PSIHOLOGIE SOCIALA

PSIHOLOGIE SOCIALA

"Nebunia in randul indivizilor este rara, dar in cadrul grupurilor, partidelor si popoarelor este  regula."

-Friedrich Wilhelm Nietzsche

Rupert Brown (1988) defineste un grup pornind de la un proces de autocaracterizare: "Un grup exista atunci cand doua sau mai multe persoane se definesc ele insele ca membri ai acestui grup, si cand existenta lui este recunoscuta de o a treia persoana". In cadrul grupului nostru, definitia este cu siguranta mai complexa, deoarece trebuie sa avem in vedere mult mai multe caracteristici ale unui grup pentru a ne defini corect.

Din punct de vedere al marimii, noi suntem un grup mic. Richard Cherrington enumera anumite caracteristici care duc la formarea si recunoasterea unui grup, astfel:

1.membrii grupului se angajeaza in interactiuni frecvente (in cazul grupului nostru este  adevarat- in mare parte-, deoarece dincolo de grupul formal pe care il alcatuim in scopul de-a lucra pentru proiectul semestrial la Psihologie Sociala, noi suntem si prieteni-aproape toti mebrii grupului formal-, ceea ce automat inseamna ca ne angajam in interactiuni frecvente -de cele mai multe ori informale-)

2.se definesc, se percep si sunt perceputi de ceilalti ca membrii grupului (si aceasta caracteristica este relevant vis-à-vis de grupul nostru)

3.impartasesc norme comune si se supun unui set de reguli formale si informale vizand atingerea unui scop comun (in cadrul grupului nostru au aparut reguli noi in ceea ce priveste sarcina semestriala la Psihologie Sociala -o regula de baza este ca fiecare isi face munca de cercetare alocata lui; fiecare are obligatia de-a participa cu orice pentru realizarea sarcinii; in timpul intalnirilor organizate pentru a lucra la proiect, nu raspundem la telefoane, pentru a nu intrerupe bunul mers al lucrurilor -norma)

4.sunt parte a unui sistem de roluri aflate in interactiune (rolul poate fi definit ca expectantele altora privind comportamentul corespunzator intr-o anumita situatie- in cazul nostru, in cadrul proiectului de semestru; noi nu avem un sistem de roluri definite, considerandu-ne egali din punct de vedere al expectantelor fiecaruia fata de celalalt membru in realizarea sarcinii; in cadrul grupului avem un lider informal care ne organizeaza atat in timp, cat si in materia de parcurs)

5.se cunosc reciproc si interactioneaza unul cu celalalt (4 din membrii grupului se cunosc cu de mult timp, si deci interactioneaza atat in cadre formale - la facultate, la indeplinirea unor sarcini, cat si in cadre informale- la ceai, la zile de nastere,la plimbari si excursii petrecute impreuna; ceilalti doi membrii ai grupului interactioneaza doar in scopul realizarii sarcinii date, fara a exista o legatura prea stransa dincolo de cadrul universitar)

6.impartasesc o perceptie colectiva a uitatii iar scopurile individuale sunt interdependente si subsumate scopului comun al grupului (in ciuda faptului ca nu am reusit sa promovam la disciplina Psihologie Sociala in anul scolar precedent, ne-am bucurat cand am aflat ca vom forma din nou un grup, de data aceasta formal, pentru realizarea sarcinii de semestru; deoarece suntem prieteni, ne este mai usor sa ne intalnim si sa incercam sa realizam un proiect cat mai reusit)

7.actioneaza intr-o maniera unitara in raport cu mediul extern (alcatuind si un grup informal in timpul liber, ne este usor sa actionam intr-o maniera unitara)

Analiza etapelor dezvoltarii grupului nostu pana in momentul predarii proiectului

Inca din anul 1965, Bruce W. Tuckman a emis ipoteza conform careia grupurile trec prin mai multe perioade de dezvoltare, astfel:

Chiar daca acesta este cel mai folosit model in literatura de specialitate pentru a defini procesul de dezvoltare a unui grup, din cauza faptului ca noi eram deja un grup, schimba putin situatia, lucrurile devenind mai clare si mai simple. Dupa modelul lui Burton (1989), ca si grup am trecut prin urmatoarele:

1.Acceptarea mutuala- presupune cunoasterea interpersonala,impartasirea de informatii, discutarea unor subiecte nerelationate cu sarcina pe care grupul o are de indeplinit, testarea reciproca a reactiilor, cunostintelor si experientei pe care o au membrii grupului.

