Stabilirea materialului suport al actelor si substanttei cu care au fost scrise

STABILIREA MATERIALULUI SUPORT AL ACTELOR SI SUBSTANTTEI CU CARE AU FOST SCRISE

1.Materialul suport pentru intocmirea actului scris

Acest material poate sa difere atat ca natura, cat si ca prezentare exterioara. De obicei se folosesc ca materiale suport hartia de diferite sortimente, nuante variate de culoare si mai rar panza, lemnul sau folie de metal.

Hartia este un produs industrial special, folosit pentru scris, tiparit, desenat, impachetat, prezentat in forma de foi subtiri intinse, fabricat din celuloza cu sau fara adaos de fibre animale, minerale, artificiale sau sintetice si materiale de umplutura, incleiere si colorare.

Caracteristicile generale cele mai reprezentative ale hartiei, ce pot fi examinate pe parcursul expertizei sunt:

Masa, grame pe metru patrat, reprezinta masa unitatii de suprafata a produsului;

Grosimea reprezinta distanta dintre cele doua fete ale unui produs;

Densitatea aparenta reprezinta raportul dintre masa exprimata in grame pe metru patrat si grosimea in mm; la procedeul de determinare a grosimii si a densitatii aparente a hartiei se foloseste un micrometru cu cadran de precizie pentru masurarea grosimii uneia sau mai multor foi;

Gradul de impuritate este definit prin raportarea la un metru patrat de produs a numarului de impuritati care se vad cu ochiul liber in lumina reflectata pe suprafata produsului pentru aparitia carora nu se cere tratarea lor cu reactivi chimici;

Umiditatea reprezinta pierderea de masa prin uscare pana la masa constanta a unei probe.

Hartia supusa identificarii poate contine un complex de caracteristici individuale, permitand o examinare comparativa. Cercetarile, experimentele si expertizele efectuate pana in prezent au demonstrat ca in examinarile de laborator ale fiecarei caracteristici generale descrise mai sus pot aparea abateri de la valorile prevazute in standarde, care devin caracteristici individuale.

Pentru examinarea hartiei, din punct de vedere chimic, sunt necesare urmatoarele mijloace tehnice si materiale de laborator: microscop, lame de sticla ; in acelasi timp, sunt necesari o serie de reactivi de colorare utilizati pentru punerea in evidenta a diferitelor specii fibroase din compozitia hartiei.

Din studiul morfologiei al suprafetelor probelor de hartie se obtin date referitoare la ultrastructura ( natura ) fibrelor acesteia, care poate fi celulozica, animala ( lana ) , sintetica, minerala, precum si la distributia si orientarea lor la suprafata. Cu ajutorul microscopiei electronice se pot pune in evidenta si alte caracteristici ale hartiei, cum sunt : structura ei in zona de ruptura, scamosarea fibrelor ca urmare a unor operatii mecanice ( razuire, radiere ), prezenta de substante straine, topografia suprafetei, modificarile aspectului acesteia datorita unor agenti externi ( chimici, mecanici ), precum si modificarea locala a ei, consecinta a unei apasari cu ajutorul unui obiect ascutit.

2.Substanta utilizata la scrierea actului

Substanta naturii materialului cu care s-a scris ori s-a efectuat adaugirile intr-un text, a celui cu care s-a acoperit un scris are o importanta deosebita in procesul judiciar deoarece contribuie la elucidarea unor falsuri in acte sau la identificarea autorului lor.

Desi cerneala, tusul sau pasta de scris, sub forma de traseu sau pata uscata prezinta numai o parte din caracteristicile materialului folosit initial, identificarea criminalistica a naturii lor e posibila daca se aplica o metodologie adecvata.

In practica criminalistica se intalneste mai ales tusul pentru stampila, de desen si cu cel pentru panglica masinii de scris in cadrul expertizei actelor in care apar impresiuni de stampile sau ale celor dactilografice. Tusurile, la fel ca si cernelurile, au tendinta de a migra in masa hartiei. Toate aceste trasaturi ale urmelor de tusuri pot fi foarte bine puse in evidenta cu ajutorul modelelor de microscopie, in special cea electronica de scanning.

Cernelurile, tusurile si pastele de scris sunt solutii mai mult sau mai putin fluide sau vascoase care in general pot contine: unul sau mai multi coloranti,dandu-le culoarea si nuanta caracteristica, solventii, dezinfectantii, stabilizatorii si substante ce le imprima fluiditatea corespunzatoare, o anumita aderenta la suport si rezistenta.

Fluiditatea acestor materiale scade in timp, prin sedere, ca urmare a evaporarii solventului, viteza uscarii depinzand de natura lui si conditiile in care se afla urmele produse de aceste substante.

In functie de conditiile de pastrare (caldura, umezeala, soare ) si de timpul scurs, nuanta traseelor poate suferi modificari, mai evidente la urmele produse de cerneala si mai putin vizibile la cele executate cu pasta de scris. Tusurile ce contin numai pigmenti si coloranti organici se dizolva, iar cele ce contin amestecuri formate din pigmenti si coloranti organici se dizolva numai partial.

Cernelurile, tusurile si pastele de scris se deosebesc intre ele prin natura si numarul de componenti; astfel de deosebiri exista in cadrul materialelor de acelasi tip si culoare, dar care se comercializeaza sub diferite denumiri. Astfel pot exista: mai multe tipuri de cerneala albastra, rosie, verde, neagra, fiecare avand o anumita compozitie si destinatie ; mai multe tipuri de tusuri de aceeasi culoare ( nuanta poate diferi), dar care au compozitii si utilizari diferite.Pastele de scris se deosebesc intre ele prin compozitii si culoare.

Caracteristicile care individualizeaza urma de creion sunt: culoarea, taria, gradul de apasare, forma grafitului si felul suportului. Dupa culoare, forma si destinatia, creioanele sunt negre sau colorate, iar cretele sunt albe sau colorate, cu sectiuni patrate, forestiere sau de croitorie. Din examinarea ultimelor rezulta ca la sfarsitul executiei unui traseu obiectul scriptural are tendinta de a dezlipi fragmente din suport sau nu lasa urme pe suport.