Terorismul kamikaze, atavism social sau simptom al coliziunii civilizatiilor

Terorismul kamikaze, atavism social sau simptom al coliziunii civilizatiilor

Pe intreg parcursul acestei lucrari am incercat sa prezentam, obiectiv, toate punctele de vedere pertinente cu privire la acest subiect, folosind aproximativ 1500 de trimiteri si citate. De asemenea, am incercat sa prezentam faptele atat cronologic cat si prin prisma paradigmelor general acceptate ale fenomenului terorist contemporan. In aceasta directie am incercat sa integram conceptele de "neoteorism" sau "superterorism" cu cel de terorism suicidar sau terorism kamikaze, astfel incat un sub-fenomen social deja izolat sa poata fi integral intr-o realitate mai larga.

In acest ultim capitol, vom incerca sa ne pronuntam propriul punct de vedere fata de terorismul kamikaze, renuntand la "political corectness", deoarece atitudinea "perfect obiectiva" din punct de vedere al deziderabilitatii politice nu reprezinta, in opinia noastra, adevarul total pe care dorim sa-l transmitem cititorilor. Analiza acestui fenomen nu trebuie sa depinda de pozitia politica adoptata oficial de catre propriul stat sau propria institutie. Din pacate, politizarea analizei fenomenului terorist a facut posibila existenta a sute de definitii ale acestuia si imposibila existenta uneia singure, universal si general acceptata si acceptabila. Din acest motiv, prezenta analiza a fenomenului terorismului suicidar sau a celui kamikaze poate ridica serioase rezerve din punct de vedere politic si chiar diplomatic.

Islamism si jihadism, religie sau ideologie

motivanta a terorismului kamikaze

Pentru inceput, trebuie sa precizam ca termenul "islam" este in majoritatea cazurilor, folosit in sens impropriu.

Etimologic, mare parte din cercetatorii musulmani traduc in franceza "islam" prin "soumission" (supunere), ceea ce nu pare sa fie cel mai corect mod de abordare.

Conform Coranului, islamul este "adevarata religie", indiferent de profetul care a initiat-o sau de epoca initierii. Islamul este "adeziunea la pacea lui Dumnezeu", sinonima, intr-un fel, cu religia revelata, cum a fost cea a lui Noe, Avraam, Moise sau Mohammed. Islamul este, de fapt, ultima dintre religiile monoteiste, mesajul lui Dumnezeu fiind revelat profetului Mahomed de catre Arhanghelul Gavril. Aceasta religie s-a nascut la Mecca, in Arabia, la inceputul secolului al VII-lea d. Ch.

Arabii au elaborat, in timp, o etica foarte exigenta dar si razboinica, obligand barbatul sa-si ocroteasca armele, femeile si memoria stramosilor si, mai ales, sa nu accepte niciodata insulta sau dispretul. Aceasta exagerare a vitejiei, dictata de un zel razboinic, a sacralizat ceea ce este mai drag si ceea ce trebuie ocrotit. Reputatia castigata de pe urma salvgardarii sau renuntarii la acest triplu principiu este "ird-ul, adica pretul onoarei fiecarui musulman.

La mijlocul secolului al XVIII-lea, un teolog numit El-Hahhab a pus bazele unei miscari de renastere a Islamului, bazata pe disciplina religioasa. Noua miscare a servit drept ideologie de lupta a unui seic local, Mohamed Ibn Saud, care a unit triburile din Peninsula Arabica punand bazele Arabiei Saudite si dinastiei cu acelasi nume. Resurectia islamica a adus cu sine si primele derapari de factura terorista, El-Wahhab autorizand masacrele de la Qarbala din anul 1801, in numele luptei pentru puritatea Islamului. Cu toate acestea, primul apostol al fundamentalismului islamic violent a fost un molah itinerant, scriitor si activist politic numit El-Afgani, care a decretat ca nu exista nici o compatibilitate intre Islam - in care cuprindea religia, legea, guvernarea si socialul - si modul de viata de tip european (occidental).

Transformarea fundamentalismului religios in politica de mase a debutat in 1928, cand un activist egiptean, El-Banna, a constituit Fratia Musulmana. Aceasta organizatie politica a deviat spre terorism datorita ideologului Said Qutb. Acesta a trasat linia politica clasica a terorismului fundamentalist islamic, care se angaja in lichidarea tuturor guvernelor musulmane "corupte de ideile occidentale" si inlocuirea lor cu conduceri devotate aplicarii stricte a "shariei". Victima cea mai proeminenta a fundamentalistilor islamici "clasici" a fost presedintele egiptean Anwar El Sadat, asasinat in 1981, dar fundamentalistii au obtinut si succese politice si militare de proportii, cum au fost revolutia islamica din Iran, din 1979, care a condus la instaurarea regimului Ayatolahului Khomeini si ocuparea Kabulului, in 1996, de catre regimul taliban afgan.

Diferenta esentiala dintre fundamentalismul islamic clasic si neoterorismul fundamentalist islamic consta in faptul ca primul era indreptat, in special, impotriva guvernarilor musulmane banuite a fi corupte de civilizatia apuseana, in timp ce neoteroristii islamici isi propun in secolul al XXI-lea, sa distruga "sursele si promotorii coruperii shariei" adica civilizatia apuseana.

Primul centrul ideologic al neoterorismului fundamentalist islamic a aparut la Azhar, in Egipt, unde seicul Omar Abdel Rahman a redactat o disertatie de 2000 de pagini pe tema Jihadului, pe care il socotea apelul la arme pentru distrugerea necredinciosilor. Motivatia acestei pervertiri a Coranului consta in faptul ca, istoric, Islamul a fost impus prin razboi iar in viitor aceasta este singura optiune pentru musulmani.

