CONTRACTUL INTERNATIONAL DE FRANCIZA

CONTRACTUL INTERNATIONAL DE FRANCIZA

1.Aspecte preliminare

Activitatea de concesiune, ca forma de organizare a comercializarii marfurilor in Europa, a fost la originea aparitiei operatiunii de franchising .

Franchisingul a luat nastere in America, atunci cand legislatia antitrust a interzis distribuirea marfurilor(automobilelor) de catre producatorul lor, distribuirea trebuind sa fie facuta de alte firme. Din acest motiv, vanzarea catre consumatorul direct a fost concesionata de producatori unor societati specializate in desfacerea marfurilor. O astfel de concesiune constituie obiectul activitatii de franchising.

Progresul tehnico-stiintific a determinat o rapida si puternica dezvoltare a activitatii de franciza in primul rand in America, dar si in celelalte tari cu economie de piata.

Multe firme isi datoreaza dezvoltarea acestei forme de comercializare a marfurilor si serviciilor (Mac Donald's, Shell, Coca-Cola, Pepsi-Cola etc.). La randul lor, firmele care isi desfasoara activitatea cu sprijinul si asistenta unor societati prestigioase, care produc sau comercializeaza marfuri de marca ori presteaza servicii bine cotate pe piata, se bucura de eficienta in activitate si de stabilitate financiara.

Pentru a-si apara si promova interesele, numeroase firme de productie, distributie si prestari de servicii care folosesc aceasta tehnica de comercializare s-au grupat in organisme nationale, regionale sau internationale, precum:

a)Federatia Franceza de Franchising, infiintata in anul 1971;

b)Asociatia Italiana de Franchising, infiintata in anul 1972;

c)Asociatia Britanica de Franchising, infiintata in anul 1977;

d)Asociatia Europeana de Franchising, infiintata in anul 1971

e)Asociatia Internationala de Franchising (IFA), cu sediul in Washington, infiintata in anul 1960, care este o organizatie internationala de franchising, intrucat grupeaza firme din toata lumea.

2.Reglementarea francizei

Pe plan international nu exista o lege uniforma in materie, astfel incat legea aplicabila contractului de franciza este legea din tara beneficiarului francizei.

In dreptul roman, contractul de franciza este reglementat prin O.G. nr. 52/1997, publicata in Monitorul Oficial nr. 224/30 august 1997 si republicata in temeiul art. II din Legea nr. 79/9 aprilie 1998 in Monitorul Oficial nr. 180/14 mai 1998.

3.Notiunea de franciza.Acceptiuni

In dreptul roman, legiuitorul a consacrat termenii franciza (pentru desemnarea operatiunii juridice), francizor si beneficiar (pentru desemnarea partilor contractului de franciza).

Doctrina mai foloseste uneori terminologia din limba engleza (franchising, pentru a desemna operatiunea juridica, francizor si francizat, pentru a desemna partile contractante), alteori foloseste termeni imprumutati de la contractul de concesiune (cedent,cesionar).

Termenul franciza are doua acceptiuni:

a)sub aspect juridic, desemneaza operatiunea juridica (contractul de franciza);

b)sub aspect economic, desemneaza o tehnica de comercializare si de distributie a produselor si serviciilor pe baza unui contract de franciza.

4.Definitia contractului de franciza

Contractul de franciza este conventia prin care o firma, numita francizor, cedeaza unei persoane (fizice sau juridice), numita beneficiar, dreptul de a vinde un anumit bun sau de a presta un anumit serviciu utilizand marca sa de fabrica, de comert sau de servicii si celelalte semne distinctive (nume comercial, firma), precum si mijloacele necesare pentru a comercializa marfa ori serviciul (asistenta tehnica, know-how si intreg ansamblul de metode si mijloace de comercializare), in schimbul unui pret (numit taxa de franciza), constand intr-o suma de bani din care o parte este platita initial, ca taxa de intrare in grupul economic respectiv (numita redeventa initiala, taxa de aderenta, taxa de intrare in retea sau taxa de inscriere), iar cealalta parte (numita redeventa periodica) este platita, de regula, la intervale regulate de timp, pe toata durata existentei contractului.

