Corelarea resurselor financiare cu volumul activitatii economice

Corelarea resurselor financiare cu volumul activitatii economice

Resursele financiare ale comertului se afla intr-un raport de interdependenta cu volumul activitatii comerciale: pe de o parte, marimea si structura lor depind de amploarea relatiilor de schimb bani-marfa-bani pe care le mijlocesc, iar pe de alta parte, prin numarul de rotatii pe care il realizeaza intr-o perioada de timp ele determina marimea activitatii comerciale.

Dimensionarea resurselor financiare, concretizata in marimea capitalului banesc utilizat de SC este organic legata de politica financiara a fiecarei SC, adica de obiectivele pe care si le propune, si anume:

de marimea activitatii, estimata la infiintarea SC, pe baza cercetarii pietei, in functie de care isi constituie capitalul propriu prin emiterea de actiuni sau prin subscriere de catre asociati;

de politica de investitii pe care o adopta, in functie de care se aloca partea capitalului pentru procurarea mijloacelor fixe si a celor circulante;

de cerintele cresterii volumului mijloacelor fixe si a celor circulante, pe masura dezvoltarii activitatii economice;

de politica de finantare, respectiv autofinantarea sau folosirea creditelor pentru asigurarea nevoii de noi mijloace;

de politica de capitalizare pe care o adopta, reflectata in destinatiile pe care le capata profitul, respectiv pentru dezvoltare, pentru stimularea salariatilor si pentru dividendele acordate actionarilor.

La nivelul intregului comert, dimensionarea capitalului comercial (C) sau, intr-o alta interpretare, a numarului si marimii agentilor economici, este data de raportul dintre marimea PIB care intra in sfera schimbului si numarul de rotatii ale capitalului comercial care deserveste schimbul (), determinat, la randul lui, de rotatiile capitalurilor individuale (). Deci, apare o relatie directa intre marimea capitalului comercial si numarul de rotatii ale sale pentru realizarea unui volum dat al PIB. Cu cat numarul comerciantilor creste, viteza de rotatie a ansamblului capitalului comercial scade, ceea ce are ca urmare marirea costului comercializarii. La randul sau, acest cost influenteaza marimea preturilor de vanzare si, deci, corelatia dintre oferta si cerere infaptuita prin pret, ceea ce are drept urmare posibilitatea mai redusa de resorbtie prin piata a PIB. Cu alte cuvinte, numarul comerciantilor nu poate creste nelimitat, el afectand de la un anumit nivel insasi capacitatea de cumparare a populatiei si, prin scaderea ei, insusi ritmul cresterii economice.

La nivel microeconomic, corelarea resurselor financiare cu activitatea economica se asigura prin bugetul de venituri si cheltuieli al SC, unde se prevad incasarile, platile, rezultatele financiare si destinatiile pe care acestea le capata. El este instrumentul economic prin care se infaptuieste echilibrul financiar al unei SC, iar, prin proiectarea acestor corelatii in viitor, un instrument de planificare financiara. In aceste ipostaze, bugetul de venituri si cheltuieli asigura atat corelarea resurselor financiare cu activitatea economica, dar si utilizarea lor eficienta pentru obtinerea unor rezultate superioare.

1. Constituirea si modificarea capitalului propriu

SC isi constituie capitalul initial (capitalul social) prin aportul in bani sau in natura al asociatilor/actionarilor, potrivit tipului de societate creat.

Capitalul initial poate:

creste - ca urmare a dezvoltarii economice - prin: emiterea de noi actiuni, marirea valorii lor nominale sau pe seama autofinantarii, prin capitalizarea unei parti a profitului

sa fie redus - datorita slabei gestiuni a societatii sau chiar in conditii de functionare rentabila, daca se constata o supradimensionare a capitalului in raport cu activitatea economica sau societatea doreste sa micsoreze efortul financiar suportat cu plata dividendelor acordate actionarilor. Micsorarea capitalului social are lor prin reducerea numarului de actiuni, acestea fiind retrase prin rascumpararea lor de catre SC.

Nevoia suplimentara de capital poate fi asigurata prin imprumuturi facute de societate sub forma: obligatiunilor (a caror folosire este motivata pentru SC de nivelul mai avantajos al dobanzii platite celui care cumpara obligatiunea fata de cea platita catre banca pentru un imprumut asemanator) si creditelor bancare (esential in utilizarea acestora fiind felul in care sunt incorporate in activitati a caror rata a rentabilitatii sa fie superioara dobanzii platite).

2. Finantarea investitiilor

Investitiile reprezinta prima destinatie care este data capitalului comercial, ele asigurand formarea bazei tehnico-materiale, cresterea si modernizarea acesteia, odata cu dezvoltarea activitatii economice si efectuarea de reparatii capitale la mijloacele fixe uzate.

