PROFESIONALIZAREA DEFICIENTILOR DE VEDERE

INTRODUCERE

"Munca este una dintre caracteristicile fundamentale ale personalitatii umane. Toate relatiile sociale si raporturile interumane sunt dependente de pozitia individului in campul muncii. Cei mai multi oameni se identifica puternic cu locurile lor de munca, urmare a trecerii printr-un indelungat proces de instructie si educatie, precum si al unui proces de selectie de incadrare in munca."

Exercitarea profesiei constituie si pentru deficientii de vedere principalul factor de integrare sociala, reprezentand nu numai o sursa de a-si castiga existenta, ci mai ales, un mod de a se face cunoscuti, apreciati de catre ceilalti, un mod de a-si valorifica aptitudinile, cunostintele. De aceea, profesionalizarea deficientilor de vedere este de o importanta majora, pentru individ, pentru familie si pentru societate.

Datorita conditiilor speciale in care se gaseste deficientul, apar modificari de relationare cu mediul inconjurator, fizic si social. Pentru o adaptare eficienta la acest mediu sunt necesare interventii specifice in procesul recuperator-compensatoriu al deficientei, o sustinere legislativa, precum si o atitudine favorabila din partea persoanelor valide. Este notabila diferenta intre notiunea de "acceptare" si cea de "integrare" a deficientilor de catre societate.

Aceasta lucrare isi propune sa evidentieze anumite tendinte in evolutia profesionalizarii si angajarii in munca a deficientilor de vedere, in tara noastra, inainte si dupa 1989, sa realizeze un inventar al profesiilor deficientilor de vedere in raport de nivelul intelectual al acestora.

Motivam aceasta cercetare cu urmatoarele argumente:

1. Profesionalizarea deficientilor de vedere este un domeniu putin studiat;
2. Exista numeroase prejudecati despre lipsa capacitatilor deficientilor de vedere;
3. Deficientii de vedere sunt priviti categorial, fara sa se ia in considerare diferentele individuale dintre acestia;

Lipsa unui inventar al profesiilor si meseriilor practicate de catre deficientii de vedere;

Necesitatea imbunatatirii "imaginatiei manageriale"[2] a organizatiilor integratoare ale deficientilor de vedere.

Cercetarea care a stat la baza lucrarii s-a desfasurat la Liceul pentru Deficienti de Vedere Buzau, in perioada 01.11.2006 si 15.01.2007 si a fost realizata pe un esantion reprezentativ pentru a se putea face evaluari semnificative ale rezultatelor.

Esantionul a cuprins un numar de 625 de subiecti, absolventi ai acestei institutii intre anii 1975 si 2007. Informatiile au fost obtinute prin analiza documentelor scolare aflate in arhiva liceului, analiza fondului documentar al Asociatiei Nevazatorilor din Romania, prin interviuri adresate familiilor absolventilor, precum si salariatilor liceului. A fost realizata o ancheta pe baza de chestionar in randul elevilor de clasa a XII-a, care au absolvit in 2007. Datele astfel obtinute au fost prelucrate statistic. Au fost prezentate si cateva situatii particulare, ca exemple clarificatoare.

CAP.I DELIMITARI CONCEPTUALE

Munca a fost considerata in societatile moderne "activitatea de producere de bunuri si servicii recunoscute social si care reprezinta o sursa de venit pentru cei care o presteaza."[3]

O serie de teme legate de munca au prezentat de-a lungul timpului un interes major:

motivatia muncii si modalitati de crestere a performantelor in munca,

semnificatia umana a muncii, nevoia de munca,

efectele tipului de munca asupra starii de sanatate fizica si mentala a omului, asupra gradului de satisfactie/insatisfactie sau asupra dezvoltarii personalitatii,

calitatea vietii de munca s.a.

Caracteristicile muncii sunt[4]:

salariul - sursa principala de venit;

nivelul de activitate - munca ofera o baza pentru dobandirea si exersarea atitudinilor si competentelor;

varietate - munca il plaseaza pe individ intr-un mediu economic, social si cultural diferit de mediul sau de viata privata;

structura temporala - structura unei zile pentru un angajat este dependenta de programul de lucru - cel mai important moment al timpului sau;

contacte sociale - locul de munca ofera multe posibilitati de largire a relatiilor sociale;

identitate personala - locul de munca confera angajatului pozitia sa proprie in familie si societate.

Ocupatia este "tipul de activitate sociala desfasurata intr-o unitate economica sau sociala si care aduce un venit - in bani sau in natura unei persoane - constituindu-se in sursa de existenta. Ocupatia este munca desfasurata in schimbul unui salariu."[5]

Nu intra in categoria ocupatiilor activitatile parazitare, nici activitatile casnice in folos personal, activitatile de tip hobby, de timp liber, cu caracter recreativ.

Meseria este "un complex de cunostinte obtinute prin scolarizare si prin practica, in virtutea carora o persoana poate executa operatii de transformare a obiectelor muncii, sau pentru prestarea de servicii"[6].

Profesia este "ansamblul de cunostinte teoretice si deprinderi practice dobandite de o persoana prin pregatire, si se exercita prin meserie sau/si specialitatea insusite. Rezulta ca profesia este o activitate sociala practicata in temeiul unei pregatiri si calificari profesionale, concretizata intr-un document (diploma sau certificat)"[7].

Profesia este specialitatea (calificarea) obtinuta prin studii.

Ocupatia este specialitatea (calificarea) exercitata efectiv la locul de munca.

"Perspectiva sociologica asupra profesiilor se coreleaza cu aceea a altor stiinte preocupate de acest domeniu: economie, ergonomie, psihologie, pedagogie. In ceea ce o priveste, sociologia este interesata de studiul caracteristicilor sociale ale profesiilor si ocupatiilor, de analiza influentei activitatii de munca, in raport cu alte sfere de preocupari ale oamenilor, asupra personalitatii si constiintei lor; sunt cercetate aspecte referitoare la constituirea aspiratiilor, idealurilor si intereselor profesionale; orientarea, recrutarea si selectia profesionala; cerintele, continutul si eficienta pregatirii; dinamica ocupatiilor si profesiilor; caracteristicile mobilitatii profesionale; implicatiile sociale ale schimbarilor din continutul muncii si al profesiilor."[8]

Profesia este o ocupatie, vocatie sau cariera in care se aplica cunostintele specializate intr-un subiect, domeniu sau stiinta[9]. In general se aplica ocupatiilor ce implica o pregatire academica prelungita si o calificare formala. Profesiile sunt reglementate de corpuri profesionale ce pot aplica examinari ale competentei, se comporta ca o autoritate in domeniu si impun aderarea la un cod etic. Este binecunoscuta axioma "activitatea profesionala implica o cunoastere sistematica si eficienta". Procesul prin care o profesie se naste dintr-o indeletnicire sau ocupatie este adesea denumit profesionalizare si a fost descris ca "pornind de la stabilirea activitatii cu norma intreaga, progresand prin pregatire in scoala profesionala sau universitate, formarea unei organizatii profesionale si lupta pentru castigarea dreptului legal de excludere si culminand cu formarea unui cod formal de etica."

"In majoritatea definitiilor profesiei revin in principal trei criterii:

specializarea cunoasterii, care provoaca o determinare precisa si autonoma a regulilor de activitate;

pregatire intelectuala de nivel superior, care presupune existenta scolilor de pregatire cu forme recunoscute;

un ideal profesional, care necesita stabilirea unui cod de deontologie."[11]

Dintre caracteristicile profesiei[12] amintim urmatoarele:

1. Abilitatile bazate pe cunoastere teoretica; profesionistii trebuie sa aiba o cultura teoretica extensiva si sa detina capacitati bazate pe acele cunostinte, aplicabile in practica.
2. Asociatii profesionale: profesiile au de obicei organizatii ce controleaza statutul membrilor si cerintele pentru admitere.
3. Perioada extensiva de educatie: cele mai prestigioase profesii necesita cel putin trei ani de studii universitare.
4. Testarea competentelor: inainte de a fi admis ca membru intr-o organizatie profesionala, exista cerinte de a promova examenele teoretice.
5. Pregatirea institutionala: exista cerinta unei lungi pregatiri profesionale in care aspirantii acumuleaza experienta practica inainte de a fi admisi ca membri cu drepturi depline. Actualizarea prin dezvoltare profesionala este obligatorie in zilele noastre.
6. Personalul licentiat: profesiile cauta sa stabileasca un registru pentru statutul de membri astfel incat doar personalul licentiat este recunoscut ca bona fide.
7. Autonomia de lucru: profesionistii tind sa detina controlul asupra muncii lor, chiar si cand lucreaza in afara, in organizatii comerciale sau publice.
8. Codul de conduita profesionala sau etica: organizatiile profesionale au de obicei coduri de conduita pentru membri si proceduri disciplinare pentru cei care le incalca.
9. Statutul ridicat, prestigiul public si recompensele
10. Legitimitatea: profesiile au autoritate legala clara asupra unor activitati.
11. Mobilitatea: cunostintele si autoritatea profesionistilor le apartin lor ca indivizi, nu organizatiilor pentru care lucreaza. Acestia sunt relativ mobili in oportunitatile de angajare. Standardizarea pregatirii profesionale si a procedurilor dau nastere acestei mobilitati.

• PROFESIONALIZÁRE actiunea de a (se) profesionaliza si rezultatul ei.
• PROFESIONALIZÁ a face sa capete sau a capata un caracter profesional; a face sa devina sau a deveni o profesiune.

Profesionalizarea este procesul social prin care orice indeletnicire sau ocupatie se transforma intr-o adevarata profesie de inalta integritate si competenta."[15] Procesul tinde sa implice stabilirea unor calificari acceptabile, a unui corp sau asociatie profesionala care sa controleze comportamentul membrilor profesiei si un grad de demarcatie intre cei calificati si cei necalificati. Acest lucru creaza o diviziune ierarhica intre autoritatile in domeniu si cetatenii de rand. Demarcatia este adesea denumita <>, ceea ce inseamna ca profesia este inchisa celor din exterior, amatori si necalificati: o ocupatie stratificata <> . Originea procesului o reprezinta breslele din Evul Mediu, care se zbateau pentru dreptul exclusiv de a practica meseria de salariat si de a angaja calfe fara plata. Profesionalizarea tinde sa stabileasca normele de conduita si comportament ale grupului si calificarea membrilor, dar si sa insiste asupra faptului ca acestia se conformeaza normei si se supun procedurilor stabilite si unui cod de comportament reglementat de corpul profesional, pentru ca acreditarea asigura conformitatea cu asteptarile generale ale profesiei."

CAP. II MUNCA SI PROFESIA DIN PERSPECTIVA

DEFICIENTEI DE VEDERE

a) Scurta descriere a specificului deficientei de vedere, care impune o anumita raportare la profesie

The World Health Organization[18] (OMS) imparte deficientii de vedere in:

nevazatori (persoane cu cecitate practica);

total nevazatori (persoane cu cecitate absoluta);

slab vazatori (ambliopie grava);

ambliopi (medie si usoara).

Persoanele cu deficienta de vedere sunt din ce in ce mai numeroase, numarul persoanelor cu cecitate totala este in descrestere, iar numarul persoanelor cu rezid vizual este in crestere. Cauzele acestei situatii sunt numeroase:

noi tehnologii de tehnica operatorie;

masuri de preventie;

frecventa crescuta a accidentelor;

poluare, iradieri;

afectiuni ereditare;

igiena precara;

intarzieri in apelul la medicul oftalmolog;

neglijente in utilizarea incubatorului s.a.

