Efectele infracțiunii asupra victimei

Infracțiunile de furt și lovire

In cele ce urmeaza, voi realiza o prezentare celor doua tipuri de infracțiuni din punct de vedere legislativ, deoarece Codul Penal ofera o imagine clara a ceea ce presupune fiecare dintre acestea. Este necesar sa ințelegem implicațiile fiecarei infracțiuni in parte din punct de vedere legal pentru a putea studia efectele lor asupra victimei.

Infracțiunea de furt este definita in Codul Penal astfel:

" Art. 208. (1) Luarea unui bun mobil din posesia sau detenția altuia, fara consimțamantul acestuia, in scopul de a și-l insuși pe nedrept, se pedepsește cu inchisoarea de la unu la 12 ani.

(2) Se considera bunuri mobile și orice energie care are o valoare economica, precum și inscrisurile.

(3) Fapta constituie furt chiar daca bunul aparține in intregime sau in parte faptuitorului, dar in momentul savarșirii acel bun se gasea in posesia sau deținerea legitima a altei persoane.

(4) De asemenea, constituie furt luarea in condițiile alin. (1) a unui vehicul, cu scopul de a-l folosi pe nedrept.

Furtul calificat. Art. 209. (1) Furtul savarșit in urmatoarele imprejurari:

a)     De doua sau mai multe persoane impreuna;

b)     De o persoana avand asupra sa o arma sau o substanța narcotica;

c)     De catre o persoana mascata, deghizata sau travestita;

d)     Asupra unei persoane aflate in imposibilitatea de a-și exprima voința sau de a se apara;

e)     Intr-un loc public;

f)      Intr-un mijloc de transport in comun;

g)     In timpul nopții;

h)     In timpul unei calamitați;

i)      Prin efracție, escaladare sau prin folosirea fara drept a unei chei adevarate ori a unei chei mincinoase,

se pedepsește cu inchisoarea de la 3 la 15 ani.

(2) Cu aceeași pedeapsa se sancționeaza și furtul privind:

a) un bun care face parte din patrimoniul cultural;

b) un act care servește pentru dovedirea starii civile, pentru legitimare sau identificare.

1) (3) Furtul privind urmatoarele categorii de bunuri:

a) țiței, gazolina, condensat, etan lichid, benzina, motorina, alte produse petroliere sau gaze naturale din conducte, depozite, cisterne ori vagoane-cisterna;

b) componente ale sistemelor de irigații;

c) componente ale rețelelor electrice;

d) un dispozitiv ori un sistem de semnalizare, alarmare ori alertare in caz de incendiu sau alte situații de urgența publica;

e) un mijloc de transport sau orice alt mijloc de intervenție la incendiu, la accidente de cale ferata, navale sau aeriene, ori in caz de dezastru;

f) instalații de siguranța și dirijarea traficului feroviar, rutier, naval și aerian și componente ale mijloacelor de transport aferente;

g) bunuri prin insușirea carora se pune in pericol siguranța traficului și a persoanelor pe drumurile publice;

h) cabluri, linii, echipamente și instalații de telecomunicații, radiocomunicații, precum și componente de comunicații,

se pedepsește cu inchisoarea de la 4 la 18 ani.

(4) Furtul care a produs consecințe deosebit de grave se pedepsește cu inchisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.

(5) In cazul prevazut la alin.(3) lit. a) sunt considerate tentativa și efectuarea de sapaturi pe terenul aflat in zona de protecție a conductei de transport a țițeiului, gazoline, condensatului,etanului lichid, benzinei, motorinei, altor produse petroliere sau gazelor naturale, precum și deținerea, in acele locuri sau in apropierea depozitelor, cisternelor sau vagoanelor-cisterna, a ștuțurilor, instalațiilor sau a oricaror alte dispozitive de prindere ori perforare.

Pedepsirea unor furturi la plangerea prealabila

Art. 210. (1) Furtul savarșit intre soți ori intre rude apropiate sau de catre un minor in paguba tutorelui sau, ori de catre cel care locuiește impreuna cu persoana vatamata sau este gazduit de aceasta, se urmarește numai la plangerea prealabila a persoanei vatamate.

