Organizarea activitatii de efectuare a expertizelor sau constatarilor tehnico-stiintifice

Organizarea activitatii de efectuare a expertizelor sau constatarilor tehnico-stiintifice

Una din activitatile ce se desfasoara in vederea efectuarii expertizei criminalistice o constituie pregatirea materialelor care vor fi supuse examinarilor de catre experti.

În primul rand, organul de urmarire penala, trebuie sa verifice autenticitatea si utilitatea probelor si mijloacelor materiale de proba ce trebuie trimise pentru expertiza.

În cazul expertizelor criminalistice organul care dispune expertiza trebuie sa urmareasca si sa se asigure ca in  procesul descoperirii si in special al ridicarii urmelor si mijloacelor materiale de proba au fost respectate regulile criminalistice de conservare pentru ca acestea sa nu-si modifice caracteristicile si proprietatile si sa verifice daca ele au fost descrise corect in procesele-verbale incheiate cu ocazia ridicarii lor.

Urmele si mijloacele materiale de proba descoperite cu ocazia cercetarii la fata locului sau ridicate cu alte prilejuri, trebuie descrise amanuntit in procesul-verbal incheiat cu aceasta ocazie pentru a putea fi identificate; astfel ele nu au relevanta procesuala.

Organul judiciar care dispune expertiza sau constatarea tehnico-stiintifica este obligat sa efectueze un studio amanuntit al urmelor si mijloacelor materiale de proba pentru a se familiariza cu specificul lor, in scopul stabilirii materialelor de comparatie ce trebuie pregatite si a formularii corecte a intrebarilor la care urmeaza sa raspunda expertul sau specialistii.

Este deosebit de important ca expertilor sa li se puna la dispozitie materiale de buna calitate, acest lucru presupunand ca ele sa fie verificate sub raportul calitatii si utilitatii pentru executarea expertizei pentru a nu duce la formularea unor concluzii eronate sau fara valoare pentru cauza cercetata. Ele trebuie sa corespunda atat sub raport calitativ cat si cantitativ.

Desi C.P.P nu stipuleaza expres cine si cum se creeaza modelele tip de comparatie, practica judiciara a demonstrate ca specialistul expert este cel mai in masura sa creeze aceste modele (ex. expertiza balistica, traseologica).

În raport cu natura expertizei sau constatarii tehnico-stiintifice, organul de urmarire penala trebuie sa procedeze la procurarea materialelor de comparatie care trebuie puse la dispozitie expertilor impreuna cu urmele si mijloacele materiale de proba (ex.: in cazul expertizei grafice sau tehnice a documentelor modele de scris, hartie, instrumente scripturale, etc.) respectand regulile recomandate de tehnica criminalistica de ridicare lor.

Legat de aceasta problema organele de U.P. au urmatoarele obligatii[1]:

sa confrunte datele prind modelele de comparatie specificate in procesele-verbale intocmite  cu ocazia ridicarii lor cu obiectele insasi;

in raport cu situatia respectiva poate sa prezinte materialele de comparatie persoanelor de la care provin pentru a fi identificate;

sa verifice daca probele de comparatie au fost ridicate cu respectarea regulilor de tehnica criminalistica si a legii procesual penale;

sa verifice procesele-verbale intocmite cu ocazia ridicarii modelelor de comparatie si daca ele sunt corect descrise;

sa verifice daca materialul de comparatie provine de la persoana banuita ca a creat urma la locul fapte;

sa verifice daca materialele de comparatie au fost obtinute in conditii asemanatoare cu cele in care au fost create corpurile  delicate si daca timpul care a trecut de la crearea corpului delict si pana la luarea modelului de comparatie nu s-au produs modificari ce pot influenta rezultatul examinarii.

Formularea intrebarilor adresate expertului

Aceasta activitate se realizeaza in raport cu obiectul expertizei criminalistice sau constatarii tehnico-stiintifice.