Datele statistice globale ale OMS din anul 2002 arata ca mai mult de 161 de milioane de oameni au deficiente vizuale, dintre care: 37 de milioane de oameni sunt nevazatori si 124 de milioane au vedere slaba. Alte 153 de milioane de oameni sunt ambliopi (suferind de miopie, hipermetropie, astigmatism), datorate unor defecte de refractie care pot fi corectate cu ajutorul ochelarilor sau lentilelor de contact. Aproximativ 90% din populatia deficientilor de vedere traieste in tarile slab si in curs de dezvoltare, iar 1,4 milioane de copii sub 15 ani sunt nevazatori.

" A trai fara vedere nu este usor, vederea a fost intotdeauna considerata cea mai importanta dintre toate simturile.[20]"

OMS nu considera lipsa vederii ca un handicap major. Absenta vederii poate fi mai mult sau mai putin rapid compensata printr-o buna utilizare a celorlalte simturi, care, de altfel, sunt mai putin dezvoltate la persoanele vazatoare. Cu cat deficienta de vedere este mai rapid compensata, cu atat este mai putin handicapanta. O influenta capitala asupra acestui proces de compensare, readaptare il are cu certitudine varsta la care survine cecitatea. Aptitudinile unei persoane nevazatoare din nastere sunt foarte diferite de cele ale unei persoane care si-a pierdut vederea in copilarie, in tinerete sau la varsta adulta. Desi nu va fi niciodata imposibil a trai fara vedere, lipsa sau diminuarea vederii duc la perturbari ale individului cu mediul, perturbari in dezvoltarea naturala a individului pe toate planurile.

Deficienta de vedere limiteaza considerabil campul de activitati profesionale, accesibil persoanelor nevazatoare. In cadrul deficientei de vedere, cecitatea practica sau totala limiteaza si mai mult posibilitatile de practicare a unei profesii. Atunci cand deficienta de vedere se asociaza cu alt tip de deficienta intelectuala, fizica sau senzoriala, handicapul este mult mai grav.

Numai cateva profesii sunt cunoscute marelui public, ca putand fi practicate de catre deficientii de vedere. Insa, evolutia spectaculoasa pe care a cunoscut-o tehnologia informatiei in ultimii ani a permis aparitia unor profesii noi si pentru acestia. Mai mult decat atat, noile tehnologii au condus la obtinerea facila a informatiei pentru deficientii de vedere, independenta in activitate, posibilitatea de contact la distanta cu grupuri de oameni, acces la oferte de servicii. "Este deosebit de important ca persoanele cu deficiente de vedere sa poata accesa aceleasi computere si aplicatii ca si colegii lor vazatori, astfel incat sa li se creeze posibilitatea unei perfecte integrari intr-un mediu profesional."[21]

b) Functiile profesiilor pot fi grupate in functii generale si functii in raport cu individul[22].

Functiile generale ale profesiilor sunt:

satisfacerea necesitatilor umane si sociale;

realizarea solidaritatii umane;

instrument de realizare a diviziunii muncii.

Functiile in raport cu individul sunt:

sursa de venit;

mijloc de realizare si satisfactie umana;

sursa de prestigiu social;

cadru de socializare prin munca;

cadru de generare a unor modele de viata;

sursa de generare a unui stil de viata si a unei identitati personale;

cale de emancipare umana.

c) In cazul persoanelor deficiente de vedere, profesia capata prin aceste functii accente de terapie ocupationala. Ideea este sustinuta prin cateva elemente cum ar fi:

influenta asupra calitatii vietii;

starea de bine psiho-afectiva, fizica, sentimentul utilitatii, sentimentul apartenentei la grup, varietate in activitate, sentimentul responsabilitatii;

centrarea pe individ.

Profesia prezinta o importanta decisiva in viata deficientului de vedere. Practicarea profesiei reprezinta sursa de existenta, de venit, principalul factor de integrare sociala. Sunt diseminate pana la disparitie o serie de disfunctii intelectuale, fiziologice si sociale.

CAP. III CLASIFICAREA PROFESIILOR

Profesiile au fost clasificate dupa doua criterii: domeniul de activitate si obiectul activitatii.

In functie de criteriul domeniului de activitate profesiile se pot incadra in sase mari domenii de activitate:[23]

Arte si stiinte umaniste

Afaceri si studii administrative

Inginerie si constructii

Stiinte matematice si tehnologia informatiei

Biologie, chimie, fizica

Stiinte sociale

Un alt criteriu in functie de care au fost impartite profesiile este principalul obiect de activitate (oameni, informatii sau lucruri)[24]:

a)     Profesii in care se lucreaza cu oamenii sunt cele de profesor, ghid, consilier juridic sau financiar, vanzator de produse sau servicii, medic, asistent medical, terapeut, antrenor, lucrator social, angajat in serviciul public, agent de turism, lucrator in domeniul relatiilor publice, manager. Din aceasta categorie, ocupatiile de profesor, psiholog, kinetoterapeut, asistent medical, maseur, telefonist, sunt frecvent intalnite in randul deficientilor de vedere, iar altele mai rar intanite, cum ar fi cea de medic psihiatru.

b)     Profesii in care se lucreaza cu informatii. In acesta categorie intra ocupatii cum ar fi: contabil, economist, lucrator in domeniul bancar, auditor, specialist in marketing, magaziner, analist de sistem, cercetator. Exista cazuri de persoane deficiente de vedere care lucreaza in cercetare, in domeniul psihopedagogiei speciale, al istoriei sau ca scriitor, jurist, receptioner in hoteluri.

c)     Profesii in care se lucreaza cu lucruri. In aceasta categorie intra atat munca cu caracter practic, aplicativ, cat si munca cu caracter tehnic sau stiintific. Astfel de activitati care necesita indemanare, sesizarea detaliilor, cunostinte tehnice sunt practicate pe scara larga de catre deficientii de vedere, atat in meseriile traditionale (lucrator articole din carton, lucrator perii casnice si industriale, lucrator obiecte impletite, lucrator in tamplarie, lucrator in tapiterie, confectioner de saltele si plapumi), cat si in cele noi aparute, cum ar fi cea de matematician, informatician, programator sau tehnician in activitati de secretariat. Exista si alte meserii intalnite la deficientii de vedere cum ar fi cele de lucrator tricotaj, horticultor, muzician, fantanar (o singura persoana in tara noastra), strungar (trei cazuri) s.a.

"Recent s-a adoptat Clasificarea ocupatiilor din Romania (COR), in scopul alinierii sistemului ocupational autohton la standardele internationale elaborate de Uniunea Europeana pentru a se asigura astfel transparenta privind informatia in domeniul resurselor si utilizarii fortei de munca. Pentru prima data in Romania s-a elaborat o clasificare a ocupatiilor care cuprinde si elemente de descriere pe fiecare treapta a acesteia. S-a avut in vedere ca profesia este specializarea (calificare) obtinuta prin studii, iar ocupatia este specialitatea (calificarea) exercitata la locul de munca."[25]

COR[26]este realizata pe patru niveluri:

nivelul I - Grupe majore (10 la numar)

nivelul II - Subgrupe majore (9 pentru fiecare grupa majora)

nivelul III - Grupe minore (9 pentru fiecare subgrupa majora)

nivelul IV - Grupe de baza (9 pentru fiecare grupa minora)

Incadrarea ocupatiilor pe cele 4 niveluri ierarhice s-a facut in functie de criteriile de clasificare, astfel:

Nivelul de instruire (scoala absolvita), care se aplica in constituirea celor 10 grupe majore.

Nivelul de competenta si complexitatea sarcinilor de indeplinit actioneaza la formarea subgrupelor majore, grupelor minore si grupelor de baza din cadrul grupei majore 1.

Gradul de specializare se manifesta in constituirea subgrupelor majore, grupelor minore si grupelor de baza ce compun grupele majore 2 si 8.

Procesele tehnologice, materiile prime utilizate sau masinile si instalatiile cu care se lucreaza sunt criterii de alcatuire a subgrupelor majore, grupelor minore si grupelor de baza ce compun grupele majore 3, 7 si 8.

CAP. IV ETAPELE PROFESIONALIZARII DEFICIENTILOR DE VEDERE

"Orientarea politicii si practicii educationale din tot mai multe tari ale lumii este certa in directia integrarii sau includerii copiilor si persoanelor cu deficiente, cu handicap in medii educationale si de viata cat mai apropiate de cele obisnuite, normale ale unei comunitati."[27] In aceasta directie se inscrie educatia speciala al carei obiectiv este educatia pentru toti, concretizat in sintagma educatie/scoala incluziva, asa cum reiese din documentele Conferintei UNESCO asupra Educatiei pentru Persoane cu Cerinte Speciale, desfasurata la Salamanca (Spania) in iunie 1994 . Astfel, s-a desprins "ideea de reforma a scolii si a societatii in ansamblu, cu scopul de a raspunde dezideratului o societate pentru toti, comprehensiva si integratoare prin insasi natura ei, care sa raspunda mai bine nevoilor, potentialului si aspiratiilor tuturor copiilor, inclusiv ale celor cu cerinte educative speciale."

B. Nirje spunea ca "integrarea inseamna sa ti se permita sa fii capabil sa fii tu insuti printre ceilalti"[30]. Integrarea se refera la "relatia care se instaureaza intre individ si societate". Ea se realizeaza pe mai multe niveluri, de la simplu la complex[31] :

integritatea fizica

integritatea functionala

integritatea sociala

integritatea personala

integritatea in societate

integritatea organizationala.

1. Integritatea fizica permite deficientilor de vedere satisfacerea nevoilor de baza ale existentei si realizarea ritmurilor existentei ;

2. Integritatea functionala se afla in prelungirea celei fizice. Ea se refera la asigurarea functionarii persoanei in mediul inconjurator, prin folosirea tuturor facilitatilor si serviciilor pe care acesta le ofera (ex : mijloacele de transport in comun, restaurante, etc.);

3. Integritatea sociala se refera la ansamblul relatiilor sociale dintre deficientii de vedere si persoanele valide, indivizi sau grupuri sociale cu care acestea se intersecteaza (vecini, colegi, membrii ai comunitatii). Aceste relatii sunt influentate de atitudinile de respect si stima pe care trebuie sa se bazeze si de ansamblul manierelor de interactiune intre normali si handicapati.

4. Integritatea personala este legata de dezvoltarea relatiilor de interactiune cu persoane semnificative, in diversele perioade ale vietii (ex.: relatia copil - parinti, rude, prieteni, colegi).

5. Integritatea in societate se refera la asigurarea de drepturi egale si respectarea autodeterminarii individului deficient vizual. Posibilitatile de exprimare la nivel de grup trebuie respectate, la fel cu cele ale celorlalte grupuri sociale.

6. Integritatea organizatorica se refera la formele si structurile organizatorice care sprijina integrarea.

Integrarea scolara si socio-profesionala a copiilor/tinerilor cu deficiente se bazeaza pe principiile "egalizarii sanselor", "normalizarii" si "incluziunii".

Egalizarea sanselor se refera la:

"a) acordarea de sanse egale in educatie, in scolile obisnuite, tuturor copiilor de varsta scolara, indiferent de posibilitatile lor de invatare, de participare sau de dezvoltare,

b)pregatirea scolilor obisnuite, incepand cu managerul scolii si terminand cu parintii copiilor, in vederea acceptarii copiilor/elevilor cu dizabilitati in clasele scolilor obisnuite, ajungand astfel ca scoala sa devina intr-adevar o scoala incluziva;

c) crearea conditiilor optime de dezvoltare fizica, intelectuala, psihica, atitudinala si comportamentala a copiilor deficienti in comunitate prin: asistenta psihopedagogica de specialitate in scolile obisnuite; asistenta de specialitate in familie, servicii sociale specializate acordate copilului, dar mai ales familiei, din partea autoritatilor legale."

