Simplitatea lucrurilor complicate - Referate profesionale unice

Acasa » afaceri » agricultura
BOLILE GRAULUI

BOLILE GRAULUI

BOLILE GRAULUI

Viroze

1. Mozaicul dungat al graului - Wheat streak mosaic virus

Boala a fost descrisa in 1937 in S.U.A. si Canada, fiind cunoscuta acum pe grau, raigras italian si porumb. In Romania a fost identificata de I. Pop in anii 1961, 1962 si desi are tendinte de extindere, pagubele inregistrate sunt reduse fata de cele pe care le produce boala pe continentul nord american.

Simptome. La scurt timp de la rasarire, pe graul de toamna apar striuri sau dungi de culoare verde-deschis sau galbui, care sunt paralele cu nervurile frunzelor. Cu cat boala este intr-un stadiu mai avansat, cu atat suprafete mai mari de limb au culoarea galben-aurie, ramanand doar striuri verzi pe acest fond galben (fig.1). In timpul iernii, simptomele dispar, pentru a reaparea in primavara. Plantele atacate in toamna au o crestere redusa, talia lor fiind mai mica (reducere 28 %), in timp ce la plantele infectate in primavara reducerea taliei este doar de 22 %.

Plantele bolnave au tufa rasfirata, cu spice mici, sterile, pierderile de productie fiind de 50-80 % iar faina rezultata din cariopsele virozate este de slaba calitate.

Orzul infectat de acest virus, manifesta striuri verzi-deschis pe frunzele tinere si dungi galbene pe frunzele bazale insa, diminuarea taliei este mai putin accentuata.

Porumbul este sensibil la acest virus, la unii hibrizi simptomele fiind sub forma unor leziuni clorotice, mozaic sau clorozari ale varfului frunzelor.

Plante gazda. Virusul infecteaza: graul, porumbul, orzul, secara, ovazul, Lolium multiflorum, Aegilops sp., Antoxanthum odoratum, Bromus sp. si unele leguminoase.

Agentul patogen - Wheat streak mosaic virus - are particule filamentoase, rigid-flexibile, de 700 x 15 nm, cu o molecula de ARN monocatenar, cu greutate moleculara de 2,8 x 10⁶. In frunzele de grau, temperatura de inactivare a virusului este de 54^oC iar rezistenta in suc este de minim 4 zile la 20^oC si 30 zile la 2^oC.

Epidemiologie. Virusul se transmite prin vectorii Aceria tulipae, A. tosichella si A. tritici care pot achizitiona virusul numai in stadiul de nimfe dar, nu-l pot transmite de la adulti la oua.

In cursul vegetatiei virusul poate fi adus pe grau de pe porumb, care poate fi gazda pentru inmultirea virusului si vectorilor si de pe raigras, in care virusul persista in timpul iernii.

Prevenire si combatere. Se recomanda evitarea intarzierii semanatului graului care ar duce la coincidenta intre fenofaza de sensibilitate a graului cu raspandirea maxima a vectorilor si distrugerea plantelor gazda, spontane, rezervoare de virusuri. Asolamentele sau rotatiile recomandate trebuie sa fie alcatuite fara culturi ale plantelor gazda ce ar putea fi infectate de acelasi agent patogen. Distrugerea samulastrei este o masura obligatorie, in vederea intreruperii ciclului de transmitere al vectorilor infectiosi. In zonele unde exista acesti vectori ai virusului se vor cultiva soiuri sau hibrizi grau x pir care s-au dovedit a fi rezistenti.

2. Mozaicul striat european al graului

European wheat striate mosaic virus

Virusul a fost descris de cercetatorii J.T. Slykhuis si M. Watson iar acum este cunoscut in toate tarile europene si dupa cum afirma I. Pop poate fi prezent si la noi in tara.

Simptome. Pe fata inferioara a frunzelor tinere de grau apar si pe fata superioara. Dupa ce frunzele au fost aproape in intregime clorozate, apar si zone necrotice, albicioase sau brune, inainte de uscarea frunzelor. Plantele bolnave sunt puternic infratite, cu tulpini mai scurte, cu spice partial sterile ce contin cariopse incomplet formate. La ovaz agentul patogen produce striuri sau dungi clorotice pe teaca frunzelor care in cazul infectiilor puternice se inrosesc.

Plante gazda. Virusul infecteaza: graul, ovazul, orzul, raigrasul, Phleum pratense si Bromus mollis.

Agentul patogen - European wheat striate mosaic virus, face parte din grupa Rhabdovirus, este alungit, cu marginile paralele si capetele rotunjite.

Epidemiologie. Virusul este raspandit in natura prin intermediul cicadei Javeselle pellucida care, dupa ce achizitioneaza virusul ramane infectioasa toata viata, virusul fiind transmis apoi si la oua. Sursele de infectie permanenta raman gramineele perene.

Prevenire si combatere. Inmultirea cicadelor fiind legata de prezenta plantelor de ovaz, pentru prevenirea aparitiei bolii se recomanda distrugerea samulastrei de grau si ovaz si asolamente fara ovaz.

Piticirea graului - Wheat dwarf virus.

Boala cunoscuta sub numele de piticirea graului a fost identificata in tarile Europei centrale (1960-1966) si din 1965 s-a constatat prezenta ei in Krasnodar, unde a compromis culturi intensive de grau, orz, ovaz si secara.

Simptome. Pe frunzele plantelor virotice apar pete neregulate ca forma si de culoare verde-deschis, galben murdar sau bruna-deschis, care pot conflua si acoperi suprafete mari de limb. Ingalbenirea frunzelor se face de la varf spre baza si de la margini spre nervura principala. Plantele atacate raman pitice, cu spice sterile sau chiar cu spice care nu ies din burduf .

Plante gazda. Virusul poate infecta graul, ovazul, orzul, secara si raigrasul.

Agentul patogen - Wheat dwarf virus, este un virus care persista in plantele perene si se transmite prin cicade.

Epidemiologie. Virusul nu poate fi transmis prin inoculare de suc, vehicularea lui fiind facuta de cicadele Psamotettis striatus, P. alienus si Nesoclutha obscura. Dupa o hranire de 1-4 zile pe plante virotice, cicadele achizitioneaza virusul, raman infectioase toate viata dar, virusul nu se transmite la oua.

Prevenire si combatere. Intrucat distrugerea vectorilor este dificila, se recomanda respectarea epocii optime de semanat, caci cele mai mari pagube s-au semnalat la graul semanat inaintea epocii optime cand densitatea cicadelor era mare.

Micoplasmoze

Ingalbenirea, piticirea si aspermia graului - Mycoplasma.

Boala este semnalata inca din 1966 de E. Radulescu si E. Docea in Transilvania, apoi a fost observata si in Moldova, Banat si Dobrogea.

Simptome. Pe frunze apar dungi galbene, paralele cu nervurile, insotite de gofrari ale zonelor dintre nervuri. Ingalbenirea frunzelor are loc de la varf spre baza si se continua pana la uscarea acestora. Frunzele plantelor atacate sunt mai late, mai groase, cu luciu caracteristic si o culoare galben-rosiatica datorita acumularii de antocian in celule. Cand plantele au fost atacate devreme, ele raman mici si formeaza spice cu un numar redus de cariopse.

Agentul patogen - Mycoplasma, are particule sferice sau ovale, cu diametrul cuprins intre 100-300 nm.

Epidemiologie. Agentul patogen se transmite in natura prin intermediul cicadei Del/tocephalus (Psamotettix) alienus dar si prin cuscuta. Mycoplasma poate fi prezenta si pe orz, secara si ovaz, de unde cicadele o transmit pe grau.

Prevenire si combatere. Se pot asigura culturi sanatoase numai in cazul insamantarii in epoca optima (cand vectorii sunt putini) sau printr-un asolament al graului fara alte cereale din cercul de plante gazda. Distrugerea samulastrei este obligatorie pentru a preveni retransmiterea agentului patogen.

Micoze

5. Fainarea graului - Blumeria (Erysiphe) graminis f.sp. tritici.

In tara noastra toate culturile de grau sunt mai mult sau mai putin atacate in fiecare an de aceasta boala care, prin frecventa si intensitatea sa poate produce pagube in mod constant intre 3-4 % dar, in conditii de favorabilitate maxima pentru evolutia agentului patogen pierderile de recolta pot fi de 20-25 % (Ana Hulea si col., 1975).

Simptome. In toamna pe frunze pot sa apara pete albe, pasloase, de marimi variabile, ce pot fi semnalate pe ambele fete ale limbului. In primvara, atacul se extinde, petele albe putand fi semnalate pe frunzele din etajele superioare, pe tecile frunzelor, pe paie si chiar pe spice. Sub pasla alba-miceliana, tesuturile frunzelor se ingalbenesc, apoi devin brune. Petele albe capata in scurt timp un aspect pulverulent, fainos, iar ulterior devin de culoare cenusie deoarece spre sfarsitul viabilitatii tesuturilor parazitate in miceliu apar mici puncte negre.

