Faptele de comert - Reglementarea faptelor de comert, Clasificarea faptelor de comert

Faptele de comert

1. 1. Reglementarea faptelor de comert.

Deoarece Codul comercial roman se intemeiaza pe o conceptie obiectiva asupra dreptului comercial, pentru determinarea raporturilor care formeaza obiectul acestei ramuri de drept, codul stabileste anumite acte juridice si operatiuni pe care le califica drept fapte de comert. Prin savarsirea unei fapte de comert se naste un raport juridic reglementat de legile comerciale.

Art. 3 C.com. prevede: „Legea considera ca fapte de comert:

1.     Cumpararile de producte sau de marfuri spre a se revinde, fie in natura, fie dupa ce se vor fi lucrat sau pus in lucru, ori numai spre a se inchiria; asemenea si cumpararea, spre a se revinde, de obligatiuni ale statului sau de alte titluri de credit circuland in comert;

2.       Vanzarile de producte, vanzarile si inchirierile de marfuri in natura sau lucrate si vanzarile de obligatiuni ale statului sau alte titluri de credit circuland  in comert, cand vor fi fost cumparate cu scop de revanzare sau inchiriere;

3.         Contractele de report asupra obligatiunilor de stat sau a altor titluri de credit circuland in comert;

4.       Cumpararile sau vanzarile de parti sau de actiuni ale societatilor comerciale;

5.         Orice intreprinderi de furnituri;

6.         Intreprinderile de spectacole publice;

7.     Intreprinderile de comisioane, agentii si oficii de afaceri;

8.         Intreprinderile de constructii;

9.         Intreprinderile de fabrici, de manufactura si imprimerie;

10.     Intreprinderile de editura, librarie si obiecte de arta, cand altul decat autorul sau artistul vinde;

11.     Operatiunile de banca si schimb;

12.     Operatiunile de mijlocire (samsarie) in afaceri comerciale;

13.     Intreprinderile de transporturi de persoane sau de lucruri pe apa sau pe uscat;

14.     Cambiile si ordinele in producte sau marfuri;

15.     Constructia, cumpararea, vanzarea si revanzarea de tot felul de vase pentru navigatia interioara si exterioara si tot ce priveste la echiparea, armarea si aprovizionarea unui vas;

16.     Expeditiunile maritime, inchirierile de vase, imprumuturile maritime si toate contractele privitoare la comertul pe mare si la navigatie;

17.        Asigurarile terestre, chiar mutuale, in contra daunelor si asupra vietii;

18.     Asigurarile, chiar mutuale, contra riscurilor navigatiunii;

19.     Depozitele pentru cauza de comert;

20.   Depozitele in docuri si antrepozite, precum si toate operatiunile asupra recipiselor de depozit (warante) si asupra scrisorilor de gaj, eliberate de ele.'

In continuare, art. 4 C. com. mai prevede ca sunt socotite „fapte de comert' si „celelalte contracte si obligatiuni ale unui comerciant, daca nu sunt de natura civila sau daca contrariul nu rezulta din insusi actul.'

De asemenea, art. 56 C. com. prevede: „Daca un act este comercial numai pentru una din parti, toti contractantii sunt supusi legii comerciale, afara de dispozitiunile privitoare la persoana chiar a comerciantilor si de cazurile in care legea ar dispune altfel.'

Astfel, codul stabileste, in principal, actele si operatiunile calificate drept fapte de comert si care vor fi reglementate de legea comerciala, indiferent de calitatea partilor (comercianti sau necomercianti). Prin stabilirea faptelor de comert se determina si persoanele care au calitatea de comerciant: potrivit art. 7 C.com., este comerciant orice persoana care savarseste cu caracter profesional una din faptele de comert prevazute de art. 3 C.com. Odata dobandita calitatea de comerciant, toate actele si operatiunile persoanei respective sunt prezumate a fi comerciale, in temeiul art. 4 C.com., si se vor supune legii comerciale

Fapta de comert poate fi definita ca fiind actul juridic, faptul juridic sau operatiunea prin care se realizeaza producerea de marfuri, executarea de lucrari, prestarea de servicii sau o interpunere in circulatia bunurilor, efectuata cu intentia de a obtine anumite beneficii (profit).

1. 2. Clasificarea faptelor de comert

In doctrina clasica, faptele de comert au fost clasificate in doua mari categorii:

a) fapte de comert obiective, care sunt determinate de lege si produc efecte juridice in temeiul legii, independent de calitatea persoanei care le savarseste (comerciant sau necomerciant);

b) fapte de comert subiective, adica faptele care dobandesc caracter comercial datorita savarsirii lor de catre o persoana care are calitatea de comerciant.