Proprietatile aluminilui

Proprietatile aluminilui

Aluminiul reduce majoritatea oxizilor metalici, se combina energic cu halogenii, iar la temperatura inalta se combina cu sulful, azotul, carbonul si fosforul. In intervalul de temperatura 0100 C, apa nu ataca aluminiul, are loc numai cresterea grosimii stratului de oxid. Deasupra stratului natural de alumina anhidra se formeaza un strat de AlOHO cristalizat (boehmit).

Aluminiul protejat de stratul de alumina este putin atacat de acidul azotic, dar se dizolva cu usurinta in acid clorhidric la fel ca si in baze. Acidul clorhidric este dizolvantul normal al aluminiului: aluminiul de puritatea 99,5 % se dizolva rapid cu degajare de caldura si hidrogen.

Actiunea acidului sulfuric asupra aluminiului este mai putin violenta decat a acidului clorhidric, fiind direct proportional cu concentratiile solutiilor si cu cresterea gradului de impurificare a aluminiului.

Aluminiul este foarte putin corodat in solutii de acid azotic diluate. Procesul se intensifica odata cu cresterea concentratiei atingand valoarea maxima pentru solutia de 310 g / l HNO, ca in continuare viteza procesului sa scada devenind zero in cazul acidului fumans (98 % HNO). Avand in vedere aceasta comportare s-a ajuns la concluzia ca aluminiul poate sa fie utilizat pentru confectionarea cisternelor de transport al acidului azotic.

Marea majoritate a bazelor corodeaza puternic aluminiul. In cazul hidroxidului de sodiu, viteza maxima de coroziune corespunde pentru solutiile cu concentratie de 50 g / l NaOH.

Acizii organici practic nu corodeaza aluminiul exceptand acidul formic, fapt ce determina larga utilizare a acestuia in industria alimentara.

O imagine, cu caracter general, asupra influentei elementelor insotitoare (impuritati metalice, elemente de aliere, adaosuri de modificare) asupra proprietatilor aluminiului (rezistenta la rupere, alungire) ne ofera diagrama din figura 1.

Fig. 1 Variatia caracteristicilor mecanice in sistemele binare aluminiu-element insotitor, in functie de solubilitatea maxima a acestuia in aluminiu.

Asa cum se observa, rezistenta la rupere a aliajelor pe baza de aluminiu creste odata cu solubilitatea limita a elementului de aliere in aluminiu. Aceste elemente de aliere determina durificarea solutiei solide pe baza de aluminiu cand concentratia lor depaseste valoarea de 0,01 % atomice.