ASIGURARI SI REASIGURARI - PREZENTARE GENERALA

I.1. Istoria asigurarilor

Asigurarile de bunuri, persoane si raspundere civila in Romania aniverseaza in acest an 136 de ani de existenta. Prima societate de asigurare romaneasca s-a infiintat in anul 1871.

Istoria asigurarilor romanesti cunoaste o prima etapa care a inceput in anul 1871 si s-a incheiat in anul 1948, odata cu introducerea sistemului economiei centralizate.

Perioada celei de-a doua jumatati a secolului al XIX-lei pana la inceputul primului razboi mondial a constituit epoca de proliferare a societatilor autohtone de asigurari. Dintre acestea, cele mai reprezentative au fost: " Transilvania " 1866 ),  " Dacia " ( 1871 ), " Romania " ( 1873 ), " Nationala " ( 1882 ), " Generala " ( 1887 ), " Agricola " ( 1906 ), " Unirea " ( 1908 ), " Prima Ardeleana " ( 1911 ).

Cea mai extinsa activitate de asigurare din aceasta perioada s-a inregistrat in deceniul al patrulea al secolului al XX-lea, cand s-au practicat toate formele de asigurari cunoscute.

In anul 1948, urmare a actului nationalizarii principalelor mijloace de productie, societatile de asigurare din Romania au fost nationalizate. Societatile de asigurare nationalizate au continuat sa functioneze in vechea lor organizare pana la 1 septembrie 1949, cand au fost lichidate.

De la aceasta data se instituie monopolul statului in domeniul asigurarilor, ADAS fiind singura institutie de asigurare din Romania. Cu aceasta ocazie, asigurarile de bunuri , perosane si raspundere civila devin asigurari de stat.

Aceasta etapa se incheie in 1989, iar din 1990 activitatea in domeniul asigurarilor reincepe sa functioneze firesc, in cadrul economiei de piata, reinviind o valoroasa traditie.

In 1825 o comisie a Camerei Comunelor din Anglia a fost solicitata sa explice principiile asigurarii, principii care urmau sa stea la baza legislatiei de functionare a companiilor de asigurari. Explicatia oferita de aceasta comisie a fost urmatoarea:

" Cand exista pericolul producerii uni accident, cea mai ieftina cale de aparare impotriva lui este asocierea cu altii, dupa cum fiecare om poate fi el insusi subiect al unei mici pierderi, astfel incat nici unul sa nu fie subiectul unei mari pierderi. Cel care nu va suferi nici un accident, nu-si primeste banii inapoi, nici nu obtine alt beneficiu vizibil sau tangibil, dar el obtine securitatea impotriva ruinei si liniste. Cel pe care accidentul il atinge, pe care norocul l-a ocolit, a pierdut foarte multi bani, dar prin asigurare este capabil sa depaseasca un eveniment pe care nu l-a dorit".

Inca de acum 182 de ani principiile asigurarii erau intelese si practicate. Desi exista numeroase motive pentru care oamenii cumpara asigurari, cel mai important este protectia impotriva dezastrului financiar.

In practica internationala a asigurarilor, unele dintre evenimentele care provoaca pagube materiale si / sau afecteaza viata si integritatea corporala a oamenilor sunt denumite generic "catastrofe naturale in timp ce altele sunt considerate "catastrofe tehnice".

In categoria catastrofelor naturale se includ: inundatiile, furtunile, seismele ( cutremure de pamant si seismele submarine ), seceta si incendiile provocate de temperaturi caniculare si care transforma vegetatia forestiera in scrum, frigul si inghetul, alte catastrofe, in care intra caderile de grindina, avalansele de zapada etc.

In categoria catastrofelor tehnice sunt incluse sinistrele care au legatura nemijlocita cu activitatea omului. Este vorba de: incendii si explozii, accidente de aviatie, accidente maritime, lacustre si fluviale, accidente rutiere si feroviare, accidente produse in mine si cariere, prabusiri de cladiri si de lucrari de arta, alte sinistre.

Pentru combaterea fenomenelor aleatorii, generatoare de pagube ( riscuri ), omul are la indemana mai multe posibilitati: evitarea si / sau prevenirea riscului, limitarea pagubelor, creare de rezerve in vederea acoperirii, pe seama resurselor proprii, a eventualelor pagube, trecerea riscului asupra altei persoane.

Alegerea uneia sau a alteia dintre posibilitatile de combatere a riscurilor, depinde de conditiile concrete ale persoanei fizice sau juridice interesate, de puterea economica a acesteia, de efortul financiar pe care il reclama solutia considerata in raport cu marimea pagubei la care se poate astepta in urma producerii riscului.

In prezent se cunosc forme variate de constituire a fondurilor banesti necesare in caz de producere a calamitatilor de orice fel. Acestea pot imbraca forma unor:

Fonduri de rezerva constituite in mod individual;

Fonduri de rezerva si / sau de asigurare constituite in mod centralizat;

Fonduri de asigurare propriu-zisa constituite la dispozitia unor societati comerciale sau a unor organizatii mutuale de asigurare prin plati ( prime sau cotizatii ) descentralizate.

