PSIHOFIZIOLOGIA LOBULUI OCCIPITAL

PSIHOFIZIOLOGIA LOBULUI OCCIPITAL

Lobul occipital care reprezinta 1/10 din volumul total al creierului are campuri arhitectonice care se dispun concentric in jurul scizurii calcarine. In imediata sa apropiere se gaseste aria 17 Brodmann la care sosesc aferente de la corpul geniculat extern homolateral, prin intermediul radiatiilor optice.

Astfel aria 17 sau aria striata reprezinta nucleul analizatorului care realizeaza integrarea primara a capacitatii de a avea senzatii vizuale.

Ariile 18 (peristriate) si 19 (prestriata) care se gasesc in jurul ariei 17 sunt prin excelenta asociative. Campul 19 are conexiuni cu campurile 17 si 18 homo si controlaterale, precum si cu ariile prefrontale, motorii 6 si 8, cu ariile senzitive 3, 1, 2, 5 si 7 si cu ariile auditive 22, 21 si 39.

Prin integrarea secundara, obiectuala si sintactica, ariile asociative 18 si 19 au un rol de prim ordin in organizarea imaginii optice, in sintetizarea perceptiilor si in recunoasterea vizuala a lumii exterioare.

Tot la nivelul zonelor asociative se realizeaza si integrarea de tip propozitional, discursiv, constand in perceperea relatiilor dintre obiectele prezentate simultan sau succesiv si in sistematizarea generalizata, prin intermediul cuvantului si al informatiei obiectuale particulare.

Impreuna cu ceilalti lobi (frontal, parietal si temporal), lobul occipital participa la integrarea si realizarea modalitatilor superioare de codificare a informatiei, cum este de pilda codificarea prin intermediul sistemului semnelor grafice din cadrul limbajului scris. Leziunile localizate la nivelul acestui lob pot determina fie tulburari de camp vizual (afectarea ariei 17), fie un sindrom psihovizual (afectarea ariilor asociative 18 si 19) format dintr-o gama variata de tulburari gnozice vizuale, iluzii vizuale (imagini perceptive deformate) si halucinatii vizuale (aparitia unor imagini de tip perceptiv in absenta unor obiecte sau fenomene reale).

Tulburari ale senzorialitatii vizuale si ale integrarii primare

In lumina psihoneurologiei contemporane sensibilitatea modala inalt diferentiata si specializata, cum este cea vizuala este o functie integrata multinivelar la nivel periferic, la nivel subcortical si la nivel cortical, trebuind interpretata ca expresie a activitatii unitare a intregului analizator. Lezarea oricareia dintre verigile analizatorului vizual va afecta partial sau total sensibilitatea specifica.

In ceea ce priveste veriga corticala, tulburarile propriu-zise de sensibilitate se inregistreaza atunci cand leziunea se localizeaza in zona care formeaza nucleul analizatorului.

In cazul analizatorului vizual, aceasta zona nucleul este reprezentata de aria 17 Brodmann. In functie de intinderea leziunii, de localizarea ei si de situarea unilaterala sau bilaterala, se produc forme si grade diferite de tulburare a campului vizual.

Tulbnurari de camp vizual.

Leziunile partiale uni sau bilaterale ale lobului occipital duc la ingustarea sau fragmentarea campului vizual. In perceptie, tulburarile de camp vizual se manifesta prin reducerea volumului, adica a numarului de obiecte sesizabile si constientizabile, fiind omise cele dintr-o jumatate sau alta a campului vizual. Aferentele cele mai importante ale campului 17 vin de la corpul geniculat lateral homolateral prin intermediul radiatiilor optice. Pe buza superioara a scizurii calcarine se proiecteaza fibrele nervoase din partea superioara a retinei deci campul vizual inferior.

La nivelul buzei inferioare a scizurii calcarine sosesc proiectiile din partea inferioara a retinei deci campul vizual superior. In partea posterioara a campului 17 se proiecteaza majoritatea fibrelor musculare. Tulburarea campului vizual reprezinta simptomul major al leziunilor occipitale.

Ea se datoreaza lezarii radiatiilor optice si a ariilor de proiectie. In leziunile occipitale tulburarile de camp vizual pot fi rar paroxistice. Unul din simptomele cele mai frecvente de afectare a campului vizual in cazul leziunilor occipitale unilaterale este hemianopsia homonima laterala.

In cazul legarii buzei superioare sau inferioare a scizurii calcarine apare o hemianopsie unilaterala caracterizata prin afectarea jumatatii inferioare sau superioare a campului vizual, limita orizontala fiind de regula nula in timp ce limita verticala este de obicei variabila. Lezarea unei singure buze a scizurii calcarine da o tulburare de camp vizual in cvadrant.

Lezarea occipitala bilaterala provoaca o hemianoprexie laterala homonima bilaterala cu conservarea vederii centrale.

