SANATATEA MINTALA

SANATATEA MINTALA

Dupa E. Fromm, conceptul de sanatate mintala depinde in primul rand de conceptia noastra despre natura umana. Se poate observa astfel, ca exista o mare influenta a factorilor valorici normativi ai modelului sociocultural, atat in ceea ce priveste conceptul de sanatate mintala cat si in ceea ce priveste imaginea omului in societatea respectiva.

Sanatatea mintala variaza ca semnificatie si aspect in functie de conditiile de existenta. Din acest motiv, conceptul de sanatate mintala coincide in esenta sa cu normele spirituale din cursul istoriei umanitatii.

Starea de sanatate mintala va prezenta marca modelului socio-cultural in raport cu natura influentelor represiv-modelatorii ale acestuia. Indivizii raspund in mod variat la aceste influente, iar starea de sanatate mintala este, in acest caz, un indicator pretios al acestor relatii. Astfel, modelele socio-culturale deschise, cu caracter tolerant si permisiv, le ofera indivizilor posibilitatea de dezvoltare si evolutie libera si creatoare. In sens contrar, modelele socio-culturale inchise, cu caracter intolerant si represiv, rigide, obliga grupul uman sa se conformeze unor norme riguroase, absolut obligatorii, a caror nerespectare este sanctionata, oprind in felul acesta evolutia si progresul social si spiritual si obligand la stagnare si regres.

Ambele situatii vor influenta starea de sanatate mintala. Societatile si culturile deschise reprezinta conditia evolutiei pozitive a sanatatii mintale, pe cand societatile inchise intrunesc conditiile morbigenetice care vor duce la tulburarea starii de sanatate mintala (nevroze, depresii, suicid, anxietate etc.)

Omul este sanatos in masura in care starea sa se constituie ca normalitate in raport cu fluctuatiile ambientale, el fiind capabil a institui noi modele comportamentale, a-si schimba modul de reactie, a-si transforma conditiile de viata si modul de gandire (L. Frighi).

Pentru Cl. Herzlich, sanatatea depinde de individ, pe cand boala apare ca un obiect produs de un anumit mod de viata sociala.

Dupa O. Klinerberg, sanatatea mintala este o stare care permite dezvoltarea psihica optimala, intelectuala si emotionala a individului, facandu-l compatibil cu ceilalti indivizi. In sensul acestei afirmatii, el distinge sase criterii de definire a starii de sanatate mintala:

1. Atitudinile individului fata de el insusi - accesul la propria constiinta, corectarea sentimentului sau imaginii de sine, incluzand autoacceptarea, cu limitele si calitatile sale, un sens al identitatii, o constiinta despre ceea ce este si despre ceea ce nu este;

2. O perceptie corecta a realitatii - fara o distorsiune cauzata de nevoile personale si incluzand intelegerea celorlalti, calitatea de a vedea lucrurile si oamenii asa cum sunt in realitate;

3. Dirijarea mediului - in sensul de a fi adecvat in relatiile interpersonale de iubire, de joc, de adaptare la exigentele situatiilor sau, pe scurt, capacitatea de a se adapta;

4. Integrarea - echilibrul, o viziune unificatoare si consecventa asupra mediului;

5. Autonomia - independenta, capacitatea de a fi pe picioarele sale, de a-si putea realiza liber propriile decizii;

6. Factorul de crestere - de dezvoltare, de realizare de sine in contextul unei vieti bogate si variate, element care elimina orice forma de atitudine imobila.

Fr. Cloutier pune acceptul pe procesul de maturizare a personalitatii, in ceea ce priveste starea de sanatate mintala. In acest sens, starea de sanatate este rezultatul si expresia maturizarii personalitatii, ca rezultat final al unui proces evolutiv, considerat definitiv incheiat.