Peste aceasta etapa de dezvoltare am trecut in semestrul I in primul an de facultate cu patru dintre membrii grupului. Am ajuns sa ne cunoastem bine si sa ne simtim foarte bine unii in prezenta altora; astfel, acest proiect a devenit inca un motiv de-a ne intalni si de-a ne impartasi informatii, de-a discuta despre subiecte din cele mai diverse. In ceea ce priveste ceilalti doi membrii ai grupului, am trecut peste acest stadiu acum aproximativ o luna, cand am inceput sa lucram pentru acest proiect; am ajuns sa ne cunoastem, sa impartasim diverse informatii, sa devenim amici.

2. Comunicarea si actele decizionale care presupun expunerea atitudinilor relationate unei probleme, stabilirea normelor, scopurilor si discutarea sarcinilor pe care grupul le are de indeplinit.

In cadrul acestei etape a dezvoltarii noastre ca si grup am intampinat mici dificultati, insa le-am rezolvat in final. In ciuda faptului ca, in cadrul grupului informal comunicarea este excelenta, in cadrul proiectului am intampinat anumite dificultati. Unii membrii nu au inteles de la inceput ce trebuie sa faca, de ce trebuie sa faca tocmai acel lucru (sarcina trasata de liderul informal). In urma unor neclaritati, mai mult decat conflicte, in final s-a ajuns la un consens cu toti membrii dupa o intalnire avuta in care fiecare ne-am expus punctele de vedere si am adus argumente in discutie.

In ceea ce priveste normele, am aflat ca "Normele prescriu comportamentul de membru al grupului" (Sofia Chirica - Psihologie Organizationala). Normele sunt reguli care ghideaza comportamentul membrilor grupului si indeplinesc o serie de functii, permitand supravieturirea grupului, evitarea situatiilor neplacute, precum si exprimarea valorilor centrale ale grupului. In cadrul grupului nostru, au existat o serie de norme care fie au fost impuse de unii membrii cu experienta in ceea ce priveste lucrarea la alte proiecte, fie au fost impuse de grup ca si norma unanim acceptata ca fiind utila grupului (toata lumea trebuie sa fie pregatita in momentul in care ne intalnim pentru realizarea sarcinii). O norma a survenit in urma unui eveniment critic- discutam despre coeziunea grupului si notam, moment in care a sunat telefonul unuia dintre membrii; acesta a raspuns la apel si a inceput o conversatie care a durat aprox. 10 minute. Dupa ce ne-am enervat si ne-am exprimat dezaprobarea vis-à-vis de acel comportament, ori de cate ori am mai avut intalnire, telefoanele au fost oprite. O alta norma, din categoria celor universale s-a dezvoltat si in cadrul grupului nostru- sa nu intarziem cand avem o intalnire de grup- cu siguranta aceasta norma ar fi fost incalcata cel putin o data daca membrii grupului nu ar fi constituit in primul rand un grup de prieteni (caci fiind prieteni, ne respectam reciproc timpul unul altuia si intelegem importanta punctualitatii).

Discutarea sarcinilor pe care grupul trebuia sa le indeplineasca de la o intalnire la alta, a fost esenta unui proiect terminat la timp. In cadrul fiecarei intalniri am avut o agenda de discutie, pe baza careia ne-am construit intregul plan de proiect.

3.Motivatia si productivitatea care presupun cooperarea si munca in echipa pentru indeplinirea scopuui comun.