Agentul patogen - Blumeria (Erysiphe) graminis f.sp. tritici March., fam. Erysiphaceae, ord. Erysiphales, cl. Pyrenomycetes, subincr. Ascomycotina; f.c. Oidium monilioides Lk.

Ciuperca este parazita obligata, prezinta miceliul sub forma de tal filamentos, ramificat, ectoparazit, fixat pe organe prin apresorii si se hraneste prin intermediul haustorilor digitat-ramificati trimisi in celule. De pe talul ciupercii se diferentiaza conidiofori scurti (celule generatoare de conidii) ce formeaza lanturi de conidii hialine, eliptice, de 18-36 x 11-17 µm (fig. 2).

In urma procesului de inmultire sexuata pe miceliu apar cleistoteciile, negre, sferice sau usor turtite, cu apendici scurti, neramificati, bruni. In cleistoteciile de 115-230 µm in diametru, se diferentiaza numeroase asce elipsoidale de 66-90 x 24-36 µm, cu 4-8 ascospori elipsoidali.

Epidemiologie. In cursul perioadei de vegetatie agentul patogen se raspandeste prin intermediul conidiilor de tip Oidium ce germineaza la temperaturi de 3-31^oC, cu optimum de 14-17^oC si in conditii de higroscopicitate de 95 %, la suprafata organelor. In timpul iernii agentul patogen rezista sub forma de miceliu parazit de pe care, in primavara, vor aparea noi generatii de spori. Conidiile formate tarziu in vara, produc infectii pe frunzele graului aparut ca samulastra iar, sporii de pe aceste plante vor infecta noile culturi abia rasarite in toamna. Infectarea graului in toamna se poate produce si prin ascosporii eliberati din cleistoteciile care au aparut esalonat, in cursul vegetatiei, mai intai pe frunzele bazale apoi pe tecile frunzelor sau chiar pe spice. O parte dintre cleistotecii vor elimina ascele si ascosporii chiar in primavara.

Gradul de atac produs de acest agent patogen este influentat de o serie de factori agrotehnici, de specializarea agentului patogen si de rezistenta soiurilor. Epocile timpurii de semanat, cantitatile mari de ingrasaminte pe baza de azot, dublate de o desime mare a plantelor si buruienilor, creeaza conditii de maxima favorabilitate pentru evolutia agentului patogen.

Ciuperca are un spectru larg de virulenta si posibilitati de aparitie rapida a unor noi rase fiziologice. Dintre soiurile de grau omologate ca rezistente se prezinta numai Turda 81, Dropia si Prospect iar Transilvania 1, Lovrin 34, Delia sunt sensibile la fainare. Soiul Pandur creat la Fundulea si omologat in 1996 este sensibil la fainare.Soiurile omologate in 2002 -Dor, Delabrad, Iasi-2, GK Elect Mv Magvas si Serina sunt mijlociu de sensibile la fainare. In ultimul an au fost omologate soiurile:GK Cipo(S), Ciprian, GK Kalaz, Mv Palma(MS) si Drobeta, Dumbrava (MR)

Prevenire si combatere. In cadrul luptei integrate pentru a proteja cultura graului de atacul acestei ciuperci se impune desmiristirea sau aratura adanca, pentru a distruge resturile vegetale ce au fructificatii de rezistenta si pentru a evita aparitia samulastrei. Se vor cultiva numai soiuri rezistente si in cazul in care PED - pragul economic de daunare (25 pete pe ultimele 3 frunze) este depasit, se vor recomanda tratamente foliare cu produse din grupele: Gr. A: Microthiol 8 kg/ha (t.p-timp de pauza 21 zile); Microthiol special-8 kg/ha (t.p.21 z.); Gr.D: Bavistin 50 WP-0,6 kg/ha; Bavistin FL-0,6 kg/ha; Benlate 50 WP-0,6 kg/ha; Sonic-0,6 l/ha; Metoben 70 PU-1 kg/ha; Protect 50 WP - 0,6 kg/ha; Topsin 70 PU -1 kg/ha (t.p. 18 z.): Topsin M 70 WP-1 kg/ha (t.p.18 z.); Topsin ULV-2 l/ha in 8 l apa (t.p.21 z.); Gr. F: Bravo 75 WP-2 kg/ha; Rover 500 SC - 1,5 kg/ha; Gr.I: Bion 50 WG-0,06 kg/ha; Gr.J: Sanaprop-0,5 kg/ha; Propistok- 0,5 l/ha; Trifmine 30 WP-0,5 kg/ha; Gr.L: Alert- 0,8 l/ha; Dacfolin- 0,57 l/ha; Zamir-40 EW-0,75 l/ha sau alte produse recomandate pentru complexul de boli ale frunzelor pe care le vom prezenta la sfarsitul descrierii bolilor. In loturile semincere se aplica primul tratament la inaltarea paiului, al doilea la aparitia spicelor si al treilea numai in conditii de infectie maxima, dupa inflorit.

6. Ingenuncherea plantelor si sistavirea boabelor -

Gäumannomyces graminis var. tritici.

Aceasta boala poate fi produsa de un grup de agenti patogeni dintre care cel mai frecvent intalnit in tara noastra este Gäumannomyces graminis semnalat in 1935 de E. Radulescu apoi in 1957 de C. Sandu-Ville, in Moldova. In ultimul timp in conditii de monocultura, agentul s-a raspandit si produce pierderi de pana la 60-70 % din recolta.

Simptome. In toamna, agentul patogen produce brunificarea radacinilor si innegrirea partiala a bazei tulpinii. Plantele atacate pana la inspicare au un ritm mai lent de dezvol/tare din care cauza talia lor este cu 10-15 cm mai mica decat a plantelor sanatoase.

Spicele iesite din burduf sunt albe, sterile iar la baza paiului, se observa ca internodurile unu si doi sunt negre datorita necrozarii tesuturilor si miceliului ciupercii care este brun. Intre teaca frunzelor bazale si pai, se observa aparitia unor mici puncte negre - periteciile agentului patogen.

In vetrele de atac de forma circulara sau eliptica, plantele sunt culcate la pamant in diverse directii, caderea fiind produsa de curentii de aer predominanti ai zilei cand baza plantei a fost total putrezita. Plantele din vatra de atac se smulg usor (pentru ca au radacinile distruse) iar pe resturile de radacini se mentin glomerule de sol retinute de miceliul ciupercii.

Agentul patogen - Gäumannomyces (Ophiobolus) graminis (Sacc.) v. Arx. Et Oliver, var. tritici Walker, fam. Diaporthaceae, ord. Sphaeriales, cl. Pyrenomycetes, subincr. Ascomycotina, f.c. Phialophora radicicola Cain.

Ciuperca prezinta un tal filamentos, brun, care formeaza in lumenul paiului pasle fine, cenusii-brune. Pe nodurile si internodurile bazale, sub teaca frunzei, pasla este densa si in ea apar periteciile. Acestea sunt globuloase la baza si cu un gat (rostru) alungit spre osteol, cu perete gros, negru, paslos. Rostrul periteciei strapunge teaca frunzei bazale sub forma unor mici proeminente. Periteciile au 300-500 µm si contin asce cilindrice de 60-120 x 10-15 µm. Ascosporii sunt filiformi, pluricelulari, la inceput hialini apoi usor brunii, de 50-90 x 3-5 µm (fig. 3).

Epidemiologie. In solul monoculturilor cerealiere, ciuperca se permanentizeaza sub forma de peritecii si de miceliu saprofit pe resturile vegetale ale plantelor parazitate.

Practicand monocultura graului timp de mai multi ani sau asolamente cu cereale paioase, boala poate produce pagube mari, vetrele de atac fiind din ce in ce mai extinse. Gradul de atac al patogenului poate fi marit de umiditatea in exces a solului, de desimea mare a plantelor si de fertilizarea neechilibrata cu ingrasaminte pe baza de azot, in doze mari. In monoculturile de grau practicate pe soluri acide, gravitatea bolii este deosebita.

Prevenire si combatere. Masurile profilactice sunt cele mai eficiente si ele se refera la respectarea unei rotatii de cel putin 3 ani fara cereale paioase, drenarea excesului de umiditate, corectarea aciditatii solului, fertilizarea echilibrata si araturi adanci dupa recoltare, pentru a incorpora resturile de plante bolnave.

Soiurile de grau a caror tesuturi mecanice sunt bine dezvol/tate (Colina, Prospect) si granele tratate cu retardanti de crestere (CCC), sunt mai rezistente la atacul acestui agent patogen.

7. Fuzarioza tulpinilor si arsura spicelor - Gibberella zeae.

Cercetarile intreprinse la I.C.P.P. au scos in evidenta inca din 1975 (Ana Hulea) ca bolile produse de ciupercile apartinand genului Fusarium sunt mult raspandite in culturile de grau, orz, porumb si chiar ovaz, producand pagube de 1-3 %.

In conditii deosebit de favorabile evolutiei acestor patogeni, la grau se pot produce pagube de 100 %.