I.2. Conceptul de asigurare

Problemele asigurarii sunt abordate, dupa caz, sub aspect juridic, economic sau financiar.

1.1. Abordarea juridica este frecventa si justificata, intrucat asigurarea, pentru a fi operanta, trebuie sa capete forma juridica, iar aceasta forma este cea dintai sesizabila. O asemenea forma i-o ofera contractul ( " legea partilor " ), precum si legea propriu-zisa, care emana de la puterea legislativa. Acestea doua, in calitate de izvoare de drepturi si obligatii in materie de asigurari, se completeaza reciproc.

Contractul de asigurare prezinta anumite trasaturi caracteristice:

este un contract consensual, adica se incheie valabil prin simplul consimtamant al partilor.

este un contract sinalagmatic, adica partile contractante isi asuma obligatii reciproce si interdependente.

este un contract aleatoriu, adica la incheierea acestuia partile nu cunosc existenta sau intinderea exacta a avantajelor patrimoniale ce vor rezulta pentru ele din contract. Aceasta deoarece obligatiile asumate de asigurat si asigurator depind de un eveniment viitor si incert.

Caracterul aleator este esential la contractul de asigurare; daca evenimentul pentru care se solicita incheierea contractului ar fi cert, iar momentul producerii lui ar fi cunoscut de parti, asigurarea nu ar mai avea sens, riscul respectiv urmand sa fie acoperit cu certitudine de catre asigurator.

este un contract cu titlu oneros, adica fiecare parte urmareste sa obtina un folos, o contraprestatie in schimbul obligatiei ce-si asuma. Asiguratul beneficiaza de protectia pe care i-o ofera asiguratorul, care preia asupra sa riscul asigurat, nu in mod gratuit, ci in schimbul unei parti sub forma primei de asigurare sau a cotizatiei, dupa caz.

este un contract succesiv, adica se esaloneaza in timp.

este un contract de adeziune, adica desi este redactat si imprimat de asigurator, la el a aderat asiguratul.

este un contract de buna credinta, adica presupune ca executarea acestuia sa se faca cu buna credinta de catre parti.

Abordare sub aspect economic

Existenta asigurarii este indisolubil legata de necesitatea constituirii unui fond de resurse banesti destinat indemnizarii pagubelor provocate de anumite fenomente ( evenimente ). Acest fond de asigurare, imbraca in mod necesar forma baneasca.

Fondul de asigurare se formeaza in mod descentralizat pe seama sumelor de bani ( prime de asigurare sau cotizatii ), pe care le achita persoanele fizice si juridice interesate in inlaturarea pagubelor pe care ar urma sa le suporte, daca s-ar produce anumite evenimente.

Fondul de asigurare se utilizeaza in mod centralizat pentru:

a)     acoperirea pagubelor provocate de fenomenele asigurate la asigurarile de bunuri si la cele de raspundere civila, respectiv plata sumelor asigurate la asigurarile de persoane;

b)     finantarea unor actiuni legate de prevenirea pagubelor;

c)     constituirea unor fonduri de rezerva la dispozitia societatii comerciale sau a organizatiei mutuale de asigurare etc.

Prin urmare, asigurarea exprima relatii de distribuire si redistribuire a valorii adaugate brute, relatii care apar in procesul constituirii si utilizarii fondului de asigurare in vederea desfasurarii neintrerupte a activitatii economice, pastrarii integritatii bunurilor asigurate, protejarii persoanelor fizice, impotriva anumitor evenimente care le-ar putea afecta viata ori integritatea corporala, precum si onorarii obligatiilor de raspundere civila ce revin persoanelor fizice si juridice fata de terti.

I.3. Elementele tehnice ale asigurarilor

Asiguratorul

In actele normative privind asigurarile de bunuri, persoane si raspundere civila sunt reglementate raporturile dintre persoanele fizice si juridice care iau parte la asigurare, in calitate de asigurati, si respectiv, societatile de asigurari, in calitate de asiguratori bunurile si persoanele care sunt cuprinse in asigurare riscurile acoperite prin asigurare; drepturile si obligatiile ce revin partilor din asigurare etc.

Elemente specifice asigurarilor facultative

Elemente specifice asigurarilor de bunuri

*** Elemente specifice asigurarilor de bunuri prin efectul legii

I.4. Clasificarea asigurarilor

Dupa domeniu sau ramura la care se refera, asigurarile pot fi grupate astfel

Asigurarile de bunuri au ca obiect diferite valori materiale apartinand persoanelor fizice sau juridice, care pot fi supuse actiunii unor fenomene naturale sau accidentale.

Ex: mijloacele de productie fixe si circulante, culturile agricole si rodul viilor, animalele domestice, autovehiculele, navele maritime si fluviale, aeronavele, cladirile si alte constructii, bunurile casnice si alte categorii de bunuri apartinand populatiei etc.