5.Partile contractului de franciza

Contractul de franciza se incheie intre francizor si beneficiarul de franciza.

Francizorul detine dreptul de proprietate asupra unei marci de fabrica, de comert sau de servicii care se bucura de prestigiu pe piata nationala sau internationala, poseda un know-how de productie sau de comercializare de bunuri sau servicii, iar pozitia lui pe piata este mai buna decat a firmelor concurente. Realizarea unei operatiuni de franciza presupune ca franchizorul sa dispuna de mijloacele necesare pentru a furniza asistenta de specialitate francizatului (pentru ca acesta sa-si insuseasca tehnicile de comercializare sau de prestare a serviciilor) si pentru a controla activitatea acestuia.

Interesul francizorului este incheierea unui numar cat mai mare de contracte de franciza pentru formarea unei retele vaste de desfacere a marfurilor, care sa constituie un ansamblu omogen, functionand dupa aceleasi reguli si avand o organizare eficienta a intregii activitati. Francizorul este cel care elaboreaza strategia globala a firmei mama si a celor afiliate.

Beneficiarul francizei are ca scop desfasurarea unei activitati pe cont propriu, beneficiind de marca, de imaginea publica si de sistemul de lucru al francizorului in derularea afacerii, de experienta acestuia in domeniul respectiv de activitate si detine mijloacele financiare si profesionale pentru a putea obtine dreptul de franciza.

Cele doua firme, desi sunt subiecte de drept distincte, apar impreuna pe piata sub numele francizorului, ca verigi ale unui singur lant care are ca proprietar pe francizor.

Contractul de franciza ofera avantaje ambelor parti contractante.

a)Francizorul are urmatoarele avantaje:

a1)isi poate extinde rapid, pe o arie geografica foarte mare, reteaua de comercializare, patrunzand pe noi piete comerciale, pe seama mijloacelor financiare ale beneficiarului francizei, creandu-si astfel un sistem de distributie a marfurilor de dimensiuni mai mari decat i-ar permite propriile mijloace;

a2) isi sporeste profitul net, atat ca urmare a incasarii taxelor de franciza de la beneficiarii francizei, cat si ca urmare a sporirii propriei productii de marfuri, ceea ce ii da posibilitatea sa efectueze investitii pentru modernizarea procedeelor sale de fabricatie;

a3)de asemenea, suporta un risc valutar mai scazut decat in cazul deschiderii propriilor magazine in strainatate.

Dezavantajul francizorului in cazul contractului international de franciza este legat de distanta geografica dintre cei doi parteneri, care creaza probleme privind controlul si indrumarea activitatii francizatului si de diferentele de reglementare din legislatia statelor ai caror resortisanti sunt acestia.

b)Beneficiarul francizei este interesat in incheierea unui contract de franciza pentru ca :

b1)suporta riscuri mai mici in comercializarea unor marfuri sau servicii care s-au impus pe piata ;

b2)isi dezvolta activitatea comerciala intr-o perioada scurta de timp,datorita avantajelor pe care le obtine de la compania de franchising (asistenta de specialitate si financiara);

b3)este anihilata concurenta ca urmare a exclusivitatii teritoriale si -se diminueaza riscul falimentului.

Dezavantajul pentru francizat este legat de faptul ca desi isi pastreaza independenta juridica, renunta la o parte din autonomia manageriala (francizorul este cel care stabileste tehnicile de lucru si politicile comerciale ale intregii retele de comercializare) si de faptul ca, desfasurand o activitate pe cont propriu, el suporta riscul comercial al afacerii.

6.Natura juridica a francizei

Contractul de franciza, reglementat mai intai in dreptul anglo-american, este considerat o varietate a contractului de concesiune comerciala, reglementat de dreptul continental, datorita unor caracteristici definitorii comune, cum ar fi clauza de exclusivitate (de vanzare sau de cumparare) ori o dubla legatura de exclusivitate, cu clauza de teritorialitate simpla (dreptul de a vinde numai intr-o anumita zona determinata prin contract) sau de teritorialitate absoluta (interdictia de a vinde in afara unei anumite zone, care il priveste nu numai pe cesionarul teritorial, ci pe toti revanzatorii din sistem).

