Principalele paradigme cu privire la personalitate

Principalele paradigme cu privire la personalitate

Personalitatea este unica in psihologie si prin faptul ca de-a lungul istoriei cercetarilor ce i-au fost dedicate a generat numeroase si foarte cunoscute paradigm: psihanalitica, a trasaturilor, behaviorista si umanista. Fiecare dintre ele a incercat sa subsumeze nu doar intreaga personalitate, ci chiar intreaga psihologie, in concordanta cu misiunea integratoare a psihologiei personalitatii. In ultimii ani, toate aceste paradogme si-au extins aria, doua dintre ele intr-atat, incat au generat noi paradigme independente.

Paradigmele clasice

Paradigma psihanalitica

Psihanaliza a inceput cu teoriile lui Sigmund Freud si a generat o familie de teorii "psihodinamice" despre personalitate, care au diverse elemente comune. La nivel theoretic, acestea include importanta proceselor inconstiente, satisfactia sexual sau alte motive fundamentale si trairile din copilarie. La nivel metodologic, teoriile psihodinamice freudiene si postfreudiene pun accentual pe importanta studierii minutioase a indivizilor si in special a indicilor pe care le ofera acestia despre activitatile inconstientului - visele, parapraxele, relatia cu cercetatorul, asocierile libere, reactiile la stimuli echivoci, etc.

Un atribut fundamental al psihanalizei este idea ca la baza personalitatii sta energia asociata cu impulsurile biologice fundamentale sau sinele (id). Componenta sexual a acestor impulsuri, libidoul, are o importanta aparte. In timpul dezvoltarii, unele parti din aceasta energie se desprind de sine, formand eul (ego), orientat catre realitate si supraeul (superego) sau "constiinta". Psihicul dispune de un fel de economie interna, care face ca o cantitate bine stabilita de energies a fie investita de diferite structure mentale. Fixarea energiei sau cathexis-ul are loc si la niveluri mai scazute. Atasarea si reatasarea libidoului de diferite zone erogene este asociata cu stadiile dezvoltarii psihosexuale (oral, falic, latent si genital) si cu complexele associate, in special complexul Oedip. La un nivel si mai diferebtiat, libidoul poate fi fixat pe stimuli specifici, cum sunt anumite personae, sau pe idei si cause imbratisate cu fervoare.

Paradigma trasaturilor

Conceptia despre trasaturile de personalitate este, poate, la fel de veche ca si limbajul omenesc. Aristotel, in Etica, considera ca inclinatiile cum ar fi ingamfarea, nodestia si lasitatea sunt elemente - cheie care determina comportamentul moral sau imoral. Discipolul sau,Teofrast, a scris o carte in acre prezenta treizeci de "caractere" sau tipuri de personalitate, iar un traducator a remarcat ca titlul dat de Teofrast poate fi cel mai bine echivalat prin "trasaturi". La baza intregii lucrari sta idea ca trasaturile de character positive sau negative pot fi isolate si studiate separate. Printre primii creatori ai teoriilor de astazi de trasaturi se numara Hipocrate si Galen din Pergam.

Conceptiile de baza depsre trasaturile de personalitate contin doua presupuneri de baza. In prmul rand, trasaturile se mentin in timp. Cei mai multi oameni sunt de accord cu faptul ca, in mod firesc, comportamentul unei personae poate varia intr-o oarecare masura in functie de situatie, dar sustin si faptul ca exista un nucleu constant, care defineste " natura cea adevarata" a acelei personae.

Pentru initierea cercetarii stiintifice a trasaturilor a fost nevoie de trei ingredient: culegerea sistematica a informatiilor, tehnici statistice de analizare a acestora si elaborarea unor teorii verificabile. Aceste premise au devenit disponibile inca de la inceputul secolului XX.O importanta crucial au avut noile tehnici de coreare si, ceva mai tarziu, analiza factoriala. Inaintea analizei factoriale nu exista o metoda obiectiva prin care sa se reduca numarul imens de termini legati de trasaturi la un numar rezonabil de dimensiuni ample. Analiza factoriala multipla a avut o influenta imensa, iar folosirea sistematica a analizei factoriale a inceput etapa moderna a cercetarii in domeniul personalitatii.