Normalizarea reprezinta "procesul prin care se asigura accesul la tiparele existentiale si la conditiile de viata cotidiana, pe cat mai apropiat posibil de caracteristicile vietii obisnuite, pentru toate categoriile de persoane."[33] Normalizarea trebuie realizata pe patru niveluri functionale :

normalizarea fizica, care se refera la posibilitatea de a avea acces la mijloacele fizice (obiectuale) pentru satisfacerea nevoilor primare;

normalizarea functionala, care consta in asigurarea accesului la serviciile publice ale societatii;

normalizarea sociala se refera la posibilitatea de a avea contacte sociale spontane si regulate, la dreptul de a se simti si a fi perceput ca facand parte dintr-un context social;

normalizarea societala, care se refera la nivelul participarii persoanelor handicapate la procesul productiv, in diferite organizatii si asociatii, avand responsabilitati si beneficiind de increderea normalilor.

"Incluziunea se refera la faptul ca oricine, indiferent de deficienta sa sau de dificultatile pe care le intampina in invatare trebuie tratat ca un membru al societatii, iar diversele servicii speciale, de care are nevoie, trebuie furnizate in cadrul serviciilor sociale, educationale, medicale si celelalte servicii puse la dispozitia tuturor membrilor societatii."[35]

Daca in ceea ce priveste alte tipuri de handicap (mintal) educatia incluziva a fost pusa in aplicare, unele dintre scolile speciale fiind transformate in centre de educatie incluziva, in cazul handicapului vizual, pregatirea scolara a deficientilor de vedere din tara noastra se realizeaza in principal in reteaua invatamantului special, ca parte integranta a sistemului national de invatamant in: scoli speciale pentru deficienti de vedere, in scoli de arte si meserii si scoli postliceale pentru deficienti de vedere. Exista putine cazuri de copii cu deficienta de vedere (in grad moderat) integrati in scolile obisnuite, datorita specificului deficientei, care impune conditii si metode specifice de predare-invatare (sistemul Braille), curriculum si material didactic adaptat, o pregatire specifica a cadrului didactic pentru abordarea copilului deficient de vedere. Aceste conditii sunt, in prezent, foarte greu sau deloc posibil de realizat in scolile obisnuite. In plus, asa cum argumenta prof. univ. Emil Verza, "integrati in invatamantul obisnuit, alaturi de normali, copiii handicapati constituie tinta unor atitudini negative din partea colegilor normali, ceea ce determina o autoizolare a lor, din ce in ce mai accentuata."[36]

Scolile speciale pentru deficienti de vedere (gradinite, scoli cu clasele I-VIII si licee), ca institutii de invatamant preuniversitar, ofera elevilor servicii educationale centrate pe diagnoza, stimulare, compensare, dezvoltare, recuperare, impunand abordari diferentiate prin programe de interventie de tip personalizat, curriculum adaptat, evaluari initiale, curente, sumative, cu posibilitati de identificare a potentialului real, a progresului sau stagnarii si in consecinta mecanisme de autoreglare de proces. Prin prestatiile didactice realizate de specialisti in psihopedagogie speciala, psihodiagnoza, mobilitate si orientare spatiala, logopedie, consiliere educationala si vocationala, etc., scolile speciale au rolul de a pregati elevii astfel incat sa faciliteze insertia lor socio-profesionala.

Activitatile pe care le parcurge un copil intr-o institutie specializata sau institutie obisnuita in care sunt profesori itineranti si de sustinere, sunt planificate si desfasurate in functie de urmatorii parametri:

diagnoza oftalmologica;

diagnoza intelectuala;

varsta;

cecitatea sau marimea reziduului vizual, regresul parametrilor vedereii, dupa caz;

dezvoltarea motrica;

corectitudinea posturii;

dezvoltarea fizica;

abilitatea manuala;

coordonarea;

dezvoltarea limbajului;

mediul de provenienta (familial, rural, urban, centre de plasament, familii de adoptie);

momentul aparitiei defectului de vedere (ereditar, congenital sau dobandit);

existenta interventiilor institutionalizate sau lipsa acestora (perioada anteprescolara, perioada prescolara);

deficiente asociate (fizice, fiziologice, motrice, intelectuale, senzoriale).

In raport de evaluarile realizate se intocmesc proiecte individuale de abordare ale subiectilor (copii, adolescenti sau adulti).

Prin raportare la scopul integrarii socio-profesionale a deficientilor de vedere, activitatea din scolile speciale este orientata spre formarea la elevi a unor abilitati generale si specifice, comportamente, deprinderi pentru adecvarea la situatie, simulari ale unor momente ale viitoarei profesii, modalitati de abordare a grupurilor, a persoanelor superior ierarhice etc., capacitati absolut necesare adaptarii individuale in plan social, profesional, pregatirea pentru viata. Practic exista o perioada de pregatire profesionala realizata de catre scoala, astfel incat profesia devine o continuare fireasca a ceea ce s-a realizat in scoala.

A.    Formarea competentelor generale se realizeaza prin:

procesul instructiv-educativ;

procesul recuperator-compensatoriu al deficientei de vedere.

a)     Procesul instructiv-educativ vizeaza transmiterea de cunostinte pe domenii de activitate.

Curriculumul aplicat este cel al invatamantului obisnuit, cu exceptia claselor pentru copii cu deficienta asociata. Programele scolare parcurse sunt de mai multe tipuri:

programe scolare ale invatamantului obligatoriu, fara modificari;

programe scolare ale invatamantului obligatoriu adaptate (ex. scris-citit Braille, educatie tehnologica, informatica-anumite capitole);

programe scolare specifice (ex. desen tiflografic, educatie psihomotrica, abreviatie).

Manualele scolare sunt transcrise in scriere Braille sau scriere obisnuita cu caractere marite si diverse culori.

Auxiliarele curriculare sunt de asemenea adaptate sau confectionate pentru a le face accesibile elevilor deficienti de vedere (harti geografice si istorice in relief, globuri si planigloburi; scheme si materiale tridimensionale pentru fizica si chimie; figuri geometrice; planse anatomice, zoologice, botanice; soft-uri de lucru specifice deficientilor de vedere, soft-uri de marirea imaginii sau de sinteza vocala s.a.)

b) In paralel cu procesul instructiv-educativ obisnuit si in completarea acestuia se desfasoara procesul recuperator-compensatoriu al deficientei de vedere. Pentru ca procesul recuperator-compensatoriu sa fie cat mai eficient este extrem de important sa se intervina la varste cat mai mici, prin activitati de:

formare a deprinderilor de viata zilnica;

formare a deprinderilor de comportare civilizata;

eficientizarea abilitatilor manuale;

educarea psihomotricitatii;

formarea si dezvoltarea mobilitatii si orientarii spatiale;

kinetoterapie;

corectarea defectelor de vorbire;

stimulare senzoriala;

adecvarea mimicii si pantomimicii;

terapii ocupationale;

activitati care sa faciliteze integrarea profesionala si sociala (practicarea sporturilor, insusirea dansului, interpretarea muzicala vocala si instrumentala),

activitati comune cu persoanele vazatoare (drumetii, excursii, tabere, ansambluri artistice sau sportive).

Activitatile mai sus amintite au ca scop principal formarea la deficientul de vedere a unor achizitii de integrare profesionala si sociala.

B.    Formarea competentelor specifice se realizeaza:

a.      in cadrul orelor de Consiliere si orientare scolara si profesionala, desfasurate la clasa si sub indrumarea psihologului scolar (consiliere vocationala, profesionala si de cariera);

b.     prin activitati extrascolare cu rol socializator, alaturi de copiii sau tinerii fara deficiente.

Este bine ca orientarea sa inceapa cat mai devreme, inca din prescolaritate si sa continue pe tot parcursul scolarizarii copilului, incercand sa realizeze in prima instanta:

"educarea unor atitudini si formarea unor trasaturi pozitive de caracter, care sa contribuie la diminuarea propriului handicap;

invingerea tendintei copiilor de a nu depune efort si de a nu se autoservi;

obisnuirea cu mediul organizat, cu participarea la activitati sistematice, care sunt adesea percepute de copii ca restrictive, fapt ce ii determina la o atitudine de neacceptare si chiar de nesupunere;

obisnuirea cu regulile ce trebuie respectate in grupul scolar, cu acceptarea colegilor, cu regulamentul scolar."[37]

In clasele mai mari se adauga obiective ca:

"cunoasterea si acceptarea propriului handicap, pentru diminuarea caruia fiecare copil trebuie mobilizat sa depuna efort constient;

formarea deprinderilor elementare de a invata si munci organizat;

constientizarea faptului ca, pentru propria realizare in viata, trebuie sa-si aleaga meserii adecvate propriilor capacitati fizice si intelectuale;

depistarea aptitudinilor si dirijarea interesului si optiunilor profesionale spre profesii sau grupe de profesii accesibile etc."

Pentru atingerea acestor obiective se desfasoara activitati specifice ariei curriculare Consiliere si orientare[39], structurata pe cinci module tematice:

o      Autocunoastere si dezvoltare personala;

o      Comunicare si abilitati sociale;

o      Managementul informatiilor si invatarii;

o      Planificarea carierei;

o      Calitatea stilului de viata.

"Actualmente, scoala cu greu realizeaza o orientare socio-profesionala, deoarece societatea nu are clar stabilite directiile de dezvoltare pe termen mediu si lung. Orientarea corecta a tinerilor, tinand cont de deprinderi, talent, nevoi si aptitudinile intelectuale ale fiecaruia, trebuie facuta in concordanta cu factorii externi (economic, mediul profesional, social etc.) pentru a determina o succesiune evolutiva de activitati si pozitii profesionale, generatoare de satisfactii si performante profesionale."[40]

Aplicarea curriculumului invatamantului de masa in scolile speciale, participarea la olimpiade, concursuri, examene si proiecte de parteneriat educational alaturi de copiii valizi creeaza deja premisa egalitatii de sanse pentru elevii deficienti de vedere si in tara noastra. Insa atitudinile oamenilor valizi fata de cei nevazatori, fata de persoanele cu handicap in general, sunt in numeroase cazuri, de neincredere. O astfel de atitudine de respingere a fost constatata si la unii copii din scolile obisnuite si chiar la unele cadre didactice. De aceea, profesorii elevilor nevazatori trebuie sa-i invete pe acestia sa ignore aceasta atitudine negativa si sa le insereze o gandire pozitiva, dar nu numai lor, ci si parintilor acestora. Pe de alta parte, cadrele didactice din scolile obisnuite trebuie sa cultive in randul copiilor sentimente de acceptare, de intelegere, de empatie fata de copiii cu deficienta de vedere. Aceast lucru este posibil numai prin apropierea, prin colaborarea dintre copiii valizi si cei cu deficienta de vedere, in activitati care sa permita cunoasterea reciproca, descoperirea preocuparilor comune, schimbul de idei, evidentierea si valorificarea potentialului fiecaruia. "Simplul fapt de a fi impreuna (copii handicapati si valizi), fara sustinere suficienta, nu sporeste, ci diminueaza sansele de reusita a persoanelor handicapate."[41]