Simptome. Boala poate fi semnalata pe plantele de grau in diferite etape de dezvoltare. Imediat dupa germinare, tanara plantula poate fi atacata iar ca urmare se ingalbeneste, se rasuceste in forma de tirbuson si piere inainte de rasarire, asa incat inca din toamna putem remarca goluri in cultura.

In faza de infratire se observa o brunificare a radacinilor si bazei tulpinilor de la plantele infectate. Aceste plante sunt ceva mai mici si vor forma spice mici, albe.

Cea mai periculoasa faza de imbolnavire a plantelor este cea de dupa inspicare, cand se observa spiculete razlete, portiuni de spic sau chiar spice intregi atacate, ce prin decolorare devin galbui apoi usor roz, mai ales la calcaiele rahisului sau chiar pe tot spicul daca vremea este umeda. Cariopsele ce apar sunt sistave, cu facultatea germinativa si masa a 1000 boabe mult scazuta.

Agentii patogeni - Gibberella zeae (Schw.) Petch. si G. avenacea Cke., fam. Hypochreaceae, ord. Sphaeriales, cl. Pyrenomycetes, subincr. Ascomycotina, f.c. Fusarium roseum f. cerealis (Cke) Snyder et Hansen.

Ciupercile prezinta un tal filamentos hialin, parazit sau saprofit pe resturi vegetale. Pe plantele atacate in diferite stadii, se formeaza pe miceliu sporodochii roz-portocalii de tip Fusarium roseum f. cerealis var. graminearum, alcatuite din conidiofori scurti ce se termina cu grupuri de macroconidii fusiforme, curbate, hialine, de 40-80 x 4-6 µm, cu 3-5 septe. Pe talul ciupercii pot aparea, in conditii vitrege, organe de rezistenta sub forma de clamidospori sferici, stralucitori. In momentul sporularii, miceliul capata culoarea roz-rosiatica din care cauza bolii i se mai da numele de _"roseata spicelor".

Pe tinerele plantule atacate si pe radacini sunt intalnite frecvent conidiile de tip Fusarium roseum f.sp. cerealis var. culmorum, ce se prezinta ca spori unicelulari sau bicelulari, hialini, de 5-12 x 2,5-3 µm, usor curbati sau sub forma de macroconidii de 25- 50 x 4,5-7,5 µm, usor curbate, falciforme.

Pe spicele atacate se intalneste si forma conidiana Fusarium roseum f.sp. cerealis, var. avenaceum ce are macroconidii cu 3-6 pereti transversali, inguste, curbate, cu capetele ascutite, avand dimensiuni 40-80 x 3,5 µm. La aceasta forma conidiana clamidosporii nu s-au observat niciodata.

Periteciile se formeaza mai rar, sunt sferice sau ovale, negre-violacee si contin numeroase asce alungite, hialine, cu 8 ascospori fusiformi, cu 1-2 pereti transversali si cu dimensiuni intre 17-30 x 3-5 µm.

Epidemiologie. In cursul vegetatiei infectia este realizata prin miceliul ce poate trece prin sol de la planta la planta sau prin conidiile vehiculate de vant, apa sau insecte. De la un an la altul, ciuperca rezista pe seminte sub forma de conidii iar in sol, sub forma de peritecii cu asce si ascospori.

Gravitatea atacului este amplificata de reactia acida a solului, de umiditatea intre 30-40 % a acestuia si de temperaturile nefavorabile germinarii si rasaririi rapide a plantulelor.

In solurile alcaline dezvol/tarea patogenului este impiedicata mai ales daca temperaturile sunt sub 10^oC sau peste 28^oC. Umiditatea atmosferica ridicata si temperaturile de 20-26^oC favorizeaza atacul fuzariozei pe spice si in acest caz, pierderile pot fi foarte mari. Excesul de azot este si in acest caz un factor favorizant al aparitiei bolii.

Prevenire si combatere. In solele unde s-a manifestat aceasta boala se recomanda araturi adanci de vara pentru ingroparea resturilor vegetale si evitarea aparitiei samulastrei ce poate fi atacata si va constitui o sursa de infectie pentru culturile semanate in toamna. In asolament nu trebuie introduse succesiv culturile de cereale paioase, deoarece va creste inoculul infectios in sol iar solele se vor fertiliza cu doze echilibrate de azot, fosfor si potasiu.

Loturile semincere se supravegheaza tot timpul anului si daca sunt puternic atacate, mai ales dupa inspicare, se vor respinge la certificare. Conditionarea si tratarea semintelor de grau este obligatorie inainte de semanat, deoarece pe suprafata cariopselor se pot gasi spori de Fusarium. Tratamentul la seminte sau in vegetatie se executa cu: Gr.C: Tiradin 500 SC-2,5 l/t samanta; Tiradin 70 PUS-2 kg/t sam.; Gr.D: Bavistin DF- 0,6 kg/ha; Carbendazin 500 - 0,6 l/ha; Goldazim 500 SC - 0,6 l/ha; Sonic 0,6 l/ha; Protect 50 WP-0,6 kg/ha; Gr. F: Bravo 75 WP-2 kg/ha (tratamente pe spic); Rover 500 Sc-1,5 kg/ha; Gr. H: Panoctine 35 LS-2 l/t sam.; Gr.I: Corbel EC-1kg/ha; Vydan 25 WP-1 kg/t sam.; Gr.J: Bumper 250 EC - 0,5 l/ha; Caramba 60 SL-1,2 l/ha; Dinitim 2 Sc- 1 l/ha; Dinitim 2 PUS-1 kg/t; Dividend 030 FS-1 l/t sam.; Fortral 2 WS-1,5 kg/t.; Granit 250 SC-1 l/ha; Impact 125 SC-0,5 l/ha (tratament la spice atacate); Orius 6 FS-0,5 l/t sam.; Orius ST 2 WS-1,5 kg/t sam.; Propristock-0,5 l/ha; Raxil 060 FS-0,5 l/t sam.; Raxil 2 WS- 1,5 kg/t sam.; Real 20 FS-0,2 l/t sam.; Sanaprop - 0,5 kg/ha; Sumi 8-2-FL-1 l/t sam.; Gr.L: Alert-0,8 l/ha; Alegro-1 kg/ha; Alto Combi 420-0,5 l/ha; Archer 425-0,8 l/ha; Dacfolin-0,57 l/ha; Dacseed-3 kg/t.;Dividend Star 036 FS-1 l/t sam.; Folicur BT 225 EC-0,8 l/ha; Miclobor Extra-65 PUS- 2 kg/t sam.; Prelude SP-1,5 kg/t sam.; Raxil T 515 FS- 2 l/t sam.; Raxil T 206 Gel-5 kg/t sam.; Savage 5 FS-1,5 l/t.; Sumi 8 Plus-1,5 l/t sam.; Supervax -2,5 l/t; Tiracarb 600 C- 2,5 l/t sam.; Tiramet 60 PTS-3 kg/t sam.; Tiramet 600 SC-3 ml/t sam.; Vincit F-1,5 l/t sam.;Vitavax 200 FF-2,5 l/t sam.; Zamir 40 EW-0,750 l/ha. Insectofungicide: Gammavit 85 PSU-3 kg/t.; Masterlin-3 kg/t.; Miclodan Extra 45 PUS-2,5 kg/t.; Procarb L-3 kg/t.; Protilin AL 81 PUS- 3 kg/t.; Supercarb T 585 SC-3,75 l/t.; Subercarb T 80 PSU-3 kg/t.; Sumidan- 1,8 l/t.; Tirametox 625 SC-3,75 l/t.; Tirametox 90 PTS-3 kg/t.; Vitalin 85 PTS- 3 kg/t.

Dintre soiurile avizate, soiul Transilvania este rezistent la fuzarioza, soiul Ulpia este mijlociu de rezistent iar soiurile Lovrin 34 si Fundulea 29 sunt sensibile. Soiurile omologate in 2002 -Dor, Delabrad, Iasi-2, Mv Magvas, Serina sunt sensibile la fusarioza.Numai soiul Gk Elet este mijlociu de rezistent la aceasta micoza.

8. Mucegaiul de zapada. Micronectriella (Calonectria) graminicola.

Boala este semnalata in iernile cu depuneri abundente de zapada, pe solele unde terenul nu a fost nivelat si exista depresiuni sau pe terenurile joase din luncile raurilor.

Simptome: Ciuperca ataca baza plantelor de grau sau alte cereale paioase si frunzele ce sunt dispuse in rozeta la suprafata solului. La baza plantelor ciuperca produce zone mici brunificate, alungite de-a lungul tulpinitei, iar pe frunze se dezvolta un miceliu alb-cenusiu, cu punctuatii roz. Atacul se observa in micile depresiuni ale tarlalelor unde stratul de zapada a fost mai gros si apa din topirea zapezii a stagnat mai mult. Vetrele de atac se pot extinde sub zapada, frunzele plantelor se ingalbenesc, se usuca si dupa topirea zapezii se observa ca frunzele sunt lipite de sol iar cultura prezinta goluri.

