Drogurile - definitie si clasificare

Drogurile - definitie si clasificare - qdictionar.com

1. Ce sunt drogurile?

In sens larg al cuvantului, prin drog se intelege orice substanta utilizata in terapeutica, datorita unor proprietati curative, dar al carui efect este, uneori incert si nociv pentru organismul uman.

Totodata, vorbirea curenta desemneaza prin 'droguri' produsele si substantele stupefiante sau toxice, definite ca atare si prohibite de legislatiile nationale si internationale.

In sens strict farmaceutic, drogul este materia prima de origine vegetala animala sau minerala ce serveste la prepararea anumitor medicamente. Cuvantul isi are originea in cuvantul de origine olandeza 'drog'.

Tot in sens farmaceutic, 'stupefiantele' sunt definite ca substante care inhiba centrii nervosi, producand o stare de inertie fizica si psihica.

La randul ei, Organizatia Mondiala a Sanatatii include in categoria drogurilor orice substanta chimica absorbita de organism care genereaza schimbari in starea emotionala, in comportamentul si functionarea acestuia .

Observam insa ca in definitia data de Organizatia Mondiala a Sanatatii sunt incluse o multitudine de substante, nu toate dintre acestea putand fi considerate stupefiante, in adevaratul sens al cuvantului.

Nu trebuie omis nici faptul ca pentru marea masa a populatiei drogurile inseamna gama diversa de produse farmaceutice, indispensabile in traterea bolilor si a durerilor (este vorba in principal de specialitatile farmaceutice prevazute in nomenclatorul de medicamente al Ministerului Sanatatii si supuse prevederilor Legii nr. 73/1969).

Legat de categoria 'substantelor psihotrope', ar fi de adaugat faptul ca potrivit conventiilor si protocoalelor internationale acestea sunt privite in sens particular distingandu-se de stupefiantele propriu-zise. In realitate, in lumina acelorasi conventii internationale (conventia unica asupra stupefiantelor, semnata la New York la 30.01961) precum si a instrumentelor juridice (protocolul din 1948 semnat la Paris la 19.11.1948 prin care s-au pus sub control international anumite droguri neprevazute de Conventia din 111.1931, precum si Protocolul din 1953 privind limitarea si reglementarea culturilor de mac, producerea, comertul international en-gros si folosirea opiului, semnat la New York la 206.1953) care le-au precedat, stupefiantele sunt ele insele substante psihotrope. Fara a intra in prea multe detalii terminologia propusa se impune si din alte considerente.

Farmacologia foloseste frecvent notiunea de 'droguri de abuz 'ori 'abuz de droguri' pentru a desemna acele substante care folosite sau nu in terapeutica, prin utilizarea lor abuziva, pot conduce la dependenta fizica, psihica ori la tulburari grave ale activitatii mentale, perceptiei sau comportamentului, in raport cu doza administrata aceasta actionand mai intai ca stupefiante si apoi ca halucinogene.

Pe de alta parte, chiar in nomenclatura internationala, drogurile apar sub denumirea de substante psihotrope sau halucinogene, termenul fiind utilizat in toate sistemele Organizatiei Natiunilor Unite.

Este de observat ca Legea nr. 143/2000 se intituleaza 'legea privind combaterea

traficului si consumului ilicit de droguri' si nu combaterea traficului si consumului ilicit de stupefiante.

Se poate pune intrebarea, de ce legiuitorul vorbeste de combaterea traficului si consumului ilicit de droguri si nu de stupefiante?

Raspunsul il gasim in art. 1 lit. b din Legea nr. 143/2000 care da definitia legala in sens juridic a ceea ce se intelege prin drog. Prin droguri spune legiuitorul se intelege 'plantele si substantele stupefiante ori psihotrope sau amestecuri care contin asemenea plante si substante '.

Rezulta ca din punct de vedere al legii penale, sfera notiunii de 'drog' este mult mai larga, ea cuprinzand si substantele stupefiante si psihotrope cat si plantele care contin aceste substante.