C.    Etapa de pre-profesionalizare in scolile de arte si meserii si scolile postliceale pentru deficienti de vedere. De-a lungul timpului, pregatirea profesionala a deficientilor de vedere s-a realizat in scoli profesionale pentru absolventii de gimnaziu, scoli postliceale de balneofizioterapie si masaj pentru absolventii de liceu. Aceste forme au functionat un timp, in paralel cu licee sanitare cu profil masaj. Unii absolventi de liceu cu potente intelectuale au urmat studii universitare.

a) In prezent, scolile de arte si meserii din tara ofera absolventilor de gimnaziu calificari profesionale in urmatoarele domenii:

Mecanica:

- lucrator in lacatuserie mecanica;

Industrie-alimentara:

- lucrator in prelucrare carne, peste, lapte, legume si fructe;

Chimie industriala:

- lucrator in chimie industriala;

Fabricarea produselor din lemn

lucrator in tamplarie,

lucrator in tapiterie;

Industrie textila si pielarie:

- lucrator in tricotaje si confectii;

Industrie mica si prestari servicii

lucrator in produse din par (perii casnice si industriale) si articole din carton,

lucrator obiecte impletite si articole din carton.

b) Scolile postliceale ofera absolventilor de liceu specializari in domeniile:

• Sanatate si asistenta pedagogica:

- asistent medical balneofiziokinetoterapie si recuperare;

• Servicii:

tehnician in activitati de secretariat.

c) Universitatile nu ofera conditii specifice de studiu pentru deficientii de vedere (computere cu sinteza vocala, cursuri audio sau in format MP3, grafice, harti in relief sau cu caractere marite s.a). In urma discutiilor avute cu specialistii din scoala, care au deficienta de vedere, s-au manifestat doua opinii: una care sustine alocarea de locuri speciale pentru deficienti, situatie intalnita la Universitatea Babes-Bolyai din Cluj-Napoca si opinia ca nu este necesara alocarea de locuri speciale pentru deficienti, deoarece ar trebui sa se aiba in vedere in primul rand capacitatea intelectuala, nivelul de pregatire al acestora si nu deficienta.

CAP. V LEGISLATIA MUNCII SI DEFICIENTA DE VEDERE

Din studierea legislatiei dinainte de 1989 constatam ca aceasta este profund politizata, cu scop propagandistic, cu idei generoase, in mare masura iluzorii.

Legea 4 din 6 iulie 1978 pentru modificarea si completarea Legii retribuirii dupa cantitatea si calitatea muncii nr. 57 din 29 octombrie 1974[42]

'Art. 1. (1) In Republica Socialista Romania munca constituie o indatorire de onoare pentru toti membrii societatii. Dreptul la munca este un drept fundamental al tuturor cetatenilor, garantat prin Constitutie. Fiecare cetatean are dreptul si indatorirea de a desfasura o activitate utila societatii, care sa-i asigure mijloacele de existenta si de dezvoltare spirituala. Munca reprezinta criteriul fundamental de apreciere a contributiei fiecarei persoane la progresul societatii, o necesitate pentru formarea, afirmarea si dezvoltarea multilaterala a personalitatii umane."

Privitor la incadrarea in munca nu apare niciun articol de lege cu referire la deficientii de vedere. Dupa 1989, in legislatia muncii apar articole de lege care se refera in mod specific la persoanele cu handicap. Astfel in anul 1992 apare legea nr. 53 privind protectia speciala a persoanelor handicapate[43], cu intrare in vigoare din 04/06/1992 care prevede la:

Art.6. c) "incadrarea intr-o activitate salariata a persoanelor handicapate calificate prin invatamantul obisnuit sau special", se realizeaza "in locuri de munca accesibile si cat mai aproape de domiciliul lor, in conditiile legii."

Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 102/1999 privind protectia speciala si incadrarea in munca a persoanelor cu handicap[44] aprobata prin Legea nr. 519 din 12/07/2002[45] prevede:

art.2. (3) "comisiile de expertiza medicala a persoanelor cu handicap pentru adulti, respectiv comisiile pentru protectia copilului, in cazul copiilor cu handicap, au obligatia sa elaboreze un program individual de recuperare, readaptare si integrare sociala, care sa prevada actiunile medicale, educative, profesionale si sociale necesare pentru recuperarea, readaptarea, instruirea si integrarea sau reintegrarea sociala a persoanei cu handicap."

Se constata o preocupare specifica de organizare a sistemului recuperator-compensatoriu si de integrare scolara, profesionala si sociala.

Legea nr. 76 din 16/01/2002 privind sistemul asigurarilor pentru somaj si stimularea ocuparii fortei de munca prevede la Sectiunea a 3-a:

Art. 80. (2) "Angajatorii care incadreaza in munca pe durata nedeterminata absolventi din randul persoanelor cu handicap primesc, pe o perioada de 18 luni, pentru fiecare absolvent, o suma lunara reprezentand 1,5 salarii minime brute pe tara in vigoare."

Art. 85. (2) "angajatorii care au sub 100 de angajati si incadreaza in munca pe durata nedeterminata persoane cu handicap, cu obligatia mentinerii raporturilor de munca sau de serviciu cel putin 2 ani, primesc lunar, pe o perioada de 12 luni, pentru fiecare persoana angajata, o suma egala cu un salariu minim brut pe tara in vigoare."

Aceasta lege stimuleaza angajatorii printr-o serie de avantaje de natura materiala pentru incadrarea in munca a persoanelor cu handicap. Aceste stimulente s-au dovedit insuficiente pentru atingerea acestui scop.

Hotararea nr. 1215 din 31/10/2002 pentru aprobarea Strategiei nationale privind protectia speciala si integrarea sociala a persoanelor cu handicap din Romania introduce elemente din legislatia internationala pentru o abordare coerenta si eficienta a politicii privind egalizarea sanselor pentru persoanele cu dizabilitati :

"In conformitate cu cerintele internationale o strategie coerenta in favoarea persoanelor cu handicap trebuie sa tinteasca spre:

garantarea unei participari totale si active in viata comunitatii a persoanelor cu handicap;

asistarea persoanelor cu handicap pentru a-si conduce viata independent, in acord cu propriile dorinte;

prevenirea sau eliminarea aparitiei deficientelor, prevenirea agravarii si diminuarea consecintelor lor;

prevenirea aparitiei barierelor sociale din calea persoanelor cu handicap, diminuarea consecintelor barierelor actuale;

evitarea sau eliminarea oricaror forme negative de discriminare asupra persoanelor cu dizabilitati."

Pe plan international exista urmatoarele documente care definesc politica privind egalizarea sanselor pentru persoanele cu dizabilitati:

Carta Sociala Europeana revizuita (art. 15 - partea a doua)[48];

Regulile standard ale Organizatiei Natiunilor Unite privind egalizarea sanselor pentru persoanele cu handicap ;

Rezolutia Consiliului Europei si a reprezentantilor guvernelor tarilor membre in cadrul Consiliului privind Egalizarea Sanselor pentru Persoanele cu Handicap (97/C 12/01) din 1996[50];

Recomandarea Consiliului Europei nr. R (92) pentru o politica coerenta pentru egalizarea sanselor pentru persoanele cu handicap ;

Conventia Organizatiei Internationale a Muncii 159 pentru instruirea si angajarea persoanelor cu handicap ;

Programul mondial de actiune privind persoanele cu handicap, adoptat de Adunarea Generala O.N.U. prin Rezolutia nr. 37/52 din 3 decembrie 1982[53].

Consideram ca obiectiv primordial pentru tara noastra adoptarea unei strategii nationale bazate pe aceste documente internationale. Scopul acestei strategii este coordonarea eforturilor tuturor organismelor guvernamentale si neguvernamentale implicate in sprijinirea persoanelor cu handicap."

La orientarea, formarea profesionala si angajarea in munca participa numeroase institutii ale statului, organizatii nonguvernamentale care isi propun obiective bineprecizate si care fac eforturi pentru atingerea acestor obiective, cu rezultate pozitive semnificative in elaborarea unei legislatii avantajoase pentru persoanele cu dizabilitati, in crearea unor sisteme coerente de scolarizare si profesionalizare, dar care nu reusesc sa convinga in mod satisfacator angajatorii pentru incadrarea in munca a persoanelor cu dizabilitati.

"C. Orientarea, formarea profesionala si angajarea in munca

Colaboratori: MMSS, Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca (ANOFM), Ministerul Administratiei Publice (MAP), MEC, Consiliul National de Formare Profesionala a Adultilor (CNFPA)

Abordarea pregatirii profesionale se face din perspectiva respectarii principiilor economiei de piata.

Instruirea profesionala adecvata si masurile de reabilitare vor fi facute disponibile pentru toate categoriile de persoane cu handicap, iar munca si oportunitatile de angajare pentru acestea vor fi promovate pe piata deschisa a muncii atat in mediul urban, cat si in mediul rural. Se va sustine politica de educatie si formare profesionala initiala, propusa de MEC pentru a se asigura continuitatea si coerenta politicii de instruire a copiilor si tinerilor cu dizabilitati.

Instrumentele existente ale pietei muncii, scheme, modalitati si programe de formare profesionala si masuri de promovare a angajarii vor fi accesibile si persoanelor cu handicap. In masura in care este posibil, va fi aplicat principiul 'libertatea alegerii' cu privire la formarea profesionala si angajare. Ca o consecinta, stabilirea sau excluderea dintr-un anumit domeniu sau profesie pe motivul dizabilitatii, varstei, sexului va constitui o incalcare a drepturilor omului. Orice legislatie sau directiva existenta in acest sens va fi abrogata.

Persoana cu handicap si, daca este necesar, familia sau reprezentantul sau participa la ansamblul masurilor luate in vederea orientarii sale profesionale.

Obiective generale

ca parte a politicii active de angajare trebuie stabilit un dialog social cu si intre firme si organizatii nonguvernamentale privind instruirea profesionala si angajarea persoanelor cu handicap;
2. programele de actiune trebuie sa includa masuri pentru proiectarea si adaptarea locurilor de munca in asa fel incat acestea sa devina accesibile persoanelor cu diferite handicapuri/deficiente;
3. dezvoltarea si crearea locurilor de munca astfel incat acestea sa fie insotite de sprijin activ si de masuri de sustinere specifice si individualizate pentru a ajuta persoana cu handicap, dar si angajatorul dispus sa o incadreze;

elaborarea unui plan national de evaluare, orientare si formare profesionala in colaborare cu ANOFM.

Obiective specifice

crearea unei baze de date la nivel judetean pentru evidentierea potentialului fortei de munca in randul persoanelor cu handicap;

cursuri de calificare pentru persoanele cu handicap (inspectoratele de stat teritoriale pentru persoanele cu handicap in colaborare cu directiile de munca si solidaritate sociala judetene);
3. studii zonale privind cererea si oferta pe piata muncii pentru persoanele cu handicap - marketing social;

dezvoltarea unei retele de specialisti pentru consiliere si informare privind locurile de munca pentru persoanele cu handicap;

incadrarea in munca a persoanelor se poate face:

a) in mediul obisnuit de munca, cu sau fara protejarea locului de munca;

b) in unitatile protejate;

c) prin munca la domiciliu;

d) in unitatile de terapie ocupationala.