Principala noastra motivatie a fost realizarea unei sarcini cat mai bune in vederea trecerii examenului la Psihologie Sociala cu o nota cat mai mare Pe parcurs motivatia grupului a cunoscut diferite nivele de implicare, insa in final munca in echipa a fost cea care ne-a dus la indeplninirea scopului comun: luarea unui punctaj cat mai mare pe proiectul de semestru.

4. Controlul si organizarea care implica munca independenat a membrilor grupului in concordanta cu propriile abilitati si aptitudini.

In cadrul grupului nostru, controlul si organizarea au fost efectuate in special,de un singur membru, si anume de liderul informal al grupului. El a determinat cresterea performantei grupului prin motivarea individuala a fiecarui membru, astfel crescand si increderea in fiecare din noi, cat si in "noi" ca si grup, fiecare cu abilitatile sale.

Analiza problemelor la nivelul proceselor de grup cu care ne-am confruntat in fiecare din stadiile de dezvoltare parcurse pana in momentul de fata,avand la baza literatura de specialitate

In cadrul primei etape a dezvoltarii ca si grup (acceptarea mutuala) nu am intampinat nicio problema, deoarece grupul era deja creat intr-un context informal (gasca de prieteni), astfel ca am trecut "fara sa ne dam seama" peste aceasta etapa.

In cadrul celei de-a doua etape a dezvoltarii grupului (Comunicarea si actele decizionale care presupun expunerea atitudinilor relationate unei probleme, stabilirea normelor, scopurilor si discutarea sarcinilor pe care grupul le are de indeplinit) am intampinat anumite probleme. In incercarea de a-si impune fiecare punctul de vedere in legatura cu proiectul, au aparut o serie de conflicte minore intre unii membrii ai grupului. Conflictele au pornit de la rolurile din grup; contrar asteptarilor in care toti vor sa fie liderii, in cadrul grupului nostru primele intalniri nu au putut identifica un lider, fie si el informal. Acest lucru a dus la ambigutate vis-à-vis de rolurile fiecaruia, de ambiguitate cu privire la sarcina si la sentimentul de subaincarare, in lipsa unui lider care sa ghideze si sa organizeze munca fiecaruia. Acest lucru s-a rezolvat, in sensul ca, persoana cea mai autoritara si-a asumat rolul de lider informal prin desemnarea catre fiecare membru a unei sarcini, fara a-l intreba daca este de acord sau nu. Tot in cadrul celei de-a doua etape de dezvoltare am ajuns si la un consens, lucrurile decurgand normal. In urma stabilirii normelor, a practicilor privind luarea deciziei privind munca si privind comportamentul membrilor, performanta in sarcina a ajuns la un stadiu de normalitate (nu e deocamdata performanta).

In cel de-al treilea stadiu al dezvoltarii ( Motivatia si productivitatea care presupun cooperarea si munca in echipa pentru indeplinirea scopuui comun) am intalnit probleme, dar nu foarte mari. Conform lui Tuckman, in stadiul trei din modelul sau lucrurile stau astfel:

3.Normarea (norming) -incepe sa se dezvolte un simt al individualitatii si apare nevoia stabilirii unui set de reguli de comportament care in timp se cristalizeaza in norme. Cel mai important produs structural al stadiului trei este coeziunea grupului, care se dezvolta in stransa dependenta cu sistemul normativ al grupului.

La fel ca si in modelul elaborat de Tuckman, in grupul nostru in stadiul3 nu am intalnit probleme de dezoltare. Am inteles ca este constructiv sa rezolvam conflictele ce au aparut pe parcurs prin discutii cu argumente logice, prin vot in cazul unor decizii ce pareau ca nu le accepta toti membrii, si prin ajutorul liderului informal care a pastrat o atmosfera optima de lucru la fiecare intalnire, si intre ele, in mediul online. Am inteles ca e extrem de importanta munca in echipa pentru cresterea performantei in sarcina, si ca un moral scazut si o perceptie negative asupra sarcinii poate duce uneori la performante negative.

