Bolile florii soarelui

Bolile florii soarelui

Bacterioze

1. Putregaiul moale al florii soarelui - Erwinia carotovora pv.   carotovora.

Boala a aparut pe floarea soarelui in 1968 in U.R.S.S., apoi in Italia si Iugoslavia. In Romania agentul patogen al bolii a fost izolat de I. Zurini in 1975.

Simptome. Pe tulpinile de floarea soarelui bacteria produce pete mari de 2-30 cm alungite, hidrozate apoi verzi-maslinii si in final negre. Maduva tulpinilor afectate are culoarea neagra iar epiderma se exfoliaza usor in dreptul zonelor putrezite.

Calatidiile plantelor atacate prezinta achene cu epicarpul si continutul distrus, putrezit. Pe timp ploios, boala evolueaza rapid, petele inconjura tulpina si aceasta se frange. Acelasi putregai moale se poate observa si pe radacini.

Agentul patogen - Erwinia carotovora pv. carotovora (Jones) Bergey, Harrison, Breed, Hammer et Hunton - fam. Enterobacteriaceae.

Bacteria are forma de bastonas cu capetele rotunjite, de 1-3 x 0,5-1 µm, cu cili peritrichi, gram negativa si este foarte rezistenta la temperaturi scazute si uscaciune.

Epidemiologie. Bacteria rezista in sol ca saprofita pe resturile vegetale care sunt in cantitati mari in culturile cu tulpini frante si recoltate mecanic. Pe planta si intre plante, bacteria este vehiculata de apa de ploaie si de vant.

Prevenire si combatere. Intrucat agentul patogen este comun la multe plante cultivate din familia Solanaceae si Composeae, se recomanda alcatuirea unui asolament de cel putin 4-5 ani fara floarea soarelui, cartof, morcov etc. In tarlalele unde s-a manifestat atacul, se vor strange si arde resturile vegetale dupa recoltare

Arsura bacteriana a florii soarelui - Pseudomonas syringae pv. helianthi.

Boala a fost descrisa in 1934 de Kawamura. In Romania, in 1981 C. Stancescu si V. Severin au semnalat-o, iar studiile asupra agentului patogen le-au publicat in 1983.

Simptome. Pe frunzele tinere afectate apar pete mici brune, de forma neregulata si inconjurate de un halo mai deschis la culoare. Pe frunzele mature petele sunt mai mari, colturoase iar pe timp umed pe partea inferioara a frunzei, in dreptul petelor apare exudatul bacterian. In conditii prielnice, pe vreme umeda, frunzele sunt incretite intrucat tesutul vascular creste mai repede decat cel laminar apoi frunzele devin brune-negricioase si se usuca. Pe petioluri apar pete alungite si chiar crapaturi pline cu goma bacteriana.

Agentul patogen - Pseudomonas syringae pv. helianthi (Kawamura) Young Dye et Wilkie - fam. Pseudomonadaceae. Bacteria aeroba, are celule monotriche, de dimensiuni cuprinse intre 1,5-4 x 0,5-1 µm, este sensibila la uscaciune dar rezistenta la ger.

Epidemiologie. Bacteria se transmite de la un an la altul prin seminte sau prin resturile de plante infectate ramase pe sol. In timpul vegetatiei bacteria este vehiculata de apa de ploaie si de vant.

Prevenire si combatere. Semanatul florii soarelui se va face numai cu samanta din loturile semincere unde boala nu s-a manifestat iar la recoltare resturile de plante se vor arde. Asolamentul de 4-5 ani fara floarea soarelui este absolut obligatoriu pentru solele cu inocul infectios.

Micoze

3. Mana florii soarelui - Plasmopara helianthi

Mana a aparut la floarea soarelui la sfarsitul secolului XIX in America de Nord si s-a raspandit in America de Sud, Asia, ajungand in 1940 in Europa. In Romania este semnalata de E. Radulescu in 1946 pe samulastra de floarea soarelui si de atunci s-a extins in toate culturile producand pagube de pana la 60 % (C. Raicu si E. Banita, 1965) in functie de conditiile climatice ale anului agricol.

Simptome. Primele simptome se observa la plantele tinere ce apar din semintele infectate. Aceste plante raman pitice (mosnegi), au talia de cel mult 25-30 cm, cu internodii scurte, frunze mici, clorotice, incretite si prezinta un sistem radicular slab dezvoltat (fig. 67). Aceste plante au pe fata superioara zone mai galbene, in dreptul carora pe fata inferioara incepand de la petiol, de-a lungul nervurilor principale si intre nervuri se formeaza o pasla alba, densa, miceliana. Plantele pot forma calatidii mici, de 1-5 cm in diametru dar nu infloresc si nu dau seminte.

Plantele mature infectate mai tarziu, prezinta pe frunze pete galbene-untdelemnii situate in special langa nervuri, zone care se brunifica in scurt timp. In dreptul lor, pe fata inferioara, apare un puf alb micelian.

Plantele infectate mai tarziu, formeaza calatidii mai mici, infloresc inaintea plantelor sanatoase si uneori pot fructifica dar, achenele sunt infectate fara sa prezinte la exteriorul lor simptome de diagnostic diferentiat.

Agentul patogen - Plasmopara helianthi (Farl.) Berl. et de Toni, fam. Peronosporaceae, ord. Peronosporales, cl. Oomycetes, subincr. Mastigomycotina.

