Domeniul memoriei - Memoria ca proces cognitiv

Domeniul memoriei

1.1.Memoria ca proces cognitiv.

Imaginile unor obiecte, fenomene, persoane percepute in trecut pot fi reduse in minte, deci, omul poate sa-si aminteasca intimplari, evenimente, care au avut loc mai demult.

De asemenea unele cunostinte insusite in ciclul primar se pastreaza in ciclul gimnazial si dupa aceea.

Omul are posibilitatea sa intipareasca impresiile produse de obiecte, fenomenele care actioneaza asupra analizatorilor, iar procesul psihic care asigura pastrarea experientei lui anterioare este memoria. In procesul de invatamint cunostintele temeinic insusite se actualizeaza usor la lucrarile de control sau trimestriale. De-a lungul vietii sale omul isi poate aminti de faptele sale din trecut, de emotiile puternic traite cu ocazia diferitor evenimente.

Memoria este un proces psihic de cunoastere care consta in intiparirea, pastrarea si actualizarea experientei anterioare

Cu ajutorul memoriei omul acumuleaza experienta cognitiva, afectiva si volitiva, poate sa actualizeze imaginea obiectelor cunoscute anterior, activitatea desfasurata in trecut.

Aceasta modalitate specifica de reflectare a realitatii - memoria - asigura in acelasi timp fixarea si reproducerea a ceia ce am perceput, am simtit si am facut inainte. Datorita memoriei se realizeaza sinteza dintre trecut si prezent, se asigura continuitatea gindurilor, trairilor psihice. Datorita acestui proces psihic experienta omului se imbogateste necontenit, intelegerea prezentului devine mai adinca si sporeste posibilitatea de prevedere a viitorului.

Creerul nostru poseda o proprietate foarte insemnata. El nu numai ca dobindeste informatia despre lumea inconjuratoare, ci o pastreaza si o acumuleaza. In fiecare zi noi aflam multe lucruri noi, in fiecare zi cunostintele noastre se imbogatesc.

Tot ce cunoaste omul poate fi pastrat pentru multa vreme in "depozitele" creerului lui.

Imaginile obiectelor si fenomenelor care se produc in creer, in rezultatul actionarii lor asupra analizatorilor, nu dispar fara urma dupa ce inceteaza aceasta actiune. Imaginile se pastreaza si in lipsa acestor obiecte si fenomene sub forma asa ziselor reprezentari ale memoriei.

Reprezentarile memoriei sunt imaginile acelor obiecte sau fenomene, pe care le-am perceput mai inainte de asta si pe care mai apoi le reproducem mental. Reprezentarile pot fi :

• Vizuale
• Auditive
• Olfactive
• Tactile

Reprezentarile momoriei spre deosebire de imaginile perceptiei, sunt mai putin stabile si nu sunt atit de bogate in detalii, dar ele au o importanta mare la fixarea experientei noastre din trecut.

Memoria se numeste reflectarea experientei omului din trecut, care se manifesta prin memorarea, pastrarea si amintirea posterioara a ceia ce el a perceput, a facut, a simtit sau despre ce a gindit.

Insemnatatea memoriei in viata omului este foarte mare. Absolut tot ce noi cunoastem si suntem in stare sa facem este rodul capacitatii creerului de a memoriza si pastra in memorie imaginile, gindurile, simtamintele traite, miscarile si sistemele lor.

Omul lipsit de memorie, dupa cum afirma I.M. Secenov, intotdeauna ar fi in situatia noului - nascut, ar fi o fiinta care nu este capabila sa invete ceva, sa insuseasca ceva, iar actiunile lui vor fi determinate de instincte.

Memoria creaza, pastreaza si imbogateste cunostintele noastre, abilitatile, deprinderile, fara ea nu sunt posibile nici studii cu succes, nici activitate rodnica.

Cu cit omul stie si poate mai multe, adica cu cit in memoria lui se pastreaza mai multe lucruri, cu atit e mai mare folosul pe care-l aduce societatii.

Memoria :

1. Capacitatea capacitatea creerului omenesc de a retine, recunoaste si reproduce ceea ce si-a insusit anterior.
2. Amintire pastrata de posteritate pentru oameni ilustri.
3. Parte componenta a unui sistem electronic de calcul in care se memorizeaza informatiile memoriei. [1]

Adica, memoria este o notiune cu continut complex.