Asigurarile de persoane au ca obiect persoana fizica in sine, ele incheindu-se pentru diminuarea consecintelor negative cauzate de calamitati naturale, accidente, boli etc sau pentru plata sumelor asigurate in legatura cu producerea unor evenimente in viata persoanelor ( deces, implinirea unei anumite varste, pierderea capacitatii de munca etc.)

Prin urmare, caracteristic asigurarilor de persoane este faptul ca prin intermediul lor se realizeaza protectia economica pentru cazul producerii decesului ori invaliditatii asiguratului sau in legatura cu survenirea la asigurat sau la beneficiarul asigurarii a unui anumit eveniment.

Asigurarile de raspundere civila: asiguratorul isi asuma obligatia de a plati despagubirea pentru prejudiciul adus de asigurat unor terte persoane. Este vorba de prejudiciul ce poate fi cauzat prin producerea unor accidente concretizate in vatamarea corporala sau deces ori in avarierea sau distrugerea unor bunuri sau in alte pagube pentru care asiguratul raspunde conform legii. Rezulta, deci, ca prin asigurarile de raspundere civila se realizeaza protectia patrimoniului asiguratului, deoarece in cazul in care el produce un prejudiciu unor terte persoane nu apeleaza la acesta pentru a-l acoperi, fiindca asiguratorul si-a asumat raspunderea si intervine acordand despagubirea care se cuvine.

Dupa obiectul de activitate stabilit prin contractul de societate si statut, societatile comerciale din domeniul asigurarilor din tara noastra pot practica urmatoarele categorii de asigurari

Asigurari de viata, asigurari de persoane, altele decat cele de viata;

Asigurari de autovehicule ( casco );

Asigurari maritime si de transport

Asigurari de aviatie

Asigurari de incendiu si alte pagube la bunuri

Asigurari de raspundere civila

Asigurari de credire si garantii

Asigurari de pierderi financiare din riscuri asigurate si asigurari agricole,

iar tipurile de asigurare mentionate, mai putin prima categorie (asigurari de viata, asigurari de persoane, altele decat cele de viata) intra in categoria asigurarilor de bunuri.

Dupa forma juridica de realizare, asigurarile de bunuri, persoane si raspundere civila se grupeaza in:

Asigurari obligatorii (prin efectul legii) izvorasc din interesul economic si social al intregii colectivitati pentru apararea avutiei nationale, mentinerea continuitatii procesului de productie ti protejarea victimelor unor accidente

In asigurarile obligatorii, raporturile dintre asigurat si asigurator, drepturile si obligatiile lor sunt stabilite prin lege. Aceasta inseamna ca asigurarea ia fiinta in virtutea legii, fara a se cere acordul de vointa al celor care detin bunurile respective sau al persoanelor fizice ori juridice ce intra sub incidenta legii.

Ex: cladiri si alte contructii, precum animalele de la o anumita varsta apartinand populatiei; calatorii in traficul intern pe caile ferate, rutiere si pe apa si in transporturile aeriene publice; detinatorii de autovehicule ( persoane fizice si juridice ) pentru cazurile de raspundere civila, respectiv pentru pagubele si vatamarile corporale produse prin accidente de autovehicule pe teritoriul Romaniei.

Asigurarea de raspundere civila auto se practica obligatoriu in aproape toate tarile din Europa.

Asigurarile obligatorii prezinta o serie de trasaturi care le deosebesc de asigurarile facultative. Aceste trasaturi sunt legate de obiectul si sfera asigurarii, de modul de stabilire a sumei asigurate, de durata asigurarii etc.

In asigurarea obligatorie sunt cuprinse toate bunurile de acelasi fel apartinand persoanelor fizice sau juridice, precum si persoanele fizice sau juridice ce intrunesc conditiile prevazute de lege. Inseamna, deci, ca ea este o asigurare totala.

Suma asigurata se stabileste prin lege sub forma unor norme de asigurare pe unitati de bunuri asigurate, ceea ce inseamna ca asigurarea obligatorie este o asigurare normata. Normele de asigurare pot fi absolute si relative.

Asigurarea obligatorie este fara termen, actionand tot timpul cat exista bunul asigurat.

Raspunderea asiguratorului, in cazul asigurarii obligatorii, ia nastere in mod automat, din momentul in care asiguratul intra in posesia bunului respectiv.

Asigurari facultative ( contractuale ) iau nastere pe baza contractului de asigurare incheiat intre asigurator si asigurat. Asiguratorul este obligat sa accepte asigurarea facultativa propusa de asigurat, daca aceasta corespunde prevederilor din actelenormative in vigoare. Pentru ca asiguratorul sa accepte asigurarea propusa, este necesar ca persoana fizica sau juridica ce solicita incheierea acesteia sa declare in scris toate datele necesare pentru identificarea bunului respectiv, imprejurarile esentiale privind natura si sfera riscului. De asemenea, este necesar ca persoana care solicita incheierea asigurarii sa fie de acord cu plata primelor de asigurare si sa respecte toate obligasiile ce-i revin pe perioada valabilitatii contractului de asigurare.