Sifonoplastul ciupercii este hialin, se dezvolta in spatiile dintre celule si trimite in celule haustori sferici, incolori sau galbui. Dupa o perioada de incubatie variabila ca lungime in functie de temperatura, prin stomatele de pe partea inferioara a limbului frunzei, ies grupuri de sporangiofori ramificati monopodial in treimea inferioara, lungi de 300-700 µm si lati de 10-15 m. Ultimele ramificatii au 2-4 sterigme subtiri, ascutite pe care se formeaza sporangii eliptici, incolori de 10-30 x 15-26 m (fig. 68).

In tesuturile necrozate, pe frunzele mature, in urma procesului de sexualitate apar si oospori sferici de 23-32 m in diametru, galben-aurii, prevazuti cu o membrana groasa.

Epidemiologie. Agentul patogen se transmite de la un an la altul prin miceliul parazit din achenele infectate si prin oospori ramasi in sol in resturile vegetale. Intrucat nu se practica monocultura la floarea soarelui, principala sursa de infectie in anul urmator o constituie semintele infectate.

In cursul perioadei de vegetatie, dupa aparitia primelor plante infectate au loc mai multe infectii secundare datorita zoosporilor aparuti din zoosporangii vehiculati de vant si de apa de ploaie de pe frunzele infectate ale _"mosnegilor". Numarul infectiilor secundare este in corelatie directa cu frecventa precipitatiilor si cu temperatura care, daca este optima (16-18^oC) favorizeaza eliberarea din zoosporangi a 7-10 zoospori de 7,5-12 x 7-9 m, ce pot produce infectii sistemice, deci indiferent de numarul de pete de pe frunzele unei plante, achenele obtinute de la acestea vor fi infectate.

Agentul patogen mai poate ataca si alte plante din familia Compositae.

Prevenire si combatere. Intrucat boala se transmite prin seminte, principala grija este ca acestea sa provina din loturi semincere unde agentul patogen nu a fost prezent. Inginerii aprobatori vor respinge de la certificare solele unde s-a gasit chiar numai 1 plantaha infectata primar, deoarece aceasta are un imens potential infectios. Pe terenurile unde s-a constatat prezenta agentului patogen nu se va reveni cu floarea soarelui decat dupa 7-8 ani. Loturile semincere vor fi corect erbicidate, izolate spatial la cel putin 500 m de alte lanuri de floarea soarelui si vor fi urmarite sub aspectul semnalarii manei pana la recoltare.

Recoltarea florii soarelui se va face la momentul optim pentru a se evita scuturarea achenelor si deci aparitia samulastrei in anul urmator care ar putea fi o sursa de infectii primare.

Cea mai eficienta metoda este insa cultivarea de soiuri rezistente.

Tratarea semintelor este eficienta cand se face cu: Ostenal MT 75 PUS-4 kg/t sam.; Galben Super SD-4 kg/t sam.; Apron 35 SD-4 kg/t sam.; Apron XL 350 ES-3 l/t sam.; Galben 35 SD-4 kg/t sam.

4. Putregaiul alb al florii soarelui - Sclerotinia sclerotiorum

Boala a fost descrisa in 1886, in Franta de catre A. de Bary, apoi ea s-a extins in toate tarile din Europa trecand chiar si in America de Nord si Australia. Inca din 1933, in toate lucrarile Starii fitosanitare apare inclusa boala ca producand pagube mari in special la floarea soarelui, pagube evaluate la 60-70 % din potentialul productiv al culturilor. In anul 1996, in Moldova au fost inregistrate pagube de 70-80 % din productie.

Simptome. Boala afecteaza radacinile, tulpinile, calatidiile si achenele, fiind favorizata de cantitatea mare de precipitatii din toamna desi pot fi atacate si plantele in stadiu de cotiledoane. Primele simptome se observa pe axul hipocotil unde apar pete galben-brune ce pot inconjura tulpina si in acest caz tanara plantula putrezita cade si piere.

O a doua faza de atac se observa cand plantele au 90-100 cm inaltime si incep sa formeze calatidii. Pe aceste plante, la colet, apare o zona sau un inel de mucegai de inaltime variabila, sub care tesuturile sunt putrezite, vasele conducatoare invadate de miceliu iar planta sufera o ofilire totala si se usuca  (fig. 69). In cazul in care atacul este numai partial si intervine o vreme secetoasa, ciuperca va evolua numai in interiorul tulpinii, distruge maduva, putrezeste parenchimul si produce in final fracturarea plantei. Dupa formarea calatidiilor boala poate afecta curbura tulpinii cand, datorita putrezirii acesteia calatidiile vor cadea in intregime pe sol. La soiurile la care dupa ce calatidiul se apleaca si axul tulpinii este asezat sub nivelul marginilor acestuia, in cavitatea ce apare, se aduna apa din precipitatii si in acest fel apar conditii optime pentru infectarea calatidiilor prin partea lor inferioara. La inceput apar pete de decolorare, apoi acestea se maresc, devin brune iar tesuturile calatidiilor putrezesc umed si intre randurile de achene apare un mucegai alb, dens, care prin deshidratare va forma scleroti in forma de retea (fig. 70).

Achenele de pe calatidiile infectate au coaja decolorata, patata, lipsita de luciu, se crapa foarte usor iar cotiledoanele sunt brune, acoperite de miceliu si cu un gust ranced. Aceste achene au capacitatea germinativa scazuta.