Omul memorizeaza bine faptele, intimplarile si fenomenele care au pentru el, pentru activitatea lui o insemnatate deosebit de importanta si dimpotriva, tot ce are o insemnatate deosebit de mica, pentru el se memorizeaza mult mai slab si se uita mai repede. O mare insemnatate pentru memorare au interesele stabile, care caracterizeaza personalitatea. Tot ce este legat de interese stabile se memorizeaza mai bine decit ceea ce nu este legat de dinsul. Asupra memoriei o influenta puternica o are atitudinea emotionala a omului fata de ceea ce trebuie memorat. Tot ce ii provoaca omului o reactie emotionala expresiva lasa o urma adinca in cunostinta lui si se memorizeaza pe mult timp.

Productivitatea memoriei in multe privinte depinde si de calitatile volitive ale omului. Oamenii slabi de vointa, lenesi si incapabili de a face eforturi voluntare, memorizeaza intotdeauna superficial si rau.  

De aceea memoria este in legatura cu particularitatile personalitatii. Omul realizeaza constient procesele memoriei sale si le conduce, reesind din acele scopuri si sarcini, pe care si le impune in activitatea sa.

Memorarea consta in intiparirea, fixarea experientei cognitive, afective si volitive.

Informatiile receptionate se intiparesc in scoarta cerebrala sub forma de legaturi nervoase, care apoi se sistematizeaza in stereotipuri dinamice, adica in sisteme de legaturi nervoase, in cadrul carora entitatile sunt in relatii de interactiune fiecare excitant declansind pe cel urmator. Fenemonele de memorie infatiseaza prin sine o forma originala de reflectare a realitatii de catre om. Aceasta reflectare, pastrare si reproducere a inriuririlor de mai inainte e infaptuita de creerul nostru.

Temelia fiziologica cea mai generala a fenomenelor de memorie e alcatuita de acea insusire a tesutului nervos, exprimata prin faptul ca orice excitare, care se naste in creer parca lasa dupa sine o urma capabila nu numai sa inriureasca asupra lucrului urmator al creerului, dar si capabila sa se reproduca in anumite invoieli.

Inca I.M. Secenov a subliniat, ca multumita faptului ca in creer se pastreaza urmele inrauririlor, care se repeta in destul cel mai insemnat indemn, pentru ca in creer sa se iveasca excitarea de la inceput. Insa infatisarea deplina a bazei fiziologice a fenomenelor de memorie a fost pentru intiia data creata de I.P.Pavlov care a descoperit legile formarii legaturilor nervoase noi - reflexe conditionale in scoarta emisferelor creerului copilului. In cele mai simple cazuri mecanismul reflector conditional al memoriei se vede tare limpede.

De exemplu cind copilul mic, dupa ce a fost supus anumitor proceduri medicale neplacute incepe sa reactioneze negativ la aparitia unui om intr-un halat alb, apoi ii limpede formarea legaturii vremelnice ( conditionale) intre halatul alb si excitarea dureroasa.

Daca am lua cazuri mult mai complicate ale tinerii de minte si reproduceri, atunci pentru a dezvalui mecanismul lor fiziologic trebuie sa facem o analiza stiintifica speciala. Totusi cit   n-ar fi de complicte procesele de memorie luate, ele se supun toate legitatilor formarii legaturilor nervoase, macar ca legile acestea apar intr-o alta exprimare concreta si prin actiunile lor comune creaza calitativ un alt tablou.

In cazul memorarii dupa inteles, logico-orale, care se caracterizeaza prin faptul, ca procesul formarii si intrarii legaturilor nervoase se petrece aici sub forma asociatiilor de vorbire, care ingaduie omului sa insuseasca practica, generalizata in vorbire, in notiunile orale. In viata si activitatea omului memoria joaca un rol foarte important. De n-am avea memorie, n-am putea recunoaste nici un obiect, nici o persoana cu care ne-am intilnit de multe ori. N-am putea capata nici un fel de cunostinte, deprinderi, n-am putea insusi rostul obiectelor, pe care le-am folosit de multe ori, ar fi trebuit ca de fiecare data sa ne cunoastem din nou cu toate legaturile din nou sa cautam drumul strabatut de multe ori si a..

Fara memorie noi nu am putea tine minte cuvintele, insemnatatea lor, formele cuvintelor si propozitiilor, adica n.am sti sa vorbim.

Memorarea, ca regula, inseamna stabilirea legaturii dintre lucrurile noi cu ceia ce este deja acumulat in contiinta omului.

