Subiectele dreptului comercial

Subiectele dreptului comercial

1. Comerciantii. Consideratii generale

1. 1. Notiunea si calitatea de comerciant.

Codul comercial nu cuprinde o definitie legala a comerciantului, ci califica anumite persoane ca fiind comercianti. Astfel, art. 7 C.com. prevede: „Sunt comercianti aceia care fac fapte de comert, avand comertul ca profesiune obisnuita, si societatile comerciale'.

Aceasta inseamna ca in Codul comercial se defineste comerciantul persoana fizica nu prin apartenenta sa la un anumit grup profesional, ci prin faptele de comert pe care le savarseste, cu caracter profesional. In ceea ce priveste persoanele juridice, in conceptia Codului comercial, acestea au calitatea de comerciant daca imbraca forma juridica a societatii comerciale.

Calitatea de comerciant implica un statut juridic diferit de cel al necomerciantilor, cu consecinte importante asupra raporturilor juridice la care participa.

Doctrina considera ca exista doua categorii de comercianti: comerciantii persoane fizice (comerciantii individuali) si comerciantii persoane juridice (comerciantii colectivi), categorie care cuprinde societatile comerciale, grupurile de interes economic, regiile autonome precum si organizatiile cooperatiste.

Fiecare dintre aceste categorii de comercianti se supune unor reguli specifice privind dobandirea, dovada si incetarea calitatii de comerciant.

1. 2. Dobandirea calitatii de comerciant:

a) de catre persoana fizica.

Potrivit art. 7 C.com., „sunt comercianti aceia care fac fapte de comert avand comertul ca profesiune obisnuita ()'. La aceste conditii prevazute de lege, in doctrina s-a mai incercat adaugarea altora, cum ar fi: faptele de comert sa fie savarsite in nume propriu; persoana fizica sa aiba capacitatea ceruta de lege; sa existe autorizatia administrativa, atunci cand legea prevede; sa se fi procedat la inmatricularea in Registrul comertului etc. Majoritatea acestor conditii privesc, insa, exercitarea comertului si nu dobandirea calitatii de comerciant.

b) de catre persoanele juridice

Societatile comerciale au calitatea de comerciant, art. 7 C.com. prevazand expres aceasta, in prezent, aceasta calitate este atribuita celor cinci categorii de societati comerciale prevazute de Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale (societatea in nume colectiv, societatea in comandita simpla, societatea pe actiuni, societatea in comandita pe actiuni, societatea cu raspundere limitata) precum si societatilor comerciale constituite ca societati pe actiuni sau societati cu raspundere limitata prin reorganizarea intreprinderilor de stat, in temeiul Legii nr. 15/1990.

Regiile autonome sunt organizate, in temeiul Legii nr. 15/1990 privind reorganizarea unitatilor economice de stat ca regii autonome si societati comerciale, in ramurile strategice ale economiei nationale, fiind persoane juridice care functioneaza pe baza de gestiune economica si autonomie financiara, iar calitatea lor de comercianti rezulta expres din dispozitiile art. l alin. 2 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comertului. Aceasta calitate se dobandeste din momentul infiintarii lor, prin hotarare a guvernului, respectiv prin decizia organului administratiei publice locale.

Organizatiile cooperatiste au calitatea de comerciant, conform art. l alin. 2 din Legea nr. 26/1990, calitate ce este justificata prin aceea ca ele desfasoara activitate comerciala (productie, prestari de servicii etc.) in scopul obtinerii de profit. Organizatiile cooperatiste dobandesc calitatea de comerciant de la data infiintarii lor in conditiile legii.

In sistemul dreptului comercial roman nu au calitatea de comerciant asociatiile si fundatiile, statul si unitatile sale administrativ-teritoriale.

Asociatiile si fundatiile nu au calitatea de comerciant, intrucat scopul infiintarii lor este desfasurarea unei activitati dezinteresate, si nu obtinerea unui profit. Ele pot, insa, sa savarseasca anumite fapte de comert in legatura cu scopul principal al activitatii lor si, in astfel de situatii, raporturile juridice rezultate din savarsirea faptelor de comert sunt supuse legilor comerciale. Spre exemplu, art. 47 din Ordonanta Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociatii si fundatii confera asociatiilor dreptul de a infiinta societati comerciale, in conditiile Legii nr. 31/1990.