2. Dependenta, toleranta si abuzul de droguri

Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) defineste dependenta ca fiind starea fizica sau psihica ce rezulta din interactiunea unui organism cu o substanta, caracterizata prin modificari de comportament si alte reactii, insotite intotdeauna de nevoia de a lua substanta in mod continuu sau periodic, pentru a-i resimti efectele psihice si pentru a evita suferintele.

Dependenta reprezinta nevoia toxicomanului de a-si administra droguri. Ea poate fi fizica sau psihica.

Dependenta fizica nu se intalneste la toate tipurile de droguri. Cand apare, ea se manifesta sub forma unor stari patologice care constau in necesitatea organica de a folosi droguri pentru a evita tulburarile ce apar la incetarea utilizarii. Ea apare mai ales la derivatii opiului (heroina, morfina).

Dependenta psihica este cea mai importanta. Ea consta in modificari de comportament si o stare mentala particulara insotita de necesitatea psihica imperioasa de a-si administra substante periodic sau continuu pentru a obtine o stare de bine sau pentru a inlatura disconfortul psihic. Este intalnita la toate tipurile de droguri.
Toleranta consta in disparitia treptata a efectelor unei substante ce este administrata repetat, pe o anumita perioada de timp, incat pentru a obtine acelasi efect se impune cresterea progresiva a dozei.

Se caracterizeaza prin reversibilitate (dupa un timp de la intreruperea consumului se restabileste sensibilitatea initiala), specificitate (toleranta nu este o proprietate generala pentru toate substantele, ci numai pentru unele dintre acestea) si selectivitate (toleranta nu se instaleaza pentru toate efectele pe care le exercita o substanta asupra unui organism).

De mentionat ca obisnuinta nu creaza insa o imunitate totala si nelimitata in timp la organismul care s-a obisnuit cu toxicul.

Efectul pe termen relativ lung este instalarea unei intoxicatii cronice, cu consecinte grave asupra starii de sanatate.

Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) defineste abuzul de droguri ca fiind orice utilizare excesiva, continua ori sporadica, incompatibila sau in relatie cu practica medicala, a unui drog. Consumul poate fi exceptional, in scopul de a incerca odata sau de mai multe ori un drog, fara a continua insa; ocazional, sub forma intermitenta, fara a ajunge la dependenta; episodic, intr-o circumstanta determinata; sistematic, caracterizandu-se prin dependenta.

Toxicomanii, toxicomania si supradoza.

Dupa cum se cunoaste, in lume exista foarte multe persoane care se dedau consumului abuziv de stupefiante, existand o stransa legatura intre toxicomanie si criminalitate. Tocmai din acest motiv, unele aspecte de ordin medical privind toxicomania sunt necesare a fi prezentate pe considerentul ca stabilirea cu certitudine a reactiilor si simptomelor toxicomanilor studiate de stiinta medicala, ne pot ajuta sa concluzionam cu privire la tragerea la raspundere penala a acestora in cazul in care comit fapte prevazute de legea penala.

Aceasta se impune cu atat mai mult, cu cat in practica s-a constatat ca toxicomanii sub imperiul lipsei drogurilor, savarsesc fapte prevazute de legea penala, in vederea procurarii lor, iar alteori pot avea tulburari de comportament chiar si atunci cand au drogul necesar.

Din acest motiv, expertiza psihiatrica prin concluziile sale poate servi judecatorului la formarea convingerii intime asupra vinovatiei sau nevinovatiei toxicomanului care a comis o fapta prevazuta de legea penala.

Este stabilit ca, la inceput, cel ce se deda consumului de stupefiante din curiozitate are certitudinea ca va renunta oricand la ele si deci ar putea incerca sa faca uz de acestea pentru a le simti efectele 'binefacatoare'.

Realitatea este ca se insala amarnic. Certitudinea este doar aparenta, caci toxicul aidoma unei caracatite pune stapanire pe sistemul nervos central al individului, acesta fiind prins in capcana toxicomaniei

Fiind considerati viciosi, toxicomanii sunt indivizi care nu vad viata suficient de frumoasa si de aceea incearca sa o corijeze cu ajutorul drogurilor. Practicand aceasta indeletnicire ei se rup de ceilalti semeni ai lor in ceea ce priveste conduita lor morala si in acest fel se autoexclud din societate fiind condamnati definitiv viciului lor.