Dupa caderea achenelor si a alveolelor lor, din fostul calatidiu raman doar fasciculele de vase conducatoare, lemnoase, alcatuind un aspect parazitar numit _"matura"(fig. 71).

Agentul patogen - Sclerotinia sclerotiorum (Lib.) de By. - fam. Sclerotiniaceae, ord. Helotiales, cl. Discomycetes, subincr. Ascomycotina.

Talul ciupercii este bogat ramificat, hialin, saprofit sau parazit in vasele conducatoare unde produce o traheomicoza. Prin intreteserea miceliului si deshidratarea sa, pe tulpini, in maduva calatidiului sau chiar pe calatidiu printre achene apar sclerotii de culoare neagra la exterior (paraplectenchim) si alba la interior (prosoplectenchim). Sclerotii formati la exteriorul tulpinii sau a calatidiului pot sa cada si sa infesteze solul in care ei raman viabili 6-8 ani (fig. 70). In anul urmator din scleroti pot porni direct hife miceliene de infectie sau daca sclerotii au fost acoperiti de sol umed (6-8 cm) in primavara ei genereaza apotecii in forma de palnie, cu diametrul de 4-8 mm, de culoare cenusie. Apotecia este tapetata cu un strat de asce de 130-138 x 8-10 µm printre care se gasesc numeroase parafize filiforme. Ascele au cate 8 ascospori unicelulari, ovoizi, asezati pe un rand si de dimensiuni cuprinse intre 9-12 x 6,5 m. Piciorul apoteciei are 1-5 cm lungime sustinand apotecia ce se gaseste la nivelul solului. La maturitate ascosporii sunt proiectati la cativa centimetri inaltime si pot fi luati de curentii de aer si isi pastreaza viabilitatea pana la 60 zile daca temperaturile oscileaza intre 20-25^oC. Temperaturile sub 20^oC scad viabilitatea ascosporilor dar la temperatura de 25^oC pot germina si produce infectii in 4 ore de la ajungerea lor pe planta.

Epidemiologie. Agentul patogen este adus in cultura odata cu semintele infectate care nu-si pierd germinatia. Sclerotii care au dimensiuni mici, asemanatoare semintelor nu pot fi selectati si vor constitui o sursa importanta de infectie. Sclerotii ramasi in sol rezista pana in anul urmator cand pot produce infectii direct prin micelii sau prin ascosporii de pe apotecii. Aceste infectii se pot realiza pe samulastra de floarea soarelui sau pe unele plante ce fac parte din numeroasele gazde ale acestui agent patogen.

De la planta la planta agentul patogen poate fi vehiculat de curentii de aer ce antreneaza fragmente miceliene de la plantele infectate bazal.

Din cercul de plante gazda fac parte toate legumele radacinoase, bulbifere sau tuberculifere, la care dupa infectiile din camp boala continua in silozuri putrezind materialul depozitat. Sunt afectate de acest agent patogen si o multitudine de specii ale plantelor floricole.

Prevenire si combatere. Agentul patogen este deosebit de polifag asa incat o sola puternic infestata cu scleroti va trebui cultivata cel putin 4-5 ani cu cereale paioase, apoi cu plante prasitoare si abia dupa 7-8 ani se va putea reveni cu floarea soarelui. Sclerotii isi pastreaza viabilitatea cel putin doi ani, insa pe buruienile din culturile de cereale ce urmeaza in asolament dupa floarea soarelui, agentul patogen formeaza noi generatii de scleroti ce mentin potentialul infectios al solei multi ani. Nu se vor cultiva cu floarea soarelui terenurile umede care au o textura argiloasa decat daca este asigurata drenarea excesului de umiditate. Ingrasamintele organice se vor aplica la planta premergatoare iar la cultura de floarea soarelui se vor aplica in mod echilibrat numai ingrasaminte minerale.

Samanta trebuie sa provina din loturi semincere sanatoase, certificate si eventual _"aleasa la masa" daca se seamana suprafete mici. Inainte de semanat se vor aplica tratamente seminale cu fungicide sistemice din diferite grupe ca: Gr.C: Tiradin 70 PUS-3 kg/t sam.;Tiradin 500 SC-3 kg/t sam.; Gr.D: Bavistin 50 WP-2 kg/t sam.; Bavistin FL-2 l/t sam. (1,5 l/ha); Benlate 50 WP-2 kg/t sam.; Metoben 70 PU- 2 kg/t sam; Gr.G: Ronilan 50 WT-2 kg/t sam.; Rovral 50 WP-2 kg/t sam.; Rovral 50 PU-2 kg/t sam.; Sumilex 50 FL-2 l/t sam.; Sumilex 50 PU-1 kg/t sam.; Sumilex 50 WP-1 kg/t sam.; Gr.H: Galben Super SD-4 kg/t sam.; GR.L: Ostenal MT 75 PUS-4 kg/t sam.; Ostenal MT-4 kg/t sam.; Ostenal C 75 PUS-4 kg/t sam.; Rovral TS-2 kg/t sam.; Tiracarb 600 SC-2,5 l/ha sam.; Tiramet 60 PTS- 2,5 kg/t sam.; Tiramet 600 SC-2,5 l/t sam.; Gr.N: Trichosemin 25 PTS (pentru toate ciupercile) - 4 kg/t sam

