Stabilirea falsului in acte

STABILIREA FALSULUI IN ACTE

1.Actul scris ca obiect de materializare a falsului

O particularizare a genului de fals analizat e faptul ca se materializeza in acte scrise. Actul scris reprezinta o scriere ( ca modalitate de exprimare a gandirii ) fixata pe un anumit suport, care in mod obisnuit este hartia, dar care poate fi si pergamentul, panza, lemnul, sticla sau materialele plastice.[1]

Dreptul in general si dreptul penal in special nu au in vedere orice fel de inscris, ci doar pe acelea care pot produce consecinte juridice.

2.Notiunea de fals in acte si formele acestuia

Notiunea de fals in acte nu este precizata printr-o definitie legala.Principalele forme de manifestare a falsului in inscrisuri prevazute de codul penal in vigoare sunt: falsul material in inscrisuri oficiale ( art.288 ), falsul intelectual ( art.289 ) si falsul in inscrisuri sub semnatura privata ( art.290 ).

Literatura juridica, jurisprudenta au relevat elemente esentiale ale infractiunii de fals in acte, aratand ca acestea prezinta trei caracteristici principale: alterarea adevarului continut intr-un act, producerea sau posibilitatea producerii unor consecinte juridice, savarsirea faptei cu intentie.[2]

Falsul intelectual consta in atestarea unor fapte sau imprejurari necorespunzatoare

adevarului ori in omisiunea constienta de a insera unele date sau imprejurari intr-un act, cu ocazia intocmirii acestuia.

Falsul in acte oficiale si neoficiale consta in falsificarea prin contrafacerea scrierii sau a subscrierii sau prin alterarea lui in orice mod, de natura sa produca consecinte juridice.

Cel mai frecvent utilizate sunt modalitatile de alterare a actelor prin stersaturi si adaugiri: in paralel cu acestea, practica expertizei criminalistice a pus in evidenta o serie de modalitat, cum ar fi: modificarea unor semne grafice prin suprapunere, hasurarea unor anumite portiuni pentru acoperirea scrisului, contrafacerea scrisului, semnaturii si impresiunii de stampila.

Fundamentul stiintific al acestor expertize este determinat, in primul rand, de modificarile de structura si de compozitie produse de actiunea de falsificare pe suportul scriptural si pe materialul folosit pentru scriere.

Modificarea unor semne grafice prin simpla suprapunere se intalneste nu numai la scrisul de mana, ci si la imprimarile mecanice, de exemplu la scrisul dactilografiat si la cifrele imprimate automat sau semiautomat.

Actul poate fi deci modificat si prin hasurarea sau acoperirea cu diferite materiale a unei portiuni a scrisului ori numai a unor portiuni grafice. In acest fel se exclud unul sau mai multe cuvinte din text, se altereaza data actului ori se modifica cifrele reprezentand sume de bani, cantitati de marfuri.

Falsul se poate comite si prin alcatuirea din nou in intregime a unui act necorespunzator realitatii, modalitatile de confenctionare fiind diverse. In practica se intalnesc chiar si in cazuri de alcatuire a piesei incriminate din fragmente a doua sau mai multor acte adevarate.

Constituirea unui act fals se poate realiza si pe calea obtinerii semnaturii autentice prin surprindere ( furtul semnaturii cu ajutorul hartiei copiative ) sau intr-un alt mod.Dar cel mai adesea, pentru plasmuirea unui act nou se recurge la contrafacerea scrisului si mai ales a semnaturii, care sa aiba prin aceasta aparenta ca e mana de la titular.

2.1.Falsul prin inlaturare de text

Se face prin stersatura, notiune ce cuprinde atat interventiile de natura mecanica asupra actului, cat de natura chimica, indreptate spre inlaturarea sau decolorarea scrisului.Stergerea mecanica consta in radiere si razuire, iar stergerea chimica in colorare si spalare.

Prin radiere se intelege stergerea cu guma, cu miez de paine, iar prin razuire, stergerea cu lama, cu cutitul sau alt obiect similar.

Radierea constituie procedeul optim de inlaturare a scrisului executat cu creionul; razuirea este utilizata in cazul scrisului executat cu cerneala.

Corodarea consta in decolorarea scrisului prin atacarea sa cu diverse substante chimice. Reactiile chimice ce se produc transforma cerneala intr-o compozitie slab colorata sau incolora. Are loc un proces chimic de oxidare, de fotoreactie reversibila , asemanatoare cu procesul de decolorare produs sub actiunea luminii ori a altor factori din mediul inconjurator ( oxigen, azot ). Ca substante de corodare se folosesc acizii diluati si substante alcaline care au in solutie o reactie bazica.