(2) Impacarea parților inlatura raspunderea penala."

"Lovirea sau alte violențe. Art. 180. (1) Lovirea sau orice acte de violența cauzatoare de suferințe fizice se pedepsesc cu inchisoarea de la o luna la 3 luni sau cu amenda.

Faptele prevazute la alin. (1) savarșite asupra membrilor familiei se pedepsesc cu inchisoarea de la 6 luni la un an sau cu amenda.

(2) Lovirea sau actele de violența care au pricinuit o vatamare ce necesita pentru vindecare ingrijiri medicale de cel mult 20 de zile se pedepsesc cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.

(2.1) Faptele prevazute la alin. (2) savarșite asupra membrilor familiei se pedepsesc cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.

(3) Acțiunea penala se pune in mișcare la plangerea prealabila a persoanei vatamate. In cazul faptelor prevazute la alin. (1.1) si (2.1) acțiunea penala se pune in mișcare și din oficiu.

(4) Impacarea parților inlatura raspunderea penala, producandu-și efectele și in cazul in care acțiunea penala a fost pusa in mișcare din oficiu."

Sindromul de stres posttraumatic la victimele violenței domestice

I. Violența domestica

Violența domestica este un rau prezent in orice societate, indiferent de coordonatele spațiu și timp.

In ciuda miturilor care s-au vehiculat și se vehiculeaza referitoare la cauzele violenței domestice, singura cauza și explicație reala pentru aceasta este dominația barbatului asupra femeii, in societațile patriarhale.

In virtutea tradiției, se transmit de la o generație la alta rolurile sexuale: dominator (barbat) și supus (femeie).

"Din punct de vedere sociologic, putem defini patriarhatul ca un sistem de autoritate in familie, in cadrul caruia loialitatea datorata «șefului» se bazeaza pe puterea lui de a dispune de bunuri, inclusiv de femei și copii, și pe mentalitatea conform careia aceste relații personale de dependența sunt la fel de naturale, de legitime ca insați viața.

Așadar, pe langa loialitate personala, patriarhatul mai depinde și de respectarea tradiției. Tradiția reprezentata istoric prin instituții, alaturi de cateva limitari legale, impune singurele constrangeri sistemului de dominare masculina"[3]

Din punct de vedere clinic, Stark și Flitcraft (1996) au definit violența domestica astfel:

"Violența domestica este o amenințare sau provocare petrecuta in prezent sau in trecut, privind ranirea fizica in cadrul relației dintre parteneri sociali, indiferent de statutul lor legal sau de domiciliu. Atacul fizic sau sexual poate fi insoțit de intimidari sau abuzuri verbale; de distrugerea bunurilor care aparțin victimei; de izolarea de prieteni, familie sau alte potențiale surse de sprijin; de amenințari facute la adresa altor persoane semnificative pentru victima, inclusiv a copiilor; de furturi; de controlul asupra banilor, lucrurilor personale ale victimelor, deplasarilor, telefonului și a altor surse de ingrijire și protecție"[4]

Violența domestica poate fi privita ca forma de tortura a femeii.

In anul 1984, Organizația Mondiala Contra Torturii elaboreaza convenția impotriva torturii și a altor dureri provocate și tratamente crude, inumane sau degradante.

In paragraful I al acestei convenții, tortura este definita ca:

". orice act prin care sunt produse intenționat unei persoane, o durere sau o suferința acuta, fizica sau mentala, cu scopul de a obține de la ea sau de la o terța persoana informații sau dovezi pentru a o pedepsi pentru un act pe care persoana sau o terța persoana l-a comis sau se banuiește ca l-a comis, de a o intimida sau a face presiuni asupra ei sau a unei terțe persoane, sau pentru orice alt motiv bazat pe o forma de discriminare, de orice fel, cand aceasta durere sau suferința este provocata de un agent al unei funcții publice sau o persoana acționand in postura oficiala sau la instigarea unei astfel de persoane sau cu consimțamantul ei expres sau tacit."