Cartea lui Allport, "Personality: A Psychological Interpretation" (1937), este, probabil, cea mai ampla contributie la dezvoltarea conceptual a psihologiei trasaturilor si, mai general, a psihologiei personalitatii. Modul in acre a aprezentat autorul trasaturile a permis existenta mai multor metode diferite. Astfel, pe langa reconcilierea adeptilor conceptiei diferentiale, definitia general pe care o da el trasaturilor l-a determinat pe Murray (1938) sa arate ca "trebuintele" din conceptia lui - identificate printr-o cercetare psihologiva de profunzime, care foloseste interviuri biografice si teste proiective - pot fi conceptualizate si ca trasaturi , cum ar fi "trebuinta de implinire".

Paradigma behaviorista

Paradigma behaviorista a avut o evolutie interesanta in ultimele decenii al secolului XX. Behaviorismul a inceput cu ambitia fondatorilor sai - John Watson (1925) si B.F.Skinner (1938 de a exclude din psihologie tot ceea ce este subiectiv si neobservabil. Aceasta a condus la o perspectva de cercetare in care comportamentul a fost vazut exclusiv ca o functie a influentelor mediului. Mediatorii inobservabili , precum perceptiile, amintirile, gandurile, trasaturile de personalitate erau interzise analizei (Rotter, 1954, 1982; Bandura 1977).

Paradigma umanista

Teoriile umaniste si fenimenologice depsre persoanliatte, cum sunt cele ale lui Carl Rogers si Abraham Maslow, contin presupuneri care nu sunt agreate in psihologia trasaturilor. Aceste teorii promoveaza cunoasterea ideografica a personalitatii, bazata in special pe cunoasterea trairilor personale. Totusi, unele dintre teme se leaga de preocuparile psihologiei trasaturilor. Ele include concentrarea asupra sinelui care a fost investigata empiric in lucrari mai recente. Conflictul dintre diferite aspect ale sinelui ca sursa a apatologiei poate fi, dea semenea, o idée care merita sa fie cercetata.In psihologia umanista a lui Maslow, progresul personal si autorealizarea sunt private ca impulsuri fundamentale, implicand o conceptie evolutiva a perspective adultului, care nu se potriveste cu stabilitatea normal a trasaturilor. Cercetarea recenta legata de motivatie trateaza mai riguros idei asemanatoare, examinand, de exemplu, motivatia autodeterminarii. Aceste motivatii ar putea fi legate de trasaturi. Lucrarile de acest tip fac parte dintr-o miscare mai larga de "psihologie pozitiva", care ar putea duce la cresterea interesului fata de trasaturile positive si implicatiile lor sociale.

Noile paradigme

Printre noile paradigme cu privire la personalitate se numara: paradigm socio-cognitiva, paradigmele biologice incluzand cercetarile de anatomie si fiziologie, cea de genetic comportamentala si paradigm evolutionista.

De un real interes pentru scopul investigatiei perezente consideram a fi paradigm socio - cognitiva. Teoria socio - cognitiva ofera explicatii atat pentru aspectele constant, cat si pentru cele inconstant ale comportamentului social. Structurile stabile ale cunoasterii, cum ar fi "schema sinelui codifica credinte si aptitudini procedural. Masura in acre elementele cunosterii sociale controleaza comportamentul intr-o anumita situatie dpinde atat de cunostintele in situatia respectiva. Exista din ce in ce mai multe dovezi ca unele elemente ale cunoasterii sociale ar putea fi accesibile in situatii diferite, sprijinind o constanta comportamentala care s-ar putea lega de trasaturi.

Trasaturile ample, cum sunt "cele cinci mari" se refera la elementele cunoasterii sociale. Acest aspect poate fi ilustrat prin cercetarile empirice care au pus in legatura agreabilitatea si comportamentul social. Mentionam lucrarile care se refera la comportamentele de afiliere si cooperare in mod pozitiv  si cele de agresiune, performanta in mod negativ in cadre competitive. Totusi, majoritatea sociopsihologilor subliniaza natura contextuala a cunoasterii sociale.