Deoarece controlul exercitat de catre stat asupra stupefiantelor este foarte riguros si procurarea stupefiantelor devine anevoioasa, toxicomanii incep sa comita diferite fapte antisociale in vederea procurarii drogurilor.

Consumul indelungat de stupefiante duce la degradarea psihica si morala a individului. Slabind simtul datoriei, toxicomanul nu-si mai indeplineste obligatiile curente, incetand sa mai fie atent cu el insasi si cu cei apropiati lui.

Pentru a-si procura drogul toxicomanul cheltuieste importante sume de bani, in acest fel lipsindu-se de cele necesare traiului atat pentru el, cat si pentru familie. Urmeaza vinderea lucrurilor din casa, destramarea familiei, imprumuturi ce nu mai pot fi restituite si incet, incet, toxicomanul aluneca spre panta criminala.

Dorinta toxicomanilor este de a-si modifica starea mintala.

Unii doresc o stare agreabila (euforie) altii doresc o destindere pentru a scapa de o tensiune nervoasa, iar altii merg si mai departe dorind pierderea partiala sau totala a cunostintei.

Fiecare stupefiant folosit provoaca o anumita stare toxicomanului. De aceea, ei prefera in functie de starea cu care s-au obisnuit un anumit stupefiant, iar in lipsa lui pot trece la folosirea intregii game de stupefiante.

Se poate pune intrebarea, totusi, ce este toxicomania, este o boala sau un viciu ?

Se considera ca 'toxicomania este o consecinta si un simptom al unei serii intregi de deranjamente, tulburari nevrotice sau psihopatice'. 

Dupa Organizatia Moniala a Sanatatii, toxicomania este definita ca fiind o pasiune sau dependenta de o stare de intoxicatie periodica sau cronica, stare ce a fost provocata de consumul repetat al unui drog.

Toxicomania prezinta urmatoarele caracteristici principale :

- necesitatea imperioasa de a continua consumul de droguri ;

- tendinta de a mari doza ;

- o dependenta psihica si cateodata fizica fata de drog ;

- efecte nocive pentru individ si societate.

Fata de folosirea unui stupefiant in mod repetat creste si toleranta organismului. Cu cat un drog este folosit mai mult cu atat creste si capacitatea de absortie a organismului.

Asa se ajunge la situatia ca toxicomanul sa-si administreze o cantitate de drog care luata de o persoana neintoxicata i-ar fi fatala.

Nesatisfacerea obiceiului de a lua drogul se manifesta printr-o suferinta fizica si mintala, printr-un complex de simptome caracteristice care constituiesc si elementele cele mai sigure de identitate a unui toxicoman. Ce este supradoza ?

Supradoza survine atunci cand drogul consumat in exces afecteaza in mod periculos starea de sanatate fizica si mentala, putand conduce la coma sau deces.
Drogurile actioneaza asupra creierului, care controleaza celelalte parti ale corpului si functiile lor. De aceeea drogurile actioneaza asupra vietii.

Daca se consuma o cantitate considerabila dintr-un anumit drog, aceasta poate cauza efecte secundare serioase.Nu toate efectele secundare iti pun viata in pericol. Dar daca intr-o perioada scurta de timp o cantitate mare de drog ajunge la creier sau alte organe, pot aparea efecte secundare foarte serioase: pierderea constientei, oprirea respiratiei, insuficienta cardiaca sau vasculara.

Cum apare supradoza ?

Drogurile care se cumpara de la 'dealeri' pot avea efecte cu intensitate diferita in zile diferite. Cateodata acestea pot avea multe substante adaugate, de aceea sunt uneori mai puternice, fiind combinate cu alte droguri mai ieftine. Atunci riscul de supradoza este sigur crescut. Unele persoane ajung la supradoza pentru ca iau o cantitate prea mare de drog, care se acumuleaza in organism. Altii nu isi pregatesc doza asa cum trebuie.

