UNIVERSITATEA "SPIRU HARET"

Facultatea de Drept si Administratie Publica

Master - Drept material comunitar

DREPT PENAL ECONOMIC EUROPEAN

CRIMINALITATEA FINANCIARA

-REFERAT-

Consideratii introductive

Criminalitatea economico - financiara, cunoscuta si sub denumirea "white collar crime", genereaza cele mai mari prejudicii economiei mondiale. Cu toate acestea, infractorii ce savarsesc infractiuni in acest domeniu sunt priviti de catre societate ca persoane ce au gasit o varianta de a se sustrage actelor "coercitive" ale statului, respectiv taxe si impozite tot mai mari. Ca urmare, acesti indivizi nu sunt considerati criminali, desi legea penala nu face nici o distinctie, ba chiar ei sunt priviti cu respect, sunt considerati "oameni de afaceri", persoane ce nu merita sa fie trase la raspundere pentru aceea ca au gasit solutii, chiar si nelegale, la legislatia fiscala a statului in care isi desfasoara afacerile.

Consecintele pe termen lung ale acestui tip de criminalitate, iar intr-o economie in tranzitie ca cea a Romaniei in care legislatia financiar-fiscala s-a nascut greu, dar s-a maturizat si mai greu, principala consecinta a fost nasterea unei clase de "miliardari de carton", pe fondul pauperizarii restului populatiei.

Astfel, dupa mai mult de un deceniu de haos legislativ in domeniul economico-financiar, se simte din ce in ce mai mult nevoia controlarii fenomenului infractional din acest domeniu. Au fost adoptate noi acte normative ( Codul fiscal, Codul de procedura fiscala) si au fost reconsiderate dispozitiile actelor normative adoptate anterior. In concluzie, combaterea infractiunilor din domeniul economico-financiar a devenit un deziderat actual.

Din punct de vedere al administrarii probatoriului si al investigarii acestui tip de infractiuni, in aceasta materie complexitatea si numarul mare al actelor normative constituie un impediment evident in tragerea la raspundere a faptuitorilor, iar pentru o mai buna infaptuire a justitiei se impune o specializare continua a organelor de politie, a procurorilor si mai ales a judecatorilor ce isi desfasoara activitatea pe aceasta linie.

Infractiunile in domeniul financiar-bancar sunt cele mai complexe infractiuni economico-financiare. De cele mai multe ori, investigarea si probarea unei astfel de infractiuni depasesc limitele frontierei statului in care a fost constatat prejudiciul, iar legislatia referitoare la activitatea bancara limiteaza in mod strict cazurile in care se pot oferi date si informatii referitoare la actele cercetate.

Dupa 1989 au devenit accesibile si pentru romani institutiile bancare externe, care au oferit nu numai un cadru evoluat si competitiv pentru dezvoltarea afacerilor, ci si mijloc de a oferi unor activitati ilicite o aparenta de legalitate. Aceleasi institutii bancare externe au devenit si locul in care si-au gasit destinatia sumele provenite din acte ilicite savarsite pe teritoriul Romaniei.

Din acest punct de vedere, anul 1989 a fost momentul nasterii marii criminalitati financiar-bancare din Romania, cand sistemul bancar romanesc a inceput sa devina concurential si privat. Totusi, posibilitatile oferite de existenta acestui sistem bancar, precum si posibilitatile oferite de liberul acces la sisteme bancare externe nu erau cunoscute decat de catre un grup restrans de persoane, raportat la marea masa a populatiei.

Printre acesti initiati au existat persoane care si-au adus contributia la crearea si dezvoltarea sistemului bancar din Romania, care au stiut sa imbine interesul personal cu cel social, insa au existat si altfel de initiati, care au folosit sistemul in interes strict personal, de cele mai multe ori prejudiciind grav economia romaneasca. Ca in orice economie de tranzitie, evolutia sistemului financiar-bancar a fost marcata de scandaluri, falimente, arestari care, din pacate, au atras si deteriorarea constanta a economiei in ansamblu.