Agentul patogen -Micronectriella (Calonectria) graminicola (Berk. et Br.) Wr., fam. Hypochreaceae, ord. Sphaeriales. cl. Pyrenomycetes, subincr. Ascomycotina, f.c. Fusarium nivale (Fr.) Ces.

Miceliul ciupercii traieste saprofit in sol, pe resturi vegetale si paraziteaza in timpul iernii baza tulpinilor si frunzele, pe care produce sporodochii cu conidiofori ce sustin conidii hialine, fusiforme, ascutite la capete, cu 1-3 septe, de 25-29 x 5,3-5,8 µm.

Periteciile au forma sferica, masoara 100-200 µm in diametru si ontin parafize si asce cu ascospori hialini, din 2-3 celule, de 10-20 x 2-4 µm (fig. 4).

Epidemiologie. Agentul patogen se permanentizeaza in sol ca miceliu saprofit pe resturile vegetale ale plantelor atacate si sub forma de peritecii.

Pe miceliu, in conditii neprielnice se formeaza organe de rezistenta, clamidospori care au forma sferica si sunt stralucitori. In cursul primaverii, agentul patogen este vehiculat de vant care duce ascosporii sau conidiile pe alte plante.

Prevenire si combatere. Agentul patogen se combate la fel ca si ciuperca Gibberella zeae, dar in acest caz se recomanda tratarea cu Divident 030 FS-1,5 l/t si in plus, drenarea excesului de umiditate si nivelarea terenului pentru a se evita depunerile mari de zapada sub care plantele sunt debilitate.

Taciunele zburator al graului - Ustilago tritici.

Boala apare in mod constant in lanurile de grau cu o frecventa de 1 % sau mai rar 4-5 %. In ultimii ani, datorita faptului ca pe unele sole s-a semanat graul fara a se fi executat tratamentele seminale cu fungicide sistemice, procentul plantelor taciunate s-a marit considerabil.

Simptome. Plantele infectate au o talie usor scazuta si un aspect rigid. La iesirea spicului din burduf se observa ca acesta este invelit intr-o membrana fina, argintie sub care toate componentele spiculetelor sunt distruse si transformate intr-o pulbere bruna-negricioasa. Dupa ruperea membranei, vantul disemineaza pulberea de spori si din fostul spic ramane doar rahisul. Atacul se observa uneori numai la spicul tulpinii principale, alteori si la spicele fratilor (fig. 5).

Agentul patogen - Ustilago tritici (Pers.) Jens., fam. Ustilaginaceae, ord. Ustilaginales, cl. Teliomycetes, subincr. Basidiomycotina.

Ciuperca se raspandeste prin teliosporii de pe spicele atacate (care apar cu cateva zile mai devreme decat cele sanatoase) ce vor infecta florile spicelor sanatoase. Teliosporii (clamidosporii) germineaza pe stigmatul florilor, la temperaturi cuprinse intre 25-30^oC; din teliosporii ovali sau sferici, bruni, echinulati, de 6-9 µm, in urma germinarii apar epibazidii (promicelii) cilindrice, cu 4 celule, diferentiate ca sex. Procesul de sexualitate are loc intre 2 celule ale promiceliului sau intre doi bazidiospori de sexe diferite aparuti pe celulele promiceliului. In urma inmultirii sexuate apare mai intai miceliul secundar (dicariotic) de infectie ce patrunde in ovar, trece prin pericarp, se dezvolta intercelular si in timp de o luna reuseste sa infecteze embrionul si scutelumul. La recoltare cariopsele infectate nu pot fi deosebite de cele sanatoase. Metoda de evidentiere a miceliului din embrion este dificila, presupune un procedeu special de colorare si se practica in laboratoarele de controlul semintelor doar pentru samanta destinata loturilor semincere.

La germinarea graului, miceliul din embrion iese din stadiul sau de rezistenta si invadeaza nodurile tulpinii, crescand odata cu aceasta si apoi se localizeaza in primordiile spicului. In timpul inspicarii miceliul se ramifica abundent iar celulele devin teliospori prin rotunjirea si ingrosarea peretilor urmata de fragmentarea aparatelor vegetative.

Epidemiologie. Ciclul evolutiv al agentului patogen se desfasoara in doi ani agricoli, in primul an are loc infectia florala iar in anul urmator se vor putea observa simptomele de atac.

Raspandirea agentului patogen in lan se face prin teliospori (clamidospori) dusi de vant, iar de la o sola la alta transmiterea ciupercii se face prin intermediul semintelor infectate.

Prevenire si combatere. In vederea obtinerii de samanta sanatoasa se recomanda izolarea loturilor semincere de loturile graului de consum si inainte de semanat graul va fi tratat cu: Gr. L: Caroben 75 PTS-2,5 kg/t sam.; Prelude SP-1,5 kg/t sam.; Vitavax 200 PUS -2 kg/t sam.;Vitavax 200 FF -2,5 l/t sam.

Malura comuna - Tilletia spp.

Malura este in prezent cea mai raspandita boala in zonele colinare ale globului si ale tarii noastre. Daca in 1975 si in anii urmatori cercetatorii fitopatologi (Ana Hulea si col.) afirmau ca prin aplicarea tratamentelor obligatorii la seminte, atacul este intalnit _"cu totul sporadic" in prezent din cauza ca pe sole intinse proprietarii particulari au semanat grau fara a face tratamente seminale, gradul de atac al agentului patogen a crescut ingrijorator.

Simptome. Plantele atacate se recunosc destul de dificil pana la inspicare, deoarece singurele simptome evidente sunt scaderea taliei cu 10-20 % si usoara colorare in verde-albastrui a frunzelor. La iesirea din burduf se constata ca spicele malurate au mai multe boabe in spiculete, toate spiculetele sunt fertile (chiar si cele de la varful si baza spicului) iar pozitia spicului ramane erecta pana la recoltare. Din cauza cariopselor care sunt si mai lungi si mai groase decat cele sanatoase, glumele si paleile sunt indepartate, spicele apar zburlite, cu ariste fragile. Cariopsele au santul ventral putin pronuntat si o culoare inchisa (cenusie), deoarece endospermul este inlocuit partial sau in intregime de o masa pulverulenta de spori negri. La treierat cariopsele total distruse se sfarama usor iar graul capata un puternic miros de peste alterat, datorita continutului in trimetilamina a sporilor.

Agentii patogeni - Tilletia caries (DC.) Tul. (sin. T. tritici),T. triticoides Savul., T. intermedia Gassner, T. foetida (Bauer) Liro (sin. T. foetens), fam. Tilletiaceae, ord. Ustilaginales, cl. Teliomycetes, subincr. Basidiomycotina.

Aceste patru specii ale genului Tilletia se deosebesc intre ele prin caracteristicile teliosporilor care au dimensiuni si ornamentatii deosebite ale episporului (vezi fig. 7 de la malura pitica).

Tilletia caries are teliospori sferici de 19-21 µm cu episporul reticulat format din 36-60 ochiuri iar peretii retelei au 1,6-2 µm inaltime. Specia se gaseste in Banat, Oltenia si Moldova.

Tilletia triticoides are teliospori sferici de 17-19 µm cu o retea de 36-60 ochiuri dar cu pereti de numai 0,4-0,5 µm inaltime. Specia este raspandita in zonele mai umede din nordul si vestul tarii.

Tilletia intermedia are teliospori sferici sau ovali de 15-17 µm cu o retea de 70-240 ochiuri, despartite prin pereti de 0,2-0,3 µm inaltime. Specia este semnalata in Suceava si Hunedoara.

Tilletia foetida are teliospori ovali, eliptici, cu diametrul de 15-18 µm, de culoare bruna, cu o vacuola in interior si epispor neted. Specia este foarte virulenta si este raspandita in Dobrogea, Banat si sudul Moldovei.

Epidemiologie. Ciclul evolutiv al agentului patogen se desfasoara pe un an agricol, infectia germinala are loc in toamna iar manifestarea bolii se observa abia la inspicat. La treier, cariopsele malurate se sparg si pun in libertate teliosporii care infecteaza cariopsele sanatoase, fiind gasiti pe santul ventral sau pe perisorii de la varf.

La semanat, cariopsele infestate, netratate, aduc agentul patogen in sol si cand germineaza graul la 14-16^oC si umiditate suficienta, germineaza si teliosporii producand epibazidii neseptate cu o coroana de bazidiospori subtiri (sporedii) care sunt diferentiati sexual. Sporediile se conjuga prin canale de conjugare (in forma literei H) si apoi dau nastere la filamente de infectie. Uneori pe sporedii inainte sau mai frecvent dupa conjugare apar sporediole sau conidii care pot multiplica inoculul in sol. Miceliul infectios patrunde in planta prin coleoptil, direct prin cuticula sau prin rani. Atacul are loc la 9-12^oC in conditii de 60 % umiditate a solului si dureaza pana cand plantele au 2 cm inaltime. Miceliul creste in acelasi ritm cu planta, ajunge in spic, in ovare unde formeaza initial o masa miceliana albicioasa, apoi prin fragmentarea in portiuni unicelulare cu pereti grosi si bruni apare masa de teliospori (fig. 6).

