ASIGURAREA ANIMALELOR

ASIGURAREA ANIMALELOR

1. Asigurarea prin efectul legii, a animalelor - o necesitate

Aceasta asigurare considerata de unii perimata, a constituit una din formele de asigurari obligatorii mentinuta dupa anul 1990, in favoarea populatiei detinatoare de animale domestice. S-a realizat prin unica societate abilitata a promova asigurari prin efectul legii - Asigurarea Romaneasca s.a.

Subiecte ale asigurarii au fost, pe de o parte, persoanele fizice, populatia, detinatoare de animale domestice, din categoria celor asigurabile, (deci care sunt inregistrate in evidente la organele administratiei locale si se incadreaza in anumite categorii de varsta), iar pe de alta parte, unitatile teritoriale ale societatii Asigurarea Romaneasca s.a.

Obiectul asigurarii il constituiau animalele domestice: bovinele si porcinele in varsta de peste 6 luni; cabaline, catari, ovine si caprine in varsta de peste 1 an, detinute de persoane fizice in gospodarie.

Riscurile asigurate, in cadrul asigurarii prin efectul legii, a animalelor apartinand populatiei erau: - pieirea animalelor, ca urmare bolilor sau accidentelor;

-sacrificarea animalelor dispusa de organele in drept ( in legatura cu aplicarea masurilor de prevenire si combatere a epizootiilor, ca urmare unor boli incurabile altor boli sau accidente, care duc in mod cert la moartea animalului);

-scoaterea animalelor din gospodarie in vederea combaterii anemiei infectioase.

Suma asigurata era stabilita, prin lege, diferentiat pe specii de animale si pe categorii de varsta sub forma unor limite valorice, pe cap de animal, denumite norme de asigurare, unice pe tara. Normele de asigurare ofereau o acoperire minimala, fapt care raspundea capacitatii de plata, a primelor de asigurare, pentru gospodariile cu posibilitati financiare reduse. Totodata era creat cadrul de promovare a unor asigurari facultative.

Primele de asigurare, in asigurarea prin efectul legii, a animalelor erau anuale si stabilite prin lege, pe durata anului calendaristic ( 1 ianuarie - 31 decembrie), baza de calcul fiind suma asigurata (norma de asigurare).

Cotele tarifare de prima de asigurare erau stabilite procentual la 100 lei suma asigurata, fiind unice pe tara, dar diferentiate pe specii de animale,

Primele de asigurare stabilite pe gospodarii, functie de efectivul si structura animalelor recenzate la inceputul fiecarui an, se inscriau in evidenta organelor financiare (ca debit prime de asigurare). Prin intermediul acestor organe avea loc incasarea lor, odata cu celelalte obligatii fiscale, sumele respective virandu-se apoi in contul societatii Asigurarea Romaneasca s.a., retinandu-se comisionul cuvenit. Plata primelor de asigurare putea avea loc in doua rate subanuale, iar pentru nerespectarea scadentelor stabilite se percepeau penalizari.

Raspunderea societatii de asigurare deriva din faptul ca asigurarea animalelor apartinand populatiei era impusa in temeiul legii, deci este o asigurare automata si continua, conditionata fiind de existenta acestora in gospodarie. Ca urmare raspunderea societatii opera din momentul intrarii in gospodarie a animalelor asigurabile, indiferent daca acestea fusesera sau nu, inregistrate la organele administratiei locale. Raspunderea societatii de asigurare se mentinea pe toata durata existentei animalelor respective in gospodarie, nefiind limitata la durata anului calendaristic, pentru care era stabilita prima de asigurare. Se ajunge uneori la situatia in care societatea de asigurari sa platesca despagubiri pentru un numar mai mare de animale decat cele existente cu ocazia inregistrarii lor pentru stabilirea primelor de asigurare, datorita intrarilor de animale in gospodarie pe parcursul anului. Dar pe de alta parte societatea de asigurari este abilitata sa incaseze integral primele de asigurare pentru animalele inregistrate cu ocazia recensamantului anual intr-o gospodarie, chiar daca pe parcursul anului avea loc diminuarea efectivului.

Se realiza deci un mecanism de compensare ca rezultat al mutatiilor ce aveau loc, in efectivul animalelor, de la o gospodarie la alta.

