Clasificarea asigurarilor

Clasificarea asigurarilor

Pentru o mai usoara intelegere si urmarire a particularitatilor ce le prezinta, asigurarile se impart dupa mai multe criterii:

dupa domeniul (ramura) la care se refera;

dupa forma juridica de realizare;

dupa sfera de cuprindere in teritoriu;

dupa felul raporturilor ce se stabilesc intre asigurator si asigurat;

1 Tipuri de asigurari:

Dupa domeniul (ramura) la care se refera

asigurari de bunuri;

asigurari de persoane;

asigurari de raspundere civila.

Asigurarile de bunuri au ca obiect diferite valori materiale apartinand persoanelor fizice sau juridice care pot fi supuse actiunii unor fenomene naturale sau accidentelor. Fac obiectul asigurarilor de bunuri o gama variata de valori materiale, cum sunt: mijloacele de productie fixe si circulante, culturile agricole si rodul viilor, animalele domestice, autovehiculele, etc.

Asigurarile de persoane au ca obiect persoana fizica in sine, ele incheindu-se pentru diminuarea consecintelor negative cauzate de calamitati naturale, accidente, boli, etc. sau pentru plata sumelor asigurate in legatura cu producerea unor evenimente in viata pesoanelor asigurate (deces, implinirea unei anumite varste, pierderea capacitatii de munca, etc.)

Prin urmare, caracteristic pentru asigurarile de persoane este faptul ca prin intermediul lor se realizeaza protectia economica pentru cazul producerii decesului sau invaliditatii asiguratului sau in legatura cu survenirea la asigurat sau la beneficiul asigurarii a unui anumit eveniment.

Asigurarile de raspundere civila, asiguratorul isi asuma obligatia de a plati despagubirea pentru prejudiciul adus de asigurat unor terte persoane. Este vorba de prejudiciul ce poate fi cauzat prin producerea unor accidente concretizate in vatamarea corporala sau deces ori in avarierea sau distrugerea unor bunuri sau in alte pagube pentru care asiguratul raspunde conform legii. Prin asigurarile de raspundere civila se protejeaza patrimoniul asiguratului.

Dupa obiectul de activitate stabilit prin Legea nr. 47/1991 se pot practica urmatoarele categorii de asigurari:

asigurari de viata;

asigurari de persoane, altele decat cele de viata;

asigurari de autovehicole;

asigurari maritime si de transport;

asigurari de aviatie;

asigurari de incendiu si alte pagube la bunuri;

asigurari de raspundere civila;

asigurari de credite si garantii;

asigurari de pierderi financiare din riscuri asigurate;

asigurari agricole.

Dupa forma juridica de realizare, asigurarile de bunuri, persoane si raspundere civila se grupeaza in:

asigurari obligatorii;

asigurari facultative.

In asigurarile obligatorii, raporturile dintre asigurat si asigurator, drepturile si obligatiile lor sunt stabilite prin lege. In Romania singura asigurare care a ramas obligatorie este asigurarea de raspundere civila auto valabila pe teritoriul Romaniei, a caror prime de asigurare, conditii de aplicare sunt reglementate prin Ordonanta de Guvern scoasa la sfarsitul fiecarui an cu aplicare pentru anul urmator.

Asigurarile facultative sunt valabile o perioada de timp, stabilita in contractul de asigurare, iar raspunderea asiguratorului actioneaza doar in cadrul acestui interval. Asigurarea facultativa intra in vigoare numai dupa indeplinirea conditiilor prevazute in contractul de asigurare, una dintre cele mai importante fiind plata de catre asigurat a primei de asigurare. In cazul asigurarilor in care este prevazuta posibilitatea achitarii primei de asigurare in mai multe rate, intarzierea platii acesteia peste termenul prevazut, poate avea drept rezultat rezilierea contractului de asigurare. Daca apar unele pagube inainte de plata primei de asigurare sau dupa trecerea termenului prevazut pentru achitarea ei, asiguratorul nu acopera despagubirea respectiva. La expirarea perioadei asigurate, raspunderea asiguratorului inceteaza, indiferent daca in aceasta perioada s-a produs riscul asigurat, reinnoirea asigurarii ramanand la latitudinea asiguratului.