Daca epoca optima a fost depasita si graul a fost din greseala semanat prea adanc, atacul de malura este mult mai puternic.Soiurile de grau de toamna sunt mai sensibile decat graul de primavara iar soiurile din Triticum durum, Tr. Dicoccum si Tr. Monococcum sunt mai rezistente.

Prevenire si combatere. In vederea obtinerii unor culturi sanatoase se impun urmatoarele masuri:

a) araturi adanci de vara pe tarlalele ce au avut grau malurat;

b) loturile semincere sa fie semanate la epoca optima, la adancimea optima si cu grau tratat. Daca la inspectia fitosanitara se gasesc plante malurate, lotul se respinge de la samanta, se declaseaza la grau de consum;

c) combinele folosite la recoltarea loturilor semincere trebuie bine curatate;

Tratarea semintelor inainte de semanat se va face cu: Gr.C: Dithane 75 WG-2,5 kg/t sam.; Dithane M 45-2,5 kg/t sam.; Vondozeb- 2,5 kg/t sam.; Vondozeb 75 DG-2,5 kg/t sam.; Tiradin 500 SC-2,5 l/t sam.; Tiradin 70 PUS- 2 kg/t sam.; Gr.H: Panoctine 35 LS-2 l/t sam.; Gr.I: Vydan 25 WP-1 kg/t sam.; Gr.J: Dividend 030 FS-1l/t sam.; Dinitim 2 SC-1 l/t; Dinitim 2 PUS-1kg/t; Fortral 2 WS-1,5 kg/t; Orius ST 2 WS- 1,5 kg/t sam.; Orius 6 FS-0,5 l/t sam.; Raxil 060 FS-0,5 l/t sam.; Raxil 2 WS-1,5 kg/t sam.; Real 200 FS-0,2 l/t sam.; Sumi 8-2 FL-1l/t sam.; Sumi 8-2 WP- 1 kg/t sam.; GR.L: Caroben 75 PTS- 2,5 kg/t; Divident Star 036 FS-1 l/t; Labilite 70 WP-2,5 tsam.; Miclobor Extra 65 PTS-2 l/t sam.; Miclobor Extra 65 PUS-2 kg/t; Prelude SP-1,5 kg/t; Premis Jeta-4 l/t sam.; Raxil T 515 FS- 2 l/t; Raxil T 206 Gel-5 kg/t; Savage 5 FS-1,5 l/t; Sumi 8 PLUS-1,5 l/t sam.; Supervax-2,5 l/t; Tiracarb 600 C-2,5 l/t; Tiramet 60 PTS-3 kg/t; Tiramet 600 SC-3 l/t sam.; Vincit F-1,5 l/t sam.

Insectofungicide: Chinodintox-2,5 kg/t; Dacseed-3 kg/t; Gamavit 85 PSU-3 kg/t; Masterlin- 3 kg/t; Micladan 50 PTS-2,5 kg/t; Miclodan Extra 45 PTS-2,5 kg/t; Miclodan Extra 45 PUS- 2,5 kg/t; Procarb L-3 kg/t; Protilin Al 81 PUS- 3 kg/t; Protilin 81 PTS-3 kg/t; Protilin 460 FS-4,5 l/t; Supercarb T 585 SC-3,75 l/t; Supercarb T 80 PUS-3 kg/t; Supervax 2,5 l/t; Tirametox 625 SC- 3,75 l/t; Titametox 90 PTS-3 kg/t Trialin MT-2,5 kg/t; Vitalin 85 PTS-3 kg/t;

. Malura pitica - Tilletia controversa (sin. Tilletia nanifica).

Malura pitica este in general mai putin extinsa in lume decat malura comuna dar in unele tari europene sau din America de Nord, boala produce pierderi mari.

In Romania a fost observata in 1953 in Ol/tenia, nordul Moldovei, Muntenia si Transilvania, apoi si in alte zone. In conditii de monocultura a graului boala produce pierderi insemnate de recolta (I. Comes, 1978).

Simptome. Plantele malurate au o culoare verde-albastruie si o talie mult redusa fata de a plantelor sanatoase, inaltimea lor fiind cu 60-80 % mai mica. Atacul este remarcat in vetre de forma circulara sau eliptica, in care plantele pitice au spice foarte mici, a caror cariopse sunt aproape sferice. Desi endospermul este transformat in teliospori, masa acestora este densa si cariopsa se sfarama greu. Plantele atacate au un numar mai mare de frati dar fiecare spic are un numar redus de spiculete (fig. 7).

Agentul patogen - Tilletia controversa Kühn. (sin. T. nanifica), fam. Tilletiaceae, ord. Ustilaginales, cl. Teliomycetes, subincr. Basidiomycotina.

Teliosporii agentului patogen sunt de 20-25 µm, cu forma sferica, epispor reticulat cu 35-65 ochiuri ce au pereti despartitori de 1,5-2,5 µm inaltime si sunt acoperiti de un strat gelatinos de l,5-4 µm grosime. Ei germineaza la temperaturi mai scazute decat teliosporii celorlalte specii de Tilletia, adica la 0-10^oC cu un optim la 5^oC. Germinatia are loc numai in prezenta luminii, deci numai sporii din straturile superficiale ale solului pot germina.

Epidemiologie. Agentul patogen rezista in sol sub forma de teliospori, deoarece plantele atacate de malura pitica nu sunt recol/tabile, pentru ca nu au inaltimea necesara pentru a fi taiate si aduse in combina. Spicele malurate raman pe sol iar prin lucrarile agricole efectuate, cariopsele sunt sfaramate si sporii raspanditi pe o suprafata destul de restransa (cativa metri patrati), arie ce va constitui in caz de monocultura, suprafata vetrei de atac. In solurile umede sporii rezista 1-2 ani dar in solurile mai uscate pot ramane viabili chiar si 3-8 ani, datorita stratului exterior gelificabil.

Clamidosporii din sol vor germina si vor infecta numai graul din monoculturi semanate tarziu, in terenuri acide, fertilizate exclusiv cu ingrasaminte pe baza de azot si numai daca semintele sunt mai la suprafata solului. Agentul patogen a mai fost semnalat pe Bromus sterilis, Lolium perenne si Agropyron cristatum.

Soiurile si liniile de grau care au fost obtinute la Fundulea si s-au dovedit a fi rezistente la acest agent patogen (Libellula si linia T 114-71) nu mai sunt incluse acum pe lista soiurilor omologate.

Prevenire si combatere. Se recomanda o rotatie de 4-5 ani iar solele unde s-a observat atacul timp de mai multi ani nu vor fi repartizate pentru loturi semincere.

12. Rugina bruna a graului - Puccinia recondita f.sp. tritici.

Boala este raspandita in toate zonele de cultura ale graului, unde apare in fiecare an si produce pierderi medii de 5 % din recolta. La noi in tara este considerata ca fiind cea mai periculoasa rugina a graului.

Simptome. Boala poate aparea inca din toamna si continua in primavara cand se observa pe frunzele atacate pustule eliptice, ovale sau circulare de 1-2 mm lungime si 0,5-0,8 mm latime, de culoare ruginie, dispersate pe ambele fete ale limbului (toamna uredopustulele apar la baza frunzelor). Cele mai multe puncte de atac se observa insa pe fata superioara a frunzelor dar pot aparea si pe tecile frunzelor si mai rar pe tulpini. Pustulele sunt la inceput subepidermice, apoi epiderma crapa si sunt pusi in libertate sporii de culoare galbui. Atacul se extinde de la frunzele inferioare spre cele superioare si uscarea lor are loc in aceeasi ordine. Frunzele soiurilor sensibile au pete clorotice si pustule de uredospori in timp ce la soiurile hipersensibile apar doar zone necrotice fara sporulatie. Spre sfarsitul perioadei de vegetatie, pe partea inferioara a limbului frunzelor, pe teci si pe tulpini apar lagare negre subepidermice de teliospori.

Agentul patogen - Puccinia recondita Rob. et Desm. f.sp. tritici, fam. Pucciniaceae, ord. Uredinales, cl. Teliomycetes, subincr. Basidiomycotina.

Ciuperca este cunoscuta in lume ca o specie heteroica si macrociclica care isi dezvolta faza picnidiana si ecidiana pe Isopyrum fumarioides (in Siberia). La noi in tara Tr. Savulescu a obtinut prin infectii artificiale ecidii pe specii de Thalictrum, insa in mod natural specia se comporta la noi ca microciclica si autoica. Uredosporii sunt unicelulari, sferici, de 20-28 x 18-24 µm, cu episporul echinulat. Ei au culoarea galbena-portocalie si sunt prevazuti cu un peduncul lung dar foarte fragil. Teliosporii sunt bicelulari, de 30-55 x 12-20 µm, cu membrana bruna, ingrosata la celula superioara care este oblic trunchiata si au un peduncul scurt (fig. 8).