Raspunderea societatii de asigurare actiona chiar si atunci cand asiguratul nu achitase primele de asigurare la scadenta stabilita, intrucat cu ocazia platii despagubirii cuvenite se retine prioritar debitul aferent primelor de asigurare neachitate.

In mod evident, in cazul omisiunilor la recenzare, a declaratiilor nesincere, urmate de evidentierea corecta a efectivelor de animale asigurabile prin efectul legii, exista solutia recalcularii primelor de asigurare datorate de asigurati, in exercitiul financiar respectiv si chiar retroactiv (pe 2 ani), si punerea lor in urmarire pentru incasarea debitelor din prime de asigurare restante.

Un aspect specific asigurarii prin efectul legii, a animalelor, il constituia posibilitatea acordarii unor inlesniri la plata primelor de asigurare, pentru asiguratii care se aflau in dificultate de plata. Aceste inlesniri puteau lua forme diverse: amanarea platii primelor de asigurare, esalonari la plata, reduceri sau scutiri de prime de asigurare.

Mecanismul asigurarii, prin efectul legii, a animalelor, apartinand populatiei, evidentia interesul statului cu privire la evolutia si starea de sanatate a efectivelor de animale din gospodariile populatiei, precum si stimularea promovarii, in mod complementar, a asigurarii facultative a animalelor. In cadrul Legii asigurarilor renuntarea la asigurarea prin efectul legii a animalelor, incepand cu anul 1996, a devenit un fapt implinit, efectele neputand fi comensurate decat dupa scurgerea unei perioade de timp semnificative.

Apreciem, totusi, ca interesul societatii in general, cu privire la stimularea cresterii septelului prevaleaza in raport cu fortarea adaptarii rapide a crescatorului de animale la mecanismele pietei. Prin urmare, asigurarea prin efectul legii a animalelor ar trebui mentinuta o perioada de timp, folosindu-se totodata parghii de completare a ei cu asigurarea facultativa.

Cresterea, intretinerea si valorificarea animalelor constituie pentru tara noastra un obiectiv de prim ordin, fapt pentru care asigurarea animalelor prin efectul legii nu ar trebui sa constituie o forma de asigurare perimata.

2.Asigurarea facultativa a animalelor

2.1. Asigurarea facultativa obisnuita a animalelor

Sfera asigurarii. Asigurarea facultativa obisnuita a animalelor a fost, si este, una din formele de asigurare agreate de asigurati, din toate sectoarele economice, datorita riscurilor care planeaza asupra animalelor pe care acestia le detin in gospodarie sau in orice coletivitate. Cu atat mai mult azi, cand asigurarea prin efectul legii a animalelor a fost eliminata din sistemul asigurarilor. Se asigura facultativ animale domestice apartinand persoanelor fizice si juridice, cu domiciliul, sediul sau resedinta in Romania, implicit cele primite in folosinta ori pentru crestere si ingrasare de la persoane fizice si juridice, pe baza de contracte.

Categoriile de animale asigurate. Se cuprind in asigurarea facultativa obisnuita urmatoarele categorii de animale: bovine, cabaline, catarii, ovine si caprine, porcine. Cuprinderea in asigurare a animalelor este conditionata, in general, de atingerea unei anumite varste: 6 luni, pentru bovine si porcine; un an, pentru cabaline, catari, ovine si caprine. Pentru porcine din ingrasatorii, conditia cuprinderii in asigurare este plafonul minim de greutate vie (30 - 40 kg.) pe cap de animal.

Animalele pentru care se solicita asigurarea trebuie sa fie sanatoase si sa nu fie in carantina.

Prin urmare, nu sunt primite in asigurare:

a) animalele detinute de persoane fizice sau juridice pentru care nu se respecta conditiile de furajare si intretinere, de hranire si ingrijire prevazute de normele zoo-igienice si sanitar-veterinare, fapt pentru care animalele se afla in pericol de imbolnavire si pieire;

b) animalele bolnave, schiloade, oarbe, istovite, cele care au suferit anterior accidente si care vor conduce la pieirea lor, cele aflate in carantina, precum si cele care au inregistrat reactia pozitiva la examinarea pentru tuberculoza, bruceloza ori leucoza bovina;

c) animalele apartinand persoanelor fizice din localitatile situate in Delta Dunarii.

