Comportamentul antisocial - tulburarea de personalitate de tip antisocial

Comportamentul antisocial - tulburarea de personalitate de tip antisocial

Tulburarea se mai numeste si tulburare de personalitate dissociala?/sociopatie/tulburare de personalitate sociopata/personalitate amorala.

Personalitatea antisociala se caracterizeaza prin urmatoarele:

inca de mic individul nu respecta nici o regula, atat la joaca, in cadrul grupului de prieteni, la scoala sau orice alt cadru ce presupune anumite reglementari.

Da semne din copilarie, insa se cristalizeaza de abia la varsta adolescentei/varsta debutului adultului tanar.

La tinerete, maturitate putem vorbi despre incapacitatea de a respecta orice fel de reguli

Aceste persoane au un dispret total fata de munca, cadrele in care exista disciplina

inadaptabili

Denota indiferenta afectiva fata de suferinta altora, problemele celor din jur (familie), rudele, persoanele apropiate. Au foarte mari sanse sa devina toxicomani, sa dezvolte nevroze, depresii.

Nu se adapteaza nici unui loc de munca, exista mari fluctuatii in acest sens

Comit des infractiuni (aproximativ doua treimi din populatia penitenciarelor)

Explozivi, irascibili, fiind nevoie de o mica stimulare iritativa pentru a trece la violenta

De obicei persoane colerice

Nu se gandesc la consecintele actelor lor

Unii sunt reci afectiv,nerezonanti emotiv, au mari dificultati in a empatiza cu altii

Foarte frecvent s-a constat ca aceste persoane provin din familii in care au fost adoptati. Cauzele le regasim in mediul social, cel familial, dar si in ceea ce priveste anturajul. Exista o corelatie si intre tulburarile de personalitate de tip antisocial si tulburarea narcisista, fara a se confunda. Si in cazul personalitatilor antisociale putem vorbi de egoism dus la extrem, incredere nejustificata in propriile puteri, imagine de sine hipertrofiata.

Se asociaza frecvent cu consumul de alcool, droguri.

Comparativ cu tulburarea Borderline si persoanele cu tulburari antisociale au o inconstanta majora comportamentala, mare fluctuatie a relatiilor afective; se caracterizeaza printr-o inconstanta atitudinala.

Comportamentul prosocial

Este acel tip intentionat, orientat spre ajutorarea altora in afara obligatiilor, fara a astepta o recompensa.

Teorii explicative ale comportamentului prosocial

biologice - incearca sa explice prin factori genetici; conceptia socio-biologica a evoluat de la un determinism genetic pur al comportamentului social la codeterminarea acestui comportament de factori culturali, educationali.

sociologice - exista tedinta de a se considera obligate sa acorde ajutor cu atat mai mult cu cat cei ce au nevoie de el sunt mai dependenti; in aceste situatii intra in vigoare norma resonsabilitatilor sociale. In afara normei, acordarea ajutorului e reglementata si de norma reciprocitatii (se bazeaza pe principiul echitatii - in relatiile umane fiecare asteapta sa primeasca de la celalalt beneficii proportionale cu ceea ce a investit el).

psihologice

A. Teoria cost-beneficiu - deschide o perspectiva noua in explicarea comportamentului. In consonanta cu teoria echitatii, porneste de la ideea ca oamenii tind sa mentina echilibrul in relatiile umane, intrucat relatiile neechilibrate produc discomfort psihic. Costul implicat de acordarea ajutorului pare a fi hotarator: cu cat costul este mai ridicat, cu atat probabilitatea de a ajuta pe altii este mai redusa. "cost" = beneficii emotionale, factori psihologici cu substrat emotional dar si factori de natura motivationala. ???

Asupra comportamentului prosocial exercita o influenta deosebita dispozitia emotionala, afectiva a persoanei.

Studiile facute arata ca o stare afectiva pozitiva coreleaza cu intentia prosociala a subiectului.

