Etapele procesului de selectie a materialelor

Etapele procesului de selectie a materialelor

Independent de cazul particular, selectia materialelor se compune dintr-o serie de etape care sunt sistematizate in figura 1.4.

In prima etapa, de analiza a tematicii se stabilesc toate proprietatile materialelor ca rezultat al cerintelor functionale si de utilizare, care sunt sistematizate in notiunea de proprietati tehnice de utilizare. Procedeele posibile de prelucrare conditioneaza cerinte corespunzatoare relativ la proprietatile materialelor, denumite in ansamblu proprietati tehnice de prelucrare; ele pot fi complementare sau in contradictie cu proprietatile tehnice de utilizare impuse. Proprietatile rezultate din conditiile de utilizare si de prelucrare caracterizeaza spectrul de proprietati ale materialului cautat. In etapa a doua a selectiei, din totalul materialelor existente trebuie ales doar acela ale carui proprietati indeplinesc profilul cerintelor deduse in prima faza. Pentru aceasta, informatiile referitoare la materialele existente si la proprietatile acestora trebuie sa fie accesibile intr-o forma adecvata. Asemenea informatii sunt sistematizate in foi de date ale materialelor, in tabele, carti, etc. Multitudinea de materiale si profilele complexe ale proprietatilor necesita stocarea lor in banci de date.

Cu ajutorul unor procedee adecvate de selectie care contin criterii tehnice si economice se va alege materialul cel mai potrivit care raspunde in totalitate sau intr-o masura acceptabila cerintelor impuse.

Pentru aprecierea cantitativa a selectiei materialelor cu ajutorul unor criterii tehnice se folosesc notiunile de sistem al caror continut este aratat in figurile 1.5 si 1.6:

proprietati ale piesei sau sculei = indeplinirea functiilor tehnice ale acesteia;

comportarea piesei sau sculei = indeplinirea functiilor tehnice ale acesteia pe durata utilizarii.

De asemenea, criteriile economice constituite ca notiuni de sistem sunt:

costul piesei sau sculei = suma costurilor de dezvoltare, de material si de prelucrare (fig. 1.7) si economicitatea in care sunt cuprinse costul produsului respectiv si cheltuielile legate de utilizare (fig. 1.8).

Compromisul care conduce la optimizare poate fi conditionat tehnic si/sau economic. O optimizare tehnica devine necesara daca matricea cerintelor este contradictorie: de exemplu, daca se necesita un material care in acelasi timp sa fie tenace dar si foarte dur.

Motivele economice pentru o optimizare (indeplinirea partiala a conditiilor) sunt conditionate direct de material, daca cel selectat care indeplineste conditiile tehnice este prea scump, sau indirect daca un material care indeplineste conditiile tehnice si de utilizare determina un cost inadmisibil de mare de fabricatie.

Daca procesul de selectie nu conduce la un rezultat pozitiv, pentru situatii justificate se va initia activitatea de dezvoltare fie a unui material nou, fie a unui alt procedeu de fabricatie.

Sistemul de baza al selectiei materialului prezentat in figura 1.4 trebuie in continuare perfectionat avandu-se in vedere modul de punere a problemei si anume:

selectia materialului la realizarea unor produse noi;

schimbarea materialului la produse aflate deja in executie.