ASIGURAREA MARITIMA

ASIGURAREA MARITIMA

Asigurarea maritima este o ramura a asigurarii de bunuri, protejeaza navele maritime si fluviale, celelalte ambarcatiuni si instalatii folosite in porturi, precum si incarcatura acestora asupra unui complex de riscuri.

Riscurile pot surveni in situatiile:

• incarcaturii si a incarcaturii propriu-zise;
• de descarcare a marfii;
• in timpul transportului;
• stationarii din timpul transportului.

Riscurile pot fi provocate de forta majora: furtuna, uragan, incendiu, ce pot duce la naufragiul navei, esuarea navei, ciocnirea a doua nave (abordaj), ciocnirea navei de un corp plutitor (coliziune).

Pagubele pe care le poate suferi nava si incarcatura pot fi din cauza neglijentei echipajului navei:

actele frauduloase savarsite de comandant/ echipaj cu intentie spre a avaria/ prada/ distruge nava si incarcatura ei;

acte ilegale emise fara incuviintarea armatorului (proprietarului navei);

mai pot surveni pagube determinate de persoane straine din nava respectiva.

In urma acestor intamplari sau riscuri de transport se inregistreaza anumite pagube (pierderi) denumite avarii (average).

Avaria este paguba materiala sau o degradare a unui obiect indiferent de marimea si de cauza acestora.

Pierderea obiectului considerat poate fi:

a)     totala (scufundarea navei, aruncarea in mare a incarcaturii);

b)     partiala (cazul deteriorarii unei parti a navei, a unei instalatii, a incarcaturii ca urmare a intrari apei in cala sau a unui incendiu de nava.

In notiunea de avarie se includ si cheltuielile exceptionale facute pentru salvarea navei, astfel avem: - avarii pagube (pierderi);

- avarii cheltuieli.

Avaria particulara se caracterizeaza prin aceea ca paguba materiala adusa unor bunuri, este consecinta directa a fortei majore (esuare, furtuna, incendiu), a unei greseli de navigatie (coliziune, abordaj), a viciilor proprii bunurilor respective (autoaprindere, degradare).

Pagubele si cheltuielile ce se incadreaza in avaria particulara privesc interesul uneia dintre partile care participa la expeditia maritima, adica fie numai interesul navei, fie numai interesul incarcaturii.

Avaria particulara are un caracter accidental si nu deliberat si este efectul unor riscuri produse in afara vointei oamenilor.

Avaria comuna sau generala se caracterizeaza prin faptul ca paguba sau cheltuiala extraordinara a fost facuta intentionat de comandant si rational pentru salvarea de la pericolul care le ameninta si actioneaza in interesul tuturor participantilor la expeditia maritima.

Pentru ca o paguba/ cheltuiala sa fie acceptata ca o avarie comuna trebuie sa indeplineasca toate conditiile de mai jos:

a)          paguba/ cheltuiala sa fie rezultatul unei actiuni intreprinse cu intentie de catre comandant, iar masura sa fie (absolut necesar) rationala;

b)          actiunea trebuie sa aiba drept scop salvarea de la o primejdie comuna a navei, a incarcaturii si a navlului (transport maritim), iar sacrificiul trebuie sa fie absolut necesar;

c)          sacrificiul trebuie sa fie real;

d)          actiunea trebuie sa aiba loc intr-o situatie exceptionala si nu in conditii normale de navigabilitate;

e)          sacrificarea voluntara a unei parti din averea aflata in pericol, cheltuieli de salvare si cele care intra in avaria comuna se suporta la valoarea lor reala la data si la locul unde expeditia maritima s-a incheiat.

Exista si riscuri care pot provoca pierderea navei sau a incarcaturii, dar a caror cuprindere in asigurare trebuie ceruta expres, cu o prima suplimentara, cum ar fi:

pierderile provocate de confiscarea marfii sau navei de catre autoritatea unui stat;

actiuni sau masuri de razboi (rascoala, revolutie);

actiuni de piraterie;

actiuni de risipire, spargere in timpul transportului.

Nu se despagubesc daunele provocate de autoincendierea incarcaturii, aruncarea peste bord si luarea de valori a incarcaturii aflate pe punte si de furt.

Riscuri reasigurabile:

pierderile provocate de natura marfurilor (fermentare, rancezire);

neglijenta grava a asiguratului sau a reprezentantilor sai;

masuri provocate de viermi, rozatoare, insecte;

intarzierea in livrarea incarcaturii si in scaderea preturilor;

pierderile normale (uscarea) pe care marfa o poate suferi in timpul transportului.

Cheltuieli extraordinare pe care le-ar putea ocaziona armatorul in legatura cu avaria comuna pot fi asigurate:

cheltuieli portuare efectuate in portul de refugiu (cheltuieli cu remorcari, barcagii, taxe portuare, descarcare, incarcare);

reparatiile la nava ce au un caracter temporar sau definitiv in portul de refugiu;

salariile si retributia aferenta suplimentare cuvenite echipajului navei;

intretinerea navei si combustibilul consumat;

cheltuieli legate de hotararea judecatoreasca de salvare (taxe de cautiune, costuri legale);

remorcarea navei pana la cel de-al doilea port de refugiu sau pana la destinatie;

cheltuieli de avarie comuna suportate de oricare port pentru a ajunge la destinatie;

costul asigurarii.

Nu pot fi asigurate cu titlu de cheltuiala ce intra-n avaria comuna:

pretentiile pentru sacrificii si daune la cargo si la navlu aferent;

reparatiile la nava deplasata in alta parte decat la destinatie;

orice cheltuiala suportata la destinatie;

intretinerea echipajului si combustibilul consumat care nu a fost inlocuit in cursul voiajului;

comisioane si dobanzi.

Expeditorii de marfa sunt organizatii economice care se ocupa cu efectuarea formalitatilor de transport, intocmesc si elibereaza armatorilor documente prin care primitorii marfurilor transportate cu o nava in avarie comuna se obliga si contribuie la acoperirea pagubelor si a cheltuielilor efectuate in mod deliberat de catre comandant pentru salvarea comuna a navei si a incarcaturii.

Documentele respective se numesc obligatii sau angajament de contributii sau compromisuri de avarii si se solicita de catre comandantul navei inainte de predarea marfii.

Pe langa semnarea documentelor, primitorii marfii sunt obligati sa depuna o garantie de avarie comuna din care urmeaza sa se acopere contributia incarcaturii la avaria comuna.

Estimarea pagubelor si a cheltuielilor cuprinse in avaria comuna, precum si repartizarea acestora intre partile interesate, se efectueaza de catre experti specialisti numiti dispasori, cu documente de lichidare a avariei comune, intocmite de specialisti, document care poarta numele de dispasa.