Alt determinant important al conduitei prosociale este gradul de empatie dintre cei doi (de aceea comunicarea afectiva cu semenii asigura premizele intelegerii suferintei celuilalt). Odata realizata empatia cu cel in suferinta se declanseaza niste mecanisme ce permit instalarea unor sentimente: compasiunea, mila, simpatia ce se sustrag rationalizarilor constiente.

Mai mult, in functie de mediu, interventia prosociala depinde de prezenta altor oameni astfel incat prezenta altora poate stimula sau inhiba.

Stimuleaza - cand a face bine e dezirabil social, rezulta ca comportamentul tau este aprobat, pretuit, valorificat de cei din jur.

Inhiba

a.      chiar daca situatia pare una ce necesita ajutor, din moment ce ceilalti nu se amesteca, persoana are o retinere cauzata de grija a nu-I ofensa pe ceilalti; neimplicarea are la baza analiza ca fiind periculoasa/nu merita. Dorinta de a evita dezaprobarea face putin probabila actiunea de ajutorare.

b.     Cu cat mai multi indivizi asista la o intamplare ce necesita ajutorare cu atat mai mult are loc fenomenul ce se numeste difuzia responsabilitatii. Explicatie: fiecare martor banuieste ca ceilalti au facut ceva deja (ex: au chemat politia)/ sunt pe punctul de a o face. De aceea asistarea mai multor martori la un eveniment critic induce o stare de neangajare insa acest efect nu functioneaza in cazul in care unul din cei prezenti - conceput ca fiind mai competent in acordarea ajutorului → responsabilitatea este data lui. Difuzia rsponsabilitatii - dispersia resopnsabilitatii.

Rol - status. Conflict de rol

Statusul - exprima rolul in cadrul grupului, colectivitatii, comportamentul persoanei se diferentiaza potrivit functiei, pozitiei, locurilor pe care le ocupa in cadrul unei structuri, situatii. Un om poate avea simultan mai multe statusuri (membru al unor organizatii, tata etc).

Majoritatea statusurilor de durata sunt atribuite/mostenite prin nastere (acestea sunt: sexul, etnia, rasa), altele sunt dobandite, achizitionate (realizarile profesionale).

Exista si un al 3lea tip de statusuri - temporale, tranzitorii, situationale (acele statusuri pe care le avem intr-o anumita perioada de timp/situatie particulara).

Rolul

a.        la nivel de grup - exprima norme, valori culturale = un model de conduita prescris pentru toate persoanele ce au acelasi status/pozitie sociala.

b.       la nivel personal - rolul e legat de calitatiile psiho-individuale.

Care e deosebirea dintre rolul prescris si rolul jucat?

Rolul prescris este format dintr-un set de asteptari existente in mediul social, ce tin de o anumita functie; asteptarile sunt vis-à-vis de comportamentul celui ce ocupa o astfel de functie.

Rolul jucat - din conduitele aparte manifestate, conduite ce poata amprenta trasaturilor de personalitate; semnifica actul de punere in scena, de transpunere in realitate a prevederilor rolului social. Include diferite segmente de comportament, un ansamblu de particularitati, manifestari referitoate la motivatii, interese, gesturi motrice. Se afla in stransa legatura cu marimea repertoriului jucat de-a lungul existentei sale.

Actiunile fiecarei persoane in rol sunt determinate de:

a.        perceptia rolului (modul in care este preluat rolul si care determina declansarea comportamentului de rol)

b.       cunoasterea prescriptiilor de rol, a cadrului, limitelor in int ? in care evolueaza rolul social, intuirea expectatiilor celorlalti (conduita asteptata de la noi)

c.        particularitatilor caracteristice ale statusului?

Conflictele de rol apar ca stari tensionate cu caracter anxiogen disfunctional - determinat de incompatibilitatea/incongruenta a doua sau mai multe roluri ale aceleiasi persoane/a unor persoane diferite aflate in interactiuni diferite. ? Exista doua categorii principale:

conflicte de rol intrasubiective (exprima incompatibilitatea dintre rolurile ce I se prez sin? )

conflicte de rol extrasubiective (incompatibilitatea a 2 sau mai multe persoane ce au conceptii diferite despre acelasi rol, functiile sale, modul concret cum trebuie jucat).