Riscurile asigurate in asigurarea facultativa a animalelor sunt:

-pieirea animalelor, cauzata de boli sau accidente;

-pagube produse ca urmare sacrificarii animalelor, dispusa de organele sanitar-veterinare

(in vederea aplicarii unor masuri de prevenire sau combatere a epizootiilor; unor boli incurabile care exclud posibilitatea folosirii in continuare a animalului: unor accidente sau boli care, in mod cert, conduc la moartea animalului etc.);

-pagube datorate scoaterii animalelor din gospodarie pentru combaterea anemiei infectioase.

Se considera accidente, care pot genera pieirea ori sacrificarea animalelor:

- incendiul, explozia, traznetul, actiunea curentului electric, cutremurul de pamant, prabusirea, alunecarea sau surparea de teren, inundatia furtuna, grindina, uraganul, viscolul, avalansele de zapada, inghetul etc.;

- inecul, insolatia, asfixierea, caderea animalelor inclusiv caderea pe animale a unor corpuri, loviri si raniri subite, leziuni interne datorate inghitirii unor obiecte, castrarea efectuata de organele veterinare etc.;

-atacul din partea altor animale sau al animalelor salbatice, muscatura serpilor, intepaturi din partea insectelor veninoase, intoxicatia cu ierburi, cu substante toxice ori medicamentoase etc.

Se asimileaza accidentelor si cazurile de imbolnavire a animalelor, care au dus la pieirea lor, daca imbolnavirea s-a datorat accidentelor suferite in cadrul perioadei de asigurare.

In asigurarea animalelor aprecierea caracterului riscului (asigurabil, neasigurabil) este dificila. Asa de pilda, in cazurile de pieire ori de sacrificare a animalelor ca urmare batranetei, asociata diferitelor boli, caracterul asigurabil al riscului este agreat de asigurator numai daca boala, si nu batranetea, a constituit cauza esentiala a pieirii , respectiv a sacrificarii, animalului. In consecinta nu sunt considerate asigurabile,( sau nu se despagubesc), riscuri precum cele precizate in continuare:

a) pieirea animalelor din cauza batranetei ori sacrificarea animalelor din motive de ordin gospodaresc, din cauza productivitatii scazute, a scaderii capacitatii de munca sau de reproductie;

b) sacrificarea animalelor din initiativa asiguratului, nemotivata de accident sau semne de boala si fara sa fi existat o dispozitie de sacrificare data de organele sanitar-veterinare; c) sacrificarea animalelor in baza dispozitiei sanitar veterinare, data in urma unor constatari superificiale ocazionale, neurmate de analiza semnelor clinice evolutive care ar pune in pericol iminent viata animalelor;

d) pieirea animalelor din lipsa totala de furaje, furajare insuficienta sau incorecta, indiferent de cauzele reale;

e) pieirea animalelor datorata operatiilor militare in timp de razboi;

f) pieirea animalelor neurmata de probe ( cadavrele animalelor sau resturile acestora au fost distruse ori ingropate inainte de examinarea lor de catre comisia de constatare a cazului asigurat).

Suma asigurata. In mod normal, asigurarea fiind facultativa, are la baza valoarea declarata de asigurat. In raport cu aceasta, suma asigurata reprezinta un cuantum variabil ce nu depaseste valoarea animalului si desigur nici plafoanele maxime de sume asigurate, pe specii de animale si pe categorii de varsta, stabilite de societatile de asigurare profilate pe asigurari de animale. Se urmareste astfel cointeresarea asiguratului in ceea ce priveste grija pentru animalele asigurate, spre a se evita producerea unor pagube.

In evaluare se tine seama de pretul animalului, pe piata locala, zonala, la data asigurarii.

Prin urmare, daca asiguratii au ca baza de promovare a asigurarii valoarea animalelor, societatile de asigurare opereaza in limita anumitor plafoane de sume asigurate, fundamentate, desigur, prin informatii si elemente cu caracter dinamic. Unele societati de asigurare ( intre care societatea Asirom s.a.) practica un sistem de sume maxime de asigurare si tarife de asigurare a animalelor,diferentiate pe categorii de asigurati.

Pentru asigurarea animalelor apartinand persoanelor fizice nivelul sumelor asigurate si a cotelor tarifare este mai redus. Aspectul justificat de faptul ca, asigurarea facultativa era complementara asigurarii prin efectul legii, pentru acelasi obiect asigurat - animalele domestice din gospodarie, devine discutabil.