Memorarea - a conserva o informatie ;

Memorizare - actiune de a memora ;

Deci a memora materialul de studiu inseamna a-l lega de cunostintele de alta data, a memora un cuvint dintr-o limba straina inseamna a-l lega cu o notiune corespunzatoare.

Legatura dintre evenimete izolate, fapte, obiecte ori fenomene, care sunt reflectate in consiinta si fixate in memoria noastra, se numeste asociatie

Fara aceste legaturi sau asociatii nu este posibila o activitate psihica normala, cit si insasi activitatea memoriei. Esenta legaturii asociative consta in aceea ca aparitia in constiinta a unui element ale acestei legaturi provoaca aparitia in constiinta si al celuilalt element al acestei legaturi.

Eu aud numele de familie al omului si in constiinta mea apare imaginea lui. Procesele asociative asigura memorizarea din realitate intr-o anumita legatura si anumita succesiune.

Asociatiile sau legaturile pot fi de diferite feluri:

Asociatiile prin continuitate

Prin asemanare

Prin constrast

La baza asociatiilor prin continuitate stau relatiile spatiale si temporale intre obiecte si fenomene. Daca omul percepe citeva obiecte ce se afla in apropierea imediata in spatiul sau daca ele urmau nemijlocit unele dupa altele in timp atunci intre ele se produce o asociere.

Asociatia prin continuitate se produce de exemplu la invatarea cuvintelor din limba straina a alfabetului, etc.

Asociatiile prin asemanare se produc in cazurile cind obiectele si fenomenele seamana prin ceva unul cu altul. Infatisarea salciei plingatoare ne poate trezi in constiinta chipul unei femei indurerate.

Prin constrast se asociaza faptele si fenomenele care se opun sau se deosebesc in mod transant. Capata o nota rea, elevul isi aduce aminte, cum el a capatat, mai multe note bune la acest obiect si altele.

La baza memoriei sta proprietatea tesutului nervos de a se schimba sub influnenta actiunii iritantilor sau de a pastra urmele excitatiei nervoase. Se subintelege sa urmele si actiunile din trecut nu se pot accepta ca niste amprente asemanatoare cu urmele omului pe nisipul umed. Sub cuvintul ,,urme,, in cazul de fata intelegem anumite schimbari electrochimice si biochimice in neuroni. Aceste urme in anumite conditii pot sa se invioreze, adica in ele se produce procesul de excitatie in lipsa iritantului care a produs schimbarile indicate.

Formarea si pastrarea legaturilor temporale, stingerea si inviorarea lor prezinta baza fiziologica a asociatiilor. Despre aceasta a vorbit I.P.Pavlov ,, legatura nervoasa temporala este un fenomen fiziologic de cel mai universal tip. Dar totodata aceasta este si un fenomen psihic, e ceea ce psihologii numesc asociatii, formatie de combinari din diferite actiuni, impresii din litere, cuvinte si ginduri ,,

In prezent nu este elaborata o teorie unica a mecanismelor memoriei.

Tipurile si felurile de manifestare ale memoriei.

Formele de manifestare a memoriei sunt extrem de variate. Acest lucru se explica prin faptul ca memoria deserveste toate felurile de activitati variate ale omului.

La baza clasificarii felurilor memoriei sunt puse trei criterii pricipale :

Obiectul memorarii - adica ceea ce se memorizeaza. Dar ce se meomorizeaza ? Obiectele, fenomenele, gindurile, miscarile, simturile. Corespunzator cu aceasta se deosebesc urmatoarele feluri de memorie : memoria plastic- intuitiva, verbal - logica de miscare (motora) si emotionala.

Gradul de reglare volitiva - a memoriei. Din acest punct de vedere se deosebesc memoria voluntara si cea involuntara.

Durata pastrarii informatiei - a memoriei. In acest caz se are in vedere memoria de scurta durata, de lunga durata si memoria operativa. Vorbind pe scurt, felurile memoriei sunt in dependenta de ceea ce se memorizeaza, cum se memorizeaza si cit de indelungat se tine informatia in minte.