Falimentele unor banci ca Dacia Felix, Credit Bank, Bankcoop, Banca Albina Bancorex si altele, au insemnat nu numai pierderea economiilor de catre mii de romani, ci si deteriorarea increderii in sistemul bancar. Dar, cel mai grav efect al acestor falimente a fost poate acela ca o parte din pierderi au fost preluate direct sau indirect de catre economia nationala, care a devenit astfel mai slaba si mai instabila.

Iata de ce este deosebit de important ca in lupta contra criminalitatii financiare sa se acorde un deosebit rol specializarii organelor abilitate cu aplicarea legii, astfel incat acestea sa cunoasca sistemul si sa-i foloseasca resursele intr-un scop pozitiv, prevenind si contracarand cu o mai mare eficacitate actele ilicite ce ar putea cauza dezastre financiare ca cele mentionate mai sus.

Cauzalitatea criminalitatii financiar-bancare

Ceea ce s-a intamplat, se intampla si in mod sigur, se va mai intampla in lumea financiar-bancara, nu reprezinta cazuri izolate, "accidente" sau situatii iesite din comun. In mod repetat, viata publica este zguduita de scandaluri, de prabusiri inexplicabile la prima vedere ale unor banci si institutii financiare deosebit de onorabile, cu un rol deosebit in dezvoltarea unei economii sanatoase.

Aceste seisme genereaza panica si sunt de natura sa destabilizeze economia unei tari. Sute de mii de oameni isi vad peste noapte spulberate depunerile si sperantele.

Nici o economie nu este ferita de asemenea accidente, nici superputerile, nici tarile in tranzitie si nici chiar cele subdezvoltate. Ceea ce le diferentiaza este insa modul in care acestea absorb socurile provocate de convulsiile bancare.

Marile dezastre produse in lumea finantelor si a bancilor au avut ca factor generator, in principiu, potentialul imens pe care il are acest mediu in obtinerea unui castig material insemnat. Uriasele profituri ce pot fi obtinute prin folosirea cu rea-credinta a sistemului bancar a determinat aparitia unui nou tip de infractor, versat si periculos, care si-a dezvoltat preocuparile ilicite intr-un mediu social caracterizat de urmatorii factori:

- mediul economic insuficient maturizat, marcat de usurinta cu care apar noi agenti economici, noi societati bancare, noi institutii financiare, care ofera perspective promitatoare, de multe ori fiind insotite de o publicitate pe masura. In lipsa unei traditii in domeniu, sistemul devine vulnerabil prin aceea ca eventualii astfel de intrusi, cu scop ilicit, sunt depistati prea tarziu. Intr-o economie sanatoasa, infiintarea unei banci private, cum ar fi Banca Albina, inseamna un potential sporit de dezvoltare. Dar, intr-un mediu economic matur, politica financiara a unei astfel de banci atragea imediat suspiciuni cu privire la seriozitatea ei. Din pacate, mediul economic existent in Romania in perioada anilor 1996-1999 a facut posibila functionarea unei astfel de institutii ce avea ca scop unic imbogatirea rapida, prin orice cai, a unui numar limitat de persoane, altele decat depunatorii.

- mediul judiciar imperfect ofera terenul ideal pentru initierea si finalizarea unor afaceri ilegale, soldate cu pagube imense. Sistemul judiciar este fie lacunar, fie depasit, fiind constant in urma mediului afacerilor, un mediu dinamic, cu legi proprii si motivat material. De cele mai multe ori, sunt speculate lipsurile legislative insa, la fel de periculoasa este si abundenta de acte normative, mereu in schimbare, ce face imposibila desfasurarea unei activitati economice corecte, chiar si atunci cand exista buna-credinta.

- mediul politic este, fara indoiala, factorul ce sta la baza haosului economic. Persoane ce si-au desfasurat activitatea la limita legii sau chiar cu incalcarea ei si care au obtinut profituri uriase, au "cumparat" pozitii politice ce le-au oferit imunitate, dar si o putere sporita. Astfel de politicieni au initiat si au sustinut initiative legislative nesanatoase, au "otravit" mediul economic si au dezvoltat o lume subterana ce le-a intarit pozitia, insa a slabit puterea economica nationala.