Pentru asigurarea animalelor apartinand persoanelor juridice, sumele asigurate si cotele tarifare de prime sunt mai ridicate. Acestor asigurati li se faciliteaza posibilitatea de a incheia asigurarea obisnuita a animalelor, cu prime de asigurare fixe sau cu prime de asigurare reduse, in acest din urma caz despagubirea fiind limitata.

Aspectele mentionate anterior nu exclud posibilitatea folosirii altor procedee in vederea stabilirii sumei asigurate. In principiu insa, daca in asigurare au fost cuprinse mai multe animale, din aceeasi specie si categorie de virsta, atunci suma asigurata se considera egala pe cap de animal, intrucat evaluarea individuala nu s-ar justifica din punct de vedere practic.

Primele de asigurare sunt anuale si se stabilesc de catre fiecare societate de asigurari in parte, pe baza cotelor tarifare exprimate in procente fata de suma asigurata, diferentiat pe specii, rase si grupe de varsta. Diferentierea cotelor tarifare de prime de asigurare nu opereaza si pe plan teritorial,chiar daca evolutia mortalitatii pe judete este variata, in timp, acest fapt datorandu-se comunitatii de risc.

Primele de asigurare sunt stabilite si se inscriu in contractul de asigurare. Se achita, de catre asigurati, anticipat si integral, in numerar sau prin virament, la societatea de asigurare cu care s-a perfectat relatia de asigurare.

La cererea asiguratilor, exista posibilitatea platii primelor de asigurare in rate subanuale, (semestriale pentru persoanele fizice si trimestriale pentru persoanele juridice) platibile anticipat in cuantumul stabilit, la scadentele prevazute.

Perioada de asigurare. Asigurarea facultativa obisnuita a animalelor se incheie, de regula, pe o perioada de un an. Asigurarea se poate incheia si pentru perioade mai mici de un an, la cererea asiguratilor, dar aplicandu-se calculul corespunzator al primelor de asigurare ( de regula, 1/10 din prima de asigurare anuala pentru o luna sau fractiune de luna).

Raspunderea societatii de asigurare incepe diferentiat dupa cum urmeaza:

a. in caz de accident, dupa 5 zile de la expirarea zilei in care s-a intocmit contractul si s-au achitat primele de asigurare;

b. in caz de boala, daca pieirea, sacrificarea sau scoaterea animalelor din gospodarie (colectivitate), pentru a stopa extinderea anumitor boli, a avut loc, dupa 26 de zile de la expirarea zilei in care s-a perfectat contractul si au fost achitate primele de asigurare stabilite.

In cazurile in care evenimentul asigurat s-a produs dupa perfectarea contractului de asigurare, dar in cadrul perioadei in care raspunderea asiguratorului este decalata, contractul se reziliaza, iar primele de asigurare achitate se restituie integral.

La reinnoirea asigurarii, pentru o noua perioada, cu respectarea termenelor prevazute, daca primele de asigurare au fost achitate inainte de expirarea asigurarii in curs, raspunderea societatii de asigurare continua fara intrerupere, pentru animalele care au fost asigurate in perioada anterioara si care raman cuprinse in asigurare in perioada urmatoare, evident la sumele asigurate anterior.

Raspunderea societatii de asigurare inceteaza la ora 24 a ultimei zile din perioada pentru care s-a incheiat asigurarea. Aceasta perioada se socoteste de la expirarea perioadei de siguranta, asa cum s-a precizat anterior.

Obligatiile asiguratilor. Constituie conditii pentru primirea in asigurare a bunurilor, respectiv animalelor, ca si pentru despagubire la producerea cazului asigurat.

Asiguratii au obligatia de a intretine animalele in bune conditii, cu respectarea regulilor zoo-igienice si sanitar veterinare de ingrijire, hranire, intretinere si folosire a animalelor. Acestia trebuie sa anunte circumscriptia veterinara cu privire la declansarea bolii sau accidentarea animalului si sa respecte prescriptiile impuse de organele sanitar-veterinare.

Asiguratii au apoi obligatia sa instiinteze in scris pieirea sau accidentarea animalelor, la primarii, in mediul rural, respectiv , la societatea de asigurare, in mediul urban, in termenul limita prevazut prin contractul de asigurare. Totodata sunt obligati sa pastreze cadavrele animalelor pierite, in vederea examinarii acestora si intocmirii, de catre organele in drept, a procesului verbal. In cazul in care cadavrele acestora nu pot fi pastrate, fiind ingropate, incinerate sau predate unitatilor de ecarisaj, se vor produce dovezi, in acest sens. Este posibila, dupa caz, proba cu martori ( la pieirea animalelor prin incendiu, inec, rapire, cadere in prapastie etc.).

