Stima de sine: factori care influienteaza formarea stimei de sine a elevilor, in context scolar

Ipostazele sinelui

1. sinele nediferentiat - se recunoaste la:

   copiii pana la varsta de 6-7 ani care percep lumea prin ochii mamei;

   adultii care nu au reusit sa se desprinda psihologic de parinti;

   persoane imature emotional;

   persoane cu probleme relationale etc

2. sinele global:

   este important, pentru ca acesta confera identitate unei persoane;

3. sinele diferentiat

   este o particularizare a sinelui nediferentiat;

   se manifesta in rolurile sociale atribuite sau asumate de o persoana in relatie cu altii (o persoana este in acelasi timp director, cumparator, vecin, somer, etc.);

   este important in relatiile de cuplu ; cu cat gradul de diferentiere al sinelui este mai mare, cu atat sunt sanse mai mari de mentinere a homeostaziei in cuplu;

   este important in formarea stimei de sine la copii, in cadrul familiei;

Evaluarea sinelui

   reprezinta gradul in care o persoana apreciaza sau dezaproba ceea ce percepe ca apartinand propriului sine.

   gestionarea relatiei pe care persoana o are cu ea insasi si relatiile pe care le dezvolta cu persoanele din mediul in care actioneaza.

Stima de sine

   auto-evaluarea eului pozitiva sau negativa pe care persoana o face;

   defineste o structura simpla de cunostinte, valori, atitudini, convingeri, modele de comportare si relationare sociala si in acelasi timp, inseamna integrarea gandurilor, sentimentelor, aspiratiilor si proceselor biologice intr-o existenta umana individuala coerenta si integrata in relatie cu ceilalti.

Iubirea de sine

   manifestarea iubirii neconditionate in relatia cu propria persoana;

   inseamna acceptarea propriei persoane ca fiind demna de respect si iubire, chiar daca avem defecte, limite sau nu reusim in ceea ce ne propunem;

   este "hrana afectiva" care nu depinde de actiunile sau performantele noastre;

Imaginea de sine, conceptia despre sine

   perceperea propriilor caracteristici fizice, cognitive, emotionale, sociale si spirituale;

   modul in care individul isi percepe personalitatea proprie.

   stabileste limitele personale cand vorbim despre reusita in tot ceea ce intreprindem.

OBSERVATIE: evaluarea imaginii de sine difera radical de evaluarea comportamentelor.

Increderea in sine

   semnifica nivelul pozitiv sau negativ al parerii realiste despre propria persoana in raportul cu actiunea; reprezinta punctul central, echilibrul dintre relatia pe care o dezvoltam cu lumea si relatia cu "mine insami/insumi" in actiunile pe care le intreprindem;

   conflictele interioare si cele exterioare depind de increderea in sine; ele comunica despre eficienta sau ineficienta cu care persoana actioneaza in relatia cu ea si cu lumea;

   se dobandeste prin invatarea unor atitudini care desemneaza actiuni de acceptarea a esecului, actiuni de a lua initiative, actiuni realiste si rapide.

Emotiile

   reprezinta stari interne, unice, personale, caracterizate prin: reactii fiziologice, ganduri specifice si expresii comportamentale;

   cele mai recunoscute expresii emotionale sunt: bucuria, dezgustul, frica, furia, tristetea si surpriza;

   exista emotii complexe care incep sa se formeze inca din copilarie, dupa ce copiii parcurg etapa constientizarii sinelui;

   trairi subiective ce explica acordul sau dezacordul  persoanei cu ceea ce traieste in hic et nunc (aici si acum);

   un moment important pentru copii este varsta de 6 ani - incepand cu aceasta varsta termenii utilizati pentru descrierea emotiilor sunt diversificati, ceea ce inseamna ca devin capabili sa recunoasca si sa discute cu ceilalti despre ceea ce simt ei in interior; mai mult, ii pot asculta pe ceilalti atunci cand exprima sau discuta despre propriile lor emotii.

Mesaje pozitive

Mesaje negative

"Este important sa faci tu ceea ce ai de facut, chiar daca nu iese foarte bine!"

"Te sustin in tot ceea ce faci, indiferent daca gresesti!"

"Eu sunt aici sa te sustin, te poti baza pe mine!"

"Am incredere in tine si in felul tau de a te comporta!"

"Daca te hotarasti sa faci un lucru, fa-l bine sau nu-l mai face de loc!"

"Te distrug/omor/lovesc daca nu faci cum iti spun eu!"

"Nu esti in stare de nimic, nu vreau sa te mai vad in viata mea!"

"Colegul/fratele/vecinul etc. sunt mult mai buni decat tine la invatatura, tu n-o sa te ridici niciodata la nivelul lui!"

Mitul Pygmalion

Mitul Pygmalion este considerat mitul autodepasirii si face parte din mitologia greaca.

Pygmalion era sculptor si regele Ciprului si a jurat sa nu se casatoreasca pentru ca in regatul sau era multa promiscuitate. Fiind foarte talentat, sculpturile sale au atras atentia Afroditei, zeita care a acceptat sa fie model pentru lucrarile sale de arta. Pygmalion a creat o sculptura perfecta care reprezenta o femeie careia i-a dat un nume: Galateea; era atat de reusita sulptura, incat Pygmalion s-a indragostit de ea, dorindu-si cu toata fiinta lui sa devina insufletita. La scurt timp a organizat un festival inchinat Afroditei, la care artistul adus o jertfa importanta zeilor pentru ca Galateea sa prinda viata. Si-a dorit atat de mult, incat dorinta i-a fost indeplinita.

Efectul Pygmalion efect produs de asteptarile celorlalti asupra noastra.

Profesorii au provocat copiilor modificari la nivelul performantelor intelectuale prin ceea ce au comunicat, prin modul in care au transmis mesaje, dar mai cu seama prin schimbarea comportamentului lor la clasa:

le-au acordat copiilor mai multa atentie;

i-au incurajat mai mult prin transmiterea unor mesaje verbale si nonverbale, constiente sau inconstiente, mesaje focusate pe incredere in potentialul lor;

le-au transmis ca sunt facuti pentru a reusi;

au creat un climat de incredere in  potentialul lor timp de un an (nu sporadic sau ocazional);

au "lipit" copiilor etichete imaginare pe care au scris: performanta exceptionala.

Copiii si-au insusit aceste etichetari, le-au internalizat, adica au raspuns asteptarilor profesorilor si au devenit atat de buni, pe cat s-a asteptat de la ei; consecinta  internalizarii expectantelor au dus la:

schimbari ale conceptului de sine;

modificari ale asteptarilor privind propriul comportament;

schimbari in ceea ce priveste propriul lor sistem motivational;

modificari in stilul de invatare;

achizitionarea de abilitati facile cresterii inteligentei si dezvoltarii personale;

modificari facile prin armonizarea realitatii imediate cu propriile dorinte si aspiratii.