Cum este recunoscuta supradoza?

Depresivele, opiaceele (heroina), sedativele (diazepam, alcool) incetinescfunctiile corpului. Respiratia incetinette periculos de mult, sau se opreste de tot in caz de supradoza. Asta duce la insuficienta cardio-vasculara.
Stimulentii: cocaina si amfetaminele pot produce prin supradoza infarct, colaps prin epuizare, convulsii sau dezorientare. De aceea, persoana se poate accidenta.

Unul din cele mai clare simptome ale supradozei este atunci cand fata persoanei se albastreste sau se albeste puternic. O persoana care a ajuns la suparadoza poate sa respire foarte incet sau superficial sau deloc. Poate sa faca spume la gura, sa verse sau sa faca convulsii, sa se planga de dureri in zona pieptului, apasare, dificultate la respiratie. In mod obisnuit persoana nu stie ce se intampla cu ea, e neajutorata si cineva trebuie sa intervina imediat pentru a o salva.
O persoana suspectata ca a luat o supradoza, trebuie dusa de urgenta la medic.

4. Clasificarea substantelor psihotrope.

Substantele psihotrope, drogurile, in general, pot fi clasificate, in raport cu actiunea lor, in:

- analgezice,

- sedative,

- hipnotice,

- stimulente,

- halucinogene

A.Analgezicele sunt deprimante neselective ale sistemului nervos central si servesc, asa cum o arata si denumirea, pentru atenuarea durerilor, fara ca persoana care le utilizeaza sa-si piarda cunostinta.

B. Sedativele sunt tot deprimante neselective ale sistemului nervos central care, in anumite doze, au drept efect diminuarea hiperexcitabilitatii psihomotorii si aducerea la parametrii normali a tonusului functional al acestuia.

Luate in doze mari, sedativele duc la deprimarea intensa a sistemului nervos central.

C. Hipnoticele, somniferele, sunt substante care provoaca somnul, prin deprimarea sistemului nervos central. Din randul hipnoticelor amintim barbituricele, metaqualona, clorhidratul etc. Din aceasta categorie numeroase droguri pot fi concomitent sedative si hipnotice.

D. Simulentele activeaza sistemul nervos central si maresc activitatea creierului si a maduvei spinarii, principalele droguri de acest fel fiind cocaina si amfetaminele.

De retinut faptul ca anumite stimulente au o intrebuintare terapeutica legala, cum ar fi anorexigenele (folosite pentru scaderea greutatii) si psihostimulentelor (folosite in tratarea depresilor nervoase).

E. Halucinogenele sunt substante care actioneaza asupra sistemului nervos central, provocand atat denaturarea perceptiilor, cat si iluzii senzoriale.

Cunoscute si sub denumirea de 'droguri psihodelice', in randul halucinogenelor se inscriu, in special, LSD-ul si psihocybina.

5. Clasificarea drogurilor:

Datorita faptului ca majoritatea substantelor incluse in clasa stupefiantelor sunt naturale, nu exista o nomenclatura sistematizata.

Pe cale de consecinta, asa-zisele droguri care dau aparenta si inselatoarea stare de extaz si in care individul e acoperit de mirajul voluptatii nu pot fi grupate in anumite clasificari stricte.

Acest fapt se datoreaza atat multitudinii acestor substante (si deci caracteristicilor diferite ale gruparilor chimice specifice) cat si dificultatilor de a corela gruparea chimica a acestora cu efectul produs asupra organismului uman.

Unii autori au propus o clasificare simpla, bazata pe efectul social si avand ca punct de plecare efectul nociv, in scara descrescatoare.

Alte clasificari propun drept criteriu procesul extinderii consumului si chiar gruparile zonale geografice, avand drept reper drogul preparat intr-o regiune sau alta. Dar indiferent de criteriile alese; clasificarile respective, concepute de cele mai multe ori in rapoartele statistice, au totusi meritul de a nominaliza substantele prohibite si de a contribui la asanarea acestui pericol social care provoaca starea de dependenta si decadere a individului.