Asiguratii sunt obligati sa puna la dispozitia societatii de asigurare toate actele doveditoare privind existenta animalelor asigurate, pentru constatarea producerii evenimentului asigurat, evaluarea pagubei si pentru stabilirea dreptului la despagubire.

2.2. Asigurarea facultativa globala a animalelor

Constituie o forma de asigurare instituita in anul 1992 de catre societatea de asigurari Asirom s.a. pentru a veni in sprijinul societatilor comerciale profilate pe cresterea si ingrasarea animalelor, industrializarea si comercializarea produselor agrozootehnice.

Sfera asigurarii include societatile comerciale sau regiile autonome profilate pe industrializarea si comercializarea produselor agrozootehnice, societatile agricole si regiile autonome cu sectoare de crestere a animalelor, in calitate de asigurati.

Asigurarea este facultativa si globala, intrucat priveste toate animalele din aceeasi specie, care au varsta necesara pentru a fi cuprinse in asigurare, si care apartin agentului economic respectiv. Asigurarea se incheie fara termen.

Obiectul asigurarii il constituie toate animalele din specia respectiva (bovine, porcine, ovine si caprine, cabaline) apartinand unor unitati de natura celor mentionate anterior, cu incadrarea in cerintele de varsta sau greutate.

Riscurile pentru care se incheie asigurarea sunt cele specifice obiectului asigurat, respectiv pieirea din cauza de boala sau accident; sacrificarea dispusa de organele in drept si scoaterea animalelor din colectivitate pentru combaterea anemiei infectioase. Detaliile cu privire la identificarea si abordarea riscurilor sunt similare asigurarii facultative obisnuite a animalelor si nu le vom relua.

Suma asigurata este in esenta stabilita de societatea de asigurare, diferentiat, in functie de specia, rasa, sexul si categoria de varsta, pe cap de animal. Sumele asigurate pe cap de animal sunt unice pe tara, avand functia normelor de asigurare, dar la un nivel mai ridicat.

Primele de asigurare sunt fixe pe specii de animale si grupe de varsta, fiind stabilite pe cap de animal. Se achita trimestrial in functie de numarul animalelor din specia asigurata, existente in unitate la finele trimestrului precedent celui in care are loc plata ratei la primele de asigurare. Regularizarea platii primelor de asigurare are loc in trimestrul urmator celui de referinta si cu deosebire in ultimul trimestru al anului, pentru primele trei trimestre.

Mecanismul asigurarii impune ca societatile comerciale detinatoare de sectoare de crestere si ingrasare a animalelor ori de industrializare si comercializare a produselor agrozootehnice sa intocmeasca si sa depuna, la societatea de asigurare, declaratia de asigurare. Ca urmare, se perfecteaza contractul de asigurare, iar asiguratorul este autorizat sa procedeze la incasarea trimestriala a primelor de asigurare, pe baza actelor de incasare.

Contractul de asigurare poate fi reziliat, fara restituirea primelor de asigurare, daca asiguratul a inregistrat intarzieri la plata primelor de asigurare, scadente de peste 4 luni. Repunerea in vigoare a contractului de asigurare, este posibila, daca asiguratul a reluat, si a realizat plata primelor de asigurare, la zi, cu aprobarile corespunzatoare.

De remarcat este faptul ca, pentru aceiasi specie de animale, nu pot fi valabile, in acelasi timp,atat asigurarea globala cat si asigurarea obisnuita a animalelor. Inlocuirea uneia dintre cele doua forme de asigurare, prin cealalta, este posibila doar la inceputul fiecarei luni, intrucat se impun cu aceasta ocazie recalculari de prime datorate si platite.

Constatarea si evaluarea pagubelor se realizeaza in cadrul general stabilit pentru aceste operatiuni, in asigurarea animalelor.

2.3. Asigurarea facultativa globala a bovinelor apartinand persoanelor fizice A fost instituita de catre societatea de asigurari Asirom s.a., principalele caracteristici ale acestei forme de asigurare fiind expuse in continuare.