In stadiul al patrulea de dezvoltare (Controlul si organizarea care implica munca independenat a membrilor grupului in concordanta cu propriile abilitati si aptitudini) problema majora a grupului a fost initial lipsa unui lider, deoarece nimeni nu vroia sa isi asume aceasta responsabilitate. Dupa cateva sedinte, s-a format un lider informal care a dus in final la cresterea performantei si mai mult, la crearea unui grup in adevaratul sens al cuvantului.

In cadrul modelului lui Tuckman mai apare un stadiu de dezvoltare - destramarea (adjourning - membrii grupului se distanteaza unii de altii si reduc activitatile din cadrul grupului. Aceasta etapa are loc numai atunci cand ei considera ca beneficiile de-a ramane in grup sunt mai mici decat costurile). Grupul nostru nu a intampinat probleme in acest stadiu, deoarece nu a trecut prin el. In urma incheierii sarcinii semestriale la Psihologie Sociala, membrii grupului au ramas la fel de uniti, ba mai mult, si-au largit cercul (prin acceptarea celorlalti doi membrii noi in grup). (Tuckman, P.W. (1965). "Developmental sequence in small groups", Psychological Bulletin)

Precizarea rolului liderului in fiecare din stadiile de dezvoltare parcurse de echipa, tinand cont de problemele intampinate, pe baza unor studii din literatura de specialitate

Conducerea (term. engl.leadership) este un atribut al unui post de munca(ex. presedintele bancii), o caracteristica a unei persoane (ex. un bun conducator) si o categorie de comportament (ceea ce face o persoana ca sa influenteze alte persoane). O persoana conduce cand ii poate influenta pe altii sa faca ceva pentru ca "asa vor",iar nu pentru ca se tem de consecintele nesupunerii, ori pentru ca se supun automat cerintelor oficiale. (Chirica Sofia , Psihologie Organizationala). 

Altfel spus, conducerea se refera la o serie de comportamente prin care o persoana pe care o vom numi lider, influenteaza un grup de persoane, fara a face apel la forta si ii determina pe membrii acestuia sa realizeze de buna voie comportamente pe care in absenta liderului acestia nu le-ar fi facut.

In cadrul grupului nostru, nu a fost propus un lider, rolul acesta luandu-l un anumit membru din considerente personale. Stodgill (1974) a realizat un portret al liderului eficient si acesta seamana mult cu potretul liderului nostru de grup: " Liderul este caracterizat printr-o puternica chemare spre responsabilitate si indeplinire a sarcinilor, vigoare si persistenta in atingerea scopurilor, indrazneaza si originalitate in rezolvarea problemelor; chemare de a-si exercita initiativa in situatiile sociale, incredere in sine si un puternic simt al identitatii personale, constientizarea consecintelor deciziilor si actiunilor sale, puterea de reducere a stresului interpersonal, capacitatea de a tolera frustrarea si intarzierea, abilitatea de a influenta comportamentul altor persoane si capacitatea de a structura sistemul de interactiuni sociale cu mijloacele avute la indemana.

In primul stadiu de dezvoltare al grupului nostru (de acceptare mutuala) rolul liderului a fost destul de mic, avand in vedere faptul ca eram deja cu totii prieteni din anul I. Singurul lucru la care liderul a ajutat a fost la crearea coeziunii grupului si integrarea celorlalti doi membri, noi in grupul deja format. Nu au existat probleme in acest stadiu.

In cel de-al doilea stadiu de dezvoltare (storming&norming - doua stadii dupa Tuckman) liderul a avut un rol esential in dezvoltare. Principala problema a fost faptul ca nimeni nu isi asuma acest rol, si astfel proiectul nu avea nici macar cum sa inceapa. Dupa cateva intalniri, un anumit membru si-a asumat aceasta raspundere si a inceput sa puna bazele proiectului, dand un exemplu prin comportamentul sau. Pentru inceput, el a elaborat o strategie vizionara de schimbare in cadrul grupului (fiind capabil sa transforme un conflict aparut in grup intr-o discutie care sa aduca idei bune pentru proiect). A stabilit expectante inalte pentru membrii grupului (de fiecare data cand moralul grupului era la pamant, liderul aducea un strop de umor si mult optimism, incuraja si oferea incredere membrilor in fortele proprii - unii membrii erau ingrijorati ca nu vor reusi sa isi aduca aportul la acest proiect din cauza faptului ca mai au si alte proiecte la care trebuie sa lucreze, iar liderul i-a ajutat in rezolvarea unora dintre sarcinile altor probleme, astfel incat atentia membrilor sa fie pe acest proiect, si nu pe altceva). In urma conflictelor care nu au facut altceva decat sa intareasca grupul, liderul a facut acest lucru evident pentru toti membrii, astfel incat a reusit sa creasca coeziunea grupului, a construit un climat de incredere si siguranta in grup si membrii au simtit acest lucru.