- controlul intern si extern total necorespunzator este un alt factor ce incurajeaza si amplifica fraudele din banci si institutii financiare. Lipsa experientei, necunoasterea actelor normative, lipsa motivatiei, puse in sarcina organelor abilitate cu atributii de control au contribuit la formarea unui mediu vulnerabil, in care potentialii infractori se puteau manifesta in voie.

- managementul defectuos al unei unitati bancare poate da nastere unei activitati ilicite, atat din interiorul bancii, cat si din exteriorul acesteia. Dorinta obtinerii unor profituri imense si imediate poate genera decizii manageriale gresite, avand consecinte deosebit de grave. De exemplu, falimentul unor banci din Romania, sau slabirea altora a fost cauzat si de:

- oferirea unor comisioane la operatiunile bancare mult mai mici decat cele de pe piata, care sunt insa si sub nivelul costurilor implicate de efectuare a acelor operatiuni.

oferirea unor dobanzi la depozite sau credite neproportionale cu realitatea economica, cu ignoranta calculelor economice elementare.

extinderea fondului comercial al unitatii bancare prin crearea de noi filiale si sucursale, in numar foarte mare, pentru care insa nu a existat un personal adecvat si nici un numar suficient, imperfectiuni ce au fost speculate de clientii acestor filiale si sucursale, sau chiar de managerii acestora.

Indiferent insa de cauza aparitiei si dezvoltarii criminalitatii economico-financiare, se impune continuarea procesului de tranzitie la o economie de piata, mediu in care aspectele generatoare de infractionalitate sunt compensate de adaptabilitatea sistemului si de mediul concurential sanatos, in care practicile suspecte sunt automat excluse, chiar si fara interventia organelor abilitate cu aplicarea legii.

Legea bancara nr. 58/1998 a avut inca de al adoptare prevederi criticabile, care limitau nejustificat posibilitatea investigarii infractiunilor din domeniul financiar-bancar. Articolul 37 din aceasta lege prevedea ca, in cauzele penele, bancile pot comunica date aflate sub incidenta secretului bancar doar la solicitarea parchetului sau a instantei de judecata, dupa punerea in miscare a actiunii penale.

Legea 78/2000, privind prevenirea si sanctionarea unor acte de coruptie, a creat posibilitatea organelor de cercetare penala de a obtine datele si informatiile necesare justei solutionari a cauzei, pana la momentul punerii in miscare a actiunii penale, insa doar pentru cauzele in care se efectuau cercetari cu privire la faptele de coruptie prevazute in aceasta lege.

Din noiembrie 2003, art.37 din legea bancara prevede in mod expres ca "obligatia de pastrare a secretului profesional nu poate fi opusa autoritatii competente in exercitarea atributiilor sale prevazute de lege", iar art. 37¹ prevede ca "in cauzele penale, la solicitarea scrisa a procurorului sau a instantei judecatoresti ori, dupa caz, a organelor de cercetare penala, cu autorizarea procurorului, bancile vor furniza informatii de natura secretului profesional".

Infractiuni financiar-bancare si metodologia investigarii criminalistice a acestora

A.      Infractiunea de spalare a banilor

I.        Incadrare juridica

Potrivit art. 23 din Legea nr. 656/2002, constituie infractiunea de spalarea banilor urmatoarele fapte:

a)     schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscand ca provin din savarsirea de infractiuni, in scopul ascunderii sau al disimularii originii ilicite a acestor bunuri sau in scopul de a ajuta persoana care a savarsit infractiunea din care provin bunurile sa se sustraga de la urmarire, judecata sau executarea pedepsei;

b)     ascunderea sau disimularea adevaratei naturi a provenientei, a situarii, a circulatiei sau a proprietatii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscand ca bunurile provin din savarsirea de infractiuni;

c)     dobandirea, detinerea sau folosirea de bunuri, cunoscand ca acestea provin din savarsirea de infractiuni.

Asocierea sau initierea unei asocieri, aderarea ori sprijinirea, sub orice forma, a unei astfel de asocieri, in scopul savarsirii infractiunii de spalare a banilor se pedepseste cu inchisoare de la 5 la 15 ani.

Tentativa se pedepseste.

Asadar, infractiunea de spalare a banilor este o infractiune ce se savarseste numai in legatura cu o infractiune premisa, generatoare de "bani murdari", sau mai precis de bunuri provenite dintr-o infractiune.