Asigurarile facultative se incheie fie pentru bunuri, persoane, raspundere civila ori riscuri necuprinse in asigurarile obligatorii, fie in vederea completarii acestor asigurari pentru ca asiguratii sa aiba posibilitatea sa primeasca, in caz de paguba sau de producere a evenimentului asigurat, o despagubire sau o suma asigurata mai mare.

Asigurarea facultativa are, la randul sau, anumite trasaturi specifice care decurg, in principal, din faptul ca ea poate lua nastrere numai pe baza acordului de vointa al celor doua parti ce intervin in asigurare.

Asigurarea facultativa nu este totala, ea cuprinzand, frecvent, numai o parte din bunurile de acelasi fel existente in posesia persoanelor fizice sau juridice la un moment dat.

Suma asigurata nu se stabileste pe baza unor norme, ci in functie de propunerea asiguratului si avand ca limita maxima valoarea reala a bunului in momentul incheierii asigurarii, iar la asigurarile de persoane anumite sume stabilite prin regulamentul de asigurare.

Asigurarea facultativa este valabila numai o anumita perioada de timp, riguros stabilita in contractul de asigurare, iar raspunderea asiguratorului actioneaza doar in cadrul acestui interval.

Asigurarea facultativa intra in vigoare numai dupa indeplinirea conditiilor prevazute in contractul de asigurare, printre care cea mai importanta este plata de catre asigurat a primei de asigurare.

Dupa riscul cuprins in asigurare, asigurarile se pot clasifica astfel:

Asigurari impotriva incendiului, trasnetului, exploziei, miscarilor seismice etc;

Asigurari contra grindinei, furtunii, uraganului, ploilor torentiale, inundatiilor, prabusirii sau alunecarii de teren etc

Asigurari pentru boli, epidemii si accidente care se practica in cazul animalelor

Asigurari contra avariilor si altor riscuri specifice ( rasturnari, ciocniri, cadere, derapari etc, ), la care sunt supuse mijloacele de transport si incarcaturile aflate pe acestea, in timpul stationarii si al mersului, etc.

Dupa sfera de cuprindere in profil teritorial, asigurarile pot fi grupate in:

Asigurari interne au caracteristic faptul ca, in general, partile contractante domiciliaza in aceeasi tara, bunurile, persoanele si raspunderea civila care fac obiectul lor se afla pe teritoriul aceleasi tari, iar riscurile asigurate se pot produce pe acelasi teritoriu. Primele de asigurare, despagubirile si sumele asigurate se expima si se platesc, de regula, in moneda nationala.

Asigurarile externe au caracteristic faptul ca apar in legatura cu persoane, raspundere civila sau bunuri care ies in afara limitelor teritoriale ale tarii in care se incheie contractul de asigurare. Una dintre partile contractante ori beneficiarul asigurarii domiciliaza in alta tara sau obiectul asigurarii ori riscul asigurat se afla ( se produce ) pe teritoriul unei alte tari. De regula, primele de asigurare, cat si despagubirile se exprima sau se platesc in valuta, motiv pentru care ele sunt cunoscute si sub denumirea de asigurari in valuta.

Dupa felul raporturilor ce se stabilesc intre asigurator si asigurat, asigurarile pot fi grupate in

Asigurari directe raporturile de asigurare se stabilesc in mod nemijlocit intre asigurati si asigurator, fie prin intermediul contractului de asigurare, fie in baza legii.

Asigurari indirecte sau reasigurari: apare ca un raport ce se stabileste de fiecare data intre doua societati de asigurare, dintre care una are calitatea de reasigurat ( cedent ), iar cealalta de reasigurator. Are la baza contractul de reasigurare, prin intermediul caruia reasiguratul cedeaza unui reasigurator o parte din raspunderea pe care si le-a asumat prin contractul de asigurare si o parte din primele de asigurare incasate.

I.5. Reglementari privind organizarea si functionarea societatilor comerciale de asigurare conform Legii nr. 32 / 3 aprilie 2000

In 3 aprilie 2000 s-a adoptat de catre Parlamentul Romaniei legea nr. 32 privind societatile de asigurare si supravegherea asigurarilor.

Aceasta lege reglementeaza organizarea si functionarea societatilor comerciale de asigurare, de asigurare-reasigurare si de reasigurare, a societatilor mutuale, denumite in continuare asiguratori, respectiv reasiguratori, precum si a intermediarilor in asigurari, organizarea si functionarea Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor, supravegherea asiguratorilor si reasiguratorilor care desfasoara activitatea in sau din Romania, supravegherea activitatii intermediarilor in asigurari si reasigurari, precum si a altor activitati in legatura cu acestea.