Dupa sfera de cuprindere in teritoriu:

asigurari interne;

asigurari externe.

Asigurarile interne au caracteristic faptul, ca partile contractante domiciliaza in aceeasi tara, bunurile, persoanele si raspunderea civila care fac obiectul lor se afla pe teritoriul aceleasi tari, iar riscurile asigurate se pot produce pe acelasi teritoriu.

Asigurarile externe au caracteristic faptul ca apar in legatura cu persoane, raspundere civila sau bunuri care ies in afara limitelor teritoriale ale tarii in care se incheie contractul de asigurare. In cazul acestor asigurari, una din partile contractante sau beneficiarul asigurarii domiciliaza in alta tara.

Dupa felul raporturilor ce se stabilesc intre asigurator si asigurat, asigurarile se grupeaza in:

asigurari directe;

asigurari indirecte sau reasigurari.

Asigurari directe in care raporturile de asigurare se stabilesc intre asigurati ( persoane fizice sau juridice ) si asigurator.

Asigurarile indirecte sau reasigurarea in care se stabileste de fiecare data un raport intre doua societati de asigurare, dintre care una are calitatea de reasigurat ( cedent ) si cealalta de reasigurator.

Deci, contractul de reasigurare deriva din contractul de asigurare fara ca intre asigurator si asigurat sa existe vreun raport juridic.

2 Elemente Tehnice ale Asigurarilor

In vederea cunoasterii modului si conditiilor in care se infaptuieste asigurarea, se impune o prezentare a elementelor ( notiunilor ) care intervin in activitatea curenta din acest domeniu.

Asigurare garantare; punere in siguranta; promisiune ferma, masura de prevedere luata de cei interesati pentru conservarea contravalorii bunurilor pe care le poseda, pentru ocrotirea persoanelor fizice in cazul diminuarii sau pierderii capacitatii de munca datorita unor boli, accidente sau atingerii unei anumite limite de varsta.

Asiguratorul este persoana juridica ( societate de asigurare ) care in schimbul primei de asigurare incasata de la asigurat isi asuma rapsunderea de a acoperi pagubele produse bunurilor asigurate de anumite calamitati naturale sau accidente, de a plati suma asigurata la producerea unui anumit eveniment in viata persoanelor asigurate sau de a plati o despagubire pentru prejudiciul de care asiguratul raspunde fata de terte persoane.

Asiguratul este persoana fizica sau juridica care, in schimbul primei de asigurare platite asiguratorului, isi asigura bunurile impotriva anumitor calamitati naturale sau accidente; ori persoana fizica se asigura impotriva unor evenimente ce pot aparea in viata sa precum si persoana fizica sau juridica care se asigura pentru prejudiciul pe care il poate produce unor terte persoane.

Contractul de asigurare este actul juridic care se incheie intre asigurat si asigurator. Prin acest act, asiguratul se obliga sa plateasca prima de asigurare, iar asiguratorul se obliga ca, la producerea riscului asigurat, sa achite asiguratului sau beneficiarului asigurarii despagubirea sau suma asigurata. In contractul de asigurare sunt prevazute si alte drepturi si obligatii ale partilor contractante, precum si data inceperii si incetarii raspunderii asiguratului. Putem spune ca, in contractul de asigurare sunt mentionate obligatoriu: suma asigurata, prima de asigurare, riscul asigurat.

Beneficiarul asigurarii reprezinta persoana care are dreptul sa incaseze despagubirea sau suma asigurata fara insa ca aceasta sa fie parte la contractul de asigurare. Uneori terta persoana care devine beneficiarul asigurarii este indicata in mod expres de catre asigurat, in contractul de asigurare. Alteori, desemnarea beneficiarului asigurarii se face in cursul executarii contractului de asigurare prin declaratie scrisa, comunicata de asigurat societatii de asigurare, ori prin testament. Uneori beneficiarul asigurarii este desemnat prin conditiile de asigurare ( mostenitori legali, etc. ). Cand sunt mai multi beneficiari desemnati sau mostenitori, ei au drepturi egale asupra sumei asigurate, cu conditia ca asiguratul sa nu fi dispus altfel.