Spalarea, ce isi produce efectul folosind indeosebi solventii organici este procedeul prin care scrisul se decoloreaza si, in acelasi timp, se dizolva , disparand total sau partial.

Un act susceptibil de modificare prin stersaturi urmeaza a fi examinat sub doua aspecte principale. In primul rand e necesar sa se determine existenta interventiei mecanice ori chimice asupra acestuia si sa se localizeze stersatura. In a doua faza se va incerca relevarea scrisului sters, pentru a se reconstitui imaginea initiala.

Actiunea mecanica asupra actului poate fi pusa in evidenta prin mai multe elemente ;referitoare la deteriorarea hartiei sau la eventualele urme ale colorantului trasaturilor inlaturate. Indepartarea scrisului pe cale chimica se particularizeza si ea printr-o serie de elemente, de natura sa releve modificarea actului in acest mod.

Solventii minerali sau organici folositi la stergere au influenta nu numai asupra scrisului, dar si asupra hartiei, asupra semnelor grafice invecinate si asupra grafismului exectutat ulterior in portiunea alterata.

Ca repere concrete de detectare a unor asemenea interventii notam prezenta zonelor mate, a petelor galbui sau albicioase, care se datoreaza dizolvarii materialului de incleiere si reactile celorlalti constituienti ai hartiei. Un alt indiciu de alterare a actului prin mijloace chimice il constituie cresterea porozitatii hartiei si a fragilitatii, uneori pana la stadiul de sfaramare.

2.2.Falsul prin acoperire de text

Falsul prin acoperire de text se realizeaza cu hasuri de aceeasi substanta ca si scrisul ori se creaza peste scris pete de cerneala sau de alta substanta.

In situatia cand pata nu se inlatura fara deteriorarea hartiei si scrisului din regiunea acoperita, se procedeza la fotografierea actului pe verso cu lumina in transparenta sau cu filtre de culoare. De asemenea, se poate recurge si la fotografierea scrisului acoperit cu radiatii infrarosii.

O problema oarecum inrudita cu falsul prin acoperire de text este si scrisul cu cerneluri invizibile. Relevarea de expert a acestor scrisuri prin acoperire se realizeaza prin mijloace de laborator, fizice si chimice. Mai intai se aplica metodele care nu afecteza in vreun fel integritatea actului, iar apoi acelea care-i modifica partial aspectul initial, dar care pun in acelasi timp in evidenta scrisul latent, invizibil cu ochiul liber.

2.3.Falsul prin adaugare de text

Formele sub care se pot prezenta adaugirile sunt variate, mergand de la adaugirea unei simple trasaturi sau a unui semn de punctuatie care modifica semnificatia cuvantului sau a propozitiei pana la adaugirea unei cifre, a unui cuvant, a unei fraze sau a unui fragment de text, completarile deasupra semnaturilor si adaugirile in textele dactilografice reprezinta forme aparte de exprimare a aceluiasi mod de alterare a actelor.

Criticile de stabilire a adaugirilor sunt, in primul rand, cele grafice si fizico-chimice . Lor li se poate adauga criteriul ordinii cronologice a trasaturilor intersectate ce apartin scrisului initial si celui presupus adaugat.

Analiza actului prin adaugiri poate fi constatata si prin examinarea intersectiei scrisului cu indoiturile hartiei. Plierea repetata a hartiei duce la deteriorarea incleierii acestris, la deranjarea fibrelor si la marirea gradului de absorbtie pe liniile indoiturilor.

Cand toate partile actului sunt scrise deodata, materialul de scriere va prezenta acelasi aspect de-a lungul indoiturii.

Adaugirea unui scris pe un asemenea act va fi marcata de intreruperea trasaturii in locul intersectiei sau, in cazul scrierii cu cerneala, de difuzia acestuia.

2.4.Falsul prin contrafacerea scrisului

Contrafacerea textelor are o frecventa mai mica decat contrafacerea semnaturilor si se intalneste, de obicei, la texte foarte scurte, rezolutii, mentiuni ( de tipul ,, Am primit " , ,,Se aproba " ), la cifre, mai ales in cazul adaugirii acestora, cu care ocazie se incearca imitarea celor existente initial pe actul respectiv.

Imitatie in scop fraudulos vine in conflict cu deprinderile de scriere ale plastigrafului, ajunge la un anumit stadiu de consolidare. Acesta va constitui un obstacol in redarea fidela a particularitatilor grafismului altei persoane, deoarece deprinderile de scriere sunt relativ stabile si nu se pot schimba usor, in totalitatea lor, dupa vointa scriptorului.

Operatia de copiere consta in reproducerea grafismului altei persoane prin folosirea unor mijloace ajutatoare. Spre deosebire de imitatie, prin copiere se reproduc nu numai forma semnelor grafice, ci si proportile dimensionale, plasamentul elementelor grafice.