Tratamentele seminale asigura sanatatea plantelor in prima parte a perioadei de vegetatie dar, daca incepand cu lunile iulie-august cad precipitatii de peste 100 mm, iar temperaturile sunt in jur de 20-25^oC, atacul la calatidii nu poate fi evitat. In vegetatie se poate aplica produse din grupele: Gr.D: Bavistin FL- 1,5 l/ha;Bavistin DF-2 kg/ha; Bavistin 50 WP-2 SC-1,5 l/ha; Benomyl 50 WP-1,5 kg/ha; Benlate 50 WP-1,5 kg/ha; Carbendazin 500 SC-1,5 l/ha; Carbiguard 500 SC-1,5 l/ha trat; Goldazin 500 SC-1,5 l/ha; Topsin 70 PU-1 kg/ha; Gr.G: Ronilan 50 DF-1 kg/ha (2 trat.); Ronilan 50 WP 1 kg/ha; Rovral 50 WP- 1 kg/ha; Rovral 50 PU-1 kg/ha; Sumilex 50 Fl-1 l/ha; Sumilex 50 WP-1 kg/ha; Gr.I: Magnate 50 ECNA-1 l/ha; Gr.J: Mirage 45 EC-1 l/ha; Punch 40 EC-1 l/ha; Sportak 45 EC-1 l/ha; Gr.L: Alert- 0,6 l/ha; Alto combi-0,5 l/ha; Bumper Forte 1 l/ha; Calidan SC-2 l/ha; Konker-1,25 l ha (t.p. 21 z.); Sanazole Combi-1 l/ha.

Amelioratorii romani au reusit sa creieze o serie de hibrizi foarte productivi, totusi pana la aceasta data nu se cunosc soiuri sau hibrizi rezistenti la aceasta boala si numai aplicarea unei tehnologii corecte si respectarea recomandarilor luptei integrate poate limita pagubele produse de agentul patogen

5. Patarea bruna si frangerea tulpinilor de floarea soar-Diaporthe helianthi

Aceasta boala este una dintre cele mai recent aparute la culturile de floarea soarelui. A fost semnalata in 1980 in Voevodina - Iugoslavia, de unde s-a extins si a aparut in Ungaria, Romania, Bulgaria, Italia si Franta.

In Romania este semnalata in toate judetele cultivatoare de floarea soarelui iar pagubele ce pot fi inregistrate sunt variabile fiind in functie de conditiile climatice ale zonei si de sensibilitatea hibridului sau a soiului cultivat.

Simptome. Boala se manifesta pe frunze si tulpini, rareori pe calatidii. Atacul pe frunze incepe de la varful lor printr-o decolorare ce se extinde spre petiol si spre marginile frunzei. Zona atacata se brunifica, datorita tesuturilor necrozate iar ciuperca ramane viabila in zona mare de decolorare ce inconjura petele brune.

Pe tulpini apar pete brune ce se extind concentric pana acopera tulpina de jur imprejur. In dreptul petelor sunt distruse toate tesuturile asa incat la cea mai mica adiere de vant si sub greutatea calatidiilor plantele se frang.

Agentul patogen - Diaporthe helianthi Muntanola Cvetkovic, Mihaljcevic et Petrov. cu f.c. Phomopsis helianthi Munt. - Cvetk., Mihalj. et Petr. fam. Diaporthaceae, ord. Sphaeriales, cl. Pyrenomycetes, subincr. Ascomycotina.

Ciuperca prezinta un tal filamentos cu crestere rapida si extindere radiara in tesuturile parazitate. In tesuturile brunificate ale tulpinilor frante apar picnidii cu picnospori de tip Phomopsis ce pe vreme umeda sunt eliminati sub forma unor cordoane subtiri, vizibile cu ochiul liber.

In resturile vegetale inglobate in straturile superficiale ale solului pana in primavara urmatoare se diferentiaza periteciile care au un gat lung prin care se elimina ascele ce au 8 ascospori bicelulari.

Epidemiologie. Transmiterea agentului patogen in cultura este asigurata de picnosporii care sunt vehiculati de apa de ploaie si de vant. De la un an la altul persistenta agentului patogen este asigurata de miceliile saprofite din resturile de plante bolnave, pe care se diferentiaza periteciile cu asce si ascospori.

Prevenire si combatere. Atacul acestui patogen poate fi prevenit prin masuri agrotehnice ca: ingroparea adanca a resturilor atacate, rotatia culturilor si semanatul la timpul optim. La hibridul Sorem, la semanatul prea devreme se poate inregistra un atac puternic in urma caruia pierderile pot fi de cel putin 30-65 % din productie, in schimb la hibridul Felix chiar fara sa fie tratat se inregistreaza pagube de numai 5-7 % din productie. In cazul in care se aplica cel putin 2 tratamente cu fungicide sistemice pagubele vor fi de cel mult 8 % la hibridul Sorem.