Contractantul asigurarii este persoana fizica sau juridica care poate incheia o asigurare, fara insa ca aceasta sa obtina calitatea de asigurat. O persoana juridica poate incheia incheia asigurari pentru angajatii sai, in acest caz asiguratii sunt angajatii sai, iar contractant al asigurarii este persoana juridica, care de altfel si plateste prima de asigurare si semneaza contractul de asigurare.

Riscul asigurat este fenomenul sau un grup de fenomene care odata produs datorita efectelor sale il obliga pe asigurator sa plateasca asiguratului despagubirea sau suma asigurata.

In asigurare nu pot fi cuprinse toate fenomenele care produc pagube, cu alte cuvinte nu orice fenomen generator de pagube poate constituii risc asigurat, ci numai acela care indeplineste cumulativ urmatorarele conditii:

- producerea evenimentului asigurat sa fie posibila deoarece daca un anumit bun nu este amenintat de nici un fel de risc, asigurarea acestuia nu devine necesara. In acelasi timp se are in vedere faptul ca fenomenul care se produce in mod frecvent,si pe scara larga nu poate fi acceptat drept risc asigurat, deoarece o eventuala acceptare a sa in asigurare ar necesita plata de catre asigurat a unor prime de asigurare apropiate sau egale ca marime cu valoarea pagubelor respective, inclusiv, pentru care nimeni nu este interesat de a incheia asigurare;

- fenomenul trebuie sa fie in toate cazurile un fenomen intamplator, aceasta inseamna ca pentru a incheia o asigurare nu se admite ca o parte participanta la contract, sa cunoasca bunurile si persoanele care vor fi supuse actiunii fenomenului, intensitatea acestuia si momentul ivirii lui;

- producerea fenomenului asigurat sa nu depinda de vointa asiguratului sau a beneficiarului asigurarii. In cazul in care intr-un fel sau altul asiguratul sau beneficiarul asigurarii a contribuit direct sau indirect, la producerea riscului asigurat pentru a primi despagubirea sau suma asigurata, va pierde toate drepturile rezultate prin asigurare si va suporta rigorile legii, deoarece astfel de fapte se pedepsesc.

Evaluarea in vederea asigurarii reprezinta operatiunea prin care se stabileste valoarea bunurilor in vederea cuprinderii lor in asigurare. Valoarea la care se asigura bunurile este necesar a se stabili cat mai aproape de valoarea reala a bunurilor, orice modificare a ei in plus sau in minus are consecinte negative fie pentru asigurat fie pentru asigurator. Supravegherea bunurilor duce de regula la slabirea preocuparii asiguratilor pentru pastrarea si intretinerea cu grija a bunurilor. Subevaluarea bunurilor nu permite in caz de paguba acordarea unei despagubiri cu care asiguratul sa poata compensa in intregime pierderea suferita. Valoarea de asigurare este un element intalnit doar in cazul asigurarilor de bunuri. La asigurarile de persoane, deoarece capacitatea de munca si viata nu pot fi supuse evaluarii, notiunea nu se foloseste. Viata si capacitatea de munca sunt inestimabile.

Suma asigurata este parte din valoarea de asigurare pentru care asiguratorul isi asuma raspunderea  in cazul producerii evenimentului pentru care s-a incheiat asigurarea. In toate cazurile suma asigurata reprezinta limita maxima a raspunderii asiguratorului si constituie elementul de baza in calculul primei de asigurare. Suma asigurata nu poate fi in nici un caz mai mare decat valoarea reala a bunului, deoarece asigurarea este astfel conceputa incat sa nu permita acordarea unor despagubiri mai mari decat pierderile efectiv suportate de catre asigurati.