Datorita faptului ca investitiile sunt imobilizari de fonduri pe termen lung, efectuarea lor trebuie temeinic fundamentata pe studii de necesitate, oportunitate si eficienta economica.

necesitatea si oportunitatea unei investitii se motiveaza prin cresterea volumului activitatii economice, in conditiile in care s-au epuizat posibilitatile de sporire a capacitatii bazei tehnico-materiale existente, precum si prin cerintele de modernizare a acesteia, pentru a incorpora progresul tehnic si a face fata concurentei.

In ceea ce priveste eficienta economica, ea se apreciaza prin efectele economice pe care le aduce investitia - cum sunt: profitul, sporul de vanzari, economisirea anumitor cheltuieli, precum si prin cele vizand ridicarea nivelului deservirii comerciale.

Criteriul de baza al eficientei unei investitii il reprezinta rentabilitatea investitiei. Ea se exprima prin suma anuitatilor de profit (P) obtinuta in perioada de functionare (amortizare) a investitiei raportata la marimea investitiei (I):

O alta expresie a rentabilitatii o reprezinta termenul de recuperare (in ani) a investitiei, calculat ca raport intre investitie si profitul anual adus:

Economicitatea unei variante de investitie se exprima prin investitia specifica, dat[ de raportul dintre investitie si efectul economic adus: .

Valorile astfel calculate exprima investitia la 1 mil. lei vanzari, investitia pe m² suprafata comerciala sau de depozitare, investitia pe un loc de masa (in alimentatia publica), investitia pe un loc de cazare (in activitatea turistica).

Fiecare investitie este fundamentata pe studiul tehnico-economic si devizul de executie, pe baza carora se ia decizia de investitii si se trece la executarea ei.

Investitiile se finanteaza din capitalul propriu si, in completare, din capitalul imprumutat.

3. Finantarea mijloacelor circulante

La stabilirea necesarului de mijloace circulante si la finantarea lor se are in vedere specificul fiecarui gen de active circulante. Astfel, unele dintre ele - precum stocurile de marfuri, de ambalaje, de obiecte de inventar, etc. - au un circuit bani-marfa-bani cu o anumita regularitate si, deci, pot fi dimensionate in raport cu activitatea economica cu mare rigurozitate. Altele - creantele si obligatiile, titlurile de plasament, disponibilitatile banesti din conturile bancare - pot fi prevazute doar pe termene scurte, astfel ca gestiunea lor se inscrie in echilibrul dintre incasari si plati, asigurat prin utilizarea resurselor banesti disponibile din fondurile proprii si creditele bancare pe termen scurt.

Necesarul de mijloace circulante pentru stocuri se stabileste pe fiecare grupa in parte a acestora, tinand seama de rolul lor in circulatia marfurilor, de modul in care se realizeaza circuitul economic al fiecaruia si de marimea activitatii comerciale.

formarea stocurilor de marfuri prin aprovizionari de la furnizori reprezinta prima destinatie pe care o capata mijloacele circulante, marfurile formand obiectul insusi al activitatii comerciale. Prin vanzarea marfurilor, stocurile se epuizeaza, iar mijloacele incorporate in aceste active revin la forma initiala baneasca, putand intra intr-un nou circuit economic.

Necesarul de mijloace circulante (MC) va depinde deci de volumul vanzarilor (V) si de numarul de circuite (rotatii) pe care il realizeaza stocurile intr-un an (Vr): MC=V/Vr

Numarul de rotatii ale stocului depinde de viteza de circulatie a marfurilor (Vz) sau durata unei rotatii: Vr Z/Vz

Cu cat numarul de circuite creste, necesarul de mijloace circulante pentru realizarea unui volum al vanzarilor dat scade.

In calculul de determinare a necesarului de mijloace circulante pentru marfuri, vanzarile se iau in pret de aprovizionare de la furnizori, deci fara adaosul comercial, acesta fiind sporul de venit adus de fiecare rotatie a mijloacelor respective.

necesarul de mijloace circulante incorporate in celelalte valori materiale (obiecte de inventar, echipament de protectie, materiale de intretinere) se stabileste ca raport intre consumul acestor valori in cursul unui an de catre utilizatorii lor (salariati, magazine) si numarul de rotatii anuale ale acestor mijloace.

o parte a activelor circulante este formata din mijloacele banesti care se afla ca solduri de numerar in casa si in conturile bancare ale SC pentru efectuarea platilor curente. Volumul acestora este variabil, fiind determinat de incasarile si platile rezultate din rotatia bani-marfa-bani a activelor materiale si de relatiile financiare ale SC.

Disponibilitatile de numerar aparute din evolutia curenta a incasarilor si platilor formeaza trezoreria SC - componenta a activitatii de gestiune si planificare financiara, fluxul de incasari si plati si disponibilitatile pe care le genereaza trebuind astfel dimensionate si gestionate incat SC sa aiba capacitatea de lichiditate.

Baza gestiunii valorilor de trezorerie o formeaza previziunea evolutiei pe termen scurt a fluxurilor de incasari si plati, in functie de care se stabileste necesarul de mijloace pentru efectuarea lor si acoperirea acestora prin fonduri proprii si credite bancare pe termen scurt.