Analiza costurilor pe produse

Analiza costurilor pe produse

Intr-o economie de piata libera, preturile la care se vand produsele firmei pe pietele imperfect competitive nu rezulta automat dintr-o calculatie, dar nici nu se formeaza la piata prin egalizarea cererii cu oferta. Fiecare tip de produs diferentiat are un pret fixat de catre firma care il realizeaza. Acest pret poate fi negociat, mai ales in cazul vanzarilor cu amanuntul, dar pretul negociat se incadreaza in limite bine fixate de catre producator. Se poate afirma ca preturile se formeaza prin deciziile constiente luate la nivelul unei firme si nu prin intermediul fortelor impersonale ale pietei - cererea si oferta.

Fiecare firma producatoare face previziuni asupra cantitatilor pe care le poate vinde corespunzator pretului pe care il fixeaza pentru produsele sale. Volumul vanzarilor dintr-un anumit bun la un anumit pret depinde de fluctuatiile cererii.

In functie de evolutia cererii firmele stabilesc cantitatile aferente la preturile controlate de ele.

Modificarea raportului cererii-oferta poate sau nu poate determina firma sa schimbe preturile. In economia reala, preturile produselor diferentiate se schimba adesea mai putin frecvent decat se modifica oferta si cererea pentru ele. De asemenea, preturile diferitelor produse nu se schimba cu frecventa cu care se modifica preturile pe pietele materiilor prime sau materialelor din motive, cum sunt:

- costurile pe care le implica schimbarea preturilor, mai ales in cazul unor liste lungi de preturi. Aceste costuri sunt legate de tiparirea unor mari liste, de observare a comportamentului clientilor;

- dificultatile de a urmarii realizarile in contabilitatea firmei in conditiile unor nivelului ale preturilor aflata in permanenta schimbare.

Orice decizie de schimbare a preturilor de catre o firma se ia dupa ce se compara costul operarii unor schimbari de pret cu pierderea de venit scontata a fi cauzata de modificarea pretului. Unul din elementele care au un rol hotarator in gasirea unui "nivel aproximativ al pretului" il constituie costul unitar4. Costul produselor conditioneaza modificarea profitului detinut prin vanzarea diferitelor produse. Cresterea unor elemente ale costului nu trebuie sa conduca automat la cresterea pretului de vanzare. Aceasta crestere poate fi compensata prin cresterea gradului de utilizare a capacitatii de productie, prin ridicarea eficientei activitatii economice. Acolo unde exista rezerve, costul trebuie redus ceea ce permite ridicarea pretului de vanzare si sporirea presiunii asupra firmei concurente.

Prin analiza nivelului, dinamicii si structurii costului produselor se stabileste pozitia costurilor efective ale firmei in raport cu nivelurile realizate in perioada anterioara, cu nivelurile normate sau nivelurilor altor firme concurente. Totodata aceasta analiza este necesara pentru elaborarea strategiei firmei in domeniul costurilor. In tabelul 5.18. sunt prevazute unele date ipotetice pentru analiza nivelului, dinamicii si structurii costurilor unor produse.

Tabelul 5.18. Analiza nivelului, dinamicii si structurii costului produselor

Se constata ca in cadrul firmei costurile pe produse au avut evolutii diferite. Costul produsului A are tendinta de crestere si este superior celui realizat de firmele concurente. Mentinerea pe piata a firmei necesita oprirea unei asemenea evolutii. Produsul B are un cost cu un nivel sub cel al firmei concurente si cu o evolutie care nu ridica probleme deosebite pentru perioada urmatoare. Produsul C are un cost mai mare decat cel al firmelor concurente si firma si-a propus diminuarea costului dar nu a reusit aceasta. In aceasta situatie este necesara introducerea in fabricatie a unui produs cerut pe piata, la un cost inferior celui cerut de concurenta.

In continuarea analizei se impune localizare a abaterilor pe principalele categorii de cheltuieli.

Tabelul 5.19. Analiza costului pe categorii de cheltuieli

Se poate concluziona ca depasirea costului normat este urmare atat a cresterii cheltuielilor directe, cat si a celor indirecte, ceea ce inseamna ca rezervele trebuie cautate in ambele categorii de cheltuieli.

Analiza principalelor categorii de cheltuieli presupune atat localizarea abaterilor pe categorii de cheltuieli, cat si studierea lor prin prisma factorior de influenta.

Cheltuielile cu materiile prime (Chm) sunt dependente de consumul specific (C_S) si de pretul materiei respective:

= ;

de unde rezulta:

- influenta consumului specific: 

= ();

- influenta pretului materiei prime:

= ().

In practica se au in vedere materiile prime si materialele cu pondere mare in costul produselor. Actiunea de reducere a cheltuielilor cu materiile prime trebuie sa aiba in vedere atat posibilitatea de achizitionare la un pret mic, cat si reducerea consumului specific. Cheltuielile cu salariile (Chs) la nivelul unei unitati de produs sunt dependente de productivitatea muncii exprimata prin timpul consumat pe unitatea de produs (t) si salariul mediu pe unitatea de produs (de obicei ora-schimb).

= tּ;

Modificarea cheltuielilor salariale este cauzata de:

- influenta productivitatii muncii:

=ּ ();

- influenta salariului mediu orar

= t₁ּ ().