Epidemiologie. In cursul perioadei de vegetatie in toamna si in primavara ciuperca se raspandeste prin uredospori. In timpul iernii rezista sub forma de miceliu de rezistenta in tesuturile frunzelor sau sub forma de uredospori, daca iernile nu sunt prea geroase. Ultimele generatii de uredospori care apar in vara asigura infectiile pe plantele tinere din samulastra si apoi sporii formati pe acestea vor infecta graul rasarit in toamna. Uredosporii germineaza la temperaturi cuprinse intre 2-32^oC, cu un optim de 10-22^oC, in conditii de umiditate maxima. Teliosporii nu joaca nici un rol in ciclul evolutiv al ciupercii chiar daca pot germina si forma bazidiospori, deoarece acestia nu au in flora tarii o planta gazda pe care sa produca infectii.

Prevenire si combatere. Cea mai eficienta masura de prevenire a aparitiei acestei rugini este cultivarea de soiuri rezistente, insa acest lucru se realizeaza greu din cauza specializarii fiziologice variate a agentului patogen. Cercetarile lui E. Radulescu si Florica Negulescu au evidentiat prezenta in tara noastra a 54 de rase fiziologice.

Soiurile de grau cultivate sunt rezistente la rugina bruna: Colina, Prospect, Ulpia, Esential, Pandur si Stil(Triticale), altele sunt mijlociu de rezistente: Turda 81, Fundulea 29, Flamura 80 iar soiurile Transilvania si Crina sunt sensibile la aceasta rugin. Soiurile omologate in 2003 sunt, din punct de vedere al sensibilitatii: Dumbrava(S), Gk Cipo si Mv. Palma(MS); Drobeta si Gk Kalaz(MR) iar Ciprian este rezistent.

Depasirea epocii optime de semanat sensibilizeaza graul la aceasta boala la fel ca si ingrasarea excesiva cu ingrasaminte pe baza de azot. Araturile adanci de vara, distrugerea samulastrei, amplasarea corecta a graului intr-un asolament, sunt lucrari ce diminueaza posibilitatile de extindere a atacului acestui agent patogen pe semanaturile de toamna.Tratamentele foliare recomandate in finalul capitolului de bolile graului , limiteaza atacul.

13. Rugina galbena - Puccinia striiformis.

Boala este cunoscuta in toate zonele unde se cultiva graul, dar pagubele cele mai mari se inregistreaza in regiunile mai umede si racoroase. In anii cu veri umede si reci (1960,1961,1962,1966,1967,1977 si 1978) agentul patogen a produs epifitii in Campia Dunarii, Dobrogea si centrul Moldovei (Ana Hulea si col., 1975).

Simptome. In toamna atacul este sporadic si se manifesta prin aparitia la varful frunzelor a unor uredopustule galbene. Primavara in aprilie, mai si inceputul lunii iunie atacul se observa pe toate organele aeriene, limbul frunzelor, teci, tulpini, glume, rahis, ariste si chiar pe cariopse. Pe aceste organe apar pustule mici de 0,5-1 x 0,3 - 0,5 mm, dreptunghiulare, galbene-limonii, dispuse in siruri paralele intre nervuri si insotite de zone clorotice liniare. Spre sfarsitul perioadei de vegetatie apar striuri scurte, din linii punctate negre, paralele, constituite din lagarele de teliospori care strapung epiderma tesuturilor, marind suprafata de evaporare a apei din planta produc uscarea rapida a frunzelor si sistavirea accentuata a cariopselor.

Agentul patogen - Puccinia striiformis (sin. P. glumarum), fam. Pucciniaceae, ord. Uredinales, cl. Teliomycetes, subincr. Basidiomycotina.

Ciuperca prezinta mai multe forme specializate: f.sp. tritici West. - ce produce rugina galbena a graului; f.sp. secalis Erikss. - ce produce rugina galbena a secarei; f.sp. hordei Erikss. - ce ataca orzul; f.sp. agropyri Erikss. - ce ataca pe pir si f.sp. elymi Erikss. - ce este semnalata ca parazita pe aynaldia villosa si alte graminee din flora spontana.

Ciuperca este o specie microciclica si autoica, cu uredospori unicelulari, sferici sau aproape sferici, de 18-30 x 18-26 µm, cu episporul fin echinulat si de culoare galbena-limonie. Teliosporii sunt bicelulari, cu membrana neteda, de dimensiuni de 30-70 x 12-24 µm si prevazuti cu un peduncul scurt (fig. 9).

Epidemiologie. Agentul patogen in conditii de temperaturi moderate si umiditate atmosferica ridicata, se raspandeste usor prin uredospori in timpul primaverii si verii, apoi trece pe samulastra si de aici pe plantele semanaturilor de toamna. Daca temperaturile din timpul verii depasesc 25-29^oC, uredosporii sunt omorati iar infectiile de toamna se vor produce cu spori adusi de vanturile din N, N-V si V, unde verile sunt racoroase si umede. Teliosporii nu joaca nici un rol in epidemiologia ciupercii.

Rezistenta agentului patogen peste iarna este asigurata de miceliul de infectie, daca iernile sunt blande cu temperaturi ce nu coboara mult sub 0^oC. In conditiile tarii noastre chiar daca lanurile au fost infectate in toamna, in primavara ele nu mai sunt infectate, deoarece uredosporii si miceliul nu rezista la gerurile iernii. Infectiile de primavara sunt asigurate numai de uredosporii adusi de vanturile de NV sau S.

Prevenire si combatere. Cercetarile asupra rezistentei soiurilor de grau la rugina galbena au evidentiat faptul ca in Romania exista acum 13 rase fiziologice dintre care cea mai raspandita este rasa 20 A. Dintre soiurile cultivate, Fundulea 29, Flamura 80, Turda 81, Colina, Delia si Stil(Triticale) sunt rezistente la rugina galbena si pot fi recomandate pentru zonele cu veri umede si racoroase. Soiurile Lovrin 34 si Transilvania 1, desi sunt inca pe lista soiurilor aprobate a fi cultivate, nu sunt rezistente la rugina galbena. Soiurile Dropia, Esential si Pandur sunt mijlociu de rezistente la aceasta rugina. Soiul Crina este mijlociu de sensibil la rugina galbena. Soiurile omologate in 2003 sunt din punct de vedere al sensibilitatii diferite: Dumbrava si Drobeta(S), Gk.Cipo(MS), Gk Kalaz(R) si Mv Palma(MR).

Masurile de igiena culturala, de fertilizare echilibrata ca si toate masurile agrotehnice ce asigura conditii optime pentru plante, sunt indicate pentru prevenirea atacului acestui agent patogen.

14. Rugina neagra a cerealelor - Puccinia graminis.

Boala cunoscuta sub numele de rugina liniara, rugina paiului sau rugina neagra, este raspandita in toate tarile cultivatoare de grau si a produs pagube insemnate; cunoscute in istoria agriculturii tarii noastre ca epifitii in anii -1932, 1940 si 1955, cand au fost distruse suprafete mari de grau.

Simptome. Aparitia simptomelor produse de rugina neagra are loc foarte tarziu, catre sfarsitul perioadei de vegetatie. In ordine, ruginile apar astfel: toamna - rugina bruna si galbena, primavara devreme - rugina bruna a carui agent patogen ierneaza la noi ca miceliu de rezistenta in frunze, apoi rugina galbena si mai tarziu rugina neagra.

Agentul patogen - Puccinia graminis Pers., fam. Pucciniaceae, ord. Uredinales, cl. Teliomycetes, subincr. Basidiomycotina.

Pe pai si tecile frunzelor, agentul patogen produce pustule de uredospori si teliospori liniare, sub forma unor mici crapaturi de 2-3 mm lungime sau chiar 10-12 mm, cand lagarele au confluat. Uredosporii sunt ruginii, unicelulari, scurt pedunculati, eliptici, echinulati, galben-portocalii, de 20-45 x 12-23 µm. Teliosporii sunt bicelulari, lung pedunculati, maciucati sau ascutiti la varf unde membrana bruna este ingrosata si masoara 27-63 x 14-25 µm. La germinare teliosporii produc epibazidii septate pe care apar bazidiosporii unicelulari, globulosi, diferentiati sexual. Ciuperca este o specie macrociclica si heteroica.

Pe frunzele de Berberis sp. primavara devreme apar pete portocalii-rosiatice in dreptul carora se deschid pe partea superioara, picnidiile cu picnospori unicelulari, globulosi, hialini, eliminati in mici picaturi de lichid ce se gasesc la porul picnidiei. Se matureaza intai picnidiile situate pe nervurile frunzelor apoi pe cele dintre nervuri. Picnidiile au dimensiuni de 100-140 x 80-110 µm si parafize la osteol de 45-60 x 2,5-3 µm. Picnosporii sunt sferici, hialini, sau usor galbui de 1,5-2 µm in diametru (Viorica Iacob si col., 1994). Paralel cu maturarea picnidiilor se observa aparitia ecidiilor care se deschid pe fata inferioara a frunzelor si prezinta o peridie groasa usor rasfranta peste suprafata limbului. Ecidiile au 250-300 µm latime, o inaltime de 450-520 µm si contin ecidiospori, netezi, turtiti de 20-25 x 20-22,5 µm (fig. 10).