In urma cercetarilor intreprinse de dr. V. Jinga s-a stabilit schema de aplicare a tratamentelor chimice care prevede 3 tratamente in epoci diferite: a - 8-10 perechi frunze; b - tratament preforal la aparitia florilor ligulate si c - tratament la 10-15 zile dupa sfarsitul infloritului. Cele mai bune rezultate s-au obtinut cand se executa cu: produse sistemice la tratamentul a, amestec de fungicide sistemice si contact la tratamentul b si tratamentul c cu fungicide de contact. In cazul in care s-au folosit produsele Metoben 70 PU, Fundazol 50 WP, Benlate 50 WP -1,5 kg/ha, Rubigan-1 kg/ha, Punch 40 EC-0,4 kg/ha sau Konker-1,25 kg/ha nu s-a inregistrat nici o planta franta la unitatea de suprafata, cu toate ca experienta a fost efectuata pe un sol cu un mare potential infectios (V. Jinga, teza de doctorat).. Ultimele recomandari adauga acestor substante pe cele din grupele:: Gr.D: Bavistin DF-1,5 kg/hatrat.; Bavistin FL 1,5 l/ha; Goldazim 500 SC 1,5 l/ha; Carbiguard 500 SC-1,5 l/hatrat.; Benomyl 50 WP-1,5 kg/ha; Efomyl 50 WP-1 kg p.c.ha (t.p. 18 z.); Topsin 70 PU-1 kg/ha; Gr.I: Corbel EC 0,4-0,8 l/ha; Gr.J: Baycor 300 EC-2 l/ha (t.p. 28 z.); Impact 125 SC-1,5 l/ha (t.p. 42 z.); Mirage 45 EC-1 l/ha; Punch 40 EC-0,4 l/ha; Sportak 45 EC 1 l/ha; Trifmine 30 WP-1,0 kg/ha (2 trat.); Gr.L: Alert- 0,6 l/hatrat.; Alto Combi 420-0,5 l/hatrat.; Calidan SC-2 l/ha (t.p. 21 z.); Konker-1,25 l/ha (t.p. 21 z.).

. Rugina florii soarelui - Puccinia helianthi.

Boala descrisa in 1922 de catre Schweinitz este astazi raspandita in toata Europa, America, Africa de Nord si Australia pe floarea soarelui dar si pe alte 16 specii ale genului Helianthus.

Simptome. Boala apare primavara, pe frunzele tinere sub forma de pete mici, circulare, galbui. In acest stadiu pagubele sunt mici si de cele mai multe ori boala trece neobservata. In cursul verii si spre toamna, pe frunzele mature apar puncte de decolorare in dreptul carora pe fata inferioara apar pustule pulverulente brune sau negre. Aceste pustule pot fi intalnite chiar si pe bracteele din jurul calatidiilor (fig. 72).

Agentul patogen - Puccinia helianthi Schw. - fam. Pucciniaceae,

ord. Uredinales, cl. Teliomycetes, subincr. Basidiomycotina.

Ciuperca este autoica si macrociclica avand aparatul vegetativ un tal filamentos, galbui sau hialin, ce se dezvolta intercelular si se hraneste prin haustorii ce patrund in celule.

Pe frunzele tinere ciuperca formeaza picnidiile cu picnospori si ecidiile de tip Aecidium, cu ecidiospori elipsoidali sau poliedrici, galben-portocalii.

In pustulele de pe fata inferioara a frunzelor se gasesc uredosporii galbeni-bruni, sferici sau ovali, de 24-27 x 18-20 µm cu episporul fin echinulat. Teliosporii bruni, bicelulari, cu celula superioara prevazuta cu perete gros si o papila germinativa au un peduncul fragil. Din teliospori in primavara in urma germinatiei vor aparea epibazidiile cu bazidiospori mici, unicelulari si hialini.

Epidemiologie. Transmiterea agentului patogen de la un an la altul este asigurata de teliosporii de pe seminte sau din sol care sunt foarte rezistenti la temperaturi scazute. In cursul anului agricol, in prima parte, raspandirea agentului este asigurata de picnospori apoi de ecidiospori si de uredospori.

Prevenire si combatere. Respectarea tehnologiei de cultura si tratamentul seminal poate preveni atacul acestui agent care, desi are mai multe rase fiziologice nu produce pagube mari. Soiurile si hibrizii omologati pentru cultura sunt destul de rezistenti fata de acest agent.

7. Putregaiul cenusiu al florii soarelui - Botrytis cinerea

Boala este cunoscuta si sub numele de putregaiul calatidiilor de floarea soarelui dar agentul patogen ataca si numeroase alte plante de cultura sau plante ornamentale, leguminoase furajere, ricin etc.

In anii cu toamne foarte bogate in precipitatii, boala poate produce pagube mari, asa cum a semnalat Ana Hulea in 1940.

Simptome. Agentul patogen paraziteaza numai calatidiile incepand cu partea lor inferioara, unde produce pete brune ce se pot confunda cu cele produse de Sclerotinia sclerotiorum, dar sunt mai strict delimitate. In dreptul petelor, pe tesuturile moi si putrede apare o eflorescenta cenusie (fig. 72). Boala poate sa cuprinda intreg calatidiul si chiar la suprafata achenelor apare o culoare cenusie-verzuie iar intre achene apar scleroti mici, negri.

Semintele au suprafata patata, fara luciul caracteristic si cad usor din alveolele lor. Cotiledoanele sunt sistave, amare, iar semintele isi pierd partial capacitatea de germinatie.

Agentul patogen - Botrytis cinerea Pers. - fam. Mucedinaceae, ord. Moniliales, cl. Hyphomycetes, subincr. Deuteromycotina.

Talul filamentos al agentului patogen este gros, bogat ramificat si cu un continut granulat in celule. Miceliul se extinde intercelular in zona vaselor conducatoare din tesuturile parazitate, vase pe care le ocupa producand ofilirea plantelor. Agentul secreta enzime capabile sa dizolve celuloza si lignina.

