Acasa » scoala » psihologie psihiatrie
Comportamentul duplicitar

Comportamentul duplicitar

Comportamentul duplicitar

Pentru a vorbi despre comportamentul duplicitar trebuie mai intai sa definim ce este comportamentul in general. Astfel, comportamentul uman poate fi definit ca ansamblul reactiilor complexe ale organismului fata de stimulii interni si externi motivate si organizate prin reflexe innascute sau castigate ce orienteaza adaptarea si integrarea subiectului in relatiile ambientale, asigurandu-i continuitatea existentiala

O alta definitie a comportamentului ar fi maniera specifica prin care organismul uman este determinat sa raspunda, printr-un ansamblu de reactii, la solicitarile mediului extern si intern, cautand ca prin aceasta sa se adapteze la necesitatile nou intervenite

Astfel, comportamentul este expresia unei relatii a organismului cu mediul inconjurator, aparitia unui anumit comportament fiind determinata de necesitatea unui raspuns la o incitare endogena sau exogena sau de ambele feluri.

Psihologia comportamentului implica, in structura si exprimarea sa, procesele psihice integrate in starea de constiinta si personalitate a subiectului.

Medicina legala pentru juristi: Gh. Scripcaru, C. Scripcaru, V. Astarastoae.

I. Ciofu - Comportamentul simulat

  Putem vorbi, in sens filogenetic, despre comportamentul innascut, acesta fiind rezultatul procesului selectiei naturale sub dependinta ADN-ului si care este inscris in genom, asigurand adaptarea la un mediu stabil dar devenind insuficient in fata unui mediu labil, procesul de invatare transformand potentialul innascut intr-un comportament castigat. Prin invatare se stabilesc noi conexiuni neuronale, prin situatiile de mediu mai complexe stimulii senzoriali, prin structurile receptive, imbogatind aceste structuri neuronale, substituindu-se ereditatea, trecandu-se de la comportamentul de tip reactiv la cel elaborat, de tip reflexiv. Aceasta desigur facandu-se prin comunicarea specific umana si prin socializarea inerenta, astfel prezentandu-se posibilitati selective superioare.

Un alt rol in cercetarea comportamentului il are integrarea umorala, asta insemnand explorarea interventiei de reglaj a neurotransmitatorilor, neuromodulatorilor si neurohormonilor, mediatorii chimici sinaptici avand efecte excitatorii sau inhibitorii cunoscute asupra reactiilor de comportament. Astfel hipotalamusul este bogat in noradrenalina, iar hipocampul in serotonina, legatura dintre neuromediatori si afectivitate fiind demonstrata experimental.

De asemenea, nu putem sa vorbim despre comportament fara a ne gandi la psihicul uman ca forma superioara de relatie a organismului cu mediul, sau a socialului din noi realizat prin intermediul grupului.

Mai trebuie spus ca fiecare boala psihica produce patternuri comportamentale relativ sprecifice. Cu cat un comportament patologic apare mai incoercibil si mai recidivat, cu atat suferinta psihica devine mai evidenta.

Medicina legala - Valentin Iftenie, Ed. Stiintelor medicale

Cuvantul "duplicitate", etimologic vorbind, vine din latinescul "duplicitas"=falsitate,ipocrizie sau din fratuzescul "duplicite"=fatarnicie,de asemenea cuvantul "comportament" venind tot din franceza ("comportement") si explicat in DEX ca fiind "modalitate de a actiona in anumite imprejurari sau situatii conduita,purtare,comportare" sau ca "ansamblul manifestarilor obiective ale animalelor si oamenilor prin care se exteriorizeaza viata psihica".

Simularea se intalneste mai des decat disimularea, avand o aplicabilitate practica mai mare, frecvent gasindu-se in diferite manifestari aberante de comportament care sunt legate de intentia disculparii fata de consecintele imputabile ale unor acte savarsite sau in scopul obtinerii unor benerifii sociale, materiale sau morale.

Simularea este apropiata sau chiar preceda imbolnavirea psihica, interferandu-se cu aceasta intr-o maniera constienta sau subconstienta, amplificand deficitul psihic preexistent, stiindu-se faptul ca "simulezi mai bine ceea ce deja exista

Starea morbida simulata se caracterizeaza prin prezentarea cu ostentatie a simptomelor, prin realizarea subiectiva si demontrativa a unei suferinte, de regula cu elemente vizibil evidentiate, in cadrul careia se intalnesc simptome contradictorii, cat si ineficienta terapiei specifice bolii pe care o afirma.

In alte cazuri simularea genereaza false atentate la pudoare, suferinte nevrotice sau psihotice si sindroame de trasfer imitativ al unor paralizii, iar in tulburarile psihice si comportamentale intalnim, de obicei, debilii mintal si personalitatile dizarmonice predispuse cu precadere la aceste exagerari.

La disimulare sunt predispusi unii psihotici, cum ar fi melancolicii sau schizofrenii, in incercarea de a ascunde unele tulburari psihice in scopul pregatirii si realizarii unui comportament aberant, iar bolile mai frecvent disimulate sunt amnezia, agitatia, delirul sau obtuzia intelectuala.

De asemenea, se poate disimula incercarea de sinucidere sau de automutilare, fiind prezentate de individ sub forma unor accidente sau a unor leziuni traumatice, acestea avand rolul de a masca adevaratele intentii.

Concluzionand, putem spune ca numai cunoscand particularitatile simularii ori disimularii diferitelor tulburari psihice ori stari morbide sau a unor leziuni traumatice precum si regulilor de evidentiere ale acestora, se pot pune concluzii clare si pertinente, fundamentate stiintific, in expertizele medico-legale, pentru stabilirea adevarului, ori de cate ori este necesar.