Unul din apologetii lui Omar Rahman, Abde Salan Farag, a scris o lucrare intitulata "Biblia asasinilor lui Sadat" prin care sugera ca terorismul, prezentat ca Jihad sau "razboi sfant", ar reprezenta unul din fundamentele Coranului, "cel de-al saselea stalp al Coranului", la care s-a renuntat dintr-un sentiment de inferioritate, numai pentru a face pe plac crestinilor occidentali.

Deviind si mai grav de la conceptele Coranului, seicul Abdullah Azzam a fondat o noua scoala islamica, "Jihad-ismul" care punea accent pe martiraj si dezlega pe fideli in comiterea actelor de terorism. Azzam a fost unul din fondatorii organizatiei teroriste palestiniene hamas, a recrutat mujahedini pentru Afganistan, unde a editat o enciclopedie a arabilor martiri din razboiul sovieto-afgan, lucrarea avand titlul, sugestiv, "Iubitii fecioarelor din Paradis". Azzam a fost loctiitorul ideologic al lui Ossama bin Laden si, impreuna cu Abdel Rahman, "teologul orb", au pus la cale primele atentate superteroriste de la World Trade Center, Nairobi, Daar es Salam si din cartierul turistic din Cairo, Khan El Khalili. Deoarece succesul acestor atentate a fost relativ mare, emulii acestora au perseverat si in secolul al XXI-lea atacand, de data aceasta decisiv, turnurile gemene din New York si Pentagonul. 

Definitia literala a jihad-ului este "efort indreptat catre un scop". In traditia islamica, scopul este acela de a raspandi Islamismul in intreaga lume, pe calea fortei militare, la nevoie, si fiecare musulman este dator sa ia parte la aceasta intreprindere. In ultimele decenii, Islamul modern a ajuns sa-si bazeze expansiunea pe forme pasnice de prozelitism, conditiile de a declansa un jihad fiind acum limitate la cazurile de legitima aparare. In Islamul Sia, numai cel de-al doisprezecelea Imam are permisiunea de a conduce un jihad ofensiv, prin urmare aceasta practica fiind suspendata de mult timp. Jihadul Hezbollah-ului este definit ca avand un caracter defensiv: legea islamica dicteaza ca, atunci cand pamanturile au fost confiscate sau ocupate de o forta din afara, musulmanii sunt obligati sa participe la lupta armata pana cand se recupereaza teritoriile. Purtand un jihad, Hezbollah-ul ii elibereaza de asemenea pe ceilalti musulmani de responsabilitatea intrarii in lupta. Fiecare musulman are datoria individuala, fard ayn, de a participa la un jihad, in afara cazului cand o grupare ca Hezbollah-ul isi asuma lupta in numele lor ca pe o indatorire colectiva, fard kefaya.

Din cabinetul sau, aflat in suburbiile de sud ale Beirutului, secretarul general adjunct al Hezbollah-ului, Naiim Qassem, explica termenii jihad-ului:

"Daca natiunea nu este educata conform principiilor de a fi pregatita si dispusa sa lupte sau sa poarte un jihad, atunci nu-si va putea invinge niciodata dusmanii. Nu ne putem baza numai pe faptul de a avea drepturi. Uneori, este nevoie de putere si forta pentru afirmarea acestor drepturi. Din pacate, traim intr-o lume unde se aplica legea junglei - cei mai puternici vor incerca intotdeauna sa-i domine pe cei mai slabi. Ne consideram un popor ale carui drepturi au fost incalcate, asa ca avem nevoie de o forta care sa ne ajute. Ne este imposibil sa renuntam. Pentru noi, jihad-ul e o baza fundamentala. Nu-l folosim ca mijloc de a le impune altora vederile noastre, ci ne consideram in starea de jihad ca sa ne aparam drepturile".

Folosirea "bombelor umane" face parte integranta din jihad. Pentru Hezbollah, nu reprezinta numai un mijloc al razboiului de gherila. Qassem explica faptul ca, atunci cand moare intr-un jihad defensiv, un musulman realizeaza doua obiective importante - datoria religioasa de a purta un razboi sfant, precum si multumirea lui Dumnezeu prin savarsirea sacrificiului suprem. "Suntem convinsi si avem credinta ca momentul mortii fiecarui om se afla in mana lui Dumnezeu si este determinat de Dumnezeu. Credem ca aceste date sunt cunoscute de Dumnezeu si inscrise in catastifele ingerilor". Qassem isi sustine explicatia cu un verset coranic: "Dar daca ceasul mortii lor soseste, nu-l pot nici intarzia, nici grabi".

"Intrucat credem ca momentul mortii noastre este determinat si inscris de Dumnezeu, reiese ca fie ca se ascunde intr-un adapost, fie ca traverseaza strada sau lupta cu dusmanul, omul va muri cand ii soseste ceasul. O data ce am stabilit acest lucru, concluzia este ca atunci cand un razboinic se duce sa lupte intr-un jihad nu consideram ca risca mai mult decat omul de alaturi, nici ca-si apropie momentul mortii. Deci, tot ce face el e sa aleaga modul sau metoda in care va muri, daca oricum este osandit sa moara in acea zi anume. Cine cunoaste Islamul va putea intelege, neindoielnic, ca acel om nu e ucis inainte de a-i fi venit vremea. Prin urmare, consideram martiriul preferinta musulmanului asupra manierei in care va muri".

