Surse ale stresului ocupational

Surse ale stresului ocupational

In general, putem distinge sase surse de stres ocupational (J. B. Stora, 1999):

functia ocupata - stresul determinat de anumite caracteristici ale functiei ocupate intr-o anumita institutie depinde in mare masura de conditiile de munca, de urgenta impusa de timp si de responsabilitatea fata de vieti omenesti; de asemenea, in literatura privind stresul apar noi categorii de agenti de stres la locul de munca, drept urmare a patrunderii celor mai recente descoperiri in materie de tehnologie, care, pe langa facilitatile oferite, induc personalului o sursa suplimentara de stres;

rolul in organizare - exercitarea unei responsabilitati este un agent de stres legat de rolul organizatoric; responsabilitatea fata de oameni este mai stresanta decat cea fata de echipamente. Unele rapoarte arata ca mai exista si alte surse de stres, ce se impletesc cu unele elemente variabile: teama de a nu obtine o avansare; cresterea factorului de izolare datorat exercitarii activitatii de conducere; apropierea de varsta pensionarii;

dezvoltarea carierei profesionale - aici pot fi de asemenea indicate doua surse de stres: a) stresul legat de diferitele etape din cariera si b) stresul cauzat de frustrarile pe care le induce statutul profesional;

relatiile profesionale - stresul relational reprezinta stresul legat de calitatea raporturilor umane intretinute de superiorul ierarhic cu subordonatii si colegii de munca;

structura si climatul organizational - sursele stresului in ceea ce priveste structura si climatul organizational pot fi, de exemplu, limitarea puterii de decizie si interdictiile referitoare la comportamentul la locul de munca;

sursele de stres din viata familiala - conflictul dintre solicitarile de la locul de munca si cele familiale, divort, probleme financiare etc. 

Printre factorii legati de stresul ocupational, ca surse ale lui, se numara si caracteristicile muncii. Acesti factori sunt descrisi ca fiind specifici felului in care o munca este indeplinita si finalizata. Caracteristicile muncii sunt:

- Ritmul de munca. Salvendy (1981) l-a clasificat in doua categorii: ritmul mecanizat si ritmul uman. Acei angajati care au un ritm de munca foarte mare, sunt cei mai expusi stresului ocupational.

- Repetarea acelorasi activitati. Repetitia este acea munca in care un anumit set de sarcini este efectuat de mai multe ori, in aceeasi ordine, fara intrerupere. Pentru aceasta se mai foloseste un termen inrudit, monotonia. De asemenea, plictiseala este un alt factor ce rezulta in urma repetarii acelorasi activitati.

- Sarcinile de munca- influenteaza direct sau indirect receptivitatea afectiva si comportamentala ale individului fata de munca.

- Schimbul in care se lucreaza. Munca inafara traditionalului interval de munca (orele 7-15) reprezinta un alt factor care poate conduce la stres ocupational. Unele slujbe implica mai multe schimburi datorita unor necesitati sociale (de exemplu spitale, politie, pompieri, unde se impune a se asigura o acoperire pe tot parcursul zilei).