Degazarea metalelor si aliajelor neferoase

Degazarea metalelor si aliajelor neferoase

Degazarea aliajelor neferoase se reduce de fapt la indepartarea hidrogenului din solutie, deoarece, asa cum s-a aratat, acesta reprezinta 9098 % din intreaga cantitate de gaze dizolvate.

Aprecierea calitativa a gradului de saturatie in hidrogen a unei topituri se poate efectua cu ajutorul unor probe tehnologice, prezentate in figura 15.

Fig.15. Aspectul probelor tehnologice in functie de continutul de gaze:

a.) continut mare de gaze;

b.) continut mediu;

c.) continut acceptabil.

Suprafetele convexa si neteda sunt caracteristice unor continutui ridicate (inacceptabile) de gaze, iar suprafata concava este caracteristica unor continuturi scazute (acceptabile) de gaze.

Cand proba tehnologica sau rezultatele unor masuratori cantitative arata prezenta gazelor, se impune efectuarea operatiei de degazare. Este de mentionat ca aceasta operatie poate fi de cateva ori mai costisitoare decat masurile profilactice si cele de organizare severa a controlului procesului de elaborare in vederea obtinerii unui continut redus de gaze.

Metodele de indepartare a gazelor din metalele si aliajele neferoase lichide (metodele de degazare) se impart in doua mari grupe:

- metode fizice: - suflarea gazelor inerte si a gazelor active;

- tratarea cu fluxuri (tratarea cu substante volatile;

- mentinerea in atmosfera de gaze inerte sau vid;

- tratarea cu ultrasunete (prin vibrare);

- prin pendularea temperaturii in jurul temperaturii lichidus;

- pe cale electrolitica;

- prin fierbere;

- pe cale naturala;

- metode chimice: - cu substante active;

- prin oxidare.