Ridicarea, conservarea, refacerea si reconstituirea ctelor deteriorate sau distruse

RIDICAREA, CONSERVAREA, REFACEREA SI RECONSTITUIREA CTELOR DETERIORATE SAU DISTRUSE

Organul de urmarire penala procedeaza la manipularea documentelor care contin sau poarta o urma, procedeu care poarta denumirea de manipulare a documentelor. Aceasta consta in operatia ce impune organelor judiciare, inca de la primul sau contat cu aceste mijloace materiale de proba, respectarea unor cerinte minime necesare pastrarii si conservarii documentului in starea in care a fost gasit sau ridicat. Actele scrise se gasesc, de obicei, in stare obisnuita de utilizare, iar uneori deteriorate - rupte sau arse.

Pe baza unei bogate practici existenta in materie, autorii de specialitate au scos in evidenta urmatoarele reguli mai importante de manipulare a documentelor - probe materiale[1], , .

inscrisurile presupuse purtatoare de urme de maini ale persoanelor care le-au redactat sau folosit, in masura in care intereseaza sau pot folosi identificarii acestuia, sunt prinse de colturi cu o penseta, o clema sau cu mana inmanusata, etc.

inscrisurile sunt protejate de actiunea factorilor care le-ar putea altera (umezeala, caldura, lumina puternica, in special cea solara )

pe documente nu se fac nici un fel sublinieri, de mentiuni sau de indicatii referitoare la continutul, aspectele si locurile asupra carora trebuie sa-si concentreze atentia expertul

inscrisurile nu se capseaza, nu se cos la dosar, nu se pliaza decat in masura in care este absolut necesar si, in acest caz, numai in limita urmelor de indoire deja existente

pentru protejare si prindere la dosar, inscrisurile se introduc in plicuri sau mape speciale, de preferinta fiind cele din material plastic transparent

metodele de examinare care pot altera forma sau continutul inscrisului nu se aplica decat de expertul criminalist, dupa examinarile prealabile, cu aprobarea organului care a dispus expertiza si numai dupa fixarea fotografica, de regula, in culori, a imaginii initiale a actului.

In concluzie, se poate afirma ca ridicarea si conservarea actelor scrise se face in asa fel incat urmele existente sa nu fie distruse sau deteriorate si totodata sa nu se creeze alte urme noi.

Actele ridicate inainte de a fi trimise expertului criminalistic, sunt supuse de catre organele judiciare unei expertize generale. Prin examenul general se urmareste aspectul de ansamblu al actului, adica daca in functie de natura si destinatia sa, este intocmit conform cerintelor legale, plecand de la organul emitent, materialul suport si substanta scrierii pana la cerintele formale, ca antetul, numarul de inregistrare, datarea semnaturilor, impresiunile stampilelor, rezolutiile, eventualele notari in cuprinsul sau urmarindu-se totodata daca nu are cumva elemente de neconcordanta in continutul spiritual sau incercari de modificare a acestuia pe cale fizica sau chimica.

Cu ocazia acestei cercetari generale a actului scris se pot descoperi anumite indicii care sa trezeasca dubii asupra autenticitatii sale, cum ar fi de exemplu unele hasurari, stergeri ale unor semne grafice, modificari de cifre sau litere, adaugiri de semne intre cuvinte sau intre randuri, caracteristici grafice distincte in anumite zone ale actului, tremuraturi in realizarea semnaturilor, etc. Cercetarea speciala consta intr-o examinare in detaliu a actului scris, care presupune utilizarea unor mijloace tehnice din dotarea organelor judiciare. Aceasta cercetare incepe cu examinarea actului sub diferite unghiuri de incidenta a luminii pe suprafata sa si in transparenta, continuand cu analiza elementelor de detaliu cu lupa, la microscop, cu ajutorul filtrelor de lumina, sub radiatii ultraviolete si infrarosii.

Pe aceasta cale, de multe ori, se ajunge la evidentierea falsului prin stergere, adaugiri, copiere a semnaturilor sau a impresiunilor de stampila, diferente de grup intre semnele grafice, dactilografiate ori unele elemente individuale ale masinii de scris.

Aceasta cercetare prealabila a actelor scrise de catre organele judiciare atinge un dublu scop, pe de o parte, asigura o formulare mai corecta a intrebarilor puse expertului, iar, pe de alta parte contribuie la elaborarea unor versiuni in privinta mobilului savarsirii infractiunii si a persoanelor suspecte.