La fel, atentatorii kamikaze ai Al-Aqsa, organizatie de sorginte sunita, sunt organizati in asa-numite "celule ale martirajului", fiecare avand un lider si doi-trei membri (barbati sau, de curand, femei). Dupa o selectie riguroasa, "martirii" urmeaza mai multe luni de indoctrinare religioasa, in finalul carora primesc titlul de "al hay" ("martir viu"). Pentru fiecare candidat acceptat sunt respinsi sute de voluntari (cei insurati, cei care sunt unicii sustinatori de familie etc). Pana nu demult "martirii" erau exclusiv barbati, de varste cuprinse intre 18 si 32 de ani. Inmultirea unor astfel de operatiuni a determinat insa conducerea Al-Aqsa sa accepte si femei, precum si copii de peste 8 ani.

Atentatele sinucigase constituie, in prezent, strategia predilecta a tuturor gruparilor teroriste islamice, indiferent daca sunt sunite sau siite. Dr. Ramadan Shajah, secretarul general al Jihad-ului Islamic, declara intr-un interviu acordat revistei "Foreign Policy", la sfarsitul anului 2000: "Nu avem nici o alta arma cu care sa ripostam impotriva omorurilor si abuzurilor in afara de martiraj. Este simplu si ne costa doar viata".

Revenind la doctrina jihadista, sacrificiul de sine nu este o infrangere, o pierdere, ci o alegere prin care credinciosul, "liber cum nu a fost niciodata, arzand de dragoste", repurteaza victoria. "Shadid-ul", se arata intr-o brosura editata de fundatia siita Abu Dharr, in cultura si religia noastra, nu este un accident. Alte religii, alte popoare, inteleg martiriul ca pe un deces al eroilor ucisi de dusman. Este vorba de o tragedie si cel care moare primeste astfel numele de martir. Insa pentru noi shadid-ul nu este impus unui credincios de catre dusman. Este o moarte dorita, in deplina cunostinta [.]. Acela care face din moarte un simbol al dragostei, o marturie a adevarului, acela este un martir . El traieste. El este aici, printre noi, in sanul lui Dumnezeu, pentru totdeauna, dar de asemenea peste tot, in sufletele masei de credinciosi. Acela care, dimpotriva, alege dezonorarea pentru a-si salva viata, nu este in fata istoriei decat un respingator mort traitor".

Hezbollah-ul, ca si celelalte organizatii teroriste, nu duce lipsa de propagandisti inteligenti si cu studii care pot justifica folosirea bombelor umane. Hassan, un tanar inginer civil, este un asemenea caz. Nu ar ezita sa plece el insusi intr-o misiune, daca i s-ar oferi ocazia:

"O priviti [sinuciderea] cu o mentalitate apuseana. O considerati barbara si nejustificata. Noi, pe de alta parte, o socotim o alta cale de razboi, dar aflata in armonie cu religia si convingerile noastre. Sa luam, de exemplu, un avion israelian de razboi sau, mai bine, fortele aeriene americane si britanice care au luptat in Razboiul din Golf. Au aruncat tone de bombe asupra tintelor. Scopul misiunii lor si deznodamantul acestor fapte era de a ucide si de a avaria pozitiile inamice, la fel ca in cazul nostru, doar ca pentru noi dusmanul este Israelul. Singura deosebire e aceea ca ei aveau la dispozitie mijloace si arme de inalta tehnicitate si de cea mai buna calitate pentru a-si realiza scopurile. Noi avem doar strictul necesar, insa aceasta nu ne deranjeaza, caci stim ca, daca si cand ni se va cere, ne avem si pe noi insine pentru a ne sacrifica. Ei primesc medalii si titluri pentru faptele de bravura si victoriile lor. Noi, din partea noastra, nu cautam recompense materiale, ci numai pe cele ceresti, din lumea de apoi".

Dar, in realitate, intre atacurile lor si ale noastre nu exista nici o diferenta. Si ei, si noi avem un scop comun - anihilarea inamicului. Restul nu e decat logistica si detalii tehnice. Fie ca atacam cu avionul, fie cu masini-capcana, obiectivul este acelasi. Cine are caderea sa spuna ca ei sunt mai nobili sau mai civilizati numai fiindca folosesc echipamente proprii secolului douazeci? Cine hotaraste ca e mai just, mai corect sau chiar mai acceptabil sa-ti ucizi dusmanul cu avioane, decat cu bombe in masini? "

Analistii fenomenului terorist suicidar islamist au evidentiat un paradox intre preceptele Islamului si atentatele kamikaze. Coranul interzice in mod expres sinuciderea (suretul 2, versetul 195), celui care o comite fiindu-i rezervata damnatia eterna. Pe de alta parte, cei ce-si sacrifica viata pentru Islam sunt celebrati, Islamul continand numeroase referinte istorice cu privire la sacrificiul permis unui erou musulman. Din acest motiv, liderii Hezbollahului, de exemplu, nu pierd nici o ocazie sa afiseze o lunga lista de tineri musulmani care si-au sacrificat viata "in atacuri de martiri" (Al-Amalya al-istishhaadiya), cum este cunoscuta in doctrina islamista. Desi majoritatea clericilor argumenteaza ca in Coran este interzis suicidul, islamistii contracareaza cu exemplul Imamului Hussein care a murit pentru a-si afirma dreptul de a conduce poporul musulman. Sacrificiul lui Hussein este comemorat anual, in luna Muharram, ziua Ashura.

Martiriul lui Hussein a influentat puternic revolutia iraniana a lui Khomeini, care isi instruia adeptii: "luptati prin martiraj fiindca martiriul este esenta istoriei".

De asemenea, Hussein este un simbol siit in Irak si Liban, unde imamul este numit si "Printul Martirilor".