S-a constatat ca in majoritatea situațiilor de violența domestica se regasesc aspectele definitorii ale torturii:

Durere sau suferința acuta (fizica sau mentala). Din punctul de vedere al manifestarilor fizice, violența domestica se manifesta prin: loviri cu palma sau cu pumnul, cu piciorul, cu diverse obiecte, imbranciri, strangulare, mușcaturi, injunghiere, arsuri sau chiar impușcare. Violența domestica se mai poate manifesta prin violuri sau perversiuni sexuale. Toate aceste manifestari la nivel fizic sunt insoțite de abuzuri psihologice, intrucat victimele sunt amenințate, manipulate, private de resurse economice, ori li se impune izolarea sociala, victima simțindu-se la mana agresorului și lipsita de orice fel de aparare. Toate acestea duc la autoculpabilizare și cautarea de soluții pentru a evita incidentele violente.

Prezența intenției din partea unei persoane responsabile Exista țari care au un anumit grad de toleranța fața de actele de violența domestica, legate de sentimentul de onoare ranita a barbatului, gelozie, furie, provocate de comportamentul nepotrivit al partenerei. Cel mai adesea insa, violența impotriva partenerei este un act deliberat, bine gandit, organizat de catre barbat, bazat pe o atitudine constanta de dominare a barbatului asupra femeii.

Urmarirea anumitor scopuri (obținerea de informații, dovezi, pedepsire, exercitare de presiuni) care se bazeaza pe forme de discriminare- violenta domestica este un act bazat pe diferente de gen, pe raporturi sociale inegale intre femei si barbati.

Statutul celui care tortureaza- practica violentei domestice este una privata, de aceea presupune neimplicarea celor "din afara" si perpetuarea ei cu mai mare usurinta.

Excluderea din categoria torturilor a suferintelor rezultate din sanctiuni legitime-exista state in care violenta domestica are drept cauza discriminarea la care este supusa femeia, cu acordul statului respectiv. Asa-numitele "sanctiuni legitime" aplicate femeii pentru comportamente nepotrivite sunt permise doar barbatului.[6]

S-a constatat ca familiile in care violenta domestica este o practica obisnuita au tendinte spre izolare sociala. Relatiile cu familia largita, prietenii, vecinii, colegii sunt afectate, intrucat sotul violent nu doreste ca sotia sa intretina relatii sociale in cadrul carora sa-si poata marturisi suferinta. Pe de alta parte, el ca individ, se caracterizeaza prin lipsa abilitatilor si bucuriei de a comunica (in mediu intim familial, comunicarea devine pretext de atac verbal fata de celalalt, iar la serviciu, o practica superficiala, o rutina).

II. Impactul victimizarii la victimele violentei domestice

Avand ca suport clasificarea sindroamelor de stres posttraumatic realizata in cadrul capitolului I, voi prezenta in continuare efectele infractiunii de lovire asupra victimei, luand drept caz particular violenta domestica.

Pentru realizarea acestui subcapitol, am avut ca sursa de informare teoretica lucrarea "Tratat de psihotraumatologie", autorii P. Riedesser si G. Fischer.

Cei doi autori sustin ca la victimele violentei domestice sunt prezente toate simptomele clasice ale sindromului bazal de stres psihotraumatic : amintirile intruzive (amintiri coplesitoare, cu sau fara factori declansatori), evitarea posibililor declansatori ai amintirii, evitarea activitatilor din cauza temerii de repetitie, nivel de excitabilitate crescut.

Victimele violentei domestice suporta o puternica zdruncinare a principiului comunicativ al realitatii. Intreaga viata sociala este afectata, tendinta spre izolare fiind foarte puternica. Majoritatea stimulilor sociali sunt resimtiti ca fiind amenintatori, generand comportamente de evitare, de teama persistenta si generalizata. Tulburarile de somn si anxietatea sunt frecvente si persistente.