1 RIDICAREA SI CONSERVAREA ACTELOR DETERIORATE

Sunt activitati intalnite destul de des in practica de urmarire penala. Cu ocazia cercetarii la fata locului sau a perchezitiei, uneori actele pot fi gasite rupte sau arse.

Actele rupte, dupa ce sunt adunate toate fragmentele cu penseta spre a nu distruge urmele sau a nu creea pe ele altele noi, se refac dupa urmatoarea metoda: se aseaza cu penseta pe o sticla plana incepandu-se cu colturile si continuand, pe cat posibil, cu marginile si apoi cu partile interioare. In acest proces de reconstituire a actului rupt, se tine seama de forma marginilor, directia si continutul scrisului, de cutele rezultate din pliere, precum si de unele pete ori stersaturi descoperite pe bucatile adunate. Dupa refacerea actului in intregime, astfel incat continutul de idei al textului sa poata fi citit, se aplica peste el o noua placa de sticla care se lipeste pe margini cu prima, in vederea conservarii lui in aceasta stare.[5] Actul refacut nu se lipeste pe hartie si nu se lipesc nici bucatile intre ele, pentru a nu se distruge eventualele urme. In lucrarile de specialitate s-a recomandat lipirea bucatilor componente ale actului cu ajutorul polimerilor, cum ar fi, de pilda, poliacetatul de vinil, care, prin evaporare la temperatura obisnuita a camerei, se transforma intr-o pelicula subtire trasparenta. Se considera ca asemenea procedeu este aplicabil in situatii cand eventualele urme de maini aflate pe act nu intereseaza cercetarea criminalistica.

Actele distruse prin ardere se ridica si se conserva prin diferite procedee, in functie de masura   deteriorarii lor .

Cand actul scris este gasit chiar in procesul arderii, inainte de toate, se intrupe arderea prin impiedicarea alimentarii cu oxigen.

Daca arderea are loc in soba, cuptor de gatit se inchid burlanul si gura sobei. Cand este loc deschis, focul se acopera cu un vas care nu permite patrunderea oxigenului si nici sa vina in contact cu actul aflat in procesul arderii. Nu se recomanda stropirea cu apa si nici acoperirea cu carpe ude pentru a nu se distruge partile deja arse, carbonizate.

Hartiile arse pana la stadiul de cenusa, chiar daca nu sunt zdrobite, sunt examinate prin procedeele amintite mai sus si, inainte de a intrepinde orice actiune asupra lor, trebuie intarite prin pulverizare cu serlac. Pulverizarea trebuie facuta cu mare grija sub un unghi de 70 grade si de la o distanta suficient de mare pentru ca nici o picatura din solutie sa nu cada pe hartia arsa. Daca textul in cerneala a hartiei arse prezinta prin oxidare o colorare (o stralucire) diferita de a fondului hartiei, se vor executa cateva fotografii prin filtre de culoare inainte de a incerca ridicarea hartiei.[6]

Pentru citirea textului inscrisurilor arse, acestea se netezesc pe o placa de hartie prin hidratare, dupa procedeele mentionate mai sus, apoi se acopera cu o a doua placa de sticla si se introduc intre doua placi de samota, care se aseaza pe o pirostrie deasupra unei lampi de spirt. In aceste conditii, arderea hartiei continua. Hartia carbonizata se va transforma in cenusa asigurand un fond cenusiu, care va contrasta cu resturile oxidate ale textelor scrise in cerneala, masina de scris, tipar, creioane colorate, etc

Dupa stingere, inscrisul se ridica fie prin apucarea cu un cleste cu buzele late, daca starea hartiei o permite, preferabila fiind insa ridicarea cu un carton introdus sub inscris cu ajutorul unui curent de aer.

Daca stadiul de carbonizare este avansat, creand pericolul distrugerii definitive, inscrisul nu se ridica decat dupa o prealabila intarire prin pulverizarea atenta cu o solutie de serlac.

Transportarea documentelor arse se face in cutii cu vata care sa nu preseze hartia si sa nu permita lovirea acesteia de pereti.

Examinarea in laborator reclama mai intai, asigurarea elasticitatii hartiei prin pulverizarea cu vapori de ulei de ricin si vapori de apa. De asemenea se mai pot pulveriza solutii pe baza de polimeri care formeaza o pelicula trasparenta pe suprafata hartiei, capabila sa conserve hartia in conditii bune. Relevarea scrisului se poate face prin fotografia separatoare de culori, prin folosirea radiatiilor ultraviolete, dar, indeosebi a radiatiilor infrarosii care dau cele mai bune rezultate.[7]