Desi este considerat o varietate a contractului de concesiune comerciala, contractul de franciza nu se confunda cu acesta. Spre deosebire de contractul de concesiune exclusiva care are ca obiect un anumit bun, contractul de franciza are ca obiect marca sub care un bun va fi vandut sau un serviciu va fi prestat. De asemenea, spre deosebire de concesiune, franciza presupune o colaborare permanenta intre partile contractante, care sunt entitati juridice diferite, egale in drepturi.

Contractul de franciza prezinta caracteristici asemanatoare cu cele ale unor contracte comerciale internationale, precum: vanzarea cu monopol, licenta de patente si marci, know-how-ul si reprezentarea.

7. Drepturi si obligatii ale partilor

A.Francizorul are urmatoarele drepturi si obligatii:

1.Sa concesioneze celeilalte parti contractante marca sa de fabrica, de comert sau de servicii, care trebuie sa aiba o anumita originalitate si sa fie reputata, cel putin in zona in care isi desfasoara activitatea francizorul.

2. Sa-i acorde asistenta de specialitate beneficiarului francizei pentru inceperea activitatii si apoi pentru functionarea firmei francizate. Asistenta acordata de francizor are caracter complex, vizand aspecte diferite ale colaborarii partilor:

a)in perioada anterioara inceperii activitatii, asistenta acordata francizatului se refera la organizarea si dotarea acestuia (amplasarea unitatii, alegerea si procurarea echipamentelor etc.), modul de recrutare si formare a personalului ce urmeaza a fi angajat, pregatirea profesionala a acestuia, stabilirea sortimentului marfurilor si serviciilor ce urmeaza sa fie comercializate de francizat, stabilirea modalitatii de evidenta contabila si de intocmire a rapoartelor catre francizor etc.;

b)in perioada desfasurarii activitatii sale, francizatul are dreptul sa primeasca asistenta pentru rezolvarea unor probleme de management si de marketing (chiar prin desemnarea unui consilier care sa lucreze la inceput alaturi de francizat), pentru reclama pe plan local a produselor sau serviciilor comercializate, pentru reorganizarea si reamenajarea unitatilor de desfacere, pentru analiza contabila a activitatii sale etc. In lipsa specializarii si a experientei francizatului, francizorul trebuie sa supravegheze nemijlocit desfasurarea activitatii acestuia.

3.Pentru a garanta beneficiarului francizei rentabilitatea investitiei, de regula, francizorul isi asuma si obligatii privind urmatoarele aspecte: asigurarea aprovizionarii ritmice cu marfuri si echipamente, constituirea stocurilor, completarea colectiilor si modelelor oferite, asigurarea pieselor de schimb pentru servicii postvanzare, inlocuirea stocurilor de marfuri care nu se vand intr-o perioada rezonabila de timp cu alte marfuri cerute de piata fara nici o compensare baneasca, actiuni de promovare a produselor sau serviciilor pe care le comercializeaza (de exemplu, pentru facilitarea vanzarilor, francizorul elaboreaza cataloage de produse si servicii in care sunt prevazute preturile de vanzare cu amanuntul, aceste cataloage avand rolul de instrumente de promovare), efectuarea publicitatii produselor si serviciilor comercializate, acordarea de ajutoare financiare, studiul pietei, modernizarea permanenta a produselor si serviciilor pe care le furnizeaza francizatului etc.

Cand francizatul este o societate specializata deja in vanzarea produselor sau prestarea serviciilor care fac obiectul contractului de franciza, asistenta francizorului poate fi inutila sau redusa in functie de nevoile reale ale beneficiarului.