Memoria plastic intuitiva - este memorarea, pastrarea si reproducerea imaginilor obiectelor din realitate percepute mai inainte. Exista suspecii ale memoriei plastic- intuitive

• Vizuala
• Auditiva
• Tactila
• Olfactiva
• Gustativa

Memoria vizuala si auditiva se manifesta la toti oamenii, iar dezvoltarea celei tactile, olfactive si gustative este legata cu predelectii de diferite feluri de activitate profesionala ( de exemplu : la degustorii industriei alimentare, la specialistii productiei de parfumerie), sau se observa la oameni lipsiti de vaz si auz.

O dezvoltare mare atinge memoria plastic - intuitiva la oameni care se ocupa de arta : pictori, muzicanti, scriitori.

Unii pictori pot desena portrete din memorie, neavind nevoie ca cineva sa le pozeze. Compozitorii Motzart, M.A.Balachirev, Rahmanov puteau memora opere muzicale complicate, ascultindule o sigura data. E foarte important rolul ce il are explicarea corecta si intelegerea lucrurilor ce se percep. Elevii care percep obiectul fara o explicatie verbala reproduc ca regula imaginea lui neexacta si fragmentara.

Memoria verbal - logica - se exprima prin memorarea, pastrarea si reproducerea gindurilor, notiunilor, forumulelor verbale. Gindurile nu exista in afara limbajului, in afara cuvintelor, si expresiilor. De aceea acest fel de memorie nu se numeste logica ci verbal - logica. Reproducerea gindurilor nu se realizeaza intotdeauna prin aceiasi expresie verbala, in care ele au fost exprimate pentru prima data. In unele cazuri se memorizeaza si se reproduce numai sensul general al materialului de studiu, esenta gindurilor si nu se cere reproducerea lor exacta in cuvinte. Dar reproducerea textuala a materialului verbal poate sa se efectueze si fara intelegerea sensului, atunci invatarea lui nu va fi logica, ci o invatare mecanica mecanica.

Forma de reproducere a gindului depinde de nivelul dezvoltarii limbajului. Cu cit mai putin este dezvoltat limbajului cu atit mai greu ii vine lui sa exprime sensul cuvintelor proprii.

Tipurile individuale ale memoriei

Deosebirile individuale ale memoriei se manifesta si prin fapul ca unii oamenii insusesc mai bine, mai productiv materialul intuitiv : obiecte, imagini, culori, sunete s. a altii - materialul verbal  : notiuni, idei, cifre s.a. iar la unii, dimpotriva, nu se observa o prioritate evidenta in insusirea unui sau altui material.

In legatura cu asta psihologia distinge urmatoarele tipuri de memorie :

Intuitiv - plastica

Verbal - abstracta

Intermediara

Aceste tipuri intr-o oarecare masura depind de corelatia dintre primul si cel de al doilea sistem de semnalizare in activitatea nervoasa superioara a oamenilor. Experimentele dovedesc ca predominarea imaginilor sau a gindurilor in memorie depinde in primul rind de conditiile vietii si activitatii omului.

Activitatea profesionala conditioneaza particularitatile mai mult sau mai putin evidente ale tipurilor individuale de memorie. De exemplu memoria intuitiv - plastica se intilneste mai des la pictori, cea verbal - logica la savanti, teoreticieni. Dar, nu se prea observa predominarea unui sau altui tip de memorie. Tipul intuitiv - plastic al memoriei se diferentiaza in dependenta de analizatorul care predomina in memoria diferitelor imagini . Corespunzator distingem tipuri motrice, vizual si auditiv al memoriei. In " stare pura " aceste tipuri se intilnesc, desigur, foarte rar. Mai frecvent poate fi vorba de tipul mixt :

vizual - motrice

vizual - auditiv

auditiv - motrice.

Aceste particularitati ale memoriei servesc omului drept procedeu in ridicarea productivitatii ei ( anexa 1)

Deosebirile indivuduale ale memoriei elevilor e necesar sa fie luate neaparat in consideratie de catre profesori. El trebuie sa dezvolte concomitent o memorie multilaterala : vizuala, auditiva, si motrice . Este o necesitate impusa de insasi specificul materialului intuitiv care pune la dispozitia elevului conditii maximale favorite pentru dezvoltarea multelaterala a memoriei lui.La virsta adolescentei memoria trebuie sa devina un obiect nu numai al educatiei, ci si al autoeducatiei.In acest context se vorbeste despre utilitatea mnemo tehnice care constituie totalitatea procedeelor ce asigura consolidarea artificiala a materialului in materie. Dar mnemo tehnica substituie, dar nu compenseaza continutul logic al memoriei. Fundamentele dezvoltarii memoriei logice este si va ramine mereu activismul cognitiv al personalitatii.

