate- Parinti care-si maltrateaza copiii suferade afectiuni psihice.

Merrin realizeaza o tipologizare a conduitelor parintilor abuzivi in utilizarea agresiunii fizice in felul urmator:

1. parinti ce se caracterizeaza printr-un inalt grad de agresivitate, manifestat in continuu, uneori clar concentrata, ..

Supararea si enervarea lor scapa controlului, de cele mai mlte ori fiind nevoie de actiune stimulativa minimala, iritativa. Explicatia unor asemenea conduite vizeaza propriile experiente psihotraumatizante traite in perioada copilariei timpurii.

2. parinti rigizi, compulsivi, reci emotiomal-afectiv. Acestia inconstient resping copilul si sunt preocupati mei mult de propria persoana. Copilul este pntru ei 'pitic' ce nu creste niciodata si ale carui porniri trebuie stapanite

3. parinti care sunt persoane pasive si dependente emotional - sunt oamenii reticienti si sovaielnici in a-si exprima sentimentele si dorintele. Aparent sunt neagresivi, insa adesea intra in competitie cu copiii, pentru a castiga atentia si afectiunea sotului/sotiei. Acesti parinti sunt de obicei capriciosi, imaturi emotional-afectiv.

4. parinti frustrati ce-si pedepsesc copiii pentru lucruri minore - sufera de tulburari psihice sau de tulburari de personalitate.