Oferta de produse agricole agroalimentare pe piata din Romania

Oferta de produse agricole agroalimentare pe piata din Romania

Oferta, in calitate de componenta a pietei, reprezinta cantitatea dintr-un bun economic pe care vanzatorii sunt dispusi sa o cedeze la piata, pe baza unui echivalent, intr-o perioada determinata de timp[1]. In functie de nivelul cererii, cantitatea vanduta poate fi diferita de cantitatea oferita.

Oferta pe piata produselor de baza din agricultura este dispersata si cantitativ neregulata. Volumul productiei depinde pe de o parte de tehnica de dotare, iar pe de alta parte de conditiile climatice si biologice care sunt aleatorii, imprimand acestor piete a produselor de baza din agricultura, un caracter extrem de mobil. Oferta cantitativa a unui produs pe piata de desfacere depinde, in primul rand, de beneficiul pe care-l va realiza intreprinzatorul.

Pe termen scurt oferta de produse agricole este variabila in functie de factorii climatici sau sezonieri, precum si de nivelul stocurilor in cazul produselor agricole stocabile. Pentru acele produse agricole perisabile, a caror stocare este dificila (fructe, legume, etc.) oferta este rigida. Pentru perioade scurte oferta de produse agricole, mai ales in situatia acestor produse agricole perisabile, este reprezentata de intreaga cantitate de produse recoltate (pentru unele produse se impune vanzarea rapida a acestora).[2]

Totodata, variatia randamentelor anuale pentru culturile agricole si productiile animaliere face ca oferta de produse agricole sa fie variabila.

Pe termen lung oferta de produse agricole este relativ stabila depinzand de volumul productiilor agricole anuale, de nivelul stocurilor acumulate in timp, de efectul politicilor agricole etc.

Deci, oferta depinde de productie si are raporturi diferite cu cererea, in functie de o serie de conditii si particularitati ale produselor agricole, care sunt totodata legate de nivelul de solvabilitate al cererii, de factorii psihologici etc.

In anumite perioade si pentru anumite produse agroalimentare, de regula se stricta necesitate pentru intretinerea vietii, apar numeroase elemente de monopol si ca urmare, puterea statala este nevoita sa intervina pentru asigurarea minimului de consum necesar al populatiei, modificand esntial fizionomia pietelor agricole.[3]

Piata produselor agricole prezinta unele particularitati proprii si in ceea ce priveste oferta si cererea. Astfel, datorita conditiilor de productie in mare parte naturale si conditionate de procesele biologice, oferta de produse vegetale este instabila daca se analizeaza pe intervale mici (3-4 ani) si prezinta stabilitate si cu o anumita tendinta de crestere ori scadere cand se analizeaza pe o perioada mai indelungata (15-20 ani).[4]

Oscilatiile productiei sunt determinate de instabilitatea randamentelor la ha, iar oferta este aproximativ egala cu volumul productiei anuale, in deosebi pentru acele produse care nu se pot siloza si conserva in cantitati mari decat cu un volum mare de cheltuieli.

In mai toate cazurile, oferta de produse agricole vegetale dar si animale prezinta un maxim si un minim pe o perioada de un an. Sunt unele produse agricole care oscileaza de la o luna la alta, cum este cazul productiei de lapte de vaca si oaie, sau anumite culture vegetale care trebuie recoltate si valorificate intr-o perioada scurta de cateva saptamani sau chiar zile, cum sunt fructele si legumele. Deci productia agricola are un pronuntat caracter sezonier, pe cand cererea este continua.

Aceasta situatie specifica pietelor agricole determina ca la primele aparitii marfurile sa aiba preturi ridicate, iar pe masura ce oferta creste preturile sa inregistreze scaderi, pentru a creste cand oferta se reduce.

Oferta de produse agricole a scazut, comparativ cu perioada anterioara anului 1989, datorita reducerii suprafetelor cultivate, respectiv a efectivelor de animale. Se manifesta efectele restructurarii agriculturii in conditiile unui sprijin insuficient din partea statului; exista diferentieri in ceea ce priveste nivelul ofertei si pretul acesteia, in functie de zona geografica; este in crestere oferta de produse provenite din import.

Oferta de produse agricole poate fi caracterizata prin urmatoarele trasaturi principale: sezonalitatea; zonalitatea; perisabilitatea; inconstanta; incertitudinea; reducerea graduala a consumului natural, in favoarea produselor prelucrate; eterogenitatea ofertantilor; durata mare a ciclului de productie din agricultura.