1.Asigurarea are caracter facultativ, se incheie pentru bovine in varsta de cel putin 6 luni care apartin persoanelor fizice, la alegere, in una din variantele 2 la 10 bovine detinute in gospodarie.

2.Asigurarea se incheie, la cererea solicitantului, pe o perioada de 1 an sau de 6 luni, cu sume asigurate stabilite global, in variantele 2, 3, pana la limita numerica de 10 capete de bovine. Primele de asigurare sunt stabilite in suma absoluta, diferentiat pe variantele asigurarii, achitandu-se in numerar la incheierea contractului de asigurare sau in doua rate (70% la incheierea contractului de asigurare, iar 30% dupa patru luni de la data platii primei rate).

3.In cazul producerii evenimentului asigurat, despagubirea se stabileste in limita sumelor asigurate, la varianta de asigurare respectiva, tinand seama de rasa, sexul si varsta bovinei, la data producerii pagubei. Cu aceasta ocazie nu se aplica regula proportiei dintre numarul de bovine asigurat si cel existent in gospodarie la data producerii evenimentului asigurat, cu conditia ca numarul acestora din urma sa nu depaseasca numarul de bovine prevazut in varianta respectiva de asigurare.

Dupa stabilirea fiecarui caz de paguba si plata despagubirii, suma totala asigurata se reduce cu suma acordata ca despagubire, in varianta respectiva de asigurare. Ca urmare, bovinele ramase in asigurare si cele intrate ulterior in gospodarie, sunt asigurate in continuare, pana la expirarea contractului la suma de asigurare redusa. Dar suma asigurata poate fi completata printr-o asigurare obisnuita.

4.Asiguratii, care au contractat o asigurare globala a bovinelor, pot incheia si asigurari obisnuite pentru bovinele existente in gospodarie ce depasesc numarul de capete prevazut in varianta de asigurare globala contractata.

In ipoteza in care s-a incheiat atat asigurarea globala a bovinelor cat si asigurarea obisnuita, in caz de ivire a unor pagube, despagubirea se stabileste in functie de suma asigurata totala (globala si obisnuita), dar fara a depasi, pe cap de bovina, suma asigurata in cadrul asigurarii facultative obisnuite.

Un asigurat poate incheia, in perioada de referinta, o singura asigurare facultativa globala a bovinelor. Nu pot fi incheiate asigurari globale a bovinelor apartinand persoanelor fizice din localitati situate in Delta Dunarii.

5.Reinnoirea asigurarii globale a bovinelor se poate face si printr-o asigurare obisnuita, iar aceasta din urma, printr-o asigurare globala.

3.Constatarea, evaluarea pagubelor si stabilirea despagubirilor in asigurarea animalelor

Instiintarea. In cazul asigurarii animalelor, frecventa producerii riscurilor asigurate si deci a pagubelor este relativ mare. Ca atare instiintarea se face, de catre asigurati, in scris, la primarii sau la subunitati ale societatilor de asigurare, cu care au fost perfectate contractele de asigurare. Instiintarea trebuie sa fie facuta in termenul limita prevazut prin contract, (24 de ore).

Constatarea pagubei si intocmirea procesului verbal, respectiv a dosarului de dauna, are loc in termen de 48 de ore de la instiintarea cu privire la producerea pagubei. Din comisia de constatare fac parte, in principiu, delegatul (inspectorul) societatii de asigurare, reprezentantul (imputernicitul) primariei, medicul sau tehnicianul veterinar, asiguratul (daunat) sau reprezentantul sau si, dupa caz, doi martori care nu sunt rude cu asiguratul.

Din actul de constatare trebuie sa rezulte date privind: realitatea pagubei, cauzele si imprejurarile in care s-a produs cazul asigurat, culpa, valoarea reala a animalului pierit, accidentat ori sacrificat, valoarea recuperarilor din sacrificarea animalului, alte informatii referitoare la producerea evenimentului si efectele sale.

Stabilirea pagubei. Dosarul de dauna constituie, prin piesele componente, ansamblul informational aferent stabilirii pagubei si despagubirii. In acest scop, este supus prelucrarii, verificarii si, dupa caz, completarii cu cercetari si investigatii pe teren.

Paguba, in asigurarea animalelor, reflecta valoarea animalului pierit ori sacrificat, datorita riscului asigurat, din care se scade valoarea recuperarilor.

