Caracteristicile procesului de munca in comert

Caracteristicile procesului de munca in comert

Ca factor de productie, personalul comercial este definit de numarul si structura sa, capacitatea de munca si munca pe care o desfasoara fiecare lucrator in exercitarea profesiunii sale. La randul lor, acestea au o evaluare cantitativa si calitativa, exprimata prin indicatori economici la nivelul fiecarei unitati sau pe ansamblul comertului.

1. Numarul si structura personalului comercial - definesc persoanele ocupate in comert, grupate pe sexe, varsta, pregatire de specialitate, vechime in profesie, precum si ponderea personalului in totalul populatiei active a tarii. Ele se asociaza cu rezerva de personal pentru comert, evaluata prin numarul de elevi si studenti care se pregatesc pentru aceasta ramura - desi o parte din necesar se asigura prin redistribuirea personalului din alte ramuri ale economiei pe piata fortei de munca sau prin pregatirea directa in unitatile comerciale.

2. Capacitatea de munca - reprezinta totalitatea aptitudinilor fizice si intelectuale necesare unei persoane pentru exercitarea profesiei sale. Evaluarea lor se face prin teste de specialitate - la inscrierea in scoli si cursuri de pregatire sau la angajarea personalului in comert. Baza acestor evaluari o constituie profesiogramele, care stabilesc stiintific solicitarile locurilor de munca si conditiile de rezistenta a organismului.

3. Munca - este cheltuirea de catre om a energiei sale fizice si nervoase, in relatiile cu obiectul muncii, pentru crearea sau insusirea prin schimb a bunurilor de care are nevoie. Continutul specific al muncii este dat de activitatea lucratorilor comerciali, care sunt o categorie de persoane specializate in relatii de schimb de marfuri, respectiv de cumparare de marfuri in scopul revanzarii, exercitand operatiunile pe care reclama realizarea marfurilor pe piata.

Privita ca activitate desfasurata cu un anumit scop si intr-un cadru social, munca in general are un continut mai bogat decat simpla cheltuire a fortei de munca, un sens mai larg, si anume: fiziologic, economic, psihologic si sociologic:

a. sensul fiziologic al muncii este dat de consumul de energie musculara si nervoasa a lucratorului in exercitarea profesiei sale. Natura produselor si caracterul eterogen al muncii solicita aptitudini si eforturi diferite ale personalului pe ramuri de comert.

Din punct de vedere fiziologic, munca in comert este de intensitate medie, cu efort ortostatic si neuropsihic impus de contactul permanent cu publicul. Intensitatea muncii prezinta insa variabilitate datorita fluxului neuniform al cererii in cursul unei perioade, aspect de care se tine seama la dimensionarea si organizarea formatiilor de personal. 

b. sensul economic al muncii este dat de creatia materiala sau spirituala care rezulta din efortul fizic si intelectual si confera muncii caracterul sau specific uman. Rezultatele muncii deosebesc diferitele profesii in societate si formeaza baza diviziunii sociale a muncii.

Munca lucratorului  in comert are identitatea sa sub aspect economic, fiind creatoare de servicii prin care bunurile produse ajung la consumator. Fata de productie, unde procesul de munca este o relatie intre forta de munca si obiectul muncii, cu raporturile de organizare si de cooperare pe care el le presupune, in comert acest raport este intregit cu o relatie sociala intre vanzator si cumparator. Procesul de munca al vanzatorului se incheie in masura in care cumparatorul accepta marfa, vanzatorul primind prin aceasta acceptare o recunoastere a muncii sale; si ea are loc in masura in care lucratorul comercial dovedeste priceperea de a prezenta marfa si de a transforma prin aceasta intentia de cumparare a clientului intr-o decizie ferma de cumparare.

c. sensul psihologic al muncii rezulta din natura sa umana. Desi efortul pe care il presupune prestarea ei duce la oboseala, munca aduce sau trebuie sa aduca satisfactii, ea fiind si rezultatul unor manifestari sufletesti (straduinta, vointa, judecata, memorie, inovatie, etc.) care o insotesc si care dau persoanei sentimentul reusitei. Pentru ca munca sa fie insotita de placerea de a fi prestata, ea trebuie sa raspunda unor motivatii, si anume sa-i aduca lucratorului bucuria creatiei si o anumita pozitie in societate. Satisfactiile tin de concordanta dintre aceste motivatii, vocatia pentru profesia aleasa si munca pe care fiecare o presteaza in sistemul diviziunii profesionale a muncii.

Aptitudinile psihologice pentru munca in comert constau in dorinta si placerea lucratorului comercial de a presta cu onestitate servicii comerciale pentru publicul larg (bineinteles, pentru un venit adecvat, ca motivatie a muncii sale), de a vedea tot mai prospera firma comerciala in care lucreaza si o clientela atasata acesteia.

d. sensul sociologic al muncii este determinat de cadrul social in care ea se desfasoara. Desi divizata pe profesii, munca se inscrie intr-un sistem de cooperare, fiind