Tehnologia de obtinere a fructelor de padure - zmeurul

TEHNOLOGIA  DE OBTINERE A FRUCTELOR DE PADURE - ZMEURUL

4.1. Prezentare generala a  zmeurului (Rubus idaeus )

Zmeurul este un arbust tufos, peren, cu lastari taratori, cu tulpini drepte, arcuite spre varf, cu ghimpi drepti, de forma unor ace, adeseori plasati numai pe partea inferioara. Zmeura este o sursa bogata de vitamina C, de fibre solubile, pectina; contine si mici concentratii de calciu, potasiu, fier si magneziu - minerale vitale pentru convalescenti, dar si pentru afectiuni cardiovasculare, oboseala sau depresie, stari febrile. Fiind un astringent natural, are efecte benefie asupra tractului digestiv si in afectiunile gingivale

Descriere - Arbore fructifer inalt pana la 2,5 m, cu ramuri spinoase, frunze argintii pe partea inferioara, flori albe si fructe rosii, aromate, comestibile. Mai este cunoscut sub denumirea de rug de munte.

Frunzele sunt compuse din 3-7 foliole, dintate pe margini, verzi pe fata superioara, albicioase pe cea inferioara. Sunt folosite proaspete sau uscate la preparea de ceaiurilor medicinale, care sunt recomandate pentru tratarea durerilor menstruale.

Florile sunt albe, compuse din 5 sepale, 5 petale si numeroase stamine, si reprezinta o sursa importanta de nectar pentru albinele producatoare de miere.

Fructul, care se numeste zmeura, este de culoare rosie, cu miros placut si gust acrisor-aromat. Zmeura se cultiva din doua motive: pentru consumul fructelor in stare proaspata si pentru procesare industriala. Din zmeura se extrage xilitolul, care este un indulcitor artificial folosit mai ales in tratarea si prevenirea cariilor dentare.

Zmeurul infloreste incepand din mai pana in iulie. Creste spontan in locuri stancoase, luminisuri de paduri, regiuni deluroase si muntoase. Zmeura poate fi intalnita pe intreg teritoriul Romaniei, fiind o planta specifica zonelor cu clima temperata.

Cultivare. Creste bine pe soluri luminoase, pe coaste stancoase, in special in taieturi de padure din zona de deal si de munte. Este cultivat pentru fructele sale parfumate, gustoase si hranitoare. In scopuri medicinale se folosesc frunzele tinere, care se recolteaza inaintea si in timpul infloririi. Foliolele se usuca la umbra, in strat subtire, in locuri bine aerate. Frunzele (Folium rubi idaei) uscate au miros placut si gust astringent. Fructele se recolteaza esalonat, pe masura coacerii.

Componetii principali . Tanin (circa 10%), vitamina C (circa 800 mg%) si substante de natura flavonoidica.

Proprietati si indicatii . Intern: astringent, dezinfectant micsoreaza aciditatea gastrica in diaree, gastrite hiperacide, arsura la stomac, ca si in alte afectiuni ale aparatului digestiv; Ceaiul din frunze si ramuri tinere se bea contra tusei, racelii si fierbintelii, precum si contra durerilor de cap, de stomac si de inima; se mai foloseste si pentru bolile de rinichi. Extern: frunza uscata la soare, se foloseste pentru buboaie vinete: se inmoaie in apa calduta, se pune pe ele si se leaga cu o carpa curata.

4.2.Particularitati de crestere, fructificare si recoltarea zmeurului

Cresterea. Partea superioara a zmeurului este reprezentata printr-un rizom (tulpina) din  care pornesc radacini situate in sol la o adancime de 10 - 80 cm. In fiecare an , din mugurii de pe rizom apar lastari (drajoni) care devin tulpini roditoare. Drajonii traiesc la inceput pe seama plantei mama, iar dupa formarea radacinilor proprii devin independenti.

Partea aeriana a zmeurului formeaza mai multe tulpini cu o inaltime de 1-1.5 m,cu o durata de viata de 2 ani. Tulpinile sunt cilindrice , egale ca grosime, drepte, cu varful arcuit, acoperite de ghimpi (inerme). Lastarii (cresterile laterale) in ambele cazuri nu exista ghimpi. Mugurii se formeaza la baza petiolului frunzei , in numar de 1-3 din care unul este principal iar restul secundari.

Din mugurele principal se formeaza un lastar, iar din cei secundari iau nastere rozete de frunze.

Florile sunt grupate in inflorescente cate (3-15) sunt hermaphrodite, autofertile si ectarifere. Florile apar in varful lastarilor formati din mugurii micsti sau de rod, asezati cate unul la un nod, pe tulpinile anuale. Sepalele sunt triunghiulare, lungi, verzi si cu marginea alba. Petalele sunt albe si cu varfurile rotunjite.

Inflorirea se produce la 50-60 de zile de la umflarea mugurelui de rod, incepand din varful lastarilor si coboara spre baza lastarului, avand o durata de 3-4 saptamani.

Fructul este o polidrupa, formata din mai multe drupeole asezate in jurul receptacolului sub forma de degetar. In momentul maturarii si recoltarii, acestea se desprind de receptacul, in locul lui ramanand un gol.