La formularea intrebarilor este necesar sa se tina seama de cerintele pe care trebuie sa le indeplineasca acestea si anume[2]:

sa se refere la obiectul expertizei si la pregatirea expertului sau specialistului;

sa fie clare si precise pentru a da posibilitate expertului ori specialistului sa inteleaga sarcinile ce ii revin;

sa fie formulate astfel incat sa oblige la un raspuns cert (pozitiv sau negative);

sa aiba o legatura logica intre ele;

sa nu solicite expertului  sa faca aprecieri cu privire la incadrarea juridica a faptei, forma de vinovatie, ori sa-l oblige sa rezolve sarcini ce intra in competenta organului de urmarire penala (ridicari de obiecte sau inscrisuri, ascultari, cercetari la fata locului, reconstituiri, etc.)

sa nu pretinda expertului constatari care depasesc sfera de cercetare stiintifica a domeniului.

3. Alegerea institutiei sau a expertilor ce urmeaza sa execute lucrarea

În cazul constatarii tehnico-stiintifice si expertizei criminalistice, ce urmeaza a fi executate in cadrul unor laboratoare de specialitate organele de urmarire penala se adreseaza institutiei in care functioneaza laboratorul, urmand ca specialistii si expertii sa fie numiti de catre conducerea acesteia.

Pe langa acestea obligatii mentionate, legat de dispunerea expertizelor organul de urmarire penala mai are si altele[3]:

• sa aduca la cunostinta aparatorului invinuitului sau inculpatului ca urmeaza a fi dispusa o constatare tehnico-stiintifica sau o expertiza criminalistica;
• sa cheme partile si sa le aduca la cunostinta dreptul pe care il au de a completa intrebarile ce se vor pune expertului;
• sa puna in vedere partilor ca au dreptul sa recomande un expert, pe langa cel numit de organul judiciar.

Expertul sau specialistul in vederea realizarii obiectivului urmarit prin expertiza, are dreptul sa ia la cunostinta de materialul, cu incuviintarea organului de urmarire penala, numai cand si in masura in care este necesar pentru efectuarea constatarii tehnico-stiintifice sau expertizei.

De asemenea expertul poate cere lamuriri organului de urmarire penala sau instantei de judecata, cu privire la anumite fapte ori imprejurari ale cauzei. Cu incuviintarea organului de U.-P. poate cere explicatii si partilor in proces.

Art. 121 alin. 3 CPP prevede referitor la acest aspect o restrictie si anume "partile, cu incuviintarea si in conditiile stabilite de organul de urmarire penala sau instanta de judecata, pot da expertului explicatiile necesare" ceea ce inseamna ca la aprecierea expertului de a cere lamuriri partilor, trebuie sa existe si incuviintarea organului de U.P.

Dupa efectuarea activitatilor din etapele amintite organul judiciar emite prin care dispune constatarea tehnico-stiintifica sau expertiza criminalistica astfel:

rezolutie motivata sau ordonata pe care o emite organele de urmarire penala ale parchetului sau politiei;

incheiere motivata pe care o emite instanta de judecata.

Sunt situatii cand expertii, desi intrunesc toate conditiile legale pentru a fi numiti in aceasta calitate devin incompatibili datorita unei calitati functionale sau pozitiei lor in proces astfel:

a)          sunt incompatibili de a fi experti din cauza calitatii lor functionale acele persoane care indeplinesc in cauza respectiva lucrari legate de functia lor oficiala(judecatorul, procurorul care pune concluzii in instanta si aparatorul (art. 54 CPP).

b)          sunt incompatibila a fi experti din cauza pozitiilor persoanelor in proces inculpatul, partea vatamata, martorul sau orice alte persoane interesate in cauza respectiva.

Exista 2 cai de constatare si inlaturare a incalcarii dispozitiilor procesuale penale referitor la aceste situatii: abtinerea si recuzarea.

Abtinerea consta in declaratia data de expert de indata ce constata ca se afla intr-un caz de incompatibilitate, iar cand nu s-a facut acest lucru, oricare din partile in proces poate solicita recuzarea expertului atat in faza de urmarire penala cat si cea de judecata aratand oral sau scris motivele de incompatibilitate[4].