Stresul si gestionarea lui

Stresul si gestionarea lui.

- Este starea de tensiune a unei persoane, ca si reactiile ei, psihologice si fiziologice, ca urmare a actiunii continue si de durata a a unor factori stresanti sau stresori;

- "Starea in care se gaseste organismul amenintat de dezechilibru, sub actiunea unor agenti sau conditii care pun in pericol mecanismele sale homeo-statice" (Norbert Sillemy);

- Este un sindrom general de adaptare a unui individ la solicitarile

exagerate si repetate ale unui anumit mediu. Absenta totala a lui

echivaleaza cu apatia (Hans Selye - parintele stresului, 1936);

- H. Pieron identifica stresul ca fiind "agresiunea cu actiunea violenta exercitata asupra organismului de la socul electric la frustrarea acuta;

- Stresul desemneaza orice stare de tensiune creata de o agresiune provenind din mediul intern si extern, fata de care organismul se apara pe calea unor reactii de adaptare" (Arcadie Percek).

Etimologie:

Limba latina "stringere" = a cuprinde, a

strange, a ciupi, a rani, a jigni, a lega, etc;

Limba franceza "étreindre" = a strange la

piept sau a sufoca, a ingusta; "détresse" = abandon,

neputinta, singuratate;

Limba engleza = privatiuni, incercari nereusite, adversitati, presiuni, nelinisti

Istoric: 1929 W. Cannon simplifica reactia animalelor la pericol in expresia: "Fight or Flight"; 1930, H. Selye numeste raspunsul indivizilor la agenti agresivi "sindrom general de adaptare". Reactia are 3 faze: alerta, rezistenta, epuizare. Dupa 1950, psihicul este luat in considerare in evolutia bolilor.

Cuvantul este folosit foarte diferit:

Pentru cauze: suprasolicitare, presiunea timpului, intreruperi, griji mari, tracasari, asaltul informatiilor, schimbari continue, intarire pozitiva sau negativa, comunicare deformata sau dificila, "domnia banului", globalizarea;

Pentru efecte (manifestari fizice, mentale, psihologice secventiale sau permanente, superficiale sau profunde): anxietate, depresii, sinucideri, boli cardiovasculare, profesionale, musculare, osoase, violenta, accidente, absenteism, revolta, anomie, alienare,furie, disperare, frica, obsesii, izolare, narcisism, paranoia, esecuri in cascada;

Pentru a desemna factorul stresant, forta activa care provoaca perturbari: zgomot, liniste, frig, cald, rece, lumina, intuneric, noxe, boala, deces, somaj, modificari semnificative ale situatiei financiare, profesionale, familiale, etc.;

Pentru a defini raspunsul pozitiv (eustres) sau negativ (distres) al individului la suprasolicitarile mediului.

Cand constrangerile depasesc punctul critic al fiecarui individ, se produce ruptura!
Indicatorii stresului si primul pas in infruntarea lui: constientizarea

Senzatii fizice: tensiune in gat, spate, umeri; dureri de cap, ameteli, inapetenta, bulimie, greata, sufocare; somnolenta sau insomnie; tulburari cardiace, sexuale, sau oricare alte dureri, insuficiente fizice, disconfort;

Senzatii psihice si mentale: neliniste, teama, angoasa: "nu mai pot"; "e mai mult decat normal"; "nu ma ajuta nimeni?"; "vreau sa se termine cu toate problemele", "de ce mie?". Toate acestea sunt simptome ale anxietatii generalizate, caracterizata in principal prin exacerbarea grijilor fata de realitate, atacuri de panica, tocire afectiva (stres post - traumatic, detasare afectiva, incapacitate emotionala);

"Prabusirea dispozitiei", pierderea interesului, oboseala cronica, lentoare si pasivitate = depresie

Anxiosii sunt nocturni (adorm si se trezesc greu), in timp ce persoanele deprimate se trezesc, foarte devreme incarcate de griji.

La aparitia unui factor stresor organismul uman se apara prin initierea sindromului general de adaptare, adica modificari fiziologice complexe grupate in mai multe stadii, fiecare cu caracteristici diferite:

Reactia de alarma cu o faza de soc si o faza de contrasoc in care apar fenomenele de aparare ale organismului;

Stadiul de rezistenta cuprinde reactii sistematice ale organismului provocate de o expunere prelungita la factorii stresori;

Stadiul de epuizare se dezvolta in conditiile in care adaptarea organismului la actiunea factorilor de stres nu se mai poate mentine.

In concluzie, sindromul general de adaptare poate fi definit ca un mecanism biologic si fiziologic, incontrolabil voluntar, prin care organismul evalueaza modificarile din mediu (fizic sau psihic) si realizeaza adaptarile la acesta. Stresul propriu-zis este corelativ sindromului general de adaptare cu care este de altfel adesea confundat, dar spre deosebire de acesta, stresul, ca fenomen negativ poate fi diminuat sau evitat intre anumite limite, fara a fi insa eliminat in totalitate niciodata.