Concretizarea sistemului activ de sprijin printr-o varietate de masuri:

a) imprumuturi si garantii pentru intreprinderile mici si mijlocii;

b) contracte exclusive;

c) drepturi prioritare de productie;

d) scutire de la plata taxelor vamale si a T.V.A., conform prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 102/1999, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 519/2002;

e) scutire de la plata impozitului pe profit, conform prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 102/1999, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 519/2002;
f) sprijin tehnic (consultanta tehnica);

g) subventionarea partiala a locurilor de munca adaptate;

h) acordarea de credite bancare pentru unitatile protejate (necesare aprovizionarii cu materiale, dotarii cu utilaje moderne, reutilarii etc.)."

Legea nr. 448 (R1) din 06/12/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap prevede detalieri ale unor articole din legile anterioare, care sa eficientizeze si sa clarifice anumite componente ale procesului de pregatire si integrare socio-profesionala si crestere a calitatii vietii a persoanelor cu handicap:

Art. 3. - Protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap au la baza principii ca:

b) prevenirea si combaterea discriminarii;
c) egalizarea sanselor;
d) egalitatea de tratament in ceea ce priveste incadrarea in munca si ocuparea fortei de munca;
f) responsabilizarea comunitatii;
h) adaptarea societatii la persoana cu handicap;
i) interesul persoanei cu handicap;
j) abordarea integrata;
p) integrarea si incluziunea sociala a persoanelor cu handicap, cu drepturi si obligatii egale ca toti ceilalti membri ai societatii.

In Art. 5. sunt definiti termenii si expresiile folosite printre care:

4. adaptare rezonabila la locul de munca - totalitatea modificarilor facute de angajator pentru a facilita exercitarea dreptului la munca al persoanei cu handicap; presupune modificarea programului de lucru, achizitionarea de echipament, dispozitive si tehnologii asistive si alte masuri asemenea;

5. angajare asistata - optiunea de angajare care faciliteaza munca in locuri de munca obisnuite de pe piata competitiva a muncii si care presupune oferirea de sprijin in cautarea locului de munca si la locul de munca, transport, tehnologii ajutatoare, instruire, specializare;

22. loc de munca protejat - spatiul aferent activitatii persoanei cu handicap, adaptat nevoilor acesteia, care include cel putin locul de munca, echipamentul, toaleta si caile de acces;

28. tehnologie asistiva si de acces - tehnologia care asigura accesul cu sanse egale al persoanelor cu handicap la mediul fizic, informational si comunicational;

29. unitate protejata autorizata - operatorul economic de drept public sau privat, cu gestiune proprie, in cadrul caruia cel putin 30% din numarul total de angajati cu contract individual de munca sunt persoane cu handicap.

Art. 6. - Persoanele cu handicap beneficiaza de drepturi printre care:

b) educatie si formare profesionala;
c) ocuparea si adaptarea locului de munca, orientare si reconversie profesionala;

Art. 19. - in vederea asigurarii accesului persoanelor cu handicap in unitatile si institutiile de invatamant, autoritatile publice au obligatia sa ia urmatoarele masuri specifice:

a) sa promoveze si sa garanteze accesul la educatie si formare profesionala al persoanelor cu handicap;

d) sa sprijine cooperarea dintre unitatile de invatamant special sau de masa cu familia si comunitatea, in vederea asigurarii unei oferte educationale care raspunde nevoilor individuale ale persoanelor cu handicap;

g) sa asigure servicii educationale de sprijin pentru persoanele cu handicap si familiile acestora, prin specialisti in domeniul psihopedagogiei speciale.

CAPITOLUL V. Orientare, formare profesionala, ocupare si angajare in munca

Art. 75.(1) Persoanele cu handicap au dreptul sa li se creeze toate conditiile pentru a-si alege si exercita profesia, meseria sau ocupatia, pentru a dobandi si mentine un loc de munca, precum si pentru a promova profesional.

Art.76 (1) Ministerul Educatiei, Cercetarii si Tineretului stabileste masuri privind egalitatea de sanse pentru persoanele cu handicap, asigurand, acolo unde este necesar, suport aditional adaptat nevoilor adultilor cu handicap, sprijinind accesul acestora in unitatile si institutiile de invatamant superior. Ministerul Educatiei, Cercetarii si Tineretului initiaza programe de educatie permanenta a adultilor cu handicap si asigura sprijin privind implementarea lor.

Art. 77.(1) Persoanele cu handicap au dreptul de a munci si de a realiza venituri in conformitate cu prevederile legislatiei muncii, precum si cu dispozitiile speciale din prezenta lege.

Art. 78.(1) Persoanele cu handicap pot fi incadrate in munca conform pregatirii lor profesionale si capacitatii de munca, atestate prin certificatul de incadrare in grad de handicap, emis de comisiile de evaluare de la nivel judetean sau al sectoarelor municipiului Bucuresti.

Art. 78.(2) Autoritatile si institutiile publice, persoanele juridice, publice sau private, care au cel putin 50 de angajati, au obligatia de a angaja persoane cu handicap intr-un procent de cel putin 4% din numarul total de angajati.

Dupa anul 1989 constatam o preocupare constanta a statului pentru eleborarea unei legislatii eficiente si avantajoase pentru persoanele cu handicap.

CAP. VI METODOLOGIA CERCETARII

VI.1 OBIECTIVELE SI IPOTEZELE CERCETARII

Scopul cercetarii evidentierea unor aspecte particulare ale profesionalizarii deficientilor de vedere.

Obiectivele cercetarii Studiul vizeaza urmatoarele obiective:

O1: Surprinderea multidimensionalitatii profesiei la populatia supusa cercetarii;

O2: Clasificarea meseriilor practicate de catre deficientii de vedere si surprinderea evolutiei acestora in timp;

O3: Identificarea unor limite in procesul de profesionalizare si integrare socio-profesionala a deficientilor de vedere;

O4: Compararea unor parametri ai profesionalizarii si plasarii in munca a deficientilor de vedere in perioadele dinainte si dupa 1989.

Ipoteza cercetarii

• Cu cat nivelul de scolarizare si nivelul de pregatire profesionala sunt mai inalte, cu atat sansele de integrare socio-profesionala sunt mai mari.

Premise

• Particularitatile individuale permit o pregatire profesionala adecvata pentru fiecare deficient de vedere.
• Atitudinile societatii actuale sunt nefavorabile integrarii socio-profesionale a deficientilor de vedere, comparativ cu situatia existenta inainte de 1989.

VI.2  DESCRIEREA LOTULUI DE SUBIECTI

Cercetarea s-a desfasurat in perioada 01.11.2009 si 15.01.2010, la Liceul pentru Deficienti de Vedere Buzau. Esantionul a cuprins un numar de 625 de subiecti, absolventi ai acestei institutii intre anii 1976 si 2008.

In perioada 1976 - 2008, aceasta institutie scolara de invatamant preuniversitar special a oferit copiilor deficienti de vedere (nevazatori si ambliopi), servicii educationale pe nivelurile de invatamant prescolar, primar si gimnazial, iar din anul 1992 si invatamant liceal.

Lotul de subiecti poate fi caracterizat din perspectiva urmatoarele variabile independente:

a)     prezenta deficientei de vedere, in toate gradele ei (usor, accentuat, grav, conform normativelor din Romania);

b)     nivelul de scolarizare absolvit in institutia unde s-a desfasurat cercetarea (gimnaziu sau liceu);

c)     prezenta sau absenta deficientelor asociate (intelectuale, senzoriale, fizice);

d)     nivelul pregatirii profesionale (scoala profesionala, scoala postliceala, studii universitare);

e)     momentul finalizarii pregatirii profesionale (inainte sau dupa 1989);

f)      momentul infiintarii invatamantului liceal pentru deficienti de vedere

g)     particularitatile individuale

In functie de primele trei variabile subiectii pot fi grupati astfel (grafic 1):

deficienti de vedere absolventi de gimnaziu, fara deficiente asociate, in numar de 433;

absolventi de liceu, la care sunt absente deficientele intelectuale, in numar de 127;

absolventii claselor pentru elevi cu deficiente asociate, in numar de 55 (Anexa 4).

In functie de variabila nivelul pregatirii profesionale, sunt:

de subiecti neprofesionalizati;

de subiecti in curs de profesionalizare;

de subiecti profesionalizati.

In functie de variabilele momentul finalizarii pregatirii profesionale (inainte sau dupa 1989) si momentul infiintarii invatamantului liceal pentru deficienti de vedere (1992), subiectii au fost grupati astfel:

absolventi de gimnaziu in perioada 1977 - 1987 (Anexa 1);

absolventi de gimnaziu in perioada 1988 - 2007 (Anexa 2);

absolventi de liceu in perioada 1997 - 2007 (Anexa 3);

elevi in curs de absolvire a liceului in 2008 (Anexa 5.2).

Facem mentiunea ca absolventii de gimnaziu din perioada 1977-1987, care au urmat scoala profesionala (cu durata de 3 ani) si-au finalizat pregatirea profesionala inainte de decembrie 1989. Incepand cu anul 1988, absolventii de gimnaziu care au urmat scoala profesionala au finalizat-o dupa 1990.

Situatia profesionala a populatiei supuse cercetarii (centralizata in anexa 6.1) poate fi observata in graficul nr. 3:

VI.3 METODELE SI INSTRUMENTELE DE CERCETARE

In urmarirea obiectivelor propuse am apelat la urmatoarele metode de cercetare sociologica:

analiza documentelor;

interviul;

analiza statistica;

ancheta sociologica pe baza de chestionar.

Prin aceste metode au fost obtinute informatii din dosarele si documentele scolare ale Liceului pentru Deficienti de Vedere Buzau, fondul documentar al Asociatiei Nevazatorilor din Romania, familii ale absolventilor, cadre didactice ale scolii.

Instrumentul de cercetare al anchetei il reprezinta "Chestionarul de interese profesionale" (de conceptie proprie), alcatuit dintr-o succesiune de 15 intrebari inchise si intrebari deschise (vezi Anexa 5.1). Itemii au fost elaborati tinand seama atat de dimensiunile profesiei, cat si de caracteristicile grupului tinta, elevii clasei a XII-a care au absolvit liceul in 2008.

Au fost intampinate si unele dificultati in cercetarea efectuata, cum ar fi: arhivare incompleta, imposibilitatea contactarii unor persoane in analiza cazuistica, lipsa de informatie a autoritatilor locale si centrale Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca (ANOFM), Agentia Judeteana pentru Ocuparea Fortei de Munca Buzau (AJOFM), Agentia Nationala pentru Persoane cu Handicap (ANPH), observata in urma solicitarilor noastre de a obtine date necesare acestei cercetari.

VII. PRELUCRAREA SI INTERPRETAREA DATELOR

Datele obtinute in urma cercetarii au fost centralizate (in anexele 1, 2, 3, 6.1, 6.2) in functie de:

numarul absolventilor care au fost profesionalizati,

numarul celor in curs de profesionalizare,

numarul celor care au fost incadrati in munca,

cele doua perioade distincte intre 1977-1987 si 1988-2007,

meseriile insusite in scolile profesionale din Romania si alte aspecte.

Elevii care au parcurs programa claselor cu deficienta asociata au format o grupa separata (Anexa 4), iar rezultatele chestionarului aplicat elevilor clasei a XII-a, absolventi in anul 2008 (Anexa 5.1), au fost prelucrate separat (Anexa 5.2).

Remarcam in urma analizei datelor prezentate ca meseriile practicate de catre deficientii de vedere, care apar in prezentul studiu, pot fi grupate dupa mai multe criterii:

posibilitatile fizice ale deficientului;

nivelul abilitatilor manuale;

nivelul potentelor intelectuale;

complexitatea profesiei;

momentul aparitiei deficientei; s.a.

in urmatoarele categorii:

meserii traditionale

confectionare de perii, maturi, franghii,

impletituri din trestie, nuiele, plastic.