Conidioforii ce apar ca o eflorescenta cenusie, sunt lungi, bruni, grosi la baza si mai subtiati si hialini spre varf. In treimea lor superioara se ramifica iar pe ramificatii apar mici proeminente ce sustin numeroase conidii grupate in ciorchine. Conidiile sunt unicelulare, sferice sau eliptice de 9-15 x 6,5-10 µm prevazute cu o membrana dubla, incolora initial, apoi galbui. Aceste conidii sunt foarte rezistente, ele asigurand pentru anul urmator potentialul infectios al solului.

Epidemiologie. Transmiterea ciupercii de la o planta la alta este asigurata de conidiile ce sunt usor luate de vant, insecte sau de picaturile de ploaie si pot germina imediat, formand un miceliu infectios cu patrundere activa prin tesuturile pe care a ajuns.

De la un an la altul potentialul infectios a solei este asigurat de conidiile aparute sau de microscleroti.

Agentul patogen poate fi adus intr-o noua cultura odata cu semintele infectate sau infestate.

Prevenire si combatere. Respectarea cu strictete a tuturor verigilor prevazute in tehnologia de cultura a florii soarelui poate preveni atacul patogenului.

Tratarea semintelor cu fungicide sistemice care se face obligatoriu pentru ceilalti agenti patogeni este eficace si impotriva lui Botrytis cinerea.

Culturile semincere trebuie sa li se asigure o izolare partiala de cel putin 500 m fata de alte culturi de floarea soarelui sau fata de culturi cu plante din cercul de gazde al patogenului.

Alternarioza - Alternaria zinniae si A. helianthi.

Alternarioza a fost considerata pana nu demult o boala de mai mica importanta, insa de cand s-a trecut la recoltarea mecanizata in urma careia pe sol raman foarte multe resturi vegetale, boala s-a extins si produce pagube destul de mari prin debilitarea plantelor in urma distrugerii partiale a fasciculelor de vase conducatoare.

In literatura de specialitate (Smith I. si col., 1988) se mentioneaza faptul ca boala este grava si a aparut in Romania si Iugoslavia. Ea a fost studiata de Allen si col. (1983), de H. Iliescu si col. (1983) iar in Iugoslavia de M. Acimovic (1987).

Simptome. Agentii patogeni produc pe organele aeriene (cotiledoane, frunze, tulpini, calatidii) pete negre in dreptul carora tesuturile putrezesc si in conditii deosebit de favorabile agentilor, acestia pot produce chiar frangerea tulpinilor.

Pe cotiledoane apar pete necrotice, mai intai pe margini apoi si spre centru. Frunzele atacate au pete negre, cu un usor halo de decolorare, pete de diferite dimensiuni care pot conflua si in acest caz ocupa suprafete mari din limb acoperite pe vreme umeda cu un puf negru. Pe tulpini, initial apar pete negre ce prin unire dau nastere la striuri longitudinale necrotice. Calatidiile infectate si bracteele lor au la inceput pete de decolorare, apoi brune iar in final brune-negricioase, adancite in tesuturi. A. helianthi produce pete mai mari si mai alungite.

Agentul patogen - Alternaria zinniae M.B.Ellis si A.helianthi (Hansf.) Tubaki and Nishihara - fam. Dematiaceae, ord. Moniliales, cl. Hyphomycetes, subincr. Deuteromycotina.

Talul filamentos al agentilor patogeni prezinta hife brun-negricioase, ramificate, pe care apar conidiofori bruni de 150 x 5-10 µm, ce sustin la A. zinniae o conidie muriforma cu 5-12 septe transversale si 1-2 septe longitudinale, de 36-236 x 8-12 m.

Alternaria helianthi are un tal filamentos brun dar conidiile sunt grupate pe conidiofori si au 79 x 9 m. In 1991 in Iugoslavia, M. Acimovic mai semnaleaza si pe A. heliantinfeciens.

Agentii patogeni ierneaza in resturile vegetale ca miceliu saprofit sau sub forma de conidii care in primavara vor produce infectii primare.

Epidemiologie. Transmiterea agentilor patogeni de la un an la altul este asigurata de miceliul saprofit sau de conidii. Pe organele infectate primar apar zonalitati concentrice formate din conidiofori si conidiile ce vor raspandi agentul pe toata perioada de vegetatie.

Prevenire si combatere. Alternarioza poate fi prevenita prin fertilizarea rationala fara exces de azot, respectarea desimii optime, folosirea de soiuri si hibrizi cu rezistenta genetica, tratamentul obligatoriu al semintei si 3 tratamente in vegetatie aplicate la avertizare cu produse pe baza de metiram, iprodion + carbendazim sau vinclozolin + carbendazim in perioada de la inceputul infloritului si pana la inceperea maturarii semintelor (V. Jinga, 1994). Produsele Alert-0,6 l/ha si Sumilex 50 FL-1 l/ha dau rezultate bune.

9. Patarea frunzelor de floarea soarelui - Septoria helianthi.

In zonele cultivatoare de floarea soarelui din N-V Europei boala este cunoscuta inca din secolul trecut cand a fost semnalata si la noi (1853) de catre Fuss. In ultimii 30-40 de ani datorita extinderii culturii, boala produce pagube destul de mari.