In stadiul al treilea de dezvoltare (al patrulea- performing, dupa Tuckman) liderul si-a adus aportul prin sustinerea grupului si prin organizare. Avand in vedere faptul ca in acest stadiu, grupul e deja destul de "matur" incat sa fie capabil sa rezolve probleme cheie, ba chiar mai mult sa creasca performanta in sarcina data prin discutii bazate pe informatii din literatura de specialitate aduse de fiecare in parte, rolul liderului a fost mai mult de a ne organiza in ceea ce priveste intalnirile pentru proiect si de a da fiecarui membru sarcini de rezolvat pana la urmatoarea intalnire.

In ultimul stadiu de dezvoltare al grupului (cel de control si organizare) rolul liderului a fost pastrarea unui moral ridicat al grupului, de organizare pentru finalizarea proiectului si a adunarii tututor datelor pentru construirea proiectului. Alte probleme intanite au fost timpul si motivarea. Din cauza faptului ca finalizarea proiectului s-a intins pana in perioada de sesiune, nu toti membrii au mai fost la fel de motivati si focusati pe aceasta sarcina ca si la inceput. In ciuda performantei pe care au dovedit-o de fiecare data, presiunea altor proiecte si examene i-a facut pe unii membrii sa isi intarzie predarea materialelor necesare pentru terminarea proiectului. Acest lucru a crescut stress-ul in grup. Rolul liderului in acest moment a fost extrem de important, el fiind cel care ne-a trimis tuturor mesaje de amintire vis-a-vis de sarcina de efectuat, el a ridicat moralul si a asigurat restul membrilor ca va fi bine.Au existat cateva probleme in adunarea datelor, din cauza faptului ca unii membrii nu au avut acces la internet pentru a-si trimite fiecare contributia, insa acest lucru a fost rezolvat printr-o intalnire a liderului cu unul din membrii care nu aveau acces la internet si transferarea informatiei printr-un un suport de stocare electronic.

Planul de actiune al liderului implementat astfel incat grupul sa depaseasca problemele corespunzatoare actualului stadiu de dezvoltare s-a bazat pe scheletul teoriei managementului prin obiective (MPO) ca anticipare si consmintire - " este o centrare constanta si sistematica pe scopuri si directii orientative si o incercare de a determina pe fiecare membru al organizatiei sa faca la fel, la locul sau de munca" (Odiorne, 1981). Pornind de la acest plan de management al sarcinii la Psihologie Sociala, liderul a identificat anumite etape ce trebuiesc parcurse, astfel incat grupul sa duca la bun sfarsit sarcina data:

a)     sa identifice obiectivele grupului;

b)     sa programeze munca, sa fixeze termenele sarcinilor;

c)     sa puna intregul grup de acord asupra sarcinilor si indicatorilor care masoara realizarea lor;

In ceea ce priveste problemele intampinate de grup in acest stadiu, planul de actiune se ghideaza dupa scheletul teoriei de mai sus si are in plus cateva elemente.

Bibliografie :

-suport de curs Psihologie Sociala;

-Curseu, P.L. (2007)- Grupurile in organizatii, Editura Polirom, Iasi;

- Chirica Sofia (1996) - Psihologie organizationala. Modele de diagnoza si interventie, Casa de Editura si Consultanta "Studiul organizarii"

-Steve M. Jex (2002) - Organizational Psychology: a Scientist Practitioner Approach, printed in the United States of America