Acestea nu necesita potente intelectuale deosebite si nici rezid vizual, dar necesita o abilitate manuala buna.

profesii care nu necesita tehnologie de acces

masajul sub diversele lui forme;

kinetoterapia;

confectionarea de cutii de carton;

tapiteria;

tamplaria;

presator la rece;

muzicieni.

Acestea necesita nivel intelectual bun, deprinderi de relationare foarte bine consolidate, capacitate de dialog, forta fizica. La unele dintre aceste profesii este necesar rezid vizual (ex. tamplar).

profesii intelectuale

muzician;

jurist;

profesor;

psiholog;

traducator;

istoric,

pastor.

Aceste profesii necesita potente intelectuale ridicate, nu necesita rezid vizual, necesita comportament adecvat situatiei, deprinderi de integrare in grup, capacitate de lucru in echipa, rezistenta la efort intelectual.

profesii care necesita tehnologie de acces

cercetare in diverse domenii de activitate;

programare;

informatica;

fizica;

matematica;

birotica;

secretariat.

Acestea necesita potente intelectuale foarte mari, independenta in deplasare, capacitate de relationare sociala, tact, formarea deprinderilor de utilizare a computerului si nu necesita rezid vizual.

exista multe profesii practicate de deficientii de vedere, insa numarul practicantilor pentru fiecare profesie este mic.

Facem precizarea ca profesiile mai sus amintite trebuie sa fie luate ca exemple clarificatoare si nu ca inventar.

In Anexa 1 sunt prezentate datele referitoare la absolventii de gimnaziu, intre anii 1977-1987.

Constatam ca cei 228 de absolventi profesionalizati au fost pregatiti in 9 profesii: cartonaj, masaj, confectionare de perii, confectionare de maturi, tamplarie, tapiterie, preparare conserve, presator la rece, pastor. (graficul nr. 1.1)

Doua dintre profesii (confectionare de perii si confectionare de maturi) reprezinta profesii traditionale pe care le poate practica orice deficient de vedere si fac parte din prima categorie de profesii (mentionata in clasificarea noastra). Observam ca practicarea lor este, in medie, facuta de 50% dintre absolventii pregatiti in aceste meserii, iar procentul celor care nu au profesat este tot de 50%. (vezi grafic 1.2)

Alte doua profesii (cartonajul si masajul), care fac parte din a doua categorie de meserii, sunt practicate de cel mai mare numar de absolventi, 181 subiecti. La aceste profesii nu au acces deficientii de vedere cu deficienta mentala si in cazul masajului, nici de cei cu deficiente fizice. Din graficul 1.2 se observa ca in cazul cartonajului si al masajului, numai 3 dintre cei care au fost pregatiti in aceste profesii, nu le practica, ceea ce reprezinta un procent infim de 1,64%, comparativ cu procentul de 98,36% al subiectilor care profeseaza.

Celelalte profesii prezente in graficul nr. 1.1 apeleaza si mai mult la particularitatile individuale ale subiectilor: rezid vizual si rezistenta la efort fizic - in cazul profesiilor tapiterie, tamplarie, preparare conserve si presator la rece; potente intelectuale - in cazul profesiei de pastor. Procentul celor care le-au profesat este de 100%.

Numai 2 dintre subiecti nu au urmat nicio scoala profesionala (vezi grafic 1.1), ceea ce reprezinta un procent de 0,86% din totalul absolventilor din acea perioada.

Concluziile Anexei 1:

Se constata ca exista:

a)     profesii care pot fi practicate de catre toti deficientii de vedere;

b)    profesii care pot fi practicate de o mare parte dintre deficientii de vedere;

c)     profesii care pot fi practicate de un numar mic de deficienti de vedere.

Aceasta presupune ca exista achizitii:

general valabile, prezente la toti deficientii de vedere,

partial valabile, prezente la unii dintre deficientii de vedere si

individuale.

La profesiile din a doua categorie (mentionata in clasificarea noastra), numarul practicantilor este foarte mare, procentul apropiindu-se de 100%. Din fondul documentar al Asociatiei Nevazatorilor din Romania se desprinde faptul ca posibilitatile de plasare in campul muncii au fost foarte mari in aceasta perioada, in cooperativele mestesugaresti care existau in toate localitatile mari ale tarii, in spitalele orasenesti si statiunile balneo-climaterice.

Cauzele pentru care cei 3 subiecti nu au practicat meseriile in care au fost profesionalizati sunt in principal, dezinteresul manifestat de familiile de provenienta fata de incadrarea in munca a acestora si unele carente motivationale si afective ale subiectilor.

Prezentare de caz 1: N.C., absolvent de gimnaziu in 1978, a fost pregatit in meseria de confectii cutii carton (cartonaj), absolvind in 1981 scoala profesionala. Provine dintr-o familie dezorganizata din judetul Tulcea. Datorita dificultatilor mari de adaptare la mediul social, a fost internat in caminul-atelier de la Dumbraveni, judetul Sibiu.

Prezentare de caz 2: S.I. absolvent al gimnaziului in 1984, a avut dubla calificare, in confectionare de perii si cartonaj, provenind dintr-o familie cu mediu sanatos din judetul Buzau. Nu a putut fi angajat pentru ca si-a pierdut rezidul vizual, auzul si a avut o involutie fizica in urma unor grave afectiuni.

Profesiile care necesita particularitati individuale adecvate sunt numeroase, dar practicate de un numar mic de indivizi. Posibilitatile de a gasi un loc de munca sunt favorabile.

Practicarea profesiilor traditionale este din ce in ce mai dificila, datorita solicitarilor scazute pe piata fortei de munca, dificultatilor de procurare a materiei prime, aparitiei inlocuitorilor acestor produse (ex. aspiratorul), a calitatii scazute a produselor si desfiintarii unor sectii de confectionare perii si maturi din cadrul cooperativelor mestesugaresti.

Prezentare de caz 3: M.V. a absolvit gimnaziul in 1979 si scoala profesionala, sectia confectionare perii, in 1982. Este din judetul Braila si nu a fost angajata pentru ca sectia de perii din cadrul cooperativei mestesugaresti din localitate a fost desfiintata.

Prezentare de caz 4: U.M. a absolvit gimnaziul in 1980, iar scoala profesionala in 1983. Este din judetul Dolj si nu a practicat meseria confectionare de maturi, pentru ca sectia de la Craiova lucra pe stoc, maturile nefiind solicitate pe piata.

Cele doua cazuri care nu au urmat nicio scoala profesionala au o situatie speciala.

Prezentare de caz 5: S.C. a absolvit gimnaziul in 1985, este din judetul Buzau si provine dintr-o familie dezorganizata. Are potente intelectuale, rezid vizual si o afectivitate excesiva. S-a calugarit.

Prezentare de caz 6: A.M. a absolvit gimnaziul in 1986, este din judetul Ialomita si a contractat o boala foarte grava, care nu i-a permis sa se deplaseze spre o scoala.

Legislatia existenta in aceasta perioada si politica statului obliga incadrarea in munca a oricarei persoane. Astfel se explica procentul mic de persoane neangajate, 9, 64% (22 de subiecti din 228 - vezi grafic 1.2).

In aceasta perioada nu este prezenta nicio profesie intelectuala pentru ca autoritatile au blocat, in mod tacit, accesul in institutiile de invatamant superior a deficientilor de vedere.

In Anexa 2 sunt prezentati absolventii de gimnaziu, din perioada 1988-2007. Centralizarea datelor arata ca numarul absolventilor este 203 si ca sunt practicate un numar de 11 profesii: cartonaj, masaj, confectionare de perii, confectionare de maturi, impletituri, tapiterie, tamplarie, preparare conserve, presator la rece, interpretare muzicala, profesor si psiholog.

Comparand anexa 1 cu anexa 2, deducem urmatoarele aspecte:

a)     Creste usor numarul profesiilor practicate de deficientii de vedere, de la 9 la 11;

b)     Dispare total profesia de confectionare maturi;

c)     Cartonajul si masajul reprezinta si in acesta perioada, cele mai practicate meserii (vezi graficul nr. 2.1);

d)     Apar mari dificultati de plasare in munca la meseriile cartonaj si masaj. Astfel procentul celor neangajati in aceste profesii este de 26,63% (49 subiecti din 184), iar al celor care profeseaza este de 73,36%; Numarul cel mai mare de nepracticanti ai profesiei provine de la cartonaj (45, fata de 4 din cei care au fost pregatiti in meseria de masaj - vezi graficul nr. 2.2).

e)     In perioada de dupa 1990, numeroase sectii de cartonaj au fost desfiintate pentru ca au fost introduse tehnici de confectionare a cutiilor din carton extrem de performante din punct de vedere cantitativ si calitativ. Sectiile de cartonaj si confectionare de perii din Buzau, Galati, Constanta si altele, au fost desfiintate. Din graficul nr. 2.2 se observa ca din totalul de 25 absolventi de scoala profesionala sectia confectionare perii, doar 2 au reusit sa se incadreze in munca, ceilalti 23 neavand posibilitatea de angajare. Municipiul Bucuresti a ramas unul dintre putinele centre care au pastrat sectia de confectionare perii in cooperativa mestesugareasca si care a angajat absolventi ai scolii profesionale.

Prezentare de caz 7: D.L. a absolvit gimnaziul in 1988, iar scoala profesionala in 1991. Fiind din Bucuresti, a reusit sa se incadreze in sectia de confectionare perii a cooperativei mestesugaresti.

f)      Din graficul nr. 2.1 se observa ca numarul celor care nu au urmat o scoala este de 29, ceea ce reprezinta un procent de 14, 28% din total. Cauzele cresterii semnificative a procentului sunt datorate mai multor factori: numarul crescut de familii dezorganizate, lipsa de perspectiva pentru obtinerea unui loc de munca, dificultati in obtinerea unei locuinte.

g)     Aparitia profesiilor intelectuale, accesul absolventilor de gimnaziu la licee obisnuite.

Concluziile Anexei 2:

Perioada prezentata in anexa 2, pune in evidenta o serie de diferente comparativ cu perioada 1977-1987:

apar dificultati de incadrare in munca si la profesiile care nu prezentau dificultati de incadrare in perioada anterioara (cartonaj);

meseriile traditionale sunt pe cale de disparitie (confectionare de perii, maturi);

se manifesta o usoara crestere a numarului de profesii pentru deficientii de vedere;

apar profesiile intelectuale;

statul nu face suficiente eforturi pentru incadrarea in munca a deficientilor de vedere;

legislatia nu este respectata de catre angajatori.

Anexa 3 cuprinde absolventii de liceu dintre 1997-2007. Centralizarea datelor arata ca in aceasta perioada au absolvit liceul 127 de subiecti. Realizand o comparatie cu datele anterioare observam ca:

a)     Cea mai practicata profesie devine masajul.

b)     Dispar meseriile traditionale;

c)     Se diversifica profesiile intelectuale, crescand numarul celor care le practica;

d)     Obtinerea unui loc de munca este mult facilitata, existand o singura situatie de neangajare.