Prin asigurare trebuie sa intelegem aceea operatiunea prin care un asigurator constituie, pe principiul mutualitatii, un fond de asigurare, prin contributia unui numar de asigurati, expusi la producerea anumitor riscuri, si ii indemnizeaza pe cei care sufera un prejudiciu pe seama fondului alcatuit din primele incasate, precum si pe seama celorlalte venituri rezultate ca urmare a activitatii desfasurate.

Persoana asigurata este persoana care are un contract de asigurare incheiat cu asiguratorul, iar asiguratorul este persoana juridica romana sau straina ori societatea mutuala autorizata in conditiile prezentei legi sa exercite activitati de asigurare. Reasigurarea este operatiunea de asigurare a unui asigurator de catre alt asigurator, primul fiind reasigurat, iar al doilea, reasigurator.

Punerea in executare a prezentei legi, supravegherea si controlul respectarii dispozitiilor sale revin Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor, in scopul apararii drepturilor asiguratilor si al promovarii stabilitatii activitatii de asigurare in Romania.

O polita de asigurare este un contract legal incheiat intre persoana fizica sau juridica care se asigura si compania de asigurari. In acest contract se specifica exact ceea ce va face sau nu va face compania de asigurari in cazul producerii evenimentului nedorit pentru care s-a incheiat asigurarea.

Exista doua tipuri de clauze prevazute in cadrul unei asigurari: jacket si de acoperire. Caluzele Jacket cuprind prevederile comune anumitor tipuri de asigurari. In general exista cinci categorii de prevederi jacket:

Acordul general prin care se stabileste faptul ca, in cazul producerii unor evenimente asigurate, compania de asigurari accepta sa plateasca suma specificata in contract ca raspuns la cererea de despagubire.

Sectiunea platilor suplimentare prezinta in linii generale cheltuielile, daca exista, pe care compania le plateste in plus fata de cheltuielile determinate de solutionarea daunelor.

Sectiunea definitiilor explica termenii generali folositi in conditiile politei de asigurare.

Sectiunea conditii detaliaza acele conditii in cadrul carora contractul se va considera valid.

Sectiunea declaratii cuprinde elemente de identificare a asiguratului si a riscurilor asigurate, elemente stabilite de catre asigurat prin alegerea clauzelor de acoperire.

Clauzele de acoperire sunt de fapt instructiuni pentru compania de asigurari. Alegand una sau mai multe clauze ale acoperirii, asiguratul precizeaza companiei cine sa fie asigurat, care pagube sa fie acoperite si care nu.

Un al treilea element foarte important al unei polite de asigurare este actul aditional de modificare a politei. Acesta extinde sau restrange acoperirea prin asigurare. Din momentul in care politelor de asigurare li se impune sa se conformeze cerintelor legislatiei ale diferitelor state, aceste acte de modificare pot fi incluse, in anumite state, in mod obligatoriu. Aceste acte pot fi aprobate si emise de companiile de asigurari, asiguratul urmand sa le respinga in mod special, daca nu doreste aplicarea lor.

Prima platita pentru asigurare reprezinta suma de bani prevazuta pentru obtinerea asigurarii.

I.6. Piata asigurarilor

Operatiile de asigurare, realizate pe baze contractuale, se desfasoara intr-un cadru pe care il numim piata asigurarilor.

Pe aceasta piata se intalnesc cererea de asigurare, care vine din partea persoanelor fizice si juridice asigurabile, dornice sa incheie diverse tipuri de asigurare, si oferta de asigurare, sussinuta de organizatii specializate, autorizate sa functioneze in acest domeniu, si capabile, sub raport financiar, sa desfasoare o astfel de activitate. Denumirea de piata este valabila atat pentru tarile in care opereaza mai multe organizatii de asigurare, cat si pentru cele in care, in virtutea monopolului de stat, fiinteaza o singura asemenea organizatie.

O alta problema legata de piata asigurarilor se refera la dimensiunea acesteia. Elementul hotarator, care defineste dimensiunea unei asemenea piete, il constituie cererea de asigurare, determinata, pe de o parte, de puterea economica a persoanelor fizice si juridice asigurabile, iar pe de alta parte, de convingerea acestora de utilitatea asigurarii mijlocite de organizatiile specializate.

In Romania, incepand din anul 1991, activitatea de asigurare se desfasoara prin societati de asigurare, societati de asigurare - reasigurare si societati de reasigurare, in conditiile stabilite prin lege.

La activitatea de asigurare mai participa societatile de intermediere, care negociaza si incheie contracte de asigurare si reasigurare ori presteaza alte servicii de specialitate pentru societatile mentionate mai sus.

O alta problema se refera la caracterul pietei asigurarilor: este este aceasta o piata concurentiala perfecta ( omogenitatea produsului, transparenta si atomizarea pietei, libertatea de intrare - iesire a participantilor pe si de pe piata si descentralizarea deciziilor ) sau una imperfecta.