Simptome. Agentul patogen ataca numai cotiledoanele si frunzele. La primele simptome de atac se observa pe cotiledoane pete bine conturate galben-brune cu suprafata incretita. Pe frunzele inferioare (mai intai) apar pete de decolorare, circulare sau colturoase, delimitate de nervuri, de 1-1,5 cm in diametru. Dupa uscarea partiala a foliajului bazal, boala se extinde si pe frunzele din etajele superioare. Pe fata inferioara a frunzelor in dreptul petelor, in tesuturile necrozate se observa cateva puncte mici, negre (fig. 74).

Agentul patogen - Septoria helianthi Ell. et Kell - fam. Sphaeropsidaceae, cl. Caelomycetes, ord. Sphaeropsidales, subincr. Deuteromycotina.

Talul ciupercii se dezvolta in spatiile intercelulare ale frunzelor pe care le paraziteaza. In aceste frunze ciuperca formeaza picnidii epifile, aproximativ sferice, de 150 µm in diametru, cu un perete brun. Prin porul picnidiei sunt eliminati numerosi picnospori filiformi, usor curbati, ascutiti la capete, hialini, multicelulari, de 30-70 x 2-3,5 m.

Epidemiologie

Agentul patogen se transmite de la un an la altul prin picnosporii ce raman in picnidiile de pe resturile vegetale de pe sol sau prin picnosporii aderenti la samanta.

In cursul perioadei de vegetatie, de la o planta la alta transmiterea se face prin intermediul picnidiilor ce in conditii favorabile germineaza iar hifele miceliene patrund in frunzele umezite.

Prevenire si combatere. Masurile recomandate de tehnologia de lupta integrata (tratarea semintelor, asolament, tratamente in vegetatie, arderea resturilor vegetale) sunt eficiente si impotriva acestui agent patogen. Tratamentele in cursul vegetatiei nu se justifica economic pentru acest patogen.

10. Patarea neagra a florii soarelui - Phoma oleracea var. helianthi.

Aceasta boala a fost semnalata in 1964 in America (Frezzi si Mc. Donald), in Europa apare in Iugoslavia (M. Acimovic, 1965) iar in Romania Mariana Tarcomnicu si col. o semnaleaza in anul 1971.

Simptome. Agentul patogen ataca toate partile aeriene ale florii soarelui incepand cu zonele tulpinii din apropierea insertiei frunzelor. La locul de prindere a petiolului, in acea mica adancitura unde pe vreme umeda se acumuleaza apa, apare o pata bruna, tesuturile crapa si se suberifica. Pe calatidii in dreptul petelor, tesuturile se inmoaie si putrezesc asa incat intreaga inflorescenta este sfaramicioasa, cu putine achene seci si sistave (fig.75).

Agentul patogen - Phoma oleracea Sacc. var. helianthi tuberosi Sacc. - fam. Sphaeropsidaceae, ord. Sphaeropsidales, cl. Coelomycetes, subincr. Deuteromycotina.

Talul filamentos al agentului patogen este ramificat, cu un continut al celulelor granulat si cu raspandire intercelulara. Fructificatiile - picnidiile au pereti grosi, de culoare bruna-neagra, forma sferica, dimensiuni de 39-188 x 84-202 m si sunt scufundate in tesuturi. Pe timp ploios prin porul picnidiei sunt eliminati numerosi picnospori hialini, unicelulari, drepti sau putin curbati, de 1,6-3,7 x 2,2-7,9 m.

In momentul germinarii lor, picnosporii emit un filament de infectie foarte lung (2 mm) care patrunde activ in tesuturile plantei.

Epidemiologie. Transmiterea ciupercii de la un an la altul se face prin picnosporii ramasi in picnidiile din resturile vegetale. Picnosporii pot produce infectii in primavara direct pe embrionul semintei abia germinate, producand pieirea plantelor si deci goluri in culturi (M. Acimovic, 1965).

In cursul vegetatiei picnosporii sunt cei ce asigura transmiterea agentului, ei fiind vehiculati de vant, insecte sau picaturi de ploaie.

Prevenire si combatere. Carantina fitosanitara recomanda respectarea normelor ce prevad un regim fitosanitar corect, control riguros al parcelelor semincere pentru a se evita raspandirea agentului. Inginerii aprobatori vor veghea ca sa nu se extinda zonele deja contaminate.

. Putrezirea radacinilor si tulpinilor de floarea soarelui Macrophomina phaseoli - forma sclerotiala Sclerotium bataticola.

Aceasta boala este una dintre cele mai recente, fiind semnalata in America si Argentina in perioada 1964-1967.

In Europa este semnalata in Iugoslavia (M. Acimovic) si in Romania in 1971 si 1973 de Mariana Tarcomnicu si Ana Hulea.

Simptome. Boala se observa sporadic in lanuri unde apar plante ce se vestejesc partial sau total si prezinta zone albicioase la baza tulpinii si pe radacini. In interiorul tulpinii apar tesuturi spongioase in care pe vreme umeda apar gome. Pe toate tesuturile atacate si in maduva tulpinii apare un praf gri alcatuit din mici scleroti negri.

Agentul patogen - Macrophomina phaseoli (Maubl.) Ashby cu forma sclerotiala Sclerotium bataticola Taub. - fam. Sphaeropsidaceae, ord. Sphaeropsidales, cl. Coelomycetes, subincr. Deuteromycotina.

Ciuperca avand un echipament enzimatic foarte bogat este cunoscuta ca polifaga pe o multitudine de plante cultivate si spontane (100 specii).