Prezentare de caz 8: M.R. absolventa de franceza -geografie in 2007, nu s-a prezentat la concursurile organizate de M.Ed.C. pentru obtinerea unui post intr-o scoala. Alte locuri de munca nefiindu-i accesibile datorita vederii foarte slabe si lipsei deprinderii de utilizarea computerului.

e)     Numarul profesiilor din aceasta perioada se ridica la 24. Noile tehnologii de acces permit practicarea a numeroase profesii, particularitatile individuale putand fi valorificate la un nivel mult mai inalt. Particularitatile individuale permit pregatirea intr-o profesie, mai ales de natura intelectuala, alaturi de persoanele cu vedere. Profesiile traditionale si cele din categoria a doua, se insusesc in institutii speciale.

Anexa 4 cuprinde absolventii din clasele pentru elevi cu deficiente asociate. Numarul subiectilor este de 55 si dintre cei 28 care au fost profesionalizati in meserii traditionale, numai 6 au fost angajati. 27 dintre absolventii scolii nu au urmat scoala profesionala.

De aici se desprind urmatoarele aspecte:

a)     deficienta asociata perturba grav dezvoltarea individului pe toate planurile;

b)     doar o parte din subiecti au urmat scoala, in procent de 50, 9 %, in timp ce 49,1% au fost preluati de familii sau de caminele sau atelierele spital.

c)     Numarul mic de angajati, 6 subiecti, reprezentand un procent de 10,9% din total, demonstreaza faptul ca nivelul de insusire al profesiei este foarte scazut, la majoritatea subiectilor. Pe langa aceasta, apar dificultati de comunicare, de comportament civilizat, insuficienta deprinderilor de viata zilnica, lipsa deplasarii independente; la acestea se adauga dificultatile de natura sociala, prezentate anterior.

Anexa 5.1 prezinta chestionarul de interese profesionale aplicat celor 10 elevi ai clasei a XII-a care urmau sa sustina bacalaureatul in . Ancheta a urmarit clarificarea modului in care subiectii isi proiecteaza viitorul. In anexa 5.2 sunt centralizate raspunsurile subiectilor pe fiecare item. Din analiza raspunsurilor date reies urmatoarele aspecte:

Itemii 1 si 2: Constatam ca raspunsurile nu permit o clasificare generala, fiind diverse. Aceste raspunsuri sunt datorate preocuparilor, intereselor, motivatiei diferite ale elevilor.

Itemul 3: Aptitudinile sunt concordante cu disciplinele preferate.

Itemul 4: Din cei 10 subiecti, 7 au o optiune clara in ceea ce priveste alegerea profesiei, 3 aflandu-se intr-o situatie de incertitudine. Un subiect dintre cei 7 are alternativa in alegerea profesiei.

Itemul 5: Motivatia tine de autoaprecierea posibilitatilor proprii, aspecte practice, limitele permise de deficienta de vedere. Sunt doua cazuri, in care subiectii nehotarati in privinta orientarii lor, nu raspund.

Itemul 6: 8 dintre subiecti considera ca sunt informati despre posibilitatile pe care le au dupa terminarea scolii, iar 2 nu. Cei doi care raspund negativ, sunt subiectii nehotarati.

Itemul 7: Se observa ca prioritare in alegerea meseriei sunt siguranta locului de munca si castigul material.

Itemul 8: Cei 8 subiecti care decid singuri in privinta orientarii profesionale, demonstreaza independenta in decizii. Cei 2 subiecti care decid impreuna cu familia si scoala, dovedesc prudenta si dorinta de informare suplimentara si de respect fata de familie si scoala.

Itemul 9: Raportand raspunsurile la situatia scolara, constatam o usoara supraapreciere a grupului, rezultatele scolare la cei cu aprecieri de satisfacator si o parte din cei cu aprecieri de bune, fiind mai slabe.

Itemul 10: din raspunsurile la acest item se deduce interesul parintilor pentru obtinerea de catre copii a unei diplome.

Itemul 11: 6 elevi considera cunostintele acumulate in scoala ca fiind in mare masura folositoare pentru viitoarea meserie. 3 subiecti apreciaza acest fapt in mica masura, iar unul nu poate aprecia. Raspunsurile dovedesc ca in general scoala a format la elevi competente cu caracter general, utile in insusirea viitoarei profesii. Sunt insa si cazuri in care aceste competente sunt la nivel scazut, insuficient consolidate.

Itemul 12: Raspunsurile sunt imprecise si uneori inadecvate intrebarii puse.

Itemul 13: Se intalnesc putine surse de informare in raspunsurile elevilor.

Itemul 14: Raspunsurile demonstreaza preocuparea multor elevi privitoare la obtinerea unui loc de munca.

Itemul 15: Din raspunsurile date, remarcam reprimari datorate handicapului vizual; comparand raspunsurile itemilor 5 si 16 constatam ca la niciunul dintre subiecti nu coincid.

Concluzia Anexei 5.2

Raspunsurile la diversi itemi particularizeaza subiectii in ceea ce priveste luciditatea, interesele, alegerea profesiei. Au doua elemente comune: alegerea profesiei tinand cont de deficienta pe care o au si reprimarea dorintelor datorata aceleiasi cauze.

Primul obiectiv al studiului consta in surprinderea multidimensionalitatii profesiei la populatia supusa cercetarii. In acest sens, se remarca importanta deosebita a exercitarii profesiei pentru deficientii de vedere, atat sub aspect uman, cat si social. Se constata ca deficientii de vedere sunt preocupati in primul rand de obtinerea unui loc de munca, apoi de siguranta acestuia si in cele din urma de nivelul castigului material. (Anexa 5.2) Mai mult decat persoanele valide, persoanele deficiente de vedere au nevoie de a-si valorifica si demonstra capacitatile, cunostintele, de a fi apreciate la adevarata lor valoare, implicit de a nu mai fi marginalizate, excluse.

Al doilea obiectiv al cercetarii il reprezinta realizarea unei clasificari a profesiilor practicate de catre deficientii de vedere si surprinderea evolutiei acestora in timp.

In urma prelucrarii datelor cercetarii s-a constatat ca exista o paleta destul de larga a profesiilor care pot fi practicate de catre deficientii de vedere. Dintre acestea, unele sunt accesibile tuturor deficientelor de vedere, altele sunt accesibile unor categorii mari de deficienti de vedere si sunt profesii practicate de un numar mic de deficienti de vedere.

Se poate constata ca marea majoritate a deficientilor de vedere sunt profesionalizati si incadrati in munca, precum si ca procentul de subiecti neprofesionalizati este mic.

Profesiile intalnite in prezentul studiu au fost incadrate in patru mari categorii:: a)meserii traditionale, b)meserii care nu necesita tehnologie de acces, c)meserii care necesita tehnologie de acces si d)meserii intelectuale.

Referitor la evolutia in timp a profesiilor deficientilor de vedere (evidentiata in anexa 6.2) apreciem ca:

meseriile traditionale sunt pe cale de disparitie, unele din ele disparand total dupa 1989;

cu cat numarul profesiilor practicate de deficientii de vedere creste, cu atat numarul practicantilor pentru fiecare dintre acestea scade;

cele mai raspandite meserii practicate de deficientii de vedere sunt cartonajul si masajul, cu cel mai mare numar de subiecti profesionalizati, dar si de profesionalizati angajati;

sunt in expansiune profesiile intelectuale;

Putem astfel aprecia ca premisa prin care se afirma ca particularitatile individuale permit o pregatire profesionala adecvata pentru fiecare deficient de vedere, este adevarata.

Referindu-ne la al treilea obiectiv, prin care am urmarit "identificarea unor limite in procesul de profesionalizare si integrare socio-profesionala a deficientilor de vedere", putem constata ca:

profesionalizarea persoanelor cu deficienta de vedere se face in institutii specializate pentru profesiile practicate de un numar mare de deficienti si in forme de invatamant obisnuite, alaturi de persoanele cu vedere, pentru profesiile practicate de un numar mic de deficienti. Universitatile nu ofera conditii adaptate specificului deficientei; in ultimii ani, la doua sectii din universitatea Babes-Bolyai exista locuri alocate deficientilor (psihopedagogie speciala si psihologie).

sustinerea statului in obtinerea locului de munca pentru deficientii de vedere prin legislatie adecvata este foarte importanta; desi legislatia actuala este aliniata la standardele europene si internationale, respectarea ei lasa mult de dorit;

se constata o cunoastere insuficienta a ofertelor, a cailor de informare, o limitare in alegerea viitoarei profesii, in randul absolventilor, absenta din cadrul targurilor de joburi a ofertelor pentru deficientii de vedere (vezi Anexa 5.2);

persoanele cu deficienta asociata au mari dificultati de incadrare in munca;

procentul cel mai mare de angajari al deficientilor de vedere provine din segmentul celor care au absolvit liceul (100% in cazul celor care au urmat scoala postliceala de masaj si 96% in cazul celor care au urmat studii universitare; vezi graficul nr.5)

pana in prezent, nu sunt dificultati majore pentru obtinerea unui loc de munca pentru persoanele care practica profesii intelectuale (vezi graficul nr.5);

din totalul subiectilor profesionalizati in meserii intelectuale 92,85% sunt incadrati in munca, dintre cei pregatiti in meseria de masaj sunt angajati 96,57%, iar in cartonaj 77,72% (vezi graficul nr.5)

cel mai mic procent al angajarilor, 33,33%, se intalneste in cazul meseriilor de confectioner de perii si confectioner de maturi (din 63 de subiecti profesionalizati, numai 21 angajati - vezi anexa 6.2)

Astfel, ipoteza studiului care afirma "cu cat nivelul de scolarizare si nivelul de pregatire profesionala sunt mai inalte, cu atat sansele de integrare socio-profesionala sunt mai mari", se confirma.

Al patrulea obiectiv al studiului a constat in "compararea unor parametri ai profesionalizarii si plasarii in munca a deficientilor de vedere in perioadele dinainte si dupa 1989". Prezentam situatia comparativa a celor doua perioade asa cum se desprinde din anexa 6.1:

Creste procentul absolventilor de gimnaziu care sunt neprofesionalizati de la 0,87% inainte de 1989, la 14,29% dupa 1989, iar din totalul absolventilor (de gimnaziu si liceu) dupa 1989, 13,03% nu-si continua studiile.

Procentul deficientilor de vedere profesionalizati care nu sunt angajati (somerilor) creste de la 9,65% inainte de 1989, la 30,48% dupa 1989.

Legislatia dinainte de 1989, desi mult mai saraca si mai putin specifica, decat cea actuala, era avantajoasa deficientilor de vedere, prin includerea lor in randul celorlalti cetateni in ceea ce priveste dreptul la munca si tot ceea ce deriva din exercitarea acestui drept.

Putem astfel concluziona ca premisa, prin care se afirma ca "atitudinea societatii actuale este nefavorabila integrarii socio-profesionale a deficientilor de vedere, comparativ cu situatia existenta inainte de 1989", este partial adevarata, angajarea in munca depinzand in mare masura de caracteristicile individuale ale fiecarui subiect, precum si de nivelul si calitatea pregatirii scolare/profesionale.

CONCLUZII SI RECOMANDARI

Din cercetarea de fata se desprind o serie de concluzii care clarifica anumite aspecte ale profesionalizarii deficientilor de vedere.