Prin valoarea animalului ce se despagubeste se intelege:

a) valoarea , la data producerii evenimentului asigurat, pe piata locala sau zonala, a unui animal sanatos, de aceiasi specie, rasa sex, varsta, stare de intretinere si productivitate, pentru toate animalele pierite ori sacrificate (cu exceptia animalelor clasate);

b) valoarea cu care animalele, care au pierit ori au fost sacrificate, datorita unor riscuri asigurate, sunt sau pot fi preluate de unitatile de industrializare a carnii, tinand seama de greutatea bruta a animalului si de preturile de preluare (negociate, de contractare etc.);

c) valoarea stabilita in functie de greutatea bruta a animalului (in viu) si de pretul de achizitie, in cazul cabalinelor de macelarie clasate (reformate) pentru sacrificarea dintr-o cauza necuprinsa in asigurare.

Paguba (dauna), in asigurarea animalelor, poate fi stabilita: a) fara recuperari si b) cu recuperari.

Paguba fara recuperari este egala cu valoarea reala a animalului pierit, adica valoarea in ziua producerii evenimentului, pe piata locala, a unui animal sanatos de aceiasi specie, rasa, varsta, sex, stare de intretinere si productivitate.

Paguba cu recuperari este egala cu valoarea reala a animalului (Vr), asa cum s-a precizat anterior, din care s-a scazut valoarea recuperarilor din: carne, piele, organe, coarne, copite, par, lana etc.

Valoarea recuperarilor (V.rec.) se stabileste in mod specific. Pentru carne se tine seama de greutatea bruta a animalului (Gb); randamentul la taiere precizat prin normele tehnice de sacrificare a animalelor (Rt) si de pretul mediu de vanzare cu amanuntul ( p), astfel:

V.rec. = Gb Rt p

Pentru lana, piei si alte subproduse se tine seama de cantitatea recuperata si de pretul de valorificare, de vanzare. de achizitie pentru preindustrializare etc. astfel:

V.a.rec. = Q x p.

Ca urmare paguba (Pg) se va stabili astfel:

Pg = Vr - ( V.rec. + V.a.rec.)

Valoarea recuperarilor opereaza in calculul valorii pagubei si atunci cand aceste recuperari nu sunt efective, din vina asiguratilor ( animalul a fost lasat sa moara, nefiind sacrificat, desi a fost data dispozitia de sacrificare; carnea a fost alterata, murdarita din neglijenta etc.).

Cu privire la modul de sacrificare, la recuperari, la modul de valorificare a animalului se impune prezentarea actelor prin care se reflecta greutatea animalului, cantitatea de carne si subproduse rezultate, destinatia, preturi de valorificare sau de calcul etc.

Calculul si plata despagubirii se realizeaza distinct pentru asigurarea animalelor prin efectul legii, respectiv pentru asigurarea facultativa, in ideea reflectarii reale a rentabilitatii fiecarei forme de asigurare, precum si pentru regularizarea ratelor scadente la primele de asigurare.

In calculul despagubirii se opereaza cu suma asigurata, valoarea reala a animalului, valoarea pagubei, valoarea recuperarilor.

In ceea ce priveste suma asigurata, pentru calculul despagubirii, se ia in considerare suma asigurata, inscrisa in contractul de asigurare, pentru animalele din categoria celor care fac obiectul despagubirii.

Cand asiguratul, la data producerii pagubei, detine un numar mai mare de capete de animale decat cele asigurate initial, se considera asigurate toate animalele de acelasi fel cu animalul pierit. Faptul se justifica intrucat nu se poate stabili cu certitudine daca animalul respectiv a fost, sau nu, asigurat. In acest caz suma asigurata totala, de care se tine seama cu ocazia despagubirii, ramane la nivelul celei precizate in contractul de asigurare. Dar, in functie de regula proportiei de numar, fiecare animal din efectivul existent, la data producerii cazului asigurat, se considera asigurat la o suma redusa astfel:

Sar = Sa.,

unde,

Sar reprezinta suma asigurata redusa (micsorata);

Sa - suma asigurata conform contractului de asigurare;

No - efectivul de animale la data producerii pagubei;

N1 - efectivul de animale la data perfectarii asigurarii.

Valoarea reala a animalului pierit ori sacrificat se evalueaza, asa cum s-a mentionat anterior, in functie de situatia concreta, in timp si spatiu.