Prima de asigurare reprezinta perioada de timp in care raman valabile raporturile de asigurare intre asigurat si asigurator. Pe tot parcursul ei cele doua parti care intervin in asigurare trebuie sa respecte obligatiile ce le revin din contractul de asigurare. Asiguratorul este obligat sa plateasca asiguratului despagubirea pentru pagubele produse bunurilor cuprinse in asigurare de riscurile asigurate sau de suma asigurata cuvenita asiguratului sau beneficiarului asigurarii la producerea evenimentului asigurat. Asiguratul are obligatia de a plati primele de asigurare la termenele dinainte stabilite, de a intretine si ingrijii in bune conditii bunurile asigurate. Stabilirea cu precizie a duratei asigurarii prezinta o deosebita importanta, deoarece ea influenteaza marimea primei de asigurare ce cade in sarcina asiguratului, iar raspunderea asiguratorului actioneaza numai in cadrul acesteia.

Paguba sau dauna reprezinta pierderea, in expresie baneasca, intervenita la un bun asigurat ca urmare a producerii fenomenului impotriva caruia s-a incheiat asigurarea.

Deoarece paguba poate fi mai mica sau egala cu valoarea bunului asigurat, avem notiunile de paguba totala atunci cand bunul a fost distrus in intregime si paguba partiala, atunci cand pierderea este mai mica decat valoarea bunului.

Despagubirea de asigurare este suma de bani pe care asiguratorul o datoreaza asiguratului in vederea compensarii produse de riscul asigurat. Despagubirea poate fi, in limita sumei asigurate, egala sau mai mica decat paguba, functie de principiul aplicat la acoperirea pagubei.

In practica asigurarilor de bunuri se intalnesc trei principii care se aplica la acoperirea pagubelor:

principiul raspunderii proportionale;

principiul primului risc;

principiul raspunderii limitate.

Principiul raspunderii proportionale-despagubirea de asigurare fata de paguba se stabileste in aceeasi proportie in care se afla suma asigurata fata de valoarea bunului asigurat. Marimea despagubirii de asigurare este influentata atat de nivelul pagubei cat si de raportul dintre suma asigurata si valoarea bunului asigurat. Cu cat suma asigurata este mai apropiata de valoarea bunului asigurat, cu atat nivelul despagubirii este mai apropiat de cuantumul pagubei. Despagubirea este egala cu paguba, atunci cand suma asigurata este egala cu valoarea bunului asigurat.

Principiul de despagubire la prim risc - despagubirea este egala intotdeauna cu paguba, cu conditia de a nu depasi suma asigurata. Valoarea despagubirii nu este influentata de raportul dintre suma asigurata si valoarea bunului asigurat, ea este influentata doar de marimea pagubei si de suma asigurata.

Principiul raspunderii limitate - despagubirea se acorda numai daca paguba produsa de riscul asigurat depaseste o anumita limita dinainte stabilita. Deci, in acest caz o parte din paguba cade asupra asiguratului, iar marimea ei de cele mai multe ori este stipulata in contractul de asigurare.

Partea din valoarea pagubei dinainte stabilita care cade in sarcina asiguratului se numeste fransiza.

Fransiza poate fi :

atinsa (simpla)

deductibila (absoluta)

Fransiza simpla - asiguratorul acopera in intregime paguba daca aceasta depaseste fransiza. Ex: la asigurarea de raspundere civila auto, fransiza simpla este de 900.000 lei. Daca paguba este sub 900.000 lei, depagubirea nu se acorda, daca este mai mare adica 1.500.000 lei se acorda toata despagubirea, adica 1.500.000 lei.

Fransiza deductibila - se scade intotdeauna din despagubire indiferent de valoarea ei. Astfel spus, despagubirea se acorda numai pentru partea de paguba care depaseste fransiza. Ex. In cazul de mai sus, daca fransiza ar fi deductibila, la pagube de 1.500.000 lei despagubirea va fi doar de 600.000 lei. Nici in cazul fransizei simple nici a celei deductibile nu se acorda despagubiri pentru pagubele care se incadreaza in limitele fransizei ( ex. sub 900.000 lei).