Reducerea cheltuielilor salariale pe unitatea de produs trebuie sa se realizeze prin cresterea productivitatii muncii

Cheltuielile de regie sunt cheltuielile indirecte care se formeaza sub impactul altor factori decat volumul productiei; nivelul cheltuielilor de regie pe unitatea de produs (Chi) este influentat de nivelul productiei si suma absoluta a cheltuielilor de regie aferente produsului. Modificarea cheltuielilor de regie este determinata de influenta:
- volumului productiei

;

unde:

;

-sumei absolute a cheltuielilor de regie aferente produsului

.

1. Analiza costului produselor comparabile

Produsele comparabile sunt cele care s-au fabricat in cadrul firmei si in perioada anterioara celei pentru care se face analiza. Prin stabilirea unui cost antecalculat (programat sau planificat, notat cu CP) acesta este folosit pentru:

- aprecierea schimburilor intervenite in desfasurarea productiei (evolutia preturilor de cumparare, a salariilor etc.);

- compararea cheltuielilor aferente perioadei curente pe centre generatoare;

- reliefarea modului de realizare a masurilor stabilite vizand evolutia costurilor in perioada curenta.

Evolutia costurilor aferente produselor comparabile se evidentiaza prin modificarea absoluta si prin modificarea procentuala.

Modificarea absoluta a costului unitar  () este:

∆=;

in care:

este costul perioadei precedente.

∆=;

Modificarea procentuala a costului unitar este:

∆%=;

sau:

()ּ100;

∆%=;

sau:

()ּ100.

Daca rezultatul are semnul minus (-) inseamna ca a avut loc o reducere a costului, absoluta si procentuala, iar daca este (+) inseamna ca a avut loc o majorare fata de perioada luata ca baza de comparatie. Efectul modificarii costurilor pentru intreaga productie comparabila este:

;

;

;

.

Modificarea procentuala este efectul a doi factori, respectiv structura productiei (g) si modificarea procentuala pe fiecare produs (

;

.

Pentru a putea stabili influenta structurii este necesara recalcularea modificarii procentuale in functie de structura respectiva a productiei si modificarea procentuala pe produse prevazuta, respectiv:

.

In cadrul modificarii absolute a costurilor, factorii de influenta sunt volumul productiei, structura acesteia si costul pe produse. Analiza economica trebuie sa identifice conditiile in care s-a modificat structura productiei, daca au fost satisfacute obligatiile asumate prin contracte, care au fost produsele la care au crescut costurile si cauzele aferente, in vederea formularii masurilor care se impun a fi luate pentru perioadele urmatoare.

Analiza costului marginal

Costul marginal este suplimentul de cost ocazionat de cresterea cu o unitate a costului. Prin compararea costului marginal cu costul total mediu se cunoaste daca productia trebuie extinsa sau restransa pentru a se creste eficienta economica.

In tabelul 5.20. sunt prezentate unele date ipotetice necesare analizei corelatiei dintre costul mediu si costul marginal.

Tabelul 5.20. Analiza costului marginal

Se constata o reducere a costului unitar fata de perioada precedenta ceea ce a condus la cresterea profitului. Deoarece costul marginal este mai mic decat costul mediu inseamna ca exista posibilitati de sporire a productiei in perioada curenta. Limita pana la care firma poate sporii productia este cea la care se ajunge la egalitatea dinte costul marginal si costul mediu.

In practica se ajunge la situatii in care sporirea productiei necesita cheltuieli suplimentare din ce in ce mai mari (de exemplu, forajul de mare adancime). In aceste conditii trebuie sa se stabileasca un cost marginal maxim care sa asigure beneficiu realizat in perioada precedenta sau atingerea pragului de rentabilitate. In exemplu anterior, costul marginal maxim care asigura atingerea pragului de rentabilitate este:

==

= 635000 lei.

Prin urmare, la un cost marginal de 635 mii lei firma este rentabila daca realizeaza o productie de 1200 tone. In conditiile in care se urmareste realizarea unui obiectiv egal cu cel din perioada precedenta, relatia devine:

==

== 435000 lei.

Costul marginal nu este un cost contabil, ci un cost estimat post-factum sau previzional. Prin compararea lui cu costul mediu se fundamenteaza deciziile privind extinderea sau restrangerea productiei.

Grafic, curba costului marginal si a celui mediu se prezinta astfel:

Costul marginal intersecteaza curba costului mediu in minimul sau. Prin urmare, costul mediu este minim in punctul in care este egal cu costul marginal. In teoria economica, curba costului marginal este impartita in trei zone:

- zona randamentelor crescatoare cand ;

- zona optima, cand cei doi indicatori sunt egali sau foarte apropiati ca valoare, respectiv: ││= min.

- zona randamentelor descrescatoare, cand .

Teoria costului marginal contribuie la rationalizarea consumului de resurse, dar are anumite limite si anume:

- se poate aplica usor in firmele monoproductive  si in sectoarele primare, care insa sunt ipoteze teoretice, contrare realitatii economice;

- aplicarea in firmele cu activitate complexa necesita o evidenta riguroasa a consumului de resurse corespunzator diferitelor niveluri de activitati.