Oferta de produse agricole este data, in principal, de productia agricola. Volumul ofertei depinde insa si de o serie de alti factori[6], cum ar fi: factori climatici; factori tehnici: stadiul de dezvoltare tehnica si tehnologica a productiei; capacitatea de productie; factori economici legati de pret: pretul produsului, pretul produselor de substitutie, pretul inputurilor etc.; factori economici legati de cost: costul marginal complet, dat de costul de aprovizionare, de productie si de desfacere.

Particularitatile temporale ale ofertei de produse agricole pot fi sintetizate astfel[7]:

. pe termen scurt si intr-un spatiu geografic dat, oferta este determinata de potentialul de productie existent. Variatiile ofertei sunt, in acest caz, sezoniere, fiind determinate de factorii climatici si

. pe termen mediu, oferta este influentata de variatiile cantitative si calitative ale productiei agricole;

. pe termen lung, oferta produselor agricole este influentata de modificarea potentialului de productie, de natura si calitatea productiei, de inovatiile tehnice si tehnologice etc.

Productia agricola vegetala a avut o evolutie neuniforma de-a lungul perioadei analizate, pentru toate culturile. Evolutia acesteia a fost decisiv influentata de conditiile climatice ale fiecarui an, suprafata cultivata, gradul de aplicare a ingrasamintelor si de executia lucrarilor agricole. O reducere drastica a productiei agricole vegetale s-a inregistrat in anul 1993, urmare indeosebi a diminuarii productiei de cereale, cand s-a inregistrat un nivel minim de 4.637,2 miliarde lei, preturi curente. In perioada urmatoare, productia agricola vegetala a cunoscut cresteri sensibile, inregistrand un nivel maxim in anul 2002, respectiv 180.841,7 miliarde lei, preturi curente (vezi Tabelul nr. 4.).

Suprafata cultivata a inregistrat modificari fata de anul 1989 atat ca volum, cat si ca structura, acestea datorandu-se, in principal, descentralizarii activitatii din agricultura. Astfel, in perioada 1990-1996, suprafata cultivata a scazut permanent, cea mai mare diferenta fata de anul 1989 inregistrandu-se in anul 1996 (968 mii ha). In anii urmatori, diferenta s-a diminuat, concomitent cu modificarea structurii pe principalele culturi, in favoarea acelora care necesita cheltuieli de intretinere mai mici. Incepand cu anul 1989 au crescut suprafetele cultivate cu cereale, si in mod deosebit cele cultivate cu porumb. Suprafetele cultivate cu plante tehnice s-au redus sensibil, cresterea inregistrata la floarea soarelui nereusind sa acopere reducerea accentuata, incepand cu anul 1990, a suprafetelor cultivate cu soia, de la aproximativ 50% cat reprezenta cultura de soia in total plante uleioase in anul 1989 la 12,7%, in anul 1998. In ceea ce priveste sfecla de zahar, suprafetele cultivate au scazut continuu, suprafata din anul 1998 reprezentand mai putin de jumatate din nivelul anului 1989. Aceeasi tendinta de scadere a suprafetelor cultivate s-a inregistrat si la leguminoase si cartofi.

Sectorul privat, in prezent principalul detinator al terenului arabil, s-a orientat cu precadere catre cultivarea cartofilor, a legumelor si a cerealelor boabe, fiind reprezentat de gospodariile populatiei, asociatiile agricole cu sau fara personalitate juridica, precum si societati agricole infiintate sau reorganizate in baza Legii 36/1991. Suprafata cultivata a inregistrat modificari sensibile de la un an la altul, atat ca volum cat si ca structura, acestea datorandu-se in principal descentralizarii activitatii din agricultura.

Valoarea productiei agricole s-a mentinut la valori relativ constante in perioada 1990-1998 (cu exceptia anului secetos 1992) si a inregistrat un declin semnificativ incepand cu 1999. (Graficul

Tabel 4

3) Productia principalelor produse agroalimentare, pe locuitor, in Romania, comparativ cu UE (kg/pers.)

* litri/pers., ** bucati/pers., ***kg/pers.

Sursa: Anuarul Statistic al Romaniei 2004, Institutul National de Statistica, EUROSTAT, www.europa.eu

Structura productiei agricole s-a schimbat semnificativ in ultimii 12 ani. Astfel, de la o structura fortat echilibrata in 1990 (53% produse vegetale si 47% produse animale), datorata efectului remanent al politicilor de pana in 1990, spre o structura in care, ponderea produselor vegetale a crescut in medie cu 10% (media perioadei 1991-1998 fiind 60% produse vegetale si 40% produse animale).

Oferta pe piata agroalimentara este formata din productia interna si import. Productia de produse agroalimentare pe locuitor a avut urmatoarea dinamica, in perioada 2000-2003, comparativ cu anii 1990 si 1995.