Un alt paradox intre Coran si doctrina islamista se refera la uciderea musulmanilor. Unii musulmani si-au pierdut vietile in atacuri cu bombe umane, insa ei nu au ales aceasta moarte: cand a fost atacat cartierul general al armatei israeliene din Tyr, exploziile au ucis, pe langa israelieni, prizonieri palestinieni si libanezi aflati in cladire. Cand s-au intalnit sa discute dinamitarea celor doua baze F.A.I., radicalii siiti s-au confruntat cu o dilema morala acuta. Sfasiati intre dorinta de a ataca Israelul in centrul sau de operatiuni din Liban si preceptul islamic ce condamna uciderea fratilor musulmani, luptatorii si-au dat seama ca aveau nevoie nu numai de o decizie militara, ci si de un edict religios, fatwa, din partea unui carturar. Edictele sunt folosite de musulmani pe scara larga, in probleme pe care Coranul nu le defineste clar si necesita lamuriri suplimentare.

Cata vreme Coranul abhora si interzice cu strasnicie omorarea musulmanilor de catre alti musulmani, amenintandu-i cu pedepse aspre pe cei ce savarsesc asemenea fapte, Hezbollah-ul isi apara cauza afirmand ca anumite pasaje din Coran lasa loc de interpretare si astfel le ofera luptatorilor o gama a actiunii care se poate justifica din punct de vedere religios. Justificarea Hezbollah-ului este aceea ca "orice actiune care constrange inamicul si ii zadarniceste planurile este permisa de Islam, dar totodata necesita autorizarea de catre un invatat, pentru a se inscrie in legea islamica". Potrivit Hezbollah-ului, carturarii religiosi au dedus ca, daca inamicul foloseste musulmani ca scuturi umane, atunci luptatorii musulmani ii pot ucide pe acestia in efortul de a anihila dusmanul. Desi in incidentele de mai sus prizonierii nu fusesera folositi efectiv ca scuturi umane, invatatii musulmani au decretat ca scopul scuza mijloacele. O asemenea doctrina, insa, nu este permisa decat daca tributul de victime al inamicului depaseste numarul celor musulmane. S-a emis prompt un edict care le permitea fedainilor sa comita atacurile in pofida prezentei prizonierilor musulmani.

De altfel, uciderea musulmanilor nu mai reprezinta o problema pentru jidahisti. Arabia Saudita este lovita sistematic de teroristii islamisti, tintele fiind adesea si sauditi. In Kuweit gruparea terorista Al-Musa'ada Al Jihadia ataca pe reprezentantii oficiali ai statului pentru politica executivului fata de jihadisti si fundamentalisti.

Dupa o perioada de liniste, Egiptul, a redevenit si el o tinta a islamistilor.

Potrivit ultimelor informatii, atentatul de la hotelul Hilton din Taba (07/08.10.2004) a constat in detonarea unei masini-capcana (peste 200 kg de exploziv), intrata in forta in holul hotelului, urmata de o alta explozie in zona piscinei acestuia, produsa de un terorist sinucigas sau de un DEI comandat de la distanta.

Investigatiile efectuate de catre autoritatile de securitate egiptene au condus la evaluarea initiala privind implicarea Iranului, Hezbollah-ului libanez si a celulelor saudite ale Al-Qaeda.

Conform acestor evaluari:

- tipul de explozibil utilizat este produs in Iran, identic cu cel utilizat in anul 1996 la Khobar Towers si in 2003 la Istanbul;

- organizarea atacului a fost realizata de o celula Hezbollah cu baza operativa in Peninsula Sinai, care a pregatit din luna septembrie cele patru autoturisme ascunse in desert pana la momentul preluarii lor de catre atentatorii sinucigasi;

- atentatorii sinucigasi au fost membri ai unei celule saudite Al-Qaeda, sositi cu 1-2 zile inainte de atentat in Sinai direct din Sudan sau din Sudan prin Arabia Saudita.

Cele doua rute utilizate au fost:

- deplasarea cu mijloace auto pana la portul Gardaka de la Marea Rosie, apoi cu feribotul pe ruta Gardaka-Sharm el-Sheik;

- deplasarea cu un iaht particular in portul turistic din Sharm-e-Sheik.

Ulterior, acestia au preluat autoturismele de la membrii operativi ai Hezbollah-ului si s-au deplasat in cele trei zone cunoscute ca fiind frecventate de catre turistii israelieni.

In atentate, au fost inregistrati 28 de morti (din care 14 israelieni si sase egipteni) si 142 israelieni raniti.

Grupul Islamist Mondial (Jama'sa Al-Islamiya Al-Alamiya), organizatie terorista care a revendicat recentul atentat de la Taba) a anuntat ca va executa o serie de atentate-sinucigase in timpul Ramadan-ului, "pentru a razbuna martirii islamisti din Irak si Palestina".

Poate ca Irakul reprezinta, totusi, insa cel mai elocvent exemplu al asaltului islamistilor asupra musulmanilor care indraznesc sa conlucreze cu americanii sau nu sunt suficient de radicali pentru a trece activ la Jihad. O simpla enumerare a atentatelor sinucigase comise impotriva musulmanilor in 2004 in Irak reprezinta un argument in favoarea afirmatiilor noastre.