4. De regula, contractele de franciza contin o clauza de exclusivitate in favoarea francizatului, in sensul ca francizorul se obliga sa nu incheie un alt contract de franciza pe un anumit teritoriu si isi ia angajamentul de a nu face concurenta francizatului pe acel teritoriu. Si francizatul poate sa acorde exclusivitate francizorului, dedicandu-si in intregime activitatea pentru executarea contractului de franciza.

5. Francizorul are dreptul sa incaseze taxele stabilite prin contract si sa supravegheze respectarea de catre francizat a normelor de activitate ale retelei globale de distributie, care functioneaza dupa tehnici comerciale unitare, utilizeaza metode uniforme de vanzare a bunurilor sau de distributie a marfurilor.

B. Beneficiarul francizei are urmatoarele drepturi si obligatii:

1.Sa primeasca autorizare din partea francizorului pentru functionarea unui magazin sau unei unitati de prestari servicii sub marca francizorului; licenta confera dreptul la folosirea numelui firmei si a insemnelor distinctive ale francizorului (ambalaj, marcare, design, containere, materiale publicitare ) la folosirea documentatiei si metodelor de lucru ale acestuia. Licenta acordata precizeaza locul amplasarii unitatii de comercializare si teritoriul pentru care obtine dreptul de exclusivitate.

2.Sa primeasca asistenta comerciala si financiara de la francizor atat in perioada anterioara deschiderii unitatii, cat si in perioada functionarii acesteia.

3.Sa plateasca francizorului taxa de franciza , care este compusa din doua parti: a) o taxa de intrare in afacere (sau de aderenta), datorata pentru utilizarea marcii si sistemului de lucru al acestuia si este, de regula, o suma fixa ce se plateste la data incheierii contractului si b) o redeventa, stabilita in procente sau intr-o cota fixa, in functie de profitul firmei( de regula 5% din volumul vanzarilor), pe toata durata contractului de franciza, pentru serviciile prestate permanent de francizor.

In afara de aceste plati, exista uzanta de a se plati din incasari o cota de 1-4%, pentru fondul de reclama si promovare.

4.Sa respecte conditiile contractuale privind aprovizionarea cu marfuri de la francizor sau de la anumiti furnizori de produse si mentinerea unui anumit standard de calitate al produselor sau serviciilor.

5.Sa se conformeze regulilor stabilite de francizor pentru desfacerea marfurilor sau prestarea serviciilor, conform clauzelor contractuale.

6.Sa asigure capitalul si forta de munca necesare pentru a pune in practica tehnicile de comercializare sau de prestari de servicii ale francizorului; intrucat francizorul initiaza o afacere pe cont propriu, va trebui sa suporte cheltuielile pentru dobandirea terenului, localului, echipamentelor, stocului initial de marfuri, pentru salariile personalului incadrat, pentru serviciile publice, asigurari etc..

7.Sa respecte zona teritoriala prevazuta in contract pentru desfasurarea activitatii sale.

8.Sa permita francizorului sa controleze respectarea regulilor de activitate convenite de parti.

9.Sa realizeze o anumita cifra de afaceri, pentru ca altfel poate fi obligat la plata de penalitati.

8.Cuprinsul contractului de franciza

Datorita diversitatii domeniilor de folosire a contractului de franciza si intinderii diferite a drepturilor acordate francizatului, in prezent nu exista contracte-tip de franciza. Fiecare companie de franchising isi elaboreaza, de regula, propriile tipuri de contracte, care se folosesc in cadrul lantului respectiv de comercializare. Totusi, unele clauze sunt comune tuturor contractelor de franciza.

Contractul de franciza cuprinde, in mod obisnuit, clauze si mentiuni referitoare la urmatoarele aspecte( art.5):

1.identitatea partilor contractate;

2.obiectul contractului;

3.drepturile si obligatiile partilor, inclusiv conditiile financiare ale contractului;

4.limitele exclusivitatii teritoriale si protectia francizatului;

5.clauze de nonconcurenta si de confidentialitatee, menite sa impiedice instrainarea know-how-ului transmis pe durata contractului de exclusivitate;

6.responsabilitatea pentru nerespectarea contractului si forta majora;

7.garantii ale executarii obligatiilor;

8.nivelul de autonomie manageriala a francizatului;

9.durata contractului, conditiile de modificare, reinnoire, reziliere si cesiune a contractului;

10. clauze de arbitraj;

11. legea care guverneaza contractul.

