INTERACTIUNEA HEMISFERELOR CEREBRALE IN MECANISMUL LIMBAJULUI

INTERACTIUNEA HEMISFERELOR CEREBRALE IN MECANISMUL LIMBAJULUI

In baza datelor oferite de investigarea unor pacienti cu focare patologice organice localizate in hemisfera dreapta s-a putut demonstra teza integrarii bilaterale, prin interactiunea interhemisferica, a sistemului limbajului.

Desi parea definitiv rezolvata, problema mecanismelor neurofiziologice a limbajului a revenit iarasi in actualitate in ultimul deceniu, odata cu intensificarea cercetarilor asupra asimetriei si specializarii functionale a celor doua hemisfere cerebrale.

De cand Broca (1861) a descris asa-numitul centru al vorbirii iar Wernicke (1874) centrul perceperii si intelegerii auditive a cuvintelor, in neurofiziologia clasica s-a inradacinat concluzia ca limbajul se realizeaza ca functie doar a emisferei stangi dominante. In clinica, cvasitotalitatea tulburarilor de limbaj se include intr-una din cele doua forme de afazie descrise de Broca si Wernicke, motorie si senzoriala.

Raman insa multe aspecte care nu pot fi asimilate nici unuia dintre aceste doua tipuri,in acelasi timp pe masura imbogatirii cazuisticii, a diversificarii si perfectionarii metodelor de analiza-evaluare a tulburarilor de limbaj se evidentiaza faptul ca acestea apar si in urma lezarii altor zone ale creierului decat ariile Broca si Wernicke chiar si in urma afectarii structural-functonale a hemisferei drepte.

Pe de alta parte, dezvoltarea in ultimele doua decenii a cercetarilor experimemtale si teoretice prin prisma modelului cibernetic a impus corective esentiale tabloului clasic al structurii limbajului si mecanismelor sale integrative. Aceste cercetari au stabilit ca limbajul este un sistem complex cu organizare multinivelara si multifazica incluzand mai multe seturi de operatii neuronale si anume: integrarea indicilor de discriminare-identificare a sunetelor vorbirii ( limbajul oral) ; asocierea si punerea in corespondenta designativa a imaginii auditive a cuvantului cu imaginea vizuala sau tactila a obiectului sau fenomenului desemnat; selectarea miscarilor aparatului fonator articulator si integrarea lor in scheme motorii adecvate producerii sunetelor verbale si cuvintelor; selectia, combinarea si ordonarea semantica si sintactica a cuvintelor in structuri propozitionale ; relevarea si integrarea invariantilor de discriminare - recunoastere a literelor, cifrelor si a altor semne grafice; asocierea imaginii sau reprezentarii vizuale a grafemelor cu imaginea auditiva a sunetelor verbale; asocierea imaginii vizuale a literelor si cuvintelor scrise cu patternul motor de articulare (actul cititului); asocierea imaginii sau reprezentarii vizuale a literelor si cuvintelor scrise cu schemele motorii manuale care asigura realizarea actului scrisului; transferuri si transpozitii succesive intre diferite subsisteme ale limbajului oral, scris, intern, extern, perceput si emis; controlul reglator al desfasurarii procesual-fazice a limbajului prin operatii si mecanisme de tip feed-back si feed-before; fixarea (engramarea) , pastrarea si reactualizarea produselor, seturilor anterioare de operatii . Este evident ca in realizarea unei game atat de diversa si complexa de transformari si integrari reclama participarea si interactiunea unui numar mare de zone ale creierului situate nu numai in emisfere stanga ci si in cea dreapta.

Devine astfel necesar ca in explicarea mecanismelor, neurofiziologice ale limbajului verbal modelul initial al lateralizarii absolute sa fie inlocuit cu modelul integrarii bilaterale bazat pe admiterea rolului activ si necesar al conexiunilor interhemisferice.

Astfel s-a reusit a se evidentia implicarea hemisferei drepte in realizarea optima a structurii si a aspectelor dinamic-procesuale ale limbajului, chiar la subiectii dreptaci la care comform modelului lateralizarii absolute, limbajul ar fi apanajul exclusiv al hemisferei stangi.

In cazul lezarii hemisferei drepte, tulburarile de vorbire se concretizeaza printr-o abundenta a productiilor parafazice, prin perseveratii, substitutii, alterarea structurilor grameticale simple (topica frazei, acordul dintre subiect si predicat, intre substantiv si adjectiv, etc.) instrainarea sensului unor cuvinte, performante scazute la sarcinile de exprimare orala, a raporturilor spatio-temoprale, a celor de ordine si de marime.

In planul discursului oral apare abolirea discernamantului si spiritului critic si inlantuirea cuvintelor in propozitii. Prin urmare, atentia verbala sufera alterari mai importante in cazul lezarii hemisferei drepte decat in lezarea celei stangi. Faptul atesta necesitatea participarii emisferei drepte la procesul global de integrare si realizare a limbajului. Trebiue aratat ca structurile fronto-parietale drepte indeplinesc rolul de mecanism de potentare a tonusului functional al emisferei stangi si de filtru in raport cu elementele verbale ecforate in timpul derularii vorbirii. Vorbirea discursiva a acestor bolnavi are un caracter monoton, sters. In leziunile parieto-temporale s-au semnalat false decodificari si verboagnozii (alterarea functionarii mecanismelor sintezei aferente a seriilor verbale percepute auditiv).

Aceste date sugereaza ca hemisfera dreapta este mai activ implicata in realizarea limbajului impresiv decat a celui expresiv. Dificultatile cele mai mari si tulburarile cel mai frecvente si mai semnificative s-au inregistrat la nivelul verigii afernte (de decodificare). La nivelul verigii efernte (citit, scris si povestit) la bolnavii cu leziuni frontale si parietale drepte, asemenea tulburari au fost in general minore.

In grupa pacientilor stangaci tulburarile de limbaj au fost mai severe decat la bolnavii dreptaci cu aceleasi leziuni ale hemisferei drepte. Tulburarile se individualizeaza in functie de topografia si intinderea zonelor afectate.

In cazul pacientilor stangaci se evdentiaza caracterul mai slab lateralizat al structurilor limbajului.

Rolul hemisferei drepte in integrarea si realizarea limbajului este semnificativ mai activ decat la dreptaci. Pe de-o parte se extinde competenta ei in realizarea componentelor limbajului receptiv; pe de alta parte se introduce controlul ei direct asupra aparatului articulator si implicit participarea la relizarea limbajului expresiv.

Corelate cu datele oferite de analiza dreptacilor cu leziuni ale emisferei drepte ele ne arata ca dominanta lingvstica a emisferei stangi nu elimina cu totul, ci doar limiteaza participarea emisferei drepte la realizarea comportamentului verbal.Cercetarile de fata impun perspectiva mecanismelor integrative globale ale limbajului si interactiunea ambelor emisfere cerebrale.