Faptele de comert

FAPTELE DE COMERT

Reglementarea faptelor de comert. Notiune

Prin savarsirea uneia sau mai multor fapte de comert se nasc anumite raporturi juridice care sunt reglementate de legile comerciale.

Codul comercial in art.3 nu defineste faptele de comert, ci prevede o lista a actelor juridice si a operatiunilor pe care le declara fapte de comert. De asemenea, in art.4 din Codul comercial roman se mai prevede ca sunt socotite fapte de comert si celelalte contracte si obligatiuni ale unui comerciant, daca nu sunt de natura civila sau daca contrariul nu rezulta din insusi actul.

Caracterul enuntiativ al dispozitiilor art.3 Cod comercial este sustinut si de faptul ca societatile comerciale reglementate de Legea nr.31/1991 pot avea orice obiect de activitate si implicit sa desfasoare fapte de comert care nu sunt reglementate de legislatia comerciala, cu limitarea prevazuta expres de dispozitiile art.5 Cod civil, respectiv activitatea acestora sa nu fie contrara ordinii publice si bunelor moravuri.

In vederea formularii unei definitii a faptelor de comert s-au formulat de-a lungul timpului cateva teorii:

Teoria speculatiei, potrivit careia actul de comert este unul speculativ, realizat in scopul beneficiilor, pe baza ideii de cumparare a marfurilor la un anumit pret si revanzarea la unul mai mare, realizand profit;

Teoria circulatiei, conform careia actul de comert este considerat ca fiind unul de circulatie, mai precis de interpunere in circulatia marfurilor intre producator si consumatorul final;

Teoria intreprinderii, care considera ca actul de comert este cel indeplinit printr-o intreprindere, privind o activitate metodic organizata, care presupune o repetitie profesionala a actelor, conform unei organizari sistematice si bazate pe anumite mijloace materiale;

Teoria mixta, care considera ca adoptarea unui unic criteriu in vederea determinarii comercialitatii actelor juridice este greu de luat in seama si prefera imbinarea mai multor criterii.

S-au intrepatruns elemente din caracterizarea tuturor acestor teorii, alegandu-se ultima varianta, a teoriei mixte, pe baza careia s-a propus definitia urmatoare: Faptele (actele) de comert reprezinta acte juridice, fapte juridice si operatiuni economice prin care se realizeaza producerea de marfuri, executarea de lucrari sau prestarea de servicii sau o interpunere in circulatia marfurilor, cu scopul de a obtine profit.

Clasificarea faptelor de comert

In literetura noastra juridica s-a propus o clasificare a faptelor de comert in trei categorii:

obiective - ce pot fi clasificate decat pe baza unor criterii economice, care au la baza obiectul si functia economica a operatiunilor respective;

subiective - deriva din necesitatea cuprinderii in sfera dreptului comercial a tuturor actelor si operatiunilor savarsite de un comerciant in aceasta calitate;

mixte

Faptele de comert obiective pot fi impartite in trei mari grupe:

- prima grupa o formeaza operatiunile de interpunere in schimb sau circulatie. Aceste operatiuni corespund notiunii economice de comert si includ cumpararea si vanzarea comerciala si operatiunile de banca si schimb.

- a doua grupa cuprinde operatiunile care realizeaza organizarea si desfasurarea activitatii de productie - intreprinderile.

- a treia grupa priveste operatiunile conexe (accesorii), care sunt fapte de comert datorita legaturii lor cu actele juridice sau operatiunile pe care Codul comercial le califica fapte de comert (contul curent si cecul, comision si consignatie, contracte de gaj si fidejusiune, etc.).

Faptele de comert (obiective sau subiective) pot fi:

bilaterale - cand actul sau operatiunea are caracterul unei fapte de comert pentru ambele parti implicate in raportul juridic;

unilaterale sau mixte - cand actul sau operatiunea are caracterul unei fapte de comert numai pentru una din parti, pentru cealalta putand fi un act de natura civila.