Samanta. In fiecare drupeola se afla cate o samanta mica , cu invelis seminal tare, dar subtire, ceea ce permite o germinare usoara.

Fructificarea. O planta de zmeur traieste 10-15 ani. O tulpina traieste 2 ani. In primul an dintr-un mugure vegetativ se formeaza un lastar pe care apar si se diferentiaza muguri de rod ce vor fructifica anul urmator (tulpina de anul 1). In primavara anului 2 , mugurii de rod pornesc in vegetatie si fructifica (tulpina de 2 ani) dupa care se usuca. Zmeurul porneste in vegetatie primavara spre sfarsitul lunii martie. Spre deosebire de alte specii , zmeurul infloreste mai tarziu , dupa jumatatea lunii mai in functie de temperatura si precipitatii. Datorita acestei insusiri biologice, zmeurul scapa de influenta negativa a ingheturilor tarzii de primavara. In procesul polenizarii, soiurile zmeurului sunt autofertile. S-a constatat insa ca polenizarea cu polen strain contribuie la obtinerea de productii mari si uniforme. De aceea este necesar ca intr-o plantatie soiurile sa alterneze in vederea asigurarii unei polenizari incrucisate.

Paralel cu cresterea lastarilor care dureaza pana la jumatate lunii iulie, are loc si cresterea fructelor care dureaza 30-35 de zile. Maturarea (coacerea) fructelor se esaloneaza pe o perioada de 25-30 de zile, in functie de soi.

O particularitate importanta a zmeurului cultivat este numarul de recolte ce se obtin intr-un an. Astfel, exista soiuri de zmeura neremontate (cu o recolta pe an in iunie-iulie) si soiuri de zmeur remontate (cu 2 recolte pe an, prima in iunie-iulie, iar a doua in septembrie-octombrie, fructele din recolta a doua ajung la maturitate numai in zonele sudice si la altitudini mai mici).  

Recoltarea. Stabilirea momentului optim de recoltare se face totusi in functie de destinatia fructelor. In perioada de plina maturare, zmeura pentru consum in stare proaspata (desert) se recolteaza esalonat din 2 in 2 zile,iar in zonele mai racoroase la 3-4 zile. Durata de coacere a unui soi este de 30 de zile. Zmeura pentru desert se recolteaza manual, fara caliciu si receptacul, direct in ambalajul care ajunge la consumator, data fiind fragilitatea ei foarte mare. Odata cu recoltarea se executa si sortarea pe calitati. In anumite cazuri, zmeura se poate recolta si cu peduncul, in acest caz nu se zdrobeste, este mai rezistenta la transport iar durata de pastrare se prelungeste.

Fructele care sunt destinate congelarii trebuie sa corespunda urmatoarelor cerinte: sa aiba cavitatea receptaculara mica, semintele sa fie mici, de culoare rosie inchis, cu pulpa ferma, aroma puternica, cu drupeole strans unite intre ele, bine sortate ca marime si grad de coacere.

4.3.Cerinte fata de factorii de mediu

Temperatura. Zmeurul nu suporta temperaturi excesiv de scazute in perioada de repaus si nici temperature extreme de ridicate in cursul lunilor iunie-iulie-august.

Pentru cultura zmeurului sunt favorabile zonele unde temperatura medie din cursul perioadei de vegetatie nu depaseste 17˚C. Aceste temperaturi sunt satisfacute in zona dealurilor.

Temperaturile scazute din cursul toamnei impiedica lignificarea tulpinilor (mai ales varful acestora) care pot degera si la temperaturi  de -15˚C.

Lumina. Este destul de pretentios fata de lumina. In conditii de lumina suficienta, fructele sunt mai dulci, mai colorate si mai aromate.

De aceea in zonele inalte se prefera expozitiile sudica, sud-vestica si estica, iar la camp se vor alege expozitiile nordice sau nord-estice.

Randurile de zmeur vor fi orientate pe directia N-S , sau cat mai apropiat de aceasta iar pe terenurilein panta, randurile vor fi orientate pe curbele de nivel.

Umiditatea. Zmeurul creste bine in regiunile cu 800-1000 mm precipitatii anual. Importanta este si distribuirea corespunzatoare a acestora in perioada de vegetatie. Zmeurul necesita multa apa in perioada iunie-august, care corespunde cresterii drajonilor concomitent cu maturarea fructelor. Daunator este excesul de apa, si mai ales cand stagneaza, deoarece radacinile zmeurului necesita mult oxigen.

Umiditatea atmosferica ridicata din cursul lunilor iunie-iulie are efect pozitiv atat asupra cantitatii productiei cat si asupra calitatii acesteia in atmosfera. In zona premontana si cea colinara, umiditatea relativa a atmosferei fiind mai mare zmeurul gaseste conditii mai favorabile decat in campie.

Solul. Cel mai favorabil culturii zmeurului este solul nisipo-lutos, bogat in humus, cu capacitate buna de retinere a apei, bine aerisit, cu pH= 5,5-6,5 cu subsol permeabil, bogat in azot potasiu.