19.01.2004 - doi americani si 23 de irakieni si-au pierdut viata intr-un atentat sinucigas in fata "Portii Asasinilor", la intrarea in fostul palat prezidential al lui Saddam Hussein, in prezent sediul coalitiei din Bagdad;

30.01.2004 - atentatul cu masina-capcana comis in fata unei sectii de politie din Mosul a provocat moartea a noua persoane si ranirea altor 45, au anuntat surse militare americane. Politia locala a anuntat moartea a trei persoane, dar surse medicale de la spitalul din apropiere au precizat ca atentatul s-a soldat cu cel putin noua morti. Martori oculari au relatat ca, inainte de a exploda, masina-capcana a trecut printr-un baraj de securitate situat in fata sectiei de politie. Atacul a avut loc la o zi dupa ce trei militari irakieni au fost ucisi si un altul a fost grav ranit, la Mosul, in urma unui atac cu arme de foc la un punct de control militar;

11.02.2004 - cel putin 36 de irakieni si-au pierdut viata, iar alti 25 au fost raniti grav, in atentatul sinucigas comis in fata unui centru de recrutare din Bagdad. In masina-capcana se afla o singura persoana, iar oficialii americani apreciaza ca modul de realizare a atacului este similar tehnicii retelei Al-Qaeda. Un oficial american a estimat cantitatea de explozivi din masina la 130-230 de kilograme. Centrul de recrutare al armatei americane se afla foarte aproape de un birou de voluntariat al unui important partid siit, dar si de gara principala a orasului;

12.02.2004 - in orasul irakian al Ramadi, un atentator sinucigas a detonat explozibilul pe care-l avea asupra sa in apropierea locuintei unui lider tribal, apropiat fortelor americane. Explozia a ranit patru garzi de corp;

21.04.2004 - cel putin 68 de persoane, intre care cinci copii, au fost ucisi si alte 99 de persoane, intre care 28 de copii, au fost ranite in atentatele sinucigase produse la Basra, intr-o regiune aflata sub controlul fortelor britanice din cadrul coalitiei din Irak. Exploziile au avut loc aproape simultan la trei posturi de politie din orasul predominant siit si la unul din Zubair, localitate situata la circa 25 km sud de Basra. Un purtator de cuvant al ministerului britanic al apararii a apreciat ca este vorba de atacuri comise de militanti sinucigasi, in timp ce primarul din Basra, Wael Abdul Hafiz a acuzat reteaua terorista Al-Qaeda. Primarul a mentionat ca a fost arestat un individ deghizat in politist, si ca au fost recuperate ramasitele pamantesti ale unuia dintre atacatori. Ministrul de interne irakian, Samir Sumaidy, a constatat similitudini cu atacurile devastatoare de anul acesta de la Karbala si Erbil, dar a apreciat ca este prematur sa se atribuie responsabilitati;

21.02004 - cinci persoane au fost ucise intr-un atentat sinucigas cu automobil-capcana comis in fata locuintei unui inalt functionar al ministerului irakian de interne. Atentatul a fost comis la Baladiat, in partea de sud-est a capitalei, in fata domiciliului generalului Abdel Jabbar Youssef, unul din cei trei adjuncti ai ministrului irakian de interne, Samir al-Sumaydy. "Patru membri ai fortelor de protectie, precum si o femeie si-au pierdut viata in urma exploziei", a precizat capitanul american Brian O'Malley, care a adaugat ca starea sanatatii consilierului Youssef "este stationara". De asemenea, in acest atentat ar fi fost raniti si cativa copii;

28.06.2004 - la sud de Kirkuk un atentator sinucigas a actionat dispozitivul exploziv pe care il avea asupra sa, la sud de Kirkuk, provocand ranirea a doi civili, in apropierea unui punct de control al Garzii nationale. Explozia din punctul de control de la Dakouk, 40 de kilometri sud de Kirkuk, s-a produs in momentul in care fortele de ordine s-au apropiat de kamikaze cu scopul de a-l interpela.

Hezbollah-ul recunoaste ca, la inceputuri, cand organizatia abia se formase, unor tineri li s-a ingaduit sa-si sacrifice viata ca bombe umane, cu toate ca, privind retrospectiv, e posibil sa nu fi avut varsta sau nivelul de maturitate potrivit. Astazi, desi inroleaza luptatori tineri de saptesprezece ani pentru continuarea razboiului de ocupatie cu Israelul, Hezbollah-ul selectioneaza pentru misiunile si atacurile speciale numai barbati dintr-o anumita categorie de varsta, maturitate si intelegere.

Copiii sunt instruiti despre meritele sacrificiului de sine incepand de la o varsta frageda, cu toate ca Hezbollah-ul recunoaste ca filosofia martirajului le poate depasi puterea de intelegere. Studiile religioase islamice, obligatorii in programa analitica a tuturor scolilor Hezbollah, incep sa le prezinte copiilor preceptul, invatandu-i ca moartea in batalie se rasplateste cu paradisul. Al-Manar postul de televiziune al Hezbollah-ului care acopera majoritatea regiunilor din Liban, este dominat de emisiuni religioase. Sunt difuzate imagini si nume ale martirilor, insotite de versete din Coran care glorifica moartea de acest fel: "Prin urmare, fie ca acelora ce lupta pe calea lui Allah, care vand viata acestei lumi pentru cea de apoi, si oricui lupta pe calea lui Allah, fie ca e ucis sau invingator, sa li se acorde o mareata rasplata" (Surat al-Nisa, 74. Coranul). Scopul e simplu: indoctrinarea mintilor tinere si batrane cu ideea ca cei ce cauta martiriul vor fi rasplatiti cu mai multe placeri decat se pot gasi vreodata in rastimpul acestei vieti pamantesti.

Aceasta politica de indoctrinare este valabila in intreaga lume musulmana.

Autorul acestor randuri a vazut personal filme de desene animate, destinate copiilor palestinieni de 4-5 ani in care se facea apologia Intifadei, era glorificata "piatra aruncata spre agresor"; eroii desenelor erau copiii palestinieni care ucideau evrei sau "mureau glorios" ucisi de acestia. De asemenea, am vizionat casete cu inregistrari de la serbarile scolare palestiniene. Toate cantecele si poeziile se refereau, obsesiv, la moartea glorioasa, la martiriu, la razboiul sfant. Copii de varsta prescolara apareau deghizati in "oameni-bomba" si jurau razbunare in aplauzele parintilor si profesorilor. Toate aceste emisiuni si festivitati sunt absolut oficiale, iar media araba le disemineaza cu obstinatie.

