Gandirea sociala

Gandirea sociala

Gandirea sociala este in proximitatea simtului comun sau al cunoasterii cu ajutorul simtului comun. Asa cum se stie, deosebita de cunoasterea prin simt comun, cunoasterea stiintifica este bazata pe instrumente rationale, logice, pe verificari stiintifice, experimentale, adesea pe punerea intre paranteze sau chiar respingerea simtului comun.

Dimpotriva, psihologia sociala acorda o importanta deosebita cunoasterii cu ajutorul simtului comun, deoarece ea este cea care traduce imaginea despre lume a membrilor societatii.

Caracteristicile gandirii sociale

Gandirea sociala nu are caracter logic, ci este adesea impregnata de elemente

irationale, de prejudecati, de opinii preconcepute, transmise din generatie in generatie, de generalizari fara fundament stiintific, distorsionanta, dar toate aceste elemente intra in compunerea tabloului general al lumii dupa care se ghideaza activitatea practica a multor comunitati. De aceea, inciuda caracterului sai "aproximativ" din punct de vedere stiintific, gandirea sociala este esentiala pentru echilibrul social. Gandirea sociala nu este decontextualizata, ca cea logic-stiintifica, dimpotriva, depinde in mod direct de mediul social in care apare (sau este "secretata"). Adesea, gandirea sociala este impregnata de zvonuri, credinte nefondate, ideologii, practici magice aparent fara fundament. De asemenea, gandirea sociala este, se poate spune, autonoma de gandirea stiintifica, fara sa fie total rupta de aceasta. Ea este, de asemenea, o gandire cu o structura ferma, ce decurge din elementele exterioare, ale mediului social. Ea este, adesea, distorsionata de afectivitate. Este interesant de remarcat ca, desi este mai labila din punct de vedere logic,

gandirea sociala este adesea mai puternica decat cea stiintifica.

Gandirea sociala se poate exprima prin reprezentari sociale, acestea fiind

"aspecte ale mediului social" (S. Moscovici), sau prin memoria sociala, si ea, ca si reprezentarile sociale, fiind in buna masura tributara contextului social si cultural, istoric, politic. Memoria sociala are un caracter schematic si nu se suprapune perfect peste memoria istoriografica sau peste istoria stiintifica. Ca si in cazul reprezentarilor sociale sau al gandirii sociale in general, memoria sociala are reguli proprii de cristalizare, care decurg din complexitatea mediului cultural, etnic, socioeconomic si politic unde apare.

Memoria sociala este extrem de selectiva, iar cunoasterea legilor ei de constituire este o provocare greu de invins.