Memoria de miscare se manifesta in memorarea si reproducerea miscarilor si a sistemelor lor . Ea sta la baza elaborarii si formarii deprinderilor miscarii ( mersul, scrisul, deprinderilor de munca si sportul s.a.) . Memoria motora permite, de exemplu pianistului sa cinte pe intuneric ,,sa simta ,, in gind oridinea miscarilor in combinarea studiata. Memoria miscarii se dezvolta cu mult mai timpuriu decit celelalte feluri ale memoriei. La copil ea se manifesta chiar din prima luna a vietii, insusind cele mai simple miscari.

Memoria emotionala este memoria simtamintelor traite, simtamintelor negative sau pozitive traite de om, nu dispar fara urma, dar se memorizeaza si se reproduc de catre el in anumite conditii. Memoria emotionala are o mare importanta la formarea personalitatii omului. Reproducerea simtamitelor traite este posibila in anumite conditii: repetarea perceptiei sau amintirea aceia ce a fost legat de aceasta in trecut.

Memoria voluntara si involutara aceste feluri de memorie se deosebesc in dependenta de gradul de reglare volitiva, de scopul si mijloacele memorarii si reproducerii. Daca nu se fixeaza un scop special de a memora si aminti un oarecare material, care se memoreaza ca si cum de la sine, fara aplicarea unor mijloace speciale, fara eforturi volitive, avem de a face cu memoria involuntara.

Memoria involuntara in procesul dezvoltarii o precede pe cea voluntara.

Experienta vietii la copii la inceput se construieste in esenta pe baza memoriei involuntare si e dobindita fara vre-o intentie de a memora si fara conditii speciale.

Memoria voluntara sau intentionata presupune experienta scopului mnemic si a procedeelor de intiparire. In cazul cind ne propunem si retinem anumite imagini sau anumit material, verbal si depunem un efort de vointa pentru a-l repeta este vorba de memoria voluntara. Prezenta scopului mnemic si folosirea anumitei tehnici de memorare asigura fixarea trainica a materialului respectiv.

Memoria involuntara sau neintentionata se caracterizeaza prin absenta scopului de a intipari si a intentiei de a repeta. Fara sa ne propunem, noi putem retine anumite impresii sau fapte. Astfel, fixam personajele unui film, care ne-au placut, actiunea unui roman care ne-a impresionat etc. Elevul, in procesul de invatamint in afara cunostintelor intiparite intentionat, retine in mod spontan si unele exemple ori amanunte care nu le-am interesat in mod direct.

Cercetarile psihologice ca si practica vietii, au dovedit, ca memoria intentionata este superioara, deoarece ea asigura o intiparire precisa si o pastrare trainica a continuturilor memoriale.

Memoria de scurta si de lunga durata, operativa

Memoria de scurta durata e un proces de o durata ralativ scurta ( citeva secunde sau minute) , suficienta insa pentru o reproducere exacta a fenomenelor care numai ce au avut loc, a obiectelor sau fenomenelor numai ce percepute. Dupa un anumit timp impresiile dispar si omul nu este capabil sa-si aduca aminte cele percepute.

Memoria de lunga durata se caracterizeaza printr-o relativa durata si trainicie a pastrarii materialului perceput.

In memoria de lunga durata are loc acumularea cunostintelor, care de obicei se pastreaza modificate, adica sunt ceva mai generalizate si sistematizate. Pastrarea in memorie de lunga durata e un fel de depozit a cunostintelor omului.

Memoria operativa este memorarea unor informatii pentru un timp necesar pentru indeplinirea operatiei unui act separat al activitatii.

Memoria este o activitate psihica complicata. In componeta ei se poate evidentia procese separate. Principalele dintre ele sunt :

- memorarea

- pastrarea si uitarea

- reproducerea si recunoasterea

Activitatea memoriei incepe cu memorarea, adica cu fixarea acelor imagini si impresii care se nasc in constiinta sub influenta obiectelor si fenomenelor realitatii in procesul senzatiilor si perceptiilor.

In functie de participarea vointei la procesul de memorare, ea poate fi voluntara, intentionata ori involuntara neintentionata.

Prezenta sau absenta intelegerii materialului de memorat definesc memorarea logica sau memorarea mecanica.