Adultii sunt bombardati cu melodii populare cu aceeasi tema, autoritatilor politice aduc multumiri martirilor kamikaze, iar aceste lucruri se intampla peste tot in lumea islamica si, in special, in cea araba, indiferent de pozitia "oficiala" a guvernelor statelor respective, unele dintre ele aliate "de jure" cu puterile occidentale.

Desi atentatele teroriste, inclusiv cele kamikaze, sunt condamnate in surdina, o parte infricosatoare a opiniei publice islamice le aproba tacit, iar sondajele de opinie realizate in tari "moderate" ca Iordania sau Egipt demonstreaza simpatia pentru shadizi. Ura afisata fata de America si fata de lumea occidentala a aparut evidenta dupa 11 septembrie 2001, cand televiziunile din intreaga lume au transmis imagini la fel de ingrozitoare ca cele de la locul atentatului. Sute de mii de musulmani bucurandu-se pe strazi, purtand afise cu Ossama bin Laden, copii care jurau sa urmeze "calea deschisa de Al-Qaeda", femei care tipau "moarte cruciatilor", desi crestinii din Washington si New York fusesera victime ale barbariei suicidare a comandourilor kamikaze ale Al-Qaeda si nu agresori ai musulmanilor. Aceasta stare de fapt rezida si din propaganda panislamista promovata cu agresivitate atat in tarile musulmane, cat si in cele crestine in care se gaseste o emigratie semnificativa musulmana.

"Radacinile" propagandei islamiste se afla in doua concepte de baza ale Islamului:

religia si politica sunt una si aceeasi; ele nu pot fi concepute separat;

toti musulmanii apartin Oumma - comunitate politico-religioasa, culturala si juridica, universala si atemporala. Aceasta forma de organizare isi pastreaza specificul de comunitate distincta, cuprinzand notiunile de stat si de natiune in acelasi timp. De aceea, doar cetatenia poate fi determinata de granite geografice.

Un exemplu concludent il reprezinta Abou Hamza, imamul moscheei Finsbury Park, din Londra, cercetat in prezent pentru presupusa legatura cu activitati teroriste (laborator de preparare a ricinei). Fiind intrebat daca se considera cetatean britanic, Abou Hamza a raspuns ca aceasta este o identitate superficiala de care se foloseste, prin drepturile pe care i le confera, cetatenia reala fiind cea islamica.

El se opune integrarii musulmanilor in societatile occidentale in care acestia traiesc, pentru ca acest lucru nu este permis de catre Islam. "Multumita lui Allah, vom transforma Occidentul in Dar al-Islam, cu sau fara o invazie. Daca un stat islamic va incepe atacul asupra Occidentului, noi vom fi armata si soldatii sai din interior. Daca acest lucru nu se va produce, vom apela la mijloacele unei invazii ideologice, fara morti sau razboi. Fie vom predica Islamul si ei il vor accepta, fie vom trai printre ei si vor sfarsi prin a fi influentati".

Toate referirile si citatele de mai sus ne duc la concluzia ca terorismul kamikaze contemporan reprezinta tactica actionala predilecta a organizatiilor fundamentaliste islamice. Prin extensie, putem afirma ca Islamismul si, in special Jihad-ismul reprezinta o doctrina ideologica ce militeaza pentru cucerirea intregii planete si pentru instaurarea unui regim teocratic islamist. Orice regim politic, orice entitate statala, orice religie sau ideologie care se opune generalizarii "Califatului Mondial" devine automat tinta a superterorismului islamic si, potential, tinta unui atac kamikaze.

2. Strategia terorii kamikaze

si profesionistii ei

Ideea comiterii de atentate kamikaze din cauza disperarii, a frustrarii sau a materializarii altor forme de manifestare a terorismului spasm pierde tot mai mult teren in favoarea tezei unei premeditari lucide, rationale, reci, profesioniste.

Un exemplu elocvent il constituie timing-ul campaniilor de atentate kamikaze care au debutat in Israel, in 1992. In acel an, statul evreu tocmai semnase la Oslo un tratat care prevedea aparitia unui stat palestinian separat, cu teritorii proprii, granite etc. Acordul de pace era acceptat de palestinienii moderati iar lumea civilizata considera ca "pacea era castigata" in favoarea tuturor. In fapt, rezolvarea situatiei palestiniene era exact opusul dorintelor islamistilor arabi. Ideea unui stat democratic si secular palestinian acceptat de Israel, ideea acceptarii existentei statului evreu si a instaurarii pacii in zona contrazicea fundamental ideea revolutiei islamice de tip khomeinist care propovaduia instaurarea "Shariei" ca lege fundamentala si jihadul ca mod de viata a arabilor palestinieni.

Planificatorii Intifadei au luat decizia strategica de a demara campania de atentate teroriste kamikaze.

Daca vom consulta statistica terorii, vom observa ca intre anii 1998 si 2001 nu au existat atacuri kamikaze in Israel. In momentul in care presedintele Clinton a incurajat reuniunea dintre Yasser Arafat si primul ministru Ehud Barak, la Camp David, situatia s-a schimbat. Desi oferta de pace era foarte generoasa pentru palestinieni, situatia de securitate s-a deteriorat rapid, reincepand atacurile sinucigase in tot arealul palestinian.

Studierea acestor campanii teroriste duce la o singura concluzie: atacurile kamikaze pot fi declansate si oprite la ordin de manipulatorii din spatele cortinei. De asemenea, actorii Intifadei stiu ca o atmosfera de conflict permanent face posibila recrutarea mult mai usoara a "mainii de lucru" adica a voluntarilor pentru atentate sinucigase. Din pacate, racolarea de "voluntari" a devenit o adevarata industrie.