Sindromul de criminalitate violenta descrie cele mai frecvente tulburari, care corespund sindromului de victimizare, precum si sindromului de stres psihitraumatic complex.[8]

A fost identificata o serie de factori de risc care conduc la dezvoltarea simptomelor si tulburarilor pe termen lung, precum: existenta si numarul multitraumatizarilor, gravitatea situatiei traumatice, pericolul vital al situatiei, durata situatiei traumatice, gravitatea vatamarilor, gradul de cunoastere in care se afla victima cu faptasul, cantitatea ridicata de disocieri, experiente cu functionari publici care tind sa fie retraumatizante, reactii de neintelegere in mediul social, somajul,etc.

Ca orice proces de traumatizare psihica, experienta cu violenta presupune o serie de reactii din partea victimei, care pot fi impartite in trei faze:

Reactia de soc- stare de excitare, confuzie, tristete sau manie, uneori amortire resimtita de victima. Aceasta stare dispare, de regula, dupa cateva ore sau zile.

Faza de actiune- persoanele afectate vor incerca sa puna capat experientei de violenta si sa se intoarca la stilul de viata anterior ei. In aceasta perioada, victima se afla inca sub influenta puternica a evenimentului, inca mai apar stari de manie, angoasa, depresii, indoiala de sine, probleme de somn, etc. Aceasta etapa dureaza acteva saptamani.

Faza de intremare- intoarcerea treptata la o viata normala. Este foarte important aici ca victima sa-si acorde timpul necesar pentru revenire. Unele persoane nu cunosc niciodata faza de intremare, ele confruntandu-se cu prejudicii sporite ale traumei suferite, precum : tulburari de somn, cosmaruri, retrairea persistenta a situatiei violente, depresiile si atacurile de anxietate, nervozitate, dificultate de concentrare sau neincredere profunda fata de alti oameni.

Multi dintre cei afectati de victimizarea cu violenta nu-si pot aminti exact cum au ajuns in situatia respectiva, ce anume s-a intamplat. Majoritatea se autoinvinuiesc sau sunt invinuiti de rude apropiate, prieteni, etc.

In cazul violentei domestice, faptul ca victima cunoaste faptasul face ca trauma sa aiba consecinte mult mai grave, entativa de autoinvinuire este cu atat mai mare, apare ceea ce se numeste "trauma de relatie", o trauma cu mult mai stresanta. Multe victime sunt inhibate in ceea ce priveste intreprinderea masurilor cuvenite impotriva faptasului.

Consecintele cele mai grave ale victimizarii cu violenta sunt : amintiri chinuitoare, recurente, cosmaruri, disconfort somatic, anxietate si iritabilitate, dificultati de a avea incredere in oameni, teama de locuri si situatii generatoare de amintiri, starea de disconfort pe perioade mai lungi, indiferenta, probleme de concentrare etc.

Efectele infracțiunii de furt asupra individului

In urma consultarii diferitelor materiale de specialitate referitoare la procesul de victimizare si traumele suferite de victimele diferitelor tipuri de infractiuni, am constatat ca o mai mare atentie, un spatiu mai larg pentru dezbatere este conferit efectelor infractiunilor impotriva persoanei, decat celor impotriva patrimoniului.

Acest aspect, precum si altele deduse din materialele studiate au costituit un argument suficient pentru a conchide ca, din punctul de vedere al efectelor infractiunilor patrimoniale, al traumatizarii psihice in urma unei astfel de experiente, acest tip de infractiuni au efecte mult mai putin grave si pe termen mult mai scurt decat cele ce vizeaza integritatea corporala.

Victimele furtului, in opinia mea, pot cel mult dezvolta (raportat la clasificarea sindroamelor si tulburarilor posttraumatice prezentata in capitolul I) o tulburare de adaptare, sansele unui sindrom de stres psihotraumatic fiind destul de reduse.

Infractiunile patrimoniale pot avea efecte precum socul, furia, mania, ingrijorarea, lipsa increderii in ceilalti si mai ales, dorinta de a fi despagubit si de a i se face dreptate prin pedepsirea faptasului.

In ce masura afecteaza victima infractiunea de furt si cat de grave sunt efectele ei fata de cele ale infractiunii de lovire voi constata dupa aplicarea metodei de cercetare selectate : interviul.