Conform art. 8 C.com., „statul, judetul si comuna nu pot avea calitatea de comercianti'. Aceste dispozitii ale Codului comercial trebuie nuantate, in prezent, deoarece statul intervine activ in economie, savarsind astfel si acte cu caracter privat.

Pornind de la aceasta realitate, in doctrina se considera ca statul este subiect al raporturilor comerciale. Pe cale de consecinta, cu toate ca nu are calitatea de comerciant, statul poate savarsi anumite fapte de comert (spre exemplu, in cazul activitatilor economice care constituie monopol de stat ori in cazul domeniilor de interes strategic) si, ca urmare, raporturile juridice care iau nastere sunt supuse legilor comerciale, concluzie valabila si pentru unitatile administrativ-teritoriale.

1. 3. Dovada calitatii de comerciant

Proba calitatii de comerciant se face de catre cel care afirma existenta acesteia, in mod diferit, dupa cum este vorba de o persoana fizica sau de o persoana juridica.

In cazul persoanelor fizice, calitatea de comerciant se poate proba numai prin prezentarea unor dovezi din care sa rezulte ca persoana in cauza a savarsit in mod efectiv una sau mai multe fapte de comert prevazute de art. 3 C.com. ca o profesiune obisnuita si in nume propriu. Existenta autorizatiei administrative de exercitare a comertului, inmatricularea in registrul comertului, dobandirea unui fond de comert sau plata unor obligatii fiscale specifice comerciantilor nu constituie decat simple prezumtii ale existentei calitatii de comerciant, care pot fi combatute cu proba contrara. De aceea, ele trebuie folosite impreuna cu alte mijloace de proba din care sa rezulte exercitiul efectiv al comertului ca o profesiune obisnuita.

In cazul societatii comerciale, calitatea de comerciant se probeaza prin dovedirea constituirii societatii, in conditiile prevazute de lege, un mijloc de proba putand constitui copia certificatului de inregistrare a societatii in registrul comertului, potrivit dispozitiilor Legii nr. 26/1990.

In cazul regiei autonome si al organizatiei cooperatiste, calitatea de comerciant se poate proba in mod asemanator, prin dovedirea infiintarii in conditiile stabilite de lege, putandu-se utiliza copia certificata de pe inregistrarea in registrul comertului.

1. 4. Incetarea calitatii de comerciant

In cazul persoanei fizice, intrucat calitatea de comerciant se dobandeste prin savarsirea unor fapte de comert obiective, cu caracter profesional, incetarea calitatii de comerciant are loc in momentul in care nu se mai savarsesc fapte de comert ca profesiune obisnuita. Dar, pentru a avea efectul incetarii calitatii de comerciant, trebuie ca incetarea faptelor de comert sa fie efectiva si din ea sa rezulte intentia de a renunta la calitatea de comerciant. Radierea din registrul comertului sau retragerea autorizatiei administrative trebuie sa fie insotite de incetarea efectiva si definitiva a efectuarii unor fapte de comert cu caracter profesional.

Calitatea de comerciant a societatilor comerciale inceteaza in momentul cand acestea inceteaza sa mai existe ca persoane juridice. Societatea comerciala isi inceteaza existenta prin dizolvare si lichidare. Potrivit art. 222 din Legea nr. 31/1990, dizolvarea poate avea loc prin: trecerea termenului stabilit pentru durata societatii; imposibilitatea realizarii obiectului societatii sau declararea nulitatii societatii; hotararea adunarii generale; hotararea tribunalului, la cererea oricarui asociat pentru motive temeinice, precum neintelegerile grave dintre asociati, care impiedica functionarea societatii; falimentul societatii etc.

Dizolvarea societatii nu atrage dupa sine pierderea automata a personalitatii juridice, societatea nemaiputand face operatiuni noi, ci doar operatiunile necesare lichidarii. Practic, personalitatea juridica a societatii inceteaza odata cu ultima operatie de lichidare.

Regiile autonome isi inceteaza activitatea prin hotararea guvernului sau prin decizia organului administratiei publice locale, iar organizatiile cooperatiste isi inceteaza existenta prin hotararea adunarii generale, privind dizolvarea sau reorganizarea ca societate comerciala.