1. Cu cat o profesie este mai complexa cu atat numarul practicantilor este mai redus.
2. Sansele de incadrare in munca sunt cu atat mai mari cu cat numarul practicantilor unei profesii este mai mic, profesia fiind concordanta cu particularitatile individuale ale persoanei.
3. Cererea si oferta conduc la mari dificultati in practicarea meseriilor traditionale, pe piata aparand produse cu calitati si preturi mai avantajoase pentru clienti.
4. Sistemul socialist considera munca "o indatorire de onoare pentru toti membrii societatii"[55], incadrand masiv persoanele cu handicap in intreprinderi, institutii de stat si cooperative mestesugaresti, in acelasi timp impiedicand in mare masura persoanele cu handicap vizual sa fie pregatite in profesii intelectuale.
5. Sistemele sociale modifica o serie de parametri ai profesionalizarii si incadrarii in munca a deficientului de vedere: numarul de angajati, numarul somerilor, numarul si paleta profesiilor; interesul fata de pregatirea profesionala, respectarea legislatiei.
6. Cu cat nivelul de scolarizare si profesionalizare sunt mai ridicate, cu atat sansele de incadrare in munca sunt mai mari.
7. Persoanele cu deficiente asociate celei de vedere au dificultati majore in instruirea scolara, pregatirea profesionala si incadrarea in munca.
8. Deficientii de vedere abordeaza pregatirea intr-o profesie si practicarea acesteia multidimensional, fiind preocupati de: implicarea sociala, implinirea personala, asigurarea castigului material, diversificarea activitatii lor, diminuarea monotoniei.
9. Profesionalizarea deficientilor de vedere este limitata atat ca numar al profesiilor accesibile, cat si ca modalitati adecvate de instruire.
10. Legislatia prin ea insasi nu este suficienta pentru incadrarea in munca a deficientului de vedere, fiind implicati si alti factori ca: vointa politica, cunoasterea posibilitatilor reale ale deficientilor de vedere, atitudinea grupurilor integratoare s.a.

In urma expunerii concluziilor prezentului studiu facem urmatoarele recomandari, care, in buna parte, se desprind si din legislatia in vigoare, care fie nu este bine aplicata, fie nu este respectata:

institutiile de invatamant sa elaboreze oferte educationale care sa raspunda nevoilor individuale ale persoanelor cu deficienta de vedere si sa coreleze pregatirea profesionala cu cerintele pietei muncii;

sa se renunte la pregatirea copiilor in meseriile traditionale;

sa se diversifice gama meseriilor practicate de deficientii de vedere (specializare in diversele modalitati de masaj, meserii intelectuale s.a.; fapt sustinut si de cercetarea lui Phillip Chazal[56], unde sunt prezentate aproximativ 90 de ocupatii);

sa se puna accent pe formarea la deficientii de vedere a unor abilitati utile in orice profesie;

exersarea particularitatilor individuale utile in practicarea de noi profesii;

adaptarea conditiilor de studiu din universitati specificului deficientei de vedere;

realizarea de studii zonale privind cererea si oferta pe piata muncii pentru persoanele cu deficienta de vedere - marketing social

dezvoltarea unei retele de specialisti pentru consiliere si informare privind locurile de munca pentru persoanele cu deficienta de vedere

crearea de locuri de munca, prezentarea de oferte la targuri de joburi, angajare asistata;

utilizarea tehnologiei asistive si de acces pentru independenta in practicarea profesiei, in obtinerea informatiei, in contactul la distanta cu alte persoane si practicarea profesiei fara deplasarea la un anumit sediu.

adaptarea rezonabila la locul de munca pentru a facilita practicarea meseriei, astfel incat sa devina loc de munca protejat pentru deficientul de vedere;

sa se eficientizeze legislatia prin elaborarea de norme metodologice de aplicare clare, pentru a putea fi depasite obstacolele aparute la angajare;

sa se asigure servicii educationale de sprijin pentru persoanele cu deficienta de vedere si familiile acestora, prin specialistii in domeniul psihopedagogiei speciale din scolile speciale de profil si transformarea acestora in centre de resurse zonale;

informarea publicului larg prin media asupra posibilitatilor, capacitatilor deficientilor de vedere, pentru a se trece in mod real de la acceptare la integrare.

ANEXA 1

Centralizarea situatiei absolventilor de gimnaziu in perioada 1977 - 1987, este prezentata in tabelul urmator:

numerele din paranteza reprezinta numarul de subiecti care desi au absolvit scoala profesionala, nu s-au angajat niciodata

ANEXA 2

Centralizarea situatiei absolventilor de gimnaziu in perioada 1988 - 2007, este prezentata in tabelul urmator:

numerele din paranteza reprezinta numarul de subiecti care desi au absolvit scoala profesionala, nu s-au angajat niciodat

ANEXA 3

Situatia absolventilor de liceu in perioada 1997 - 2007 este centralizata in tabelul urmator:

+ neprofesionalizati

Total

ANEXA 4 Situatia absolventilor cu deficienta asociata:

angajati

neangajati

neprofesionalizati

ANEXA 5.1 LICEUL PENTRU DEFICIENTI DE VEDERE BUZAU

Cabinetul de psihodiagnoza si orientare scolara si profesionala

CHESTIONAR DE INTERESE PROFESIONALE

Date personale:

Numele si prenumele . . . . . . . . . . .

Varsta . . . . . ..

Gradul deficientei vizuale . . . . . . . . . ..

Clasa . . . . . .

Data aplicarii chestionarului

1. Care sunt obiectele tale preferate, cu rezultate deosebite?

2. La care dintre obiecte ai obtinut rezultate mai slabe?

3. Ce aptitudini deosebite ai?

q     pentru stiinte umaniste (literatura, limbi straine)

q     pentru stiinte exacte (matematica, fizica, chimie)

q     pentru muzica (vocala, corala, instrumentala)

q     pentru sport

q     pentru activitati practice

4. Ce vei face dupa terminarea liceului? Specificati.

q     voi urma o facultate . . . . . . . . . . .

q     voi urma scoala postliceala . . . . . . . . .

q     nu-mi voi continua studiile

q     nu sunt hotarat

5. Care sunt motivele pentru care ai ales aceasta orientare?

6. Crezi ca esti informat in legatura cu posibilitatile reale pe care le ai dupa terminarea scolii?

q     Da

q     Nu

7. Apreciaza in ce grad urmatoarele caracteristici sunt importante pentru tine in alegerea viitoarei meserii (noteaza cu X in spatiile corespunzatoare):

8. Cine decide in privinta orientarii tale profesionale?

q     decid singur

q     parintii

q     scoala

q     impreuna

9. Cum iti apreciezi rezultatele scolare?

q     foarte bune

q     bune

q     satisfacatoare

q     nesatisfacatoare

10. Parintii considera importanta obtinerea unei diplome?

q     da

q     nu

11. In ce masura cunostintele teoretice si practice acumulate in liceu iti sunt folositoare pentru viitoarea meserie?

q     in mare masura

q     in mica masura

q     nu stiu / nu pot aprecia

12. Care este optiunea parintilor tai privind viitoarea ta meserie?

13. Din ce surse te-ai informat cu privire la meseria pe care ti-ai dori-o?

q     persoane care lucreaza deja in domeniul care ma intereseaza

q     prieteni, rude vecini care m-au pus in contact cu astfel de persoane

q     targuri de job-uri

q     oficii de forta de munca

q     centre de asistenta psihopedagogica

q     cabinete private de consiliere privind cariera

q     altele (mentioneaza) . . . . . . . . . . . . . . . ..

14. Ce altceva ai dori sa mai stii despre viitoarea meserie?

15. Daca deficienta de vedere ti-ar permite, cu ce ti-ar placea sa te ocupi?

ANEXA 5.2

CENTRALIZAREA RASPUNSURILOR LA CHESTIONAR

Centralizarea raspunsurilor itemului 7

ANEXA 6.1

CENTRALIZAREA SITUATIEI PROFESIONALE A ABSOLVENTILOR

IN PERIOADA 1976 - 2006

ANEXA 6.2

SITUATIA ANGAJARILOR IN DIFERITE PROFESII

IN PERIOADA 1976 - 2006

SURSE BIBLIOGRAFICE

Chazal, P., Les aveugles au travaille, le cherche midi editeur, Paris

Ghergut, A., Sinteze de psihopedagogie speciala, Ed. Polirom, Iasi, 2005

Jacobs, M., Bosanac, S.,E., The Professionalization of Work, Whitby, ON: de Sitter Publication, 2005

Macdonald, K., M., The Sociology of the Professions, London: Sage Publications Ltd, 1995

Oxford English Dictionary, Seventh edition, Oxford University Press, 2006

Popescu, G., Plesa, O. (coord.), Handicap, readaptare, integrare, Ed. Pro Humanitate, Bucuresti, 1998

Preda, V. (coord.), Pah, I., Orientari teoretico-praxiologice in educatia speciala, Presa Universitara Clujeana, Cluj, 2001

Radu, GH. (coord), Popovici D-V., Introducere in psihopedagogia scolarilor cu handicap, Ed. Pro Humanitate, Bucuresti, 1999

Schifirnet, C., Curs Sociologia profesiilor, Ed. SNSPA - Facultatea de Relatii Publice si Comunicare, Bucuresti, 2005

Toca, I., Management organizational, Editura Didactica si Pedagogica, R.A., Bucuresti, 2007

Vlasceanu, Mihaela, Organizatii si comportament organizational, Polirom, Iasi, 2003

Zamfir, Catalin si Vlasceanu, Lazar (coord.), Dictionar de sociologie, Ed. Babel, Bucuresti, 1993

Buletin Oficial nr. 55 din 11 iulie 1978, Legea 4 din 6 iulie 1978 pentru modificarea si completarea Legii retribuirii dupa cantitatea si calitatea muncii nr. 57 din 29 octombrie 1974

Monitorul Oficial, Partea I nr. 119 din 04/06/1992, cu intrare in vigoare din 04/06/1992, Legea nr. 53 privind protectia speciala a persoanelor handicapate

Monitorul Oficial, Partea I nr. 310 din 30/06/1999, cu intrare in vigoare din 01/07/1999, Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 102/1999 privind protectia speciala si incadrarea in munca a persoanelor cu handicap

Monitorul Oficial, Partea I nr. 555 din 29/07/2002, cu intrare in vigoare din 29/07/2002, Legea nr. 519 din 12/07/2002

Monitorul Oficial, Partea I nr. 103 din 06/02/2002, cu intrare in vigoare din 01/03/2002, Legea nr. 76 din 16/01/2002 privind sistemul asigurarilor pentru somaj si stimularea ocuparii fortei de munca

Monitorul Oficial, Partea I nr. 853 din 26/11/2002, cu intrare in vigoare din 26/11/2002, Hotararea nr. 1215 din 31/10/2002 pentru aprobarea Strategiei nationale privind protectia speciala si integrarea sociala a persoanelor cu handicap din Romania

Monitorul Oficial, Partea I nr. 193 din 04/05/1999, cu intrare in vigoare din 04/05/1999, Carta Sociala Europeana revizuita

https://articole.rua.ro/legislatia-muncii/legea-nr-448-din-06-12-2006-privind-protectia-si-promovarea-drepturilor-persoanelor-cu-handicap.html, accesat la data 13.04.2008

https://www.un.org/documents, accesat la data 10.04.2008

https://ec.europa.eu/employment_social/, accesat la data 11.04.2008

https://wallis.kezenfogva.iif.hu/, accesat la data 11.04.2008

https://www.ilo.org/, accesat la data 11.04.2008

https://daccessdds.un.org/, accesat la data 12.04.2008

https://www.who.int/, accesat la data 10.05.2008

https://www.mmssf.ro, accesat la data 16.04.2008

https://www.geocities.com/, accesat la data 28.05.2008

https://www.unesco.org/, accesat la data 28.05.2008

https://www.edu.ro/index.php/legaldocs/6772, accesat la data de 01.06.2008