Memorarea logica presupune intelegerea continutului de idei al materialului verbal care se repeta. In cazul invatarii cuvint cu cuvint a lectiei, de exemplu fara a intelege corect si complet mersul rationamentelor, este vorba de memorarea mecanica. Elevii memorizeaza mecanic definitii, formule, expresii atunci cind nu au reusit sa discifreze continutul acestora.

Cercetarile experimentale si experienta didactica au demonstrat ca randamentul memorarii logice este superior celui al memorarii mecanice. Cunostintele intelese, aprofundate, fixate pe baza unor procedee logice, se pastreaza mult timp in memorie si pot fi actualizate cu promptitudine.

Memorarea logica a informatiei la diferite discipline presupune intelegerea notiunilor, sesizarea particularitatilor esentiale ale obiectelor si fenomenelor respective, prelucrarea activa a lectiei, repetarea ei in forme variate, o asemenea memorie asigura pastrarea trainica si reproducerea precisa, doar intro-o formulare personala a informatiilor receptionate. Analiza comparativa a celor doua forme de memorare logica si mecanica presupune in acelasi timp si dezvaluirea corelatilor dintre ele.

Un alt proces al memoriei este pastrarea care consta in retinerea materialului memorat un timp mai mult sau mai putin indelungat sub aspect fiziologic, pastrarea avind la baza stabilitatea legaturilor nervoase temporare. Dar acest proces nu re reduce la o simpla mentinere pasiva a materialului. Pastrarea are un caracter dinamic, materialul tiparit fiind prelucrat, sistematizat, generalizat, restructurat pe masura acumularii unor informatii noi. Se intimpla adesea ca reproducerea ulterioara a unui material memorat sa fie mai exacta si mai completa decit reproducerea anterioara. Asemenea cazuri ilustreaza fenomenul reminescentei, adica actulizarea in memorie a datelor uitate.

Actualizarea constituie alt proces de baza al memoriei, care consta in recunoasterea sau reproducerea materialului pastrat in memorie. De multe ori intilnim obiecte, persoane si ne dam seama ca le-am vazut si in trecut adica le recunoastem. Recunoasterea este procesul prin care identificam in prezent obiectele percepute anterior. In functie de exactitate identificarii avem : recunoasteri precise, impresii si erori.

Cind copilul identifica obiectul complet, in unitatea elementelor sale speciale, este vorba de o recunoastere precisa. Acest proces nu se rezuma la o perceptie repetata, ci consta intr-o intrusa activitate de analiza si sinteza. De exemplu recunoasterea precisa a unui cintec presupune identificarea exacta a melodiei, ritmului, textului, a imprejurarii in care l-am auzit. Recunoasterea imprecisa se refera la o identificare incompleta a obiectului, pentru ca in aceste cazuri nu ne mai dam seama cind si unde a fost preocupat obiectul in trecut.

Uneori recunoasterea poate fi eronata, atunci cind paote avea loc impresie falsa potrivit careia a mai perceput un obiect pe care in realitate nu l-am avut niciodata in perceptie.

Adesea apare si imposibilitatea recunoasterii care consta in faptul ca un obiect ni se pare complet necunoscut desi la-m mai perceput. Comparativ cu recunoasterea, repoducerea este un proces foarte complex si mai dificil. Ea consta in actulazarea experientei anterioare in absenta obiectelor si fenomenelor care au fost percepute. Procesul reproducerii este si el tot atit de activ ca si cel al pastrarii, implicind reconstituirea materialului memorat. Dupa cum arata cercetarile psihologice, in reproducerea desenelor, a povestirelor, detaliile nesemnificative sunt inlaturate deci, are loc racordarea informatiei, gruparea datelor in scheme rationale tot mai concise ( P.Fraisse.) . Reproducerea poate fi voluntara sau involuntara. Cind actualizarea informatiei se produce spontan si neselectiv vorbim despre o reproducere neintentionata, involuntara . De exemplu lectura unei povestiri despre mama declanseaza de la sine imaginea mamei cititorului. In schimb reproducerea voluntara este un proces organizat, avind un scop precis si un caracter selectiv. In procesul actualizarii intentionate noi reconstituim treptat datele memorate pe baza unei diferentieri precise. Elevul care raspunde la examen reproduce intentionat cunostintele selectind din noianul de informatie pe cele referitoare la subiectul primit.