Printre indicatorii care caracterizeaza piata asigurarilor se numara numarul contractelor incheiate intr-o anumita ramura ( subramura ) a asigurarilor, volumul primelor de asigurare incasate, cuantumul obligatiilor asumate de asiguratori, columul indemnizatiilor achitate etc.

Astfel, in Statele Unite ale Americii, la finele anului 1993, existau 363 mil. polite de asigurari de persoane active, ceea ce inseamna ca la fiecare suta de locuitori reveneau cate 141 asemenea polite. In timp. Raportul dintre numarul politelor de asigurare active si numarul populatiei a cunoscut o usoara inrautatire ) 176% in 1980, 163% in 1987 si 141% in 1993 ).

In tarile in curs de dezvoltare, ca si in cele aflate in tranzitie, asigurarile se lovesc de limitele ingusteale capacitatii de finantare a nevoilor de trai ale populatiei din propiile sale resurse.

In Romania, spre exemplu, in anul 1993, din consumul final al gospodariilor populatiei , 48,4% a revenit produselor alimentare, bauturilor, tutunului si consumului de produse din carul propriilor gospodarii ale populatiei; 8% imbracamintei si incaltamintei 6,9% combustibilului, energiei si apei 11,1% lemnului, mobilei si altor produse industriale,, materialelor de contructie, constructiilor, produselor electrice si electronice, masinilor si aparatelor de uzcasnic si mijloacelor de transport 5,6% transportului etc. In conditiile in care nevoile primordiale de trai ale populatiei au absorbit majoritatea resurselor acesteia, primele de asigurare n-au reprezentat decat 0,14% din consumul final al gospodariilor populatiei ( sau 0,137% din totalul cheltuielilor de consum final si de formare bruta de capital fix ).

Asigurarea de raspundere civila protejeaza impotriva daunelor produse unei alte persoane, atunci cand se constata ca persoana asigurata s-a facut vinovata de aceste pagube. In politele de asigurare cumparate pentru casa si autoturism se includ anumite limite speciale pentru asigurarea de raspundere civila. Necesitatea unei protectii suplimentare depinde in mare masura de valoarea bunurilor personale care s-ar putea pierde in urma unui proces. Cu cat o persoana detine mai multe bunuri si are mai putine datorii, cu atat probabilitatea de a solicita o asigurare de raspundere civila este mai mica.

I.7. Asigurarile de raspundere civila

Asigurarile de raspundere civila reprezinta o componenta importanta si de actualitate a activitatii de asigurare.

Prin asigurarile de raspundere civila se acopera prejudiciul produs de asigurat - persoana fizica sau juridica - unor terte persoane. De mentionat ca in toate cazurile etse vorba de prejudiciile ce pot fi produse in anumite imprejurari si pentru care o persoana fizica sau juridica raspunde potrivit legii.

In asigurarile de raspundere civila, spre deosebire de asigurarile de bunuri si de persoane, pe langa asigurator si asigurat, daca se produce riscul acoperit prin asigurare, mai intervine si o a treia persoana, respectiv tertul pagubit. Existenta asigurarii de raspundere civila permite, pe de o parte,, ca persoana pagubita sa primeasca despagubirea cuvenita, iar pe de alta parte, ca patrimoniul asiguratului sa ramana neatins, deoarece in schimbul primelor de asigurare platite, el nu mai poate fi urmarit pe cale judiciara pentru prejudiciul produs.

Pentru ca persoanele care au suferit in urma producerii unor accidente de autovehicule si de alte mijloace de transport sau cele ale caror bunuri au fost distruse in astfel de imprejurari, sa poata primi in toate cazurile despagubirea ce li se cuvine, in majoritatea tarilor din lume se practica - sub forma pbligatorie sau contractuala - asigurarea de raspundere civila auto.

Prin urmare, se poate afirma ca asigurarile de raspundere civila, in afara de faptul ca protejeaza patrimoniul asiguraturlui, au si un important rol social, deoarece permit persoanelor care au avut de suferit de pe urma diferitelor accidente sa fie despagubite promt si integral de catre societatea de asigurari. In acest fel persoanele pagubite nu mai asteapta pana cand autorul faptei va fi in masura sa achite despagubirea sau uneori pana cand acesta va fi descoperit ( in cazul in care vinovatii fug de la locul accidentului si nu sunt identificati imediat ).

Obiectul asigurarilor de raspundere civila il reprezinta tocmai prejudiciul produs unor terte persoane de catre asigurat. Este vorba de prejudiciul care poate fi produs prin folosirea anumitor bunuri, cum sunt: autovehicule, cladiri, diferite alte constructii, exercitarea unei anumite activitati etc.