Valoarea pagubei se stabileste in functie de natura prejudiciului ( pieirea animalului, sacrificarea fortuita etc.), de volumul, amploarea prejudiciului, de preturile de evaluare, precum si de valoarea recuperarilor.

Calculul despagubirilor Dp se realizeaza distinct:

a) In cazul pagubei fara recuperari se aplica sistemul despagubirii primului risc, societatea de asigurari, acordand drept despagubire o suma egala cu valoarea pagubei, fara a depasi suma asigurata, deci:

Dp = Pg<Sa

b) In cazul pagubei cu recuperari se procedeaza diferentiat:

- daca suma asigurata este egala sau mai mare decat valoarea reala a animalului, deci acopera intreaga valoare a acestuia, despagubirea va fi egala cu paguba, aplicandu-se principiul primului risc:

Dp= Pg<Sa

- daca suma asigurata este mai mica decat valoarea animalului, acoperind deci partial valoarea acestuia, se despagubeste numai o parte din valoarea pagubei, anume cea corespunzatoare raportului dintre suma asigurata si valoarea reala a animalului, aplicandu-se deci principiul proportionalitatii, astfel:

Dp=Pg.

Societatile de asigurare, in principiu, nu acorda despagubiri in cazurile in care paguba s-a produs ori s-a marit:

- din culpa unui membru din conducerea persoanei juridice asigurate, care lucreaza in aceasta calitate sau a oricarui alt prepus al asiguratului ( in cazul asigurarilor incheiate cu persoane juridice ori cu intreprinzatori privati);

- din culpa asiguratului sau a oricarei persoane fizice majore care, locuieste si gospodareste impreuna cu asiguratul (in cazul asigurarilor incheiate cu persoane fizice).

Culpa in producerea pagubei este marcata de urmatoarele fapte:

a) uciderea sau maltratarea intentionata a animalelor;

b) pasunatul animalelor pe locuri interzise din punct de vedere sanitar-veterinar; furajarea animalelor rumegatoare cu trifoi, lucerna mazariche, in stare verde sau insuficient uscate; furajarea animalelor cu vreji de cartofi, cu furaje, cu reziduuri mucegaite sau alterate; furajarea cabalinelor exclusiv cu paie, pleava, coceni;

c) neprezentarea animalelor la vaccinari si tratamente dispuse de organele veterinare, in vederea prevenirii sau combaterii bolilor infectioase, contagioase ori parazitare;

d) nerespectarea restrictiilor de carantina, stabilite pentru o anumita localitate sau zona, dispuse de organele in drept, pentru prevenirea sau combaterea bolilor infectioase, contagioase ori parazitare;

e) neefectuarea la timp a instiintarii organelor veterinare cu privire la accidentarea sau imbolnavirea unor animale din gospodarie sau din unitate;

f) efectuarea unor tratamente cu caracter empiric la animale accidentate sau bolnave;

g) neefectuarea tratamentelor recomandate de organele veterinare pentru animalele accidentate sau bolnave;

De asemenea se retine caracterul de culpa in marirea pagubei, cu privire la pieirea ori sacrificarea animalelor asigurate, faptul ca o parte sau intreaga cantitate de carne si subproduse a devenit necomestibila, in situatii precum cele mentionate in continuare: neanuntarea la timp, a organelor veterinare, cu privire la imbolnavirea animalelor; neexecutarea la timp a dispozitiei de sacrificare din necesitate; neeviscerarea la timp si in mod corespunzator a animalelor sacrificate; neluarea conditiilor ce se impun pentru pastrarea corespunzatoare a produselor rezultate din sacrificare; dezinteresul cu privire la gasirea modalitatilor de valorificare a produselor rezultate din sacrificarea animalului.

Plata despagubirilor are loc in mod direct, prin casieria societatii de asigurare, prin remiteri postale sau prin virament, dupa caz.

De regula, cu ocazia platii despagubirilor, societatea de asigurari retine din sumele cuvenite asiguratului, primele datorate de acelasi asigurat, la alte contracte de asigurari de bunuri sau de raspundere civila; primele de asigurare restante la alte contracte de asigurare; primele de asigurare scadente la termene imediat urmatoare momentului platii despagubirilor, dar aferente aceluiasi an calendaristic.

Daca in urma efectuarii platii despagubirilor cuvenite asiguratului este demonstrata culpa unor terti in legatura cu producerea pagubei, societatea de asigurari poate initia actiune in regres impotriva vinovatilor.