Pastrarea este retinerea celor invatate in memorie, adica pastrarea urmelor si legitatilor lor in memorie. Uitarea este o disparitie, o scapare din memorie a faptelor fixate, e un proces de stingere, lichidare, de " stergere" a urmelor de inhibitie a legaturilor. Acestea doua procese opuse dupa caracterul lor prezinta de fapt diferitele caractesitici ale aceluiasi proces : despre pastrarea materialului in memorie vorbim atunci, cind nu are loc uitarea lui, iar uitarea este o slaba pastrare a materialului in memorie. De aceea pastrarea nu este altceva decit o lupta cu uitarea.

Uitarea este un proces foarte rational, natural si necesar si nu intotdeauna trebuie apreciat ca ceva negativ. Daca un om poseda capacitatea de a uita, in memoria noastra s-ar aduna o multime de cunostinte, fapte, delatii amanunte si inutile. Creerul nostru ar fi astfel supraincarcat de informatii. Uitarea insa face posibilul eliberarea de informatia de prisos. Multi oameni care au o memorie fenominala se pling ca creerul lor este inabusit propriu zis de o multime de fapte inutile, care impiedica sa-si aduca aminte cunostinte utile si necesare.

Se pune intrebarea : De ce se vorbeste despre necesitatea de a aduce lupta cu uitarea ? Vorba e ca omul deseori uita si ceea ce trebuie si e important sa tina minte. De aceea trebuie sa se duca o lupta cu uitarea in general, ci numai cu uitarea materialului necesar insemnat si folositor. Uitarea se exprima ori ca o imposibilitate de a-ti aminti ori ca o amintire si o recunoastere gresita. Se uita inainte de toate ceea ce n- are pentru om o insemnatate vitala, nu-i trezeste interesul si nu ocupa un loc esential in activitatea lui si din aceasta cauza nu capata o suficeinta consolidare.

Esenta unei memorii de scurta durata este caracterizata de aparitia unei uitari masive si foarte rapide, dar este nevoie de tehnici destul de precise pentru a pune in evidenta acest tip de uitare, care de vreme ce exista in viata de zi cu zi trece adesea neobservat.

Englezul Brown in 1958 si americanii Margaret si Loyd Peterson in 1959, folosind tehnici asemanatoare au demonstrat pentru prima data ca informatiile simple sunt uitate in citeva secunde. [1]

In realitate nu exista situatii pure in care sa internvina memoria de scurta durata sau simetric, numai memoria de lunga durata ; in fiecare situatie cele doua sisteme de stocare intervin, dar cu importanta diferita.

Unul din cele mai evidente motive pentru care uitam este deteriorarea sau imbolnavirea creerului. Citeva tipuri de accidente au aratat ca oamenii nu-si mai amintesc lucruri pe care ar trebui sa si le poata aminti si aceasta pierdere a memoriei este cunoscuta sub denumirea de amnezie.

[1]Alain Lieury " Manual de psihologie generala" Paris 1990 p.85

Memoria constructiva

Pe linga importanta limbajului, aceste studii demonstreaza si faptul ca memoria este un proces activ si nu o ,, inregistrare pe banda ,, autonoma, a evenimentelor trecute. Psihologii studiaza memoria de aproximativ de o suta de ani, si aceasta constatare a fost confirmata de fiecare data. Desi toata lumea creda ca paote reactualiza exact informatia, acest lucru se intimpla de fapt, foarte rar. Deoarece incercam continuu sa dam un sens lumii din jur, amintirile noastre tind sa se ajusteze si, daca informatia nu se potriveste exact, atunci transformam pina cind se potriveste ( fara sa ne dam seama) .

Acest proces a fost numit efort de a intelege de catre unul dintre primii psihologi care au cercetat memoria activa, Bartlett (1932) [1]

Incercam sa dam un sens lucrurilor pe care ni le amintim, ajustindule la informatiile anterioare, schemele noastre preexistente.

Un celebru studiu a lui Bartlett s-a bazat pe o metoda cunoscuta sub denumirea de reproducere seriala.

Pentru a studia felul in care se realizeaza procesele memoriei in viata cotidiana, el a plecat de la ideea ca avem obiceiul sa povestim ce am auzit sau am intilnit. Deci tehnica sa de reproducere seriala presupunea ca un subiect sa asculte sau sa citeasca o poveste si apoi sa o reproduca fie in scris, fie repovestind-o altei persoane.Urmatoarea persoana trebuie sa faca apoi acelasi lucru, si astfel Bartlett putea observa cum se modifica istoria, treptat, prin povestire.