Asigurarile de raspundere civila pot fi grupate dupa mai multe criterii. Astfel, dupa modul de reglementare din punct de vedere juridic, asigurarile de raspundere civila pot fi clasificate in: asigurari de raspundere civila obligatorii si asigurarile de raspundere civila facultative. Dupa obiectul lor, asigurarile de raspundere civila pot fi grupate in: asigurarile de raspundere civila izvorate din detinerea si utilizarea mijloacelor de transporturi si asigurarile de raspundere civila legala sau generala.

I.8. Asigurarea de raspundere civila pentru pagube produse prin accidente de autovehicule

Cresterea intr-un ritm rapid a numarului autovehiculelor de toate tipurile care circula pe drumurile publice a facut ca asigurarea de raspundere civila pentru pagubele sau vatamarile corporale produse prin accidente auto sa capete un interes general, deoarece acestea ameninta un numar mare de persoane si, respectiv, de bunuri ale acestora. In numeroase tari s-a introdus asigurarea obligatorie de raspundere civila pentru pagubele produse de autovehicule, considerandu-se ca prin implicatiile sale deosebite o astfel de masura nu poate fi lasata la libera apreciere a fiecarui detinator de autovehicule.

In Romania, in asigurarea obligatorie de raspundere civila pentru pagubele produse prin accidente de autovehicule sunt cuprinse (cu unele exceptii) toate persoanele fizice si juridice detinatoare de autovehicule supuse inmatricularii si folosite pe drumurile publice .De asemenea, sunt obligate sa se asigure si persoanele straine posesoare de autovehicule pe care le folosesc pe teritoriul tarii noastre, daca nu poseda documente internationale de asigurare valabile si pe teritoriul Romaniei.

In ceea ce priveste despagubirile, acestea au stabilita o limita minima si una maxima in cazul pagubelor produse prin avarierea ori distrugerea unor bunuri.

Stabilirea obligatiilor de plata ale asiguratorului numai pentru avarierea sau distrugerea bunurilor care se soldeaza cu pagube mai mari decat limita minima s-a facut pentru a se evita cheltuielile pe care le presupun lucrarile de constatare si evaluare a pagubelor de evaluari mai mici, care de altfel nu prezinta o importanta economica deosebita nici pentru terta persoana pagubita.

Nivelul primelor de asigurare este diferit, dupa cum este vorba de persoane care detin autovehicule inmatriculate in Romania si de persoane care intra pe teritoriul Romaniei cu autovehicule inmatriculate in strainatate, dar care nu au incheiata o asigurare valabila pe teritoriul tarii sau asigurarea expira in timpul cat acestea se afla pe teritoriul nostru. Nivelul primelor de asigurare este diferentiat , in cazul autoturismelor si al motociclurilor cu o capacitate cilindrica mai mare de 69 cm³, si in functie de categoria persoanei care detine autovehiculul respectiv .Astfel, prima de asigurare are un nivel mai redus daca autovehiculul este detinut de o persoana fizica, comparativ cu situatia in care proprietarul este o persoana juridica.

Raspunderea asiguratorului incepe dupa trecerea a 24 de ore de la expirarea zilei in care au fost achitate asiguratorului primele de asigurare (in numerar sau prin virament) si s-a eliberat documentul care dovedeste incheierea asigurarii. De mentionat ca in nici o situatie, raspunderea asiguratorului nu poate incepe mai devreme de data intrarii in vigoare a asigurarii inscrise in document si nici inainte de data eliberarii autorizatiei provizorii de circulatie sau a inmatricularii autovehiculelor. Raspunderea asiguratorului inceteaza la ora 24.00 a ultimei zile din perioada inscrisa in documentul de asigurare pentru care s-a platit prima de asigurare sau in momentul radierii autovehiculului din circulatie.

In cazul radierii unor autovehicule din evidenta circulatiei, primele de asigurare aferente asigurarii obligatorii de raspundere civila auto nu se mai platesc incepand cu anul urmator celui in care s-a facut radiera. In situatia in care un autovehicul se radiaza din evidenta circulatiei de un detinator si se inmatriculeaza de altul in acelasi an primele de asigurare privind asigurarea obligatorie de raspundere civila auto pentru tot anul respectiv se platesc separat de fiecare detinator. Pentru autovehiculele care intr-un an sunt radiate si inmatriculate in evidenta circulatiei de acelasi detinator primele de asigurare aferente asigurarii obligatorii de raspundere civila auto,se platesc o singura data.

Asiguratorul plateste,din fondul de asigurare constituit din primele de asigurare realizate in contul asigurarii obligatorii de raspundere civila auto, despagubirile pe care asiguratii le datoreaza, conform legii,tertilor pagubiti de pe urma accidentelor de autovehicule,prin avarierea sau distrugerea bunurilor si prin vatamarea corporala ori decesul unor persoane. De mentionat ca se platesc despagubiri tuturor persoanelor pagubite ca urmare a unui accident de autovehicul,iar acestea se acorda si in cazul in care conducatorul autovehiculului,raspunzator de producerea accidentului,este o alta persoana decat asiguratul. In despagubirile pe care le plateste asiguratorul, se includ si cheltuielile facute de asigurati in procesul civil.