II.          Autoritatile cu atributii de aplicare a legii

Pentru prevenirea si sanctionarea spalarii banilor, potrivit art. 19 din Legea nr. 656/2002 functioneaza Oficiul National de Prevenire si Combatere a Spalarii Banilor, organ de specialitate cu personalitate juridica, aflat in subordinea Guvernului Romaniei, cu sediul in municipiul Bucuresti.

Obiectul de activitate al acestui organism se realizeaza prin doua modalitati prevazute de lege. Prima modalitate se refera la faptul ca oficiul primeste, analizeaza si prelucreaza informatiile si datele referitoare la activitati de spalare a banilor ce ii sunt transmise de catre persoanele juridice si fizice mentionate in art. 8 din lege. A doua modalitate vizeaza activitatile prin care oficiul sesizeaza autoritatile abilitate de lege sa investigheze si sa cerceteze cazurile in care acesta a stabilit indicii temeinice referitoare la operatiuni de spalare a banilor.

Legea precizeaza faptul ca oficiul sesizeaza Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.

Asadar, autoritatile cu atributii in aplicarea dispozitiilor Legii nr. 656/2002 sunt:

Oficiul National de Prevenire si Combatere a Spalarii Banilor;

Parchetul General de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie;

Parchetele teritoriale si organele specializate ale politiei, carora Parchetul General  de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie le trimite spre investigare si cercetare cazurile privitoare la operatiuni de spalare a banilor.

III.       Schema  spalarii banilor

Din practica judiciara a rezultat ca o schema de spalare a banilor este compusa, in general, din trei etape:

1) PLASAREA este etapa in care sumele de bani obtinute din activitati ilicite sunt puse in circulatie, fiind efectiv plasate in institutii din categoria celor prevazute in art. 8 din lege, respectiv: banci, fonduri de investitii, societati de asigurari, etc. De regula, anterior acestei etape are loc FARAMITAREA fondurilor ilicite, adica impartirea sumei totale in fractii mai mici de 10.000 EURO si apoi plasarea lor propriu-zisa.

2) A doua etapa, SEDIMENTAREA sau stratificarea presupune separarea fondurilor ilegale de sursa lor. Acest lucru se realizeaza prin crearea unor tranzactii financiare sau comerciale total sau partial fictive, prin infiintarea de societati paravan. Cel care efectueaza spalarea de bani intocmeste, de exemplu, documente de export-import fictive, pe baza carora banii se transfera din locul initial de plasare, ca plata pentru servicii sau operatiuni de export fictive, intr-o alta banca.

3) INTEGRAREA, cea de-a treia etapa, presupune legitimizarea fondurilor provenite din savarsirea de infractiuni prin reintroducerea lor in circuitul legal financiar, bancar sau comercial.

Infractiunea de spalare a banilor presupune un complex de activitati, procedee, tehnici si metode dintre cele mai rafinate. Spalarea banilor inchide, practic, cercul infractional, care incepe cu savarsirea uneia sau unora din infractiunile prevazute de lege, continua cu obtinerea produsului financiar (banii murdari) si se finalizeaza prin spalarea acestui produs, prin utilizarea unor procedee, tehnici si scheme mai simple (de exemplu, scoaterea fizica a banilor peste granita) sau mai complexe ( de exemplu prin utilizarea circuitelor financiar-bancare).

IV. Modalitati de investigare a infractiunii de spalare a banilor

Din punct de vedere al particularitatilor, in metodologia investigarii criminalistice a acestor infractiuni, trebuie retinut faptul ca, in practica s-au retinut doua modalitati distincte de abordare, in functie de modul de sesizare:

a) plecand de la produsul unei infractiuni, probata anterior, despre care se presupune ca a suferit un proces de spalare;

b) plecand de la operatiuni suspecte, raportate Oficiului National de Prevenire si Combatere a Spalarii Banilor, caz in care obiectivul cercetarilor devine stabilirea modului in care sumele respective au intrat in sistem.