Cecitatea corticala

Cecitatea corticala, rar intalnita se datoreaza atingerii bilaterale a campului 17. Extinderea leziunii la verigile anterioare duce la aparitia si a unui agnozii asociate. Ea se manifesta prin pierderea totala a vederii, prin nedistingerea formei si culorilor pe care bolnavul le ignora uneori. Reflexele de clipire la amenintare si iluminare sunt abolite. Papila nervului optic si reflexele pupilare sunt normale.

Halucinatiile vizuale elementare si complexe sunt frecvente.

Reducerea acuitatii vizuale

La bolnavii cu leziuni ale anumitor zone din aria proiectiei primare se poate produce si o diminuare a contrastului dintre figura si fond si de aici o estompare a contururilor obiectelor. Aceasta face dificila identificarea lor si orientarea in spatiu.

Tulburarea sensibilitatii cromatice

Lezarea anumitor portiuni din aria 17 Brodmann provoaca tulburari majore in discriminarea si recunoasterea culorilor.

Treptele se situeaza intre nesesizarea tonurilor cromatice si cecitatea cromatica centrala (pierderea completa a sensibilitatii cromatice).

Tulburarea sensibilitatii luminoase

Receptia si discriminarea luminii, relevarea deosebirilor de intensitate dintre stimulii luminosi, diferentierea luminii de intuneric, constituie functia de baza, filogenetic cea mai veche a analizatorului vizual. Ea reprezinta insasi capacitatea de a vedea. De aceea, afectarea ei apare in leziunile ariei 17 Brodmann, ca un deficit major, care atrage dupa sine tulburari grave si la nivelul structurilor superioare ale perceptiei vizuale. Afectarea sensibilitatii luminoase ca si a celei cromatice inregistreaza grade diferite de profunzime:cresterea pragului senzorial inferior, in care caz, pentru provocarea unei senzatii de lumina este necesara o intensitate semnificativ mai mare a stimulului decat in mod normal;cresterea pragurilor diferentiale, astfel ca pentru a putea fi deosebiti si individualizati doi stimuli luminosi, diferenta de intensitate dintre ei trebuie sa fie de cateva ori mai mare decat normal (Gregory 1973) ; scaderea generala a nivelului sensibilitatii pana la aparitia fenomenului de amblopie; cecitatea corticala totala, cu pieredere propriu-zisa a capacitatii de a vedea, fenomen care apare in cazul lezarii bilaterale a ariei 17 Brodmann. Unii din acesti bolnavi nu recunosc ca nu vad, iar la intrebarile care li se adreseaza evita sa se angajeze in discutie, incercand sa se comporte ca si cum ar vedea.

Tulburari ale perceptiei obiectuale

Perceptia vizuala este una dintre formele cele mai complexe ale gnoziei senzoriale fiind totodata si cea mai bogata din punct de vedere informational. Leziunile lobilor occipitali prezinta o mare importanta pentru psihologie prin faptul ca ofera date esentiale pentru elaborarea unei teorii generalizate a perceptiei.

Tulburarea integralitatii si structuralitatii

Cercetatorii scolii gestaltiste au stabilit ca principala caracteristica a perceptiei in genere si a celei vizuale indeosebi o constituie structurabilitatea sau integralitatea. Aceasta rezida in reflectarea si constientizarea obiectelor ca entitati unitare, integrale, ireductibile la elementele sau partile care le copmun. Leziunile lobului occipital localizate la nivelul ariilor asociativ-integrative 18 si 19 Brodmann duc in primul rand la afectarea structuralitatii imaginii perceptive. Lezarea unilaterala a unei zone intinse a lobului occipital provoaca o dezintegrare primara unilaterala a perceptiei.

Extinderea leziunii asupra zonei simetrice contralaterale, duce la destramarea globului a structuralitatii perceptiei, fenomen denumit agnozie optica.

In formele mai grave, bolnavul nu poate recunoaste nici obiectele cele mai simple desi le recunoaste la pipait sau prin auz. Aceasta nu se datoreaza defectelor de memorie ci destramarii structuralitatii perceptiei.

In cazul lezarii cortexului vizual stang si a substantei albe subiacente, agnozia se extinde si asupra cititului. Pacientul cu alexie agnozica sau alexie fara agrafie (agnozie vizual-verbala) este incapabil de a citi litere, cuvinte sau fraze desi pastreaza capacitatea de a le copia. Din cauza hemianopriei pacientul este orb pentru campul sau vizual drept, informatiile vizuale patrunzand numai in emisferul drept prin campul vizual stang.

Agnozia pentru culori este definita ca o tulburare de identificare a culorilor in lipsa vreunei discromatopsii, afazii sau degradari intelectuale. La bolnavii cu leziuni occipitale stangi cand pacientul se afla in imposibilitatea de a denumi culorile obiectelor perfect recunoscute si identificate, avem de-a face cu o anomie si nu cu o agnozie.

Agnozia spatiala se manifesta prin tulburari de perceptie, reprezentare si intelegere a spatiului prin tulburari de manipulare a datelor spatiale, prin pierderea memoriei topografice, prin pierderea posibilitatii de localizare a obiectelor, prin imposibilitatea de a compara marimi masurate si prin pierderea vederii stereocopice.