Despagubirile se platesc si in cazurile cand persoanele pagubite nu au domiciliul, resedinta sau sediul in Romania. Despagubirile cuvenite strainilor se pot plati in lei sau in valuta,dupa caz,potrivit dispozitiilor legale. In situatia in care numai una din persoanele raspunzatoare de producerea accidentului este cuprinsa in aceasta asigurare, persoana neasigurata va primi drept despagubire numai jumatate din paguba, deoarece pentru cealalta jumatate este raspunzatoare de producerea accidentului. Daca are loc un accident, in urma caruia este avariat autovehiculul persoanei cuprinse in asigurarea obligatorie de raspundere civila auto, iar aceasta este vinovata de producerea lui, asiguratorul nu va plati despagubirea pentru aceasta paguba decat in cazul care asiguratul are incheiata o asigurare facultativa de avarii (auto casco) .

Exista in unele situatii cand nu se acorda despagubiri pentru pagubele produse prin accidente de autovehicule. Astfel, de exemplu, nu pot fi acordate despagubiri in cazul in care accidentul a fost produs dintr-un caz de forta majora (trasnet, inundatie etc.) sau din culpa exclusiva a persoanei a unei terte persoane. De asemenea, nu se acorda despagubiri pentru avarierea ori distrugerea bunurilor produse intr-un accident de circulatie daca autovehiculul care a produs accidentul nu a fost identificat si nu era asigurat. De mentionat ca pentru vatamare corporala sau decesul unor persoane,se acorda despagubiri si in cazurile cand conducatorul autovehiculului care a produs accidentul a ramas neidentificat, daca autovehiculul care a produs accidentul a fost identificat si era asigurat. In general, exista posibilitatea ca despagubirile nu pot fi stabilite pe baza intelegerii dintre asigurat si terta persoana pagubita, cu precizarea ca pentru aceasta este necesar sa existe si acordul asiguratorului. In situatiile in care pretentiile de despagubire ale persoanei pagubite nu pot fi solutionate pe cale amiabila, se recurge la actionarea in judecata.

Practica activitatii de asigurare cunoaste, pe langa asigurarea de raspundere auto obligatorie, si asigurarea facultativa de acest gen. Asigurarea facultativa apare sub forma asigurarii de raspundere civila pentru pagube produse prin accidente de autovehicule, cu valabilitate numai in afara teritoriului Romaniei.

I.9. Asigurarea de raspundere civila ca parte a asigurarii auto

Asigurarea de raspundere civila este cea mai importanta componenta a politei de asigurare auto. Sectiunea din polita de asigurare auto a unei persoane aferente raspunderii civile este aplicabila numai avarierilor sau vatamarilor corporale rezultate in caz de accident produs de automobilul persoanei respective si nu ofera compensatie pentru pagubele produse propriului automobil. Avarierea propriului autoturism de acopera din sectiunea de asigurare auto pentru coliziune. Pentru o persoana care nu este proprietarul unui autoturism, politele de raspundere civila ofera protectie pentru cazurile in care persoana respectiva conduce o masina neasigurata, care este proprietatea unei alte persoane.

Asigurarea de raspundere civila este numai o parte a unei polite complete de asigurare auto. Acoperirea specializata furnizata de asigurarea de raspundere civila din cadrul asigurarii auto nu furnizeaza asistenta pentru acoperirea nevoilor de raspundere civila care nu au nici o legatura cu automobilul celui asigurat. In cazul asigurarilor de raspundere civila, asiguratorul acorda despagubiri pentru prejudiciile de care asiguratii raspund, in baza legii, fata de terte persoane pagubite, precum si pentru cheltuielile facute de asigurati in procesul civil.

La asigurarea obligatorie de raspundere civila auto despagubirile se acorda pentru sumele pe care asiguratul este obligat sa le plateasca cu titlu de dezdaunare si cheltuieli de judecata sau de arbitrare, persoanelor pagubite prin vatamare corporala sau deces, cat si prin avarierea ori distrugerea unor bunuri. Daca prejudiciul produs de asigurat se concretizeaza in vatamare corporala sau deces , atunci despagubirile se acorda persoanelor aflate in afara autovehiculului care a produs accidentul. Persoanelor aflate in acel autovehicul li se acorda despagubiri numai in masura in care acestea nu erau transportate in baza unui contract incheiat cu destinatorul autovehiculului respectiv.

In cazul in care prejudiciul se refera la avarierea sau distrugerea de bunuri, despagubirile se acorda pentru pagubele pricinuite bunurilor aflate in afara autovehiculului care a produs accidentul. Pentru bunurile care se aflau in acel autovehicul se acorda despagubiri numai daca acestea nu erau transportate in baza unui contract incheiat cu destinatorul autovehiculului respectiv sau daca nu apartineau destinatorului ori conducatorului autovehiculului care se face raspunzator de producerea accidentului.