Epidemiologie. Ciuperca rezista peste iarna sub forma de teliospori sau sub forma de miceliu de infectie in mugurii lastarilor de Berberis. Bazidiosporii rezultati din germinarea teliosporilor asigura infectiile primare de pe frunzele de Berberis sp. si Mahonia sp. Raspandirea ciupercii in primavara se face prin intermediul picnosporilor ce multiplica infectia pe plantele gazda intermediare (Berberis sp.si Mahonia aquifolium). Ecidiosporii formati pe plantele gazda isi pastreaza facultatea germinativa 3-6 saptamani si pot germina la temperaturi de 5-18^oC. Uredosporii care apar pe grau, pot germina imediat daca exista o umiditate atmosferica mare (99 %) si o temperatura intre 2-31^oC cu optim la 20^oC. Daca graul este puternic luminat si atmosfera este uscata, procentul de germinatie ca si numarul infectiilor produse de uredospori scade foarte mult. Chiar daca uredosporii dau infectii pe samulastra sau pe graul semanat in toamna, miceliul de infectie piere iarna.

Teliosporii servesc ca organe de rezistenta, deoarece ei nu pot germina imediat, au nevoie de o perioada de post-maturatie. In primavara, dupa ce au rezistat la temperaturi scazute (chiar -25^oC), germineaza la temperaturi cuprinse intre 5-34^oC. Temperaturile mai mari de 35^oC si atmosfera uscata le distrug facultatea germinativa.

Prevenire si combatere. Masurile ce se pot lua impotriva acestei rugini se refera la distrugerea plantelor gazda intermediara si la evitarea atacului ciupercii pe grau prin cultivarea de soiuri rezistente sau soiuri precoce, care datorita maturizarii rapide, nu mai pot fi infectate de ecidiospori aparuti pe plantele gazda intermediare.

In tara noastra au fost identificate 12 rase fiziologice (din cele 300 existente in lume) ale ciupercii Puccinia graminis f.sp. tritici dintre care rasa 34 este cea mai raspandita, urmata de rasele subdominante 21 si 14. Soiurile Turda 81, Fundulea 29 si Ulpia sunt rezistente la aceasta rugina.

Combaterea acestui agent patogen trebuie sa tina cont de faptul ca desi el pare polifag are 6 forme specializate: 1 - f.sp. secalis Erikss. et Henn.; 2 - f.sp. tritici Erikss. Et Henn.; 3 - f.sp. avenae Erikss. Et Henn.; 4 - f.sp. airae Erikss. Et Henn. (pe Deschampsia); 5 - f.sp. agrostis Erikss. Et Henn.; 6 - f.sp. agrostis Erikss. Et Henn.

15.Patarea bruna a frunzelor - Septoria tritici si Septoria nodorum.

In conditii de intensivizare a culturii graului septoriozele au devenit o problema in toate tarile cultivatoare, deoarece mai ales in anii racorosi si umezi aceste boli produc pagube mari. In tara noastra Septoria tritici este semnalata in zonele mai secetoase, in timp ce Septoria nodorum predomina

in Moldova centrala, Crisana si Transilvania (C. Gheorghies, 1976, 1980).

Simptome. Septoria tritici ataca frunzele de grau inca din toamna cand se observa pe acestea peste ovale verzi-galbui, apoi brune ce se extind si chiar pot conflua. In centrul zonelor afectate se observa puncte mici negre.

In timpul primaverii si verii atacul se extinde de la frunzele inferioare spre cele superioare, pe frunze aparand pete eliptice sau liniare de decolorare, apoi cu aspect cenusiu, cu puncte mici negre. In cazul unor veri umede si racoroase, atacul este foarte puternic si frunzele se sfasie. Pe tecile frunzelor si pe pai apar pete clorotice alungite care devin apoi dungi brune. Glumele, rahisul si aristele pot prezenta, in cazul in care sunt infectate, pete de decolorare pe care apar puncte mici negre dispuse in siruri scurte (fig. 11).

Septoria nodorum produce pete eliptice, cu contur regulat sau sinuos, care au in zona centrala o portiune de 1-2,5 mm bruna-negricioasa. tesuturile parazitate se necrozeaza inainte de aparitia picnidiilor; cand sunt atacate tulpinile si spicele, se observa pete brune-inchis cu picnidii negre, iar uneori spicul poate fi distrus in intregime (fig. 12).

Agentii patogeni - Septoria tritici Rob. et Desm., fam.Sphaeropsidaceae, ord. Sphaeropsidales, cl. Coelomycetes, subincr. Deuteromycotina si Septoria nodorum Berk. ce este forma conidiana a ciupercii Leptosphaeria nodorum Müller, fam. Pleosporaceae, ord. Pleasporales, cl. Loculoascomycetes, subincr. Ascomycotina.

Talul filamentos al acestor agenti patogeni se dezvolta intercelular, este initial hialin si la maturitate brun. Picnidiile de S. tritici sunt globuloase de 80-150 µm in diametru si contin picnospori hialini, pluricelulari, filamentosi, cu 3-7 septe, rotunjiti la capete, cu dimensiuni de 39-70 x 1,7-2,5 µm.Picnidiile de Septoria nodorum sunt globuloase sau piriforme, de 60-170 µm in diametru si contin picnospori mai scurti si mai grosi ca cei de S. tritici (18-40 x 3-4,5 µm). Loculii izolati cu aspect de peritecii sunt globulosi, negri si contin asce cilindrice cu 8 ascospori fusiformi, tetracelulari, bruni, de 20-30 x 5-6 µm.

Epidemiologie. Ciupercile se raspandesc in cursul vegetatiei prin picnospori. In cazul agentului S. tritici, picnosporii germineaza in limite largi de temperatura (2-32^oC) cu optim la 22-26^oC si dupa o incubatie de 7-16 zile incepe formarea noilor picnidii ce poate dura 11-15 zile. In cazul in care exista conditii favorabile de umiditate atmosferica ridicata, intr-o perioada de vegetatie se pot forma 7-9 generatii de picnospori.

Septoria tritici rezista peste iarna sub forma de picnidii pe resturile vegetale sau miceliu in plantele atacate din toamna.

Ciuperca Leptosphaeria nodorum cu f.c. S. nodorum prezinta mai multe forme de rezistenta: miceliu in frunze, picnidii pe resturile vegetale si in plus, miceliul de pe semintele infectate. Acest agent patogen poate infecta si gramineele din flora spontana pe care formeaza picnidii cu picnospori.

Prevenire si combatere. Masurile preventive, ca inlaturarea resturilor vegetale atacate sau inglobarea lor in sol, rotatiile corecte de 3-4 ani fara cereale paioase, evitarea fertilizarii excesive cu azot, duc la reducerea pericolului de raspandire si atac al agentilor patogeni din genul Septoria.

Tratarea semintelor cu fungicide este obligatorie pentru prevenirea atacului de Septoria nodorum: se va folosi Baytan Universal 19,5 WS, 200 g100 kg, Raxil 2 DS-1,5 kg/t, Prelude SP-2 kg/t, Vincit P-2 kg/t, Benit Universal-1,5 kg/t sau Beret Univerasal-2 kg/t. In cazul in care se constata depasirea pragului economic de daunare echivalent cu o intensitate de atac de 10-15 %, se recomanda tratamente foliare. Prevenirea si combaterea septoriozelor in cursul vegetatiei se face prin tratamente foliare (vezi lista la sfarsitul cap.bolile graului)).

Soiurile noi introduse in cultura manifesta o rezistenta variata. Colina si Ulpia sunt mijlociu de rezistente la septorioze, Dropia si Prospect sunt mijlociu de sensibile iar soiul Delia este sensibil la atacul de septorioza. Soiurile omologate in 2002 Dor, Delabrad, Gk Elet, , Serina, sunt sensibile sau mijlociu de sensibile la aceste micoze. Mv Magvas este mijlociu de sensibil la Septoria nodorum. Soiurile omologate in 2003 prezinta rezistenta variata: Ciprian(S), Gk Cipo (MS), iar soiurile Dumbrava, Drobeta, Gk Kalaz si Mv Palma sunt mijlociu de rezistente fata de acesti patogeni. Soiul Stil(Triticale) este rezistent la septorioze.

. Patarea in ochi a bazei tulpinii -

Pseudocercosporella herpotrichoides

Aceasta micoza este considerata in prezent una dintre cele mai pagubitoare boli ale graului in America si Europa centrala. In Romania boala a fost semnalata abia in 1965 de C. Raicu in Dobrogea, Transilvania, Maramures si Moldova.