Evolutia atentatelor sinucigase scoate in relief faptul ca acestea au devenit un adevarat "gen de arma", unele organizatii teroriste constituind chiar grupuri de atentatori sinucigasi.

La 04.02.2003, reteaua terorista Al-Qaeda a anuntat formarea unei brigazi de femei care se pregatesc sa lanseze o campanie de atacuri sinucigase.

Exista unele informatii care atesta faptul ca liderul militar cecen Samil Basaev a format un grup de 36 de femei kamikaze, in vederea comiterii de acte teroriste in Cecenia.

Potrivit autoritatilor indoneziene, gruparea terorista "Jamaah Islamyah", acuzata de atentatele din Bali (octombrie 2002, soldat cu 202 morti) si Jakarta (008.2003, soldat cu 11 morti si 150 de raniti), a creat o unitate speciala de kamikaze, experti in materiale explozive. Aceasta unitate numita "Laskar Khos" este compusa din 10 pana la 15 luptatori sinucigasi.

Cu putin timp inainte de a fi asasinat la data de 20.01.2004, liderul spiritual al organizatiei teroriste Hamas, seicul Ahmed Yassin, a declarat ca "era femeilor sinucigase a inceput".

Actiunea SUA impotriva Irakului a fost considerata de catre numeroase grupari teroriste musulmane (Hamas, Al-Qaeda, Jihad-ul Islamic, Hezbollah, Ansar al-Islam etc.) drept "o invazie" si, in consecinta, imediat dupa inlaturarea regimului lui Saddam, acestea au inceput recrutarea de "martiri ai lui Allah" in vederea executarii de atentate sinucigase impotriva fortelor Coalitiei.

Astfel, la 30.03.2003, reprezentantul libanez al gruparii teroriste Jihadul Islamic, Abu Imad al-Rifai, a anuntat ca "membrii Jihadul Islamic vor merge la Bagdad si in alte orase pentru a executa atentate sinucigase".

Conform unor informatii, inainte de atacarea Irakului, regimul de la Bagdad a organizat in apropierea orasului Al-Khalis (65 km NE de Bagdad) o tabara de instructie pentru voluntari arabi care doresc sa lanseze atacuri sinucigase impotriva fortelor americane si aliate, daca acestea ar fi invadat Irakul.

In mod traditional, in Afganistan, luptatorii talibani nu executa atacuri sinucigase, folosind pentru acestea luptatori din Cecenia, Pakistan, Arabia Saudita, Siria, Liban, etc. Se considera ca HIG asigura locuinte sigure pentru planificatorii talibani, in timp ce reprezentantii Al-Qaeda conving luptatorii straini. Principalele motivatii pentru atacatorii sinucigasi sunt cele de natura religios fanatica dar si cele materiale. Astfel, potrivit unor date, un grup de aproximativ 200 de talibani localizati in districtul Day Chupan (provincia Zabol) au planificat sa execute atacuri asupra militarilor afgani si a personalului SUA.

Luptatorilor talibani li s-au promis urmatoarele recompense:

- pentru uciderea unui militar afgan - aproximativ 700 de dolari;

- pentru uciderea unui ofiter afgan - 7000 de dolari;

- pentru uciderea unui american - 17.400 de dolari;

- pentru lansarea unui proiectil reactiv asupra instalatiilor afgane sau americane - 700 de dolari.

Se apreciaza ca sprijinul financiar al operatiunii este asigurat de lideri religiosi extremisti din Iran, Arabia Saudita si Pakistan.

In Irak, grupul terorist Jund Allah cuprinde 300 membri si este structurat pe trei companii, fiecare a cate 100 luptatori. Grupul desfasoara actiuni impotriva FMN si contractorilor acestora in Bagdad si Fallujah, insa desfasoara noi actiuni infractionale pe intreg teritoriul Irakului, pentru propria sustinere financiara.

Pentru recrutarea sinucigasilor, Jund Allah plateste familiilor acestora 10.000 de dolari. Pentru sponsorizarea propriilor actiuni grupul foloseste urmatoarele surse:

- bani furati, la caderea regimului, din sediile partidului Baas;

- stipendii oferite de serviciul de informatii iranian;

- rascumparari obtinute in urma unor rapiri;

- contrabanda cu titei spre Iran, folosind rute nordice.

Liderul grupului a infiintat in Bagdad o organizatie umanitara sub numele de Al Khalij Al Kharia, ca acoperire a actiunilor criminale.

Nu in ultimul rand, trebuie amintita "Armata Mahdi", principala formatiune anticoalitie din Irak. Consilierii iranieni ai organizatiei au infiintat o "Companie a Martirilor" (Isteshurfadeen Company). Grupuri de cate 10-12 voluntari, executa stagii de pregatire de 15 zile, in vederea "calificarii" in executarea de atentate sinucigase. Centrul de pregatire a luptatorilor kamikaze se gaseste la moscheea Imam Ali din localitatea Thawra.

Ideea scolarizarii atentatorilor kamikaze poate parea stranie la prima vedere dar existenta scolilor de teroristi sinucigasi poate fi probata.

Personal, autorul acestor randuri a vizionat un film de "invatamant" produs de Hezbollah in Liban, destinat cursantilor Hamas din teritoriile ocupate.

In film sunt prezentate experimente cu manechine plasate in autobuze, in multimi de oameni, la diferite distante si pozitii fata de tinte, cu scopul de a determina gradul de letalitate a exploziilor provocate de un kamikaze functie de natura explozibilului folosit sau a circumstantelor in care se produce deflagratia.

Explicatiile si solutiile propuse de film erau seci, rezervate si profesioniste, extrem de didactice si lipsite de orice patima sau fanatism.