Productiile pe locuitor au avut o dinamica oscilanta la cereale, datorita influentei factorilor climatici asupra productiei anuale de cereale, crescatoare la legume, fructe, lapte si oua. In Romania, fata de tarile Uniunii Europene, productiile de cereale, legume si lana, pe locuitor, sunt mai mari, iar productiile de cartofi, fructe, carne, lapte si vin sunt mai reduse.

Comparand productiile pe locuitor cu consumul pe locuitor la principalele produse agroalimentare, in anul 2003, se observa decalaje intre cele doua categorii economice, explicate prin destinatiile diferite ale productiei: consum uman, consum animal, export, astfel:

la cereale, productia (596 kg) depaseste consumul (162 kg) cu 434 kg/pers.;

la cartofi, productia (181,6 kg) depaseste consumul (95,4 kg) cu 86,2 kg/pers.;

la legume, consumul (177,7 kg) depaseste productia (154,5 kg) cu 23,2 kg/pers.;

la fructe, productia (96,1 kg) depaseste consumul (59,6 kg) cu 36,5 kg/pers.;

la carne, productia (78,2 kg) depaseste consumul (60,3 kg) cu 17,9 kg/pers.;

la lapte, productia (265,7 litri) depaseste consumul (225 litri) cu 40,7 litri/pers.;

la oua, productia (306 bucati) depaseste consumul (239 bucati) cu 67 bucati/pers.;

la vin, productia este aproximativ egala cu consumul (23litri/pers.).

Cu exceptia legumelor, la toate produsele nivelul productiei este mai ridicat decat cel al consumului, ilustrand o imagine de eficienta, pe ansamblul economiei agroalimentare.

Surplusul productiei peste consum ar avea ca destinatie exportul, iar balanta agricola a Romaniei ar fi pozitiva. Totusi, asa cum am aratat, balanta este negativa, importurile completand oferta interna in extrasezon.

Oscilatiile ofertei de produse agricole imbraca un aspect zonal. Pentru compesarea oscilatiilor productiei agricole si a putea raspunde la comenzi sociale care este continua si in crestere ca urmare a sporului natural al populatiei, inca din cele mai vechi timpuri si mai cu seama in timputile moderne, interventia statului a fost necesara. [8]

Au fost create mari depozite, silozuri pentru cereale, s-au perfectionat metodele de conservare si pastrare a produselor agricole pentru perioade de seceta, criza si atenuare a oscilatiilor randamentelor anuale la ha.

Productia principalelor produse agroalimentare, pe locuitor, in Romania, comparativ cu UE (kg/pers.)

Figura 5

Productiile vegetale totale obtinute sunt o reflectare atat a evolutiilor climaterice, cat si a nerealizarilor existente privind infiintarea culturilor la epocile optime recomandate de cercetare pentru fiecare zona, calitatea materialului semincer utilizat care in majoritatea cazurilor a fost din productie proprie si deci de cele mai multe ori cu o valoare biologica mai scazuta; gradul redus de utilizare a irigatiilor, etc.

Nivelul productiilor vegetale obtinute in anul 2003, datorita secetei, au fost sub realizarile anului anterior, deoarece anul 2002 s-a remarcat printr-o revenire dupa seceta.

In anul 2002 fata de anul 2001, cantitatile obtinute au fost mici: la fructe cu 29,6% , la cereale pentru boabe cu 13,9%; la fasole boabe cu 81%; la mazare cu 4,0%; la struguri cu 4,0%; la legume cu 0,5%. In perioada de referinta, au facut exceptii soia pentru boabe, la care productia inregistrata a fost de 2 ori mai mare; pepeni verzi si galbeni la care s-a obtinut o cantitate mai mare cu 18,1%; plantele de nutret si sfecla de zahar care au inregistrat o crestere cu 9,8% si respectiv 9,0%; cartofii la care s-a obtinut o cantitate mai mare cu 2,0%.

In anul 2002 cerealele au reprezentat 18% din valoarea productiei agricole (10% porumb si 5% grau), laptele 13%, legumele si ciupercile 11%, plantele de nutret 10%, carnea de porc 10%, cartofii 9%, carnea de pasare, 7%, carnea de vita 4% si de oaie 2%. In Graficele 6 si 7 se prezinta structura productiei vegetale si animale.

Tabel 5 

Productiile pentru prinipalele culturi agricole vegetale, in anii mii tone

Date provizorii.

Sursa  Institutul National de Statistica, Romania in cifre, iunie 2005, p. 25

Situatii asemanatoare se intalnesc si la oferta de produse agricole de origine animala. Septelulul poate creste in anii agricoli favorabili si se poate reduce cand randamentele la ha nu raspund cerintelor de consum furajer pentru animale. Septelul insa se reface mai greu comparativ cu culturile vegetale anuale.