Simptome. Atacul agentului patogen poate fi observat in toamna cand tinerele plante bolnave au coleoptilul brunificat, putrezit si pot pieri formand vetre de atac cu plante uscate. In primavara, pe primul internod se observa pete brune eliptice paralele cu axul tulpinii. Frunzele plantelor bolnave capata o culoare brun-roscata si se usuca, iar pe pai apar pete mari, eliptic-ovale, lungi de 1-3 cm si late de 3-6 mm, galben-albicioase, cu marginile brune-olivacei, ce dau simptomul cunoscut sub numele de _"patare in ochi" a tulpinilor. In zona centrala a petelor apar puncte negre alcatuite din strome miceliene cu aspect de pernite (fig. 13). Zonele de deasupra si de sub pata se brunifica si ca urmare tulpina se indoaie si se rupe de la locul de atac. In lanurile de grau puternic atacate apar vetre de atac in care plantele sunt frante, culcate in diverse directii, asemanatoare cu cele produse de Gäumannomyces graminis. Spicele plantelor bolnave sunt mici, albicioase si daca nu sunt complet sterile, contin doar cariopse mici, usoare, sistave.

Agentul patogen - Pseudocercosporella herpotrichoides (Fron.) Deight., fam. Mucedinaceae, ord. Moniliales, cl. Hyphomycetes, subincr. Deuteromycotina.

Ciuperca formeaza in timpul ciclului ei evolutiv o forma sterila, stromatica, evidenta prin petele caracteristice lenticulare de la baza tulpinilor si o forma fertila, reprezentata de conidioforii si conidiile ce apar in centrul acestor pete. Conidioforii sunt simpli sau ramificati, mai grosi la baza si sustin conidii pluricelulare, alungite, hialine, rotunjite la baza si usor ascutite la varf, de 30-100 x 1,5-3,5 µm. Hifele miceliene strapung epiderma tesuturilor pe care le paraziteaza sau patrund prin stomate, trec prin tecile frunzelor, patrund in pai unde se dezvolta radiar si determina simptomul de _"ochi".

Epidemiologie. Agentul patogen rezista peste iarna in resturile vegetative in miristea atacata. Pe aceste resturi saprofitate, ciuperca va forma in primavara noi generatii de conidii ce vor raspandi micoza, mai ales in conditii de monocultura sau daca se seamana graul mai devreme.

Cele mai mari pagube s-au inregistrat la graul semanat in terenuri acide, cu textura luto-argiloasa si in conditii de depasire a desimii optime a plantelor la unitatea de suprafata. Fertilizarea neechilibrata cu azot sensibilizeaza plantele la atac (Ana Hulea si M. Hatman, 1975).

Prevenire si combatere. Respectarea masurilor agrotehnice ca: semanatul la epoca optima, fertilizarile echilibrate, evitarea terenurilor acide, rotatii de 4-5 ani fara cereale paioase, asigura o limitare a pagubelor produse de aceasta ciuperca.

In conditii deosebit de favorabile ciupercii, cand se depaseste PED-ul care este stabilit la o frecventa de 25 % plante atacate, se recomanda tratamente foliare (vezi lista la sfarsitul cap. bolile graului).

. Innegrirea spicelor - Cladosporium herbarum.

Boala este frecvent intalnita pe gramineele cultivate si spontane, in anii cu precipitatii abundente si in special pe plantele cazute la pamant in urma atacului de Gäumannomyces si Pseudocercosporella sau doborate de vant.

Ciuperca este saprofita sau facultativ parazita si produce doar o depreciere calitativa a cariopselor in conditii de umiditate excesiva, cand se intarzie recoltarea (1997).

Simptome. Organele aeriene ale plantelor pot fi invadate de aceasta ciuperca ce produce aglomerari miceliene de culoare bruna-negricioasa, la inceput izolate apoi confluente, care acopera suprafete mari din limbul frunzelor, paie sau spic. Pe tegumentul cariopselor se observa o innegrire care este mai accentuata in dreptul embrionului si la varful bobului. Din cariopsele negre, care sunt si sistave se obtine o faina mai intunecata la culoare si de calitate inferioara.

Agentul patogen - Cladosporium herbarum (Pers.) Link. Este forma conidiana a ciupercii Mycosphaerella tulasnei (Jancz.) Lindau., fam. Dothideaceae, ord. Dothideales, cl. Loculoascomycetes, subincr. Ascomycotina.

Talul filamentos al ciupercii are culoarea neagra, este ramificat si prin aglomerare da nastere la strome dense. Conidioforii sunt cilindrici, bruni, de marimi variabile si formeaza terminal conidii brune, ovale sau eliptice, cu 1-3 pereti transversali, cu tegument verucos, de dimensiuni cuprinse intre 18-24 x 7-10 µm (fig. 14).

Forma perfecta a ciupercii, loculii cu asce si ascospori, se formeaza foarte rar si numai dupa o perioada de saprofitare a ciupercii pe tesuturile distruse ale resturilor vegetale ramase pe sol. Loculii au forma globuloasa, diametre de 100-160 µm si contin asce fusoidale cu ascospori bicelulari, alungiti, de 11-29 x 4-9 µm.

Epidemiologie. Ciuperca se raspandeste in cursul vegetatiei prin conidii vehiculate de vant si apa de ploaie iar de la un an la altul rezista in sol ca miceliu saprofit, conidii sau loculi cu asce si ascospori.

Prevenire si combatere. Masurile de prevenire a atacului patogenilor ce cauzeaza ingenuncherea cerealelor, fertilizarea echilibrata ce mareste rezistenta paiului la cadere, constituie si masuri profilactice pentru aceasta boala. Soiurile:Dor, Delabrad, Iasi-2, Gk Elet, Mv Magvas si Serina sunt sensibile la aceasta micoza. Soiurile omologate in 2003 sunt:sensibile-Ciprian si Mv Palma, mijlociu de sensibile-Gk Kalay,Gk Cipo,mijlociu de rezistente-Dumbrava si Drobeta.

Tratamentele graului in cursul vegetatei se fac cu produse din grupele: Gr.D: Bavistin DF-0,6 kg/ha.; Carbendazim 500 SC- 0,6 l/ha.; Goldazim 500 SC-0,6 l/ha.; Gr.F: Bravo 75 WP-2 kg/ha.; Bravo 500 SC- 2,5 l/ha.; Rover 500 SC-1,5 kg/ha; Protect 50 WP-0,6 kg/ha; Gr.H: Saprol 190 EC-1,5 l/ha.; Gr.I: Corbel EC-1 kg/ha. ( t.p. 35 zile); Gr.J: Bayfidan 250 EC-0,5 l/ha(t.p.35 z.); Bayleton 25 WP-0,5 l/ha (t.p.35 zile pentru fainare, 7 zile pentru septorioze); Bumper 250 EC-0,5 l/ha.; Caramba 60 SL-1 l/ha dar pentru S.nodorum doza este de 1,2 l/ha.; Granit 250 SC- 1 l/ha.; Impact 125 SC-1 l/ha (tratarea frunzelor cu t.p. 42 zile sau 0,5 l/ha tratamente la spic); Mirage 45 EC-1 l/ha.; Orius 25 EW-0,5 l/ha.; Propistock-0,5 l/ha; Sanaprop-0,5 kg/ha; Sanazole 250 EC-0,5 l/ha.; Sanazole 250 CE-0,5 l/ha.; Shavit 25 EC-0,5 l/ha.; Soprano 125 SC- 0,5 l/ha.; Sportak 45 EC-1 l/ha.; Sumi 8 12,5 WP-0,4 kg/ha.; Til/t 250 CE-0,5 l/ha (t.p.28 z.).; Til/t 250 CE RV-0,5 l/ha (t.p.28 z.); Triadimefon CIG 25 PU-0,5 kg/ha.; Vydan 25 EC- 0,5 l/ha.; Gr.L: Alert-0,8 l/ha.; Alegro- 1 kg/ha.; Alto Combi 420 - 0,5 l/ha.; Archer 425 - 0,8 l/ha.; Artea 330 EC-0,4 l/ha.; Brio- 0,5 l/ha.; Bumper Super 490 EC-0,8 l/ha.; Bumper Forte- 1 l/ha.; Dacfolin-0,75 l/ha; Falcon 460 EC-0,7 l/ha.; Folicur BT 225 EC-0,8 l/ha (se recomanda si pentru fusarioza spicelor); Mugibon WOP- 2,5 kg/ha (t.p. 28 z.); Silodor-12,5 kg/ha (t.p.28 z.); Strate Go 250 EC- 1 l/ha.; Tango- 0,5 l/ha.; Tango Super-0,75 l/ha.; Topsul FL-3,5 l/ha; Zamir 40 EW-0,750 l/ha.

BOLILE GRAULUI

Viroze

Micoplasmoze

Micoze

Comentarii literare

Personaje din literatura

Tehnica si mecanica

Economie

Geografie