Acest film nu reprezinta o dovada singulara a "taberelor mortii".

O descriere terifianta a antrenamentelor la care erau supusi teroristii sinucigasi in taberele de instruire ale Jihadului Islamic palestinian din Liban este facuta de R. Jaquard. In lucrarea "In numele lui Ossama bin Laden, potrivit autorului, la fiecare sesiune de pregatire instructorii sacrificau voluntar un stagiar care, avand corpul incins cu o centura de explozibil, se zdrobea de un zid la volanul unei masini condusa cu 50 km/ora.

Pentru ca am mai pomenit de astfel de "scoli", Iranul deruleaza un program de pregatire a unor luptatori sinucigasi, al caror numar este apreciat ca se ridica la 10.000.

Cei care au acceptat, sub semnatura, sa devina atacatori sinucigasi, au fost selectionati din randul tinerilor studenti musulmani.

Sunt vizate tinte dispuse in Cecenia, Irak, Israel si in state europene, apreciindu-se ca in aceste tari exista celule iraniene care pot asigura sprijinul logistic.

Aceasta actiune poate fi considerata o noua forma de sprijin pe care Iranul il poate acorda unor organizatii teroriste, printre care si Al-Qaeda.

In acest context, Iranul isi intensifica "razboiul psihologic" si foloseste toate mijloacele specifice acestuia, de la desfasurarea de aplicatii de mare amploare, antrenarea membrilor gruparii Al-Sadr si a altor grupari teroriste si finantarea acestora, pana la sfidarea organismelor internationale, ca urmare a presiunilor pe care Occidentul le face pentru oprirea programului sau de realizare a armamentelor nucleare. Alti aproximativ 3.000 de voluntari irakieni s-au inscris in Comitetul de Comemorare a Martirilor (CCM), din cadrul Miscarii Islamice Globale, din Iran.

Acest comitet a fost infiintat de catre Corpul Gardienilor Revolutionari Islamici pentru participarea la actiuni sinucigase in Irak.

Voluntarii au urmat o pregatire specifica in Iran in vederea executarii de atacuri sinucigase. Datorita "succesului de piata" inregistrat de scolile de instructie kamikaze, serviciile de informatii iraniene sunt pe cale sa definitiveze un centru international de pregatire a teroristilor sinucigasi, intitulat "Mujahedinii renasterii islamice mondiale". Cursantii urmeaza sa actioneze in Irak, Israel, Egipt si Liban.

3. Ce ne asteapta

In subcapitolul precedent am prezentat, pe larg, locatiile bazelor de instructie si antrenament a teroristilor kamikaze.

La prima vedere, un cititor neavizat poate considera ca terorismul kamikaze reprezinta o problema a Orientului Apropiat, Asiei si poate a Africii. Nimic mai fals. Toate informatiile operative, culese din mediile de interes, demonstreaza ca Europa reprezinta atat viitoarea tinta a campaniilor kamikaze, cat si matricea de emergenta a viitorilor actori ai fenomenului terorist suicidar. Astfel, conform unor informatii, o moschee situata langa podul Cobanja din Sarajevo, serveste ca centru de recrutare a voluntarilor islamici pentru Cecenia si Irak. Acestia sunt antrenati intr-un sat de munte de langa Zenica.

Potrivit acelorasi surse, in ultimii patru ani aproximativ 1.170 de voluntari au ajuns in Cecenia si Irak prin Zenica. Dintre acestia, un numar relativ mic provin din BH, in timp ce restul sunt recrutati din Germania, Spania, Austria, Italia si Marea Britanie. Marea majoritate a islamistilor sosesc in Zenica din Ancona (Italia) prin Split (Croatia), folosind documente legale, iar cei care ar putea avea probleme cu autoritatile pentru infractiuni comise anterior pe teritoriul BH, intra ilegal, prin punctul de trecere a frontierei de langa Neum.

De asemenea, Europa a devenit deja un loc propice de recrutare a islamistilor, datorita milioanelor de emigranti musulmani stabiliti pe vechiul continent.

Scriitorul de origine egipteana Bat Yeour se refera, deja, la "Euroarabia", un continent cvasi-musulman, ostil Americii si Israelului.

Parisul a devenit un mare centru islamic magrebian, Londra este adesea denumita "Londonistan", si se pare ca primul atentat kamikaze produs in noiembrie 2004 a lovit deja Marea Britanie, un tren de pasageri fiind deraiat de un automobil-capcana.

Experienta Spaniei ne-a demonstrat ce poate insemna existenta unei "coloane a cincea islamice", infinit mai ucigatoare decat ETA basca.

In rasaritul Europei, Al-Qaeda are, probabil, baze in Bosnia, Kosovo si Albania. Rusia si-a manifestat dorinta de a deveni tara membra a Uniunii Statelor Islamice in speranta domolirii ardorii jihad-iste din Caucaz. In ceea ce priveste atentatele kamikaze, Federatia Rusa poate face concurenta Israelului, atat in victime, cat si in numar de atentate.

Fortele de securitate din tarile vest-europene se confrunta cu optiunile contradictorii de tipul "mai multa securitate sau mai multa libertate", iar cele din rasaritul continentului cu proceduri greoaie, coruptie, ineficienta si lipsa de profesionalism. Si intr-o parte si in alta a continentului, vulnerabilitatea este mare iar amenintarile devin tot mai bine conturate, terorismul kamikaze devenind o potentiala problema pentru euro-securitatea pe cale sa se nasca. Parafrazandu-l pe Trotki, incheiem cu celebra sa butada "nu este suficient sa nu fii interesat de terorism deoarece, in mod sigur, el este interesat de tine!", iar acest avertisment ne priveste pe toti.