Tulburarea manipularii spatiale consta in neglijarea unui hemispatiu in imposibilitatea de a se orienta pe o harta, prin neputinta de a reprezenta un plan bine conturat si prin incapacitatea subiectului de a recunoaste locurile familiare desi le poate descrie.

Prin urmare in conditiile pastrarii acuitatii vizuale agnoziile vizuale se manifesta printr-o tulburare de recunoastere si identificare vizuala a obiectelor, imaginilor, scrisului, fizionomiilor (prosopagnozie),aspectelor mimice , a culorilor si a spatiului.

Tulburarea perceptiei formei, dimensiunilor si miscarilor obiectelor

Structuralitatea reprezinta o determinare intrinseca a obiectelor care face ca ele sa fie ceea ce sunt si care sta la baza identificarii lor perceptive.

Forma, marimea si miscarea sunt insusiri particulare, care in perceptie se releva ca atare si care chiar in conditii normale pot suferi anumite modificari, denaturari (in iluzii) Leziunile lobilor occipitali provoaca alterari serioase ale acestor insusiri care face dificila sau imposibila recunoasterea obiectelor.

Iluziile si halucinatiile vizuale sunt intalnite frecvent in sindroamele psihovizuale. Fenomenologic, iluziile vizuale au fost reunite sub denumirea de metamorfopsie. In cadrul acestora, tulburarea perceptiei vizuale se refera la forma, marimea si miscarea obiectelor. Dupa Critchley (1949) metamorfopsiile pot fi divizate in 7 clase:

1)Denaturari ale marimii si dimensiunii obiectelor: macropsie, micropsie, deformarea dupa o singura dimensiune (alungire, turtire, indoire etc).

2)Oblicizarea liniilor sau dimensiunilor verticale sau orizontale.

3)Inversiunile (perceperea ca in oglinda).

4)Alterarea contururilor obiectelor

5)Denaturarea culorilor obiectelor (acromatopsie)

6)Fragmentarea contururilor obiectelor.

7)Tulburarea perceptiei miscarilor. La acestea Critchley a mai adaugat teleopsia (obiectele sunt percepute indepartate si mici); pelopsia (fenomen opus teleopsiei obiectele sunt percepute mai mari si mai aproape de subiect); pierderea dimensiunii stereoscopice (obiecte sunt percepute plat); perseveratiile (prelungirea exagerata a imaginilor consecutive) aloestezia optica (obiectul este perceput in campul vizual opus celui in care este prezentat); poliopsia (multiplicarea obiectului, bolnavul percepand obiectul in mai multe ipostaze sau situatii).

Tulburatile combinate optico-motorii in care incadram sindromul Balint. Acest sindrom apare in leziunile occipitale si cuprinde trei simptome principale : paralizia psihica a privirii, ataxia optica, inatentia vizuala.

Paralizia psihica a privirii se caracterizeaza prin dezorganizarea programelor executive ale miscarilor oculare voluntare, de inspectie si explorare a campului perceptiv extern, cu conservarea mobilitatii oculare reflexe.Aceasta determina serioase tulburari ale perceptiei si aprecierii distantelor si reducerea campului vizual pana la a cuprinde un singur obiect. Privirea bolnavului vagabondeaza la intamplare pe obiectele din jur,iar cand se fixeaza asupra unuia celelalte dispar complet din sfera perceptiei.

Ataxia optica consta in perturbarea coordonarii optico-manuale in dificultatea bolnavului de a apuca obiectul pe care il fixeaza cu privirea.

Inatentia vizuala rezida in ingustarea considerabila a sferei de cuprindere a atentiei. Bolnavul este atent doar pe axa de fixare a privirii. Simptomele care alcatuesc sindromul Balint pun si mai pregnant in evidenta rolul componentelor oculo-motorii in perceptia obiectuala complexa. Acestea indeplinesc doua functii esentiale: de inspectie, fixare si explorare a obiectului si de calchiere si reproducere dupa principiul asemanarii izomorfice a punctelor modale care determina conturul si forma obiectului. Alterarea oricarei dintre aceste doua functii atrage dupa sine tulburarea serioasa a perceptiei vizuale obiectuale.

Cecitatea psihica

Cecitatea psihica rezida in imposibilitatea recunoasterii obiectelor si a intrebuintarii lor care altminteri bolnavul le percepe clar si le poate descrie sau desemna. Asemenea tulburari apar cel mai fregvent in cazul emisferei nedominante si se manifesta indeosebi in perceperea fizionomiilor. Persoanele familiare, cunoscute devin pentru bolnav straine. Bolnavul poate reproduce dupa model un obiect, dar nu reuseste sa faca acest lucru din memorie. Aici ar fi afectat mecanismul de proiectare sau aplicare a multimii informationale actuale pe repertoriul patternurilor integrative din tezaurul memorativ.