Cai de crestere a eficientei activitatii societatilor de asigurare-reasigurare

Cai de crestere a eficientei activitatii societatilor de asigurare-reasigurare.

Cresterea eficientei activitatii constituie un deziderat in economia fiecarei societati de asigurare-reasigurare. Intrucat platile privind despagubirile detin ponderea hotaratoare in structura cheltuielilor aferente asigurarilor de bunuri, se poate aprecia ca identificarea cailor de reducere a despagubirilor constituie o prioritate. Desigur, reducerea cheltuielilor cu despagubiri are o limita minima corelata cu valoarea pagubelor generate de imprevizibilitatea riscurilor.

Prin urmare, se impune, in primul rand, analiza detaliata a evolutiei despagubirilor pe categorii de bunuri, pe categorii de asigurati si in profil teritorial. Astfel se poate aprecia gradul in care unele pagube propuse a fi despagubite au cauze obiective sau implicatii subiective.

In al doilea rand, in ceea ce priveste asigurarile de persoane, pe linia cresterii eficientei economice, se impun masuri corelate vizand: cresterea numarului de polite in cadrul fiecarei forme de asigurare, fundamentarea riguroasa a conditiilor de asigurare pe observatii statistice si calcule actuariale, evidentierea riguroasa a operatiunilor referitoare la derularea asigurarii (incasari de prime, rate restante, intreruperi la plata, reactivari, rascumparari ale sumei asigurate, realitatea conditiilor de ivire a riscului etc.).

In al treilea rand inspectia de risc constituie o parghie de evitare si de reducere a cheltuielilor cu despagubiri sau a platilor de sume asigurate. In baza conditiilor de asigurare, organele de inspectie ale societatilor de asigurare pot efectua inspectii de risc asupra modului de intretinere, utilizare si pastrare de catre asigurat a bunurilor asigurate. Totodata au dreptul sa investigheze periodic evolutia starii de sanatate a persoanelor care au incheiat polite de asigurare. Concluziile si constatarile organelor inspectiei de risc pot fi operante, dupa caz, imediat sau in eventualitatea ivirii riscului asigurat, ajungandu-se uneori la refuzul de plata a despagubirii solicitate de asigurat, la rezilierea contractului de asigurare sau la alte masuri.

In al patrulea rand, in ideea cresterii eficientei activitatii de asigurare se inscrie intensificarea dotarii si folosirii echipamentelor si aplicatiilor informatice. Ne referim la prelucrarea observatiilor si datelor cu caracter statistic, la efectuarea calculelor actuariale, la evidenta, fundamentarea si incasarea primelor de asigurare, evidenta contractelor si a derularii lor etc.

In al cincilea rand, remarcam cateva din masurile de crestere a eficientei asiguratorilor incheiate in valuta si a reasigurarilor, intre care: extinderea asigurarilor incheiate in valuta, perfectionarea si adaptarea dinamica a conditiilor de asigurare a bunurilor in parcurs extern; generalizarea transportului marfurilor in containere; investigarea prealabila a riscurilor preluate in asigurarile de bunuri si valori in parcurs extern; extinderea reasigurarilor active in raport cu reasigurarile pasive (primii fata de cedari in reasigurare).

De altfel, reasigurarile active comporta o mai mare certitudine in ceea ce priveste caracterul favorabil al efectelor pe care le genereaza. Reasiguratorii pot accepta prioritar ofertele pe care le considera avantajoase (prin marimea, nivelul primelor de reasigurare incasabile, nivelul raspunderii pentru despagubiri la pagube probabile, probabilitatea ivirii si amploarea riscurilor etc.);

Desigur problema cresterii eficientei activitatii se pune si in cadrul reasigurarilor pasive, caz in care reasiguratii sunt intr-o anumita masura dezavantajati, acestia fiind pusi in situatia de a accepta conditiile impuse de reasiguratori. Parghiile de actiune sunt in aceasta ipoteza mai complexe vizand: selectarea portofoliului de asigurari, dozarea riguroasa a raspunderilor asumate, practicarea coasigurarilor, limitarea cedarii in reasigurare a unor contracte de asigurare si altele.

Stadiul actual de dezvoltare a activitatii de asigurare, in conditii concurentiale, impune ca o necesitate obiectiva, ridicarea continua a eficientei economice ca o conditie esentiala pentru realizarea functiilor si scopului asigurarii.