Din punct de vedere metodologic, probatiunea infractiunii de spalare a banilor se face mult mai usor atunci cand a fost probata infractiunea premisa, din care a rezultat un produs ilicit al infractiunii. In acest caz, cheia cercetarilor o constituie identificarea cat mai exacta a produsului infractiunii, precum si a persoanei asupra caruia se afla. Astfel, intr-o speta in care a fost probata o inselaciune bancara, in care clientul bancii a prezentat ofiterului de credit acte false in sustinerea cererii de credit, urmarirea traseului sumei de bani obtinuta din credit poate stabili existenta infractiunii de spalare de bani.

Astfel, intr-un caz cercetat la Directia Generala de Politie a Municipiului Bucuresti, S.C., in calitate de administrator al unei societati comerciale din Bucuresti, a solicitat unei sucursale a Bancii Comerciale Romane, obtinerea unui credit in valoare de 3 miliarde lei, care a fost garantat cu o fila cec ce a fost emisa de catre o alta societate comerciala. Dupa obtinerea acestui credit, societatea comerciala administrata de S.C. nu a mai rambursat creditul. In urma plangerii penale formulate de catre banca prejudiciata s-a stabilit ca emitentul filei cec era o societate comerciala la care S.C. a fost asociat si administrator mai inainte, iar din declaratia actualului administrator si din alte probe a rezultat ca in realitate S.C. continua sa administreze si aceasta societate comerciala. Stabilindu-se existenta infractiunii de inselaciune in domeniul bancar, care potrivit Legii nr. 21/1999, aplicabila la momentul savarsirii infractiunii faptei, putea constitui premisa a infractiunii de spalare a banilor, s-au extins cercetarile si cu privire la destinatia sumelor provenite din credit. Astfel, a rezultat ca, pentru a altera caracterul ilicit al sumelor respective, S.C. a folosit creditul pentru achitarea de marfuri (lapte si produse din lapte), achizitionate de la trei societati comerciale. La randul lor, aceste trei societati comerciale au virat sumele de bani la o alta societate, care figura ce fiind furnizorul acestora si la care S.C. era asociat. Efectuandu-se cercetari s-a stabilit ca si cele trei societati comerciale erau administrate in fapt de catre S.C., administratorii acestor societati declarand ca erau "angajati" ai lui S.C. si ca atributiile lor se limitau la gestionarea unor puncte de lucru (magazine). Pentru a se stabili destinatia finala a celor 3 miliarde lei obtinuti de S.C. prin inselaciune de la Banca Comerciala Romana s-a dispus efectuarea unor verificari financiar-contabile la societatea catre care a fost virata aceasta suma, ocazie cu care s-a constatat ca intreaga suma a fost platita lui S.C. ca fiind "rambursare creditare asociat", urmare a unei creditari fictive a societatii, ce a avut loc dupa obtinerea imprumutului respectiv.

Asadar, cercetarile in acest caz au vizat urmarirea traseului sumelor obtinute din credit, care au fost virate in transe mai mici, catre societati comerciale ce, aparent, nu aveau legatura cu S.C. Analizand apoi platile efectuate de catre aceste societati comerciale s-a stabilit ca, in mod neobisnuit, in perioada respectiva se facusera plati mari catre un anumit furnizor, asupra carora au fost extinse cercetarile, stabilindu-se legatura acestuia cu S.C. In cauza a fost aplicata o schema clasica de spalare a banilor.

Totusi, principalele dificultati sunt intampinate de catre organele de cercetare in momentul in care, plecand de la o sesizare a Oficiului National de Prevenire si Combatere a Spalarii Banilor, se urmareste stabilirea modului in care sumele respective au intrat in sistemul bancar.

BIBLIOGRAFIE

Florin Sandu - Contrabanda, componenta a crimei organizate, Bucuresti, Editura National, 1997;

Costica Voicu , Alexandru Boroi, Florin Sandu, Ioan Molnar, Mirela Gorunescu, Sorin Corlateanu - Dreptul penal al afacerilor, Editura Master Beck, Bucuresti, 2006;

Costica Voicu - Spalarea banilor murdari, Editura Sylvi;

Phillippe Merle - Droit commercial, Societes commerciales, 3 Edition, Dalloz, Paris;

J. Pradel, E. Corstens - Droit penal european, LGDJ, Paris, 2003.