Agentul patogen este considerat un parazit de debilitare si dupa instalarea sa, amplifica si urgenteaza fenomenul de uscare prematura. Pe organele atacate ciuperca a carui aparat vegetativ este un tal filamentos, formeaza picnidii izolate, negre, sferice din care sunt eliminati picnospori mici, ovali, ce prezinta mucroni la ambele capete.

Pe toate zonele afectate dar si in profunzimea maduvei tulpinii, ciuperca formeaza o multitudine de microscleroti ce ierneaza pe resturile vegetale.

Epidemiologie. Transmiterea agentului patogen de la un an la altul se face numai prin microscleroti care in anul urmator pot da nastere la micelii de infectii pe plantele din cultura urmatoare. Rolul picnidiilor si al picnosporilor gasiti si descrisi de Ana Hulea si col. de pe plantele de soia, inca nu este bine elucidat.Transmiterea ciupercii de la planta la planta se face tot prin microsclerotii antrenati odata cu particulele de sol in timpul lucrarilor tehnologice din cursul vegetatiei.

Prevenire si combatere. Carantina fitosanitara interna si externa prevede masuri drastice de depistare si localizare a focarului de infectie.

M. Acimovic (1962) precizeaza ca cea mai neindicata premergatoare pentru floarea soarelui este lucerna pe care acest agent se multiplica nestingherit.

Antofitoze

12. Lupoaia (verigelul) - Orobanche sp.

Planta parazita cunoscuta sub numele de lupoaie sau verigel poate produce pagube insemnate de pana la 70-80 % din productie, aceasta fiind afectata si calitativ prin reducerea procentului de ulei din achene.

Planta este intalnita in toate tarile cultivatoare de floarea soarelui din Europa, Ucraina, Rusia, Caucaz, Irak, Iran, Mongolia, Tibet, Egipt si Algeria. In Romania Tr. Savulescu si col. o semnaleaza in toate starile fitosanitare incepand cu anul 1935, din judetele de sud, sud-est si din Moldova.

Simptome de parazitare. Plantele de floarea soarelui parazitate se dezvolta mult mai lent, au talie mai mica si prezinta tulpini subtiri fara calatidii sau cu calatidii mici, cu achene seci, sarace sub aspectul procentului de ulei. In jurul unei plante, in suprafata sa asimilatoare pot aparea 30-40 plante parazite sau chiar peste 100 in terenurile puternic infestate.

Agentul patogen - Orobanche cumana Wallr. este o fanerogama din fam. Orobanchaceae.

Semintele plantei din sol emit la germinare un filament subtire care vine in contact cu radacinile de floarea soarelui, se ingroasa ca un bulb cu proeminente (conuri de patrundere) ce intra si stabilesc contactul cu fasciculele libero-lemnoase. La partea superioara a bulbului apare un mugure din care iese la suprafata tulpina florifera pe care se gasesc rudimente de frunza sub forma de solzi (fig. 76). Pana la iesirea la suprafata timpul de parazitare este destul de lung (2 luni), timp in care planta parazitata nu poate fi depistata.

Tulpinile sunt drepte de 40 cm inaltime, de 2,5 cm in diametru la baza, neramificate, de culoare galbuie cu reflexe violacei, acoperite cu peri glandulosi cu rol de hidatode.

Florile sesile au o bractee egala cu floarea, au culoare galbuie sau albastruie cu nuante violacei si se deschid in lunile iunie-iulie.

Fructul este o capsula cu o loja ce contine 1200-1500 seminte foarte mici, ovoid-alungite, cenusii inchis la culoare, reticulate si aripate.

Aceste seminte fiind foarte usoare sunt vehiculate de apa de ploaie sau de vant la distante foarte mari. Semintele nu germineaza decat in prezenta radacinilor de floarea soarelui in soluri usoare, uscate cu pH neutru sau slab acid. Germinarea poate avea loc si in prezenta resturilor vegetale de floarea soarelui, caracteristica pe care se bazeaza si una din metodele de combatere prin raspandirea pe teren a resturilor maruntite la moara cu ciocanele. Semintele pornesc in vegetatie dar neavand pe ce parazita, tanara plantula va muri.

Floarea soarelui poate fi parazitata uneori si de Orobanche ramosa L., planta ce are talie mai mica, 10-40 cm si tulpina ramificata de culoare galbuie.

Combatere. Solele infestate cu seminte de Orobanche vor intra in asolament la interval de 5-6 ani, perioada in care ele vor fi cultivate cu cereale sau leguminoase.Samanta de floarea soarelui va trebui sa nu contina seminte de Orobanche. Pe suprafete mici, se recomanda prasile repetate executate inainte de aparitia florilor deoarece daca planta este taiata dupa inflorire, substantele din tulpina reusesc sa matureze semintele. Repetarea prasilelor este necesara intrucat tulpinile plantei parazite apar esalonat.

Cea mai eficienta metoda este selectarea de soiuri si hibrizi rezistenti la aceasta planta parazita. Soiurile cu inradacinare profunda sunt mai putin parazitate de lupoaie a caror seminte nu germineaza la adancime mare(tab 3)

Tabelul 3

Rezistenta la gentii patogeni a hibrizilor omolati in 2001 si 2002

Rezistenta fata de agentii patogeni a soiurilor si hibrizilor omologati in 2003