Totusi o clasificare mai cuprinzatoare si fundamentata stiintific poate grupa aceste substante sau produse, in mod logic, dupa modul de actiune si dupa modul de producere, astfel:

1. Dupa modul de actiune:

-Psiholeptice (depresive)  - hipnotice.

- neuroleptice.

- tranchilizante.

-Psihoanaleptice (stimulente) - opiacee (opiul, morfina, heroina, etc).

amfetamine.

-Psihodisleptice (halucinogene) -halucinogenele propriu - zise (hasis, mescalina, etc)

-halucinogenele depersonalizante (LSD, psilocybina,

etc).

2. Dupa modul de producere:

- Produse de natura vegetala - opiacee

- cannabis

- cocaina

- peytol etc.

- Produse de natura sintetica: - mescalina

- psilocybina

- LSD etc.

Alte clasificari, avand drept criteriu caile de obtinere a drogurilor :

- produsele de natura vegetala,

- cele de natura sintetica,

- produse semisintetice.

I ntr-o alta clasificare, acceptata la nivel international, se disting trei categorii mari de stupefiante, respectiv:

1. Produse depresive ale sistemului nervos central.

2. Produse stimulente ale sistemului nervos central.

Produse perturbatoare ale sistemului nervos central.

La randul lor substantele psihotrope (produsele perturbatoare ale sistemului nervos) ar putea fi clasificate dupa cum urmeaza:

a) dupa substantele din care deriva,

b) dupa originea lor (naturale, semisintetice si sintetice)

c) dupa riscurile farmacodependentei si abuzului pe care le prezinta,

d) dupa efectele de ordin fizic si psihic

e) dupa compozitia chimica generala (de regula, compozitia chimica generala si proprietatile farmaceutice ale unui drog determina efectele acestuia asupra corpului uman).

Substantele psihoactive care genereaza abuzul, pot fi, la randul lor, grupate in noua categorii principale :

- stupefiante naturale, semisintetice si sintetice,

- produse extrase din cannabis,

- cocaina si celelalte substante extrase din coca,

- barbituricele si celelalte sedative hipnotice,

- tranchilizante minore,

- amfetaminele si stimulentele analoage,

- LSD si alte halucinogene,

- droguri asemanatoare aflate sub control (asa numitele 'designer drugs')

- solventi organici si inhalanti.

Exista si alte clasificari ce nu au in vedere diverse criterii, regim juridic, dependenta dobandita in urma consumului, nivelul efectelor, forma de administrare, fapt ce confirma lipsa unui sistem rigid de clasificare a stupefiantelor .

Specialistii in domeniu intrevad posibilitatea adoptarii unei metode de clasificare bazata pe principiile sintezei.

In raport cu regimul juridic care le reglementeaza stupefiantele pot fi legale sau ilegale, in timp ce raportate la dependenta dobandita in urma consumului, acestea pot fi grupate in trei categorii :

- stupefiante care dau dependenta fizica,

- stupefiante care conduc la dependenta psihica,

- si stupefiante care dau dependenta mixta.

In sfarsit, dupa nivelul efectelor stupefiantele pot fi:

- dure

- usoare.

In functie de modul de administrare, consum, ele sunt :

- injectabile,

- ingerabile,

- de prizare,

- de masticare,

- de fumare,

- de inhalare,

- unele stupefiante se pot administra si sub forma de supozitoare.

Alte clasificari :

1. Droguri care inhiba centrii nervosi :

- Cannabis,

- Opiacee :

- opiu,

- morfina,

- derivatii de morfina :

- heroina,

- metadona,

- petidina,

- codeina,

- barbiturice,

- tranchilizante,

2. Droguri care stimuleaza centrii nervosi :

- cocaina,

- amfetamine,

- crack-ul,

Droguri halucinogene :

- LSD,

- Ecstasy,

- Phenciclidina (PCP),

- Peyote (mescalina),

- Psilocybina si Psilocyna,

4. Inhalanti :

- solventi organici,

- lacuri, vopsele ('Aurolac'),

- gaz,

- adezivi,

- benzine usoare.