Contractul de franciza trebuie sa respecte urmatoarele principii (art.6, pct.1):

a)termenul va fi fixat astfel incat sa pemita beneficiarului amortizarea investitiilor specifice francizei;

b)francizorul va instiinta pe beneficiar cu un preaviz suficient de mare asupra intentiei de a nu reinnoi contractul la data expirarii sau de a nu semna un nou contract;

c)in cadrul clauzelor de reziliere, se vor stabili in mod clar circumstantele care pot sa determine o reziliere fara preaviz;

d)conditiile in care va putea sa opereze cesiunea drepturilor decurgand din contract vor fi cu claritate precizate, in special conditiile de desemnare a unui succesor;

e)dreptul de preemtiune va fi prevazut, daca interesul mentinerii sau dezvoltarii retelei de franciza necesita recunoasterea acestui drept;

f)clauzele de nonconcurenta vor fi cuprinse in contract, pentru protejarea know-how-ului;

g)obligatiile financiare ale beneficiarului vor fi cu claritate precizate si vor fi determinate astfel incat sa favorizeze atingerea obiectivelor comune.

9.Clasificarea contractelor de franciza

Avandu-se in vedere obiectul contractului, in doctrina se face deosebire intre franciza de servicii si cea de distributie.

a) In cazul francizei de servicii, francizorul ofera francizatului un sistem standardizat de servicii care se particularizeaza inclusiv prin semne distinctive de atragere a clientelei. Pot fi prestate atat servicii materiale (de exemplu, depanare, munca temporara sau provizorie), cat si servicii imateriale ( de exemplu, agentii imobiliare, matrimoniale).

b) Franciza de distributie se poate prezenta sub doua variante:

b1) Intr-una dintre variante, francizorul este producatorul bunurilor care urmeaza sa fie distribuite de francizat;

b2) In cealalta varianta, francizorul este doar un selectioner al bunurilor fabricate de alti comercianti si autorizeaza pe francizat sa achizitioneze produsele respective.

In ambele variante ale francizei de distributie, francizorul pune la dispozitia beneficiarului francizei know-how-ul pentru sistemul de comercializare a marfurilor, verificat prin magazine pilot sau sucursale ale sale.

In comertul international sunt uzuale urmatoarele tipuri de franciza: franciza in format de afaceri, franciza de distributie si franciza de marca.

Franciza in format de afaceri, numita si franciza propriu-zisa, se caracterizeaza prin faptul ca se concesioneaza un sistem complet de afaceri, adica francizatul cumpara de la francizor dreptul de a utiliza toate elementele care constituie sistemul de afaceri al acestuia, cum ar fi: licenta de fabricatie, licenta de marca, sistemul de control al calitatii, sistemul de management si marcheting, produsele sau serviciile, retelele si modelele de distributie etc.

Franciza de distributie consta in dreptul de vinde francizatului produsul sub numele marcii francizorului, pe o piata selectiva si limitata.

Franciza de marca consta in concesionarea numelui de marca (de ex., Coca-Cola, Shell, Mc Donald's), a managementului si a dreptului de deveni identic cu francizorul, fara dreptul de distribui alte produse sau de a cumpara alte materii prime decat cele indicate de francizor.

10.Incetarea contractului de franciza

Contractul de franciza inceteaza prin ajungerea la termen si prin reziliere.

a) Contractul de franciza se incheie, de regula, pe termen lung (10 sau 20 de ani), dar este precedat de o perioada de proba de un an; partile au posibilitatea sa-l reinnoiasca.

b) Rezilierea contractului opereaza pentru neindeplinirea obligatiilor contractuale (de exemplu, neplata de catre francizat a redeventelor, nerespectarea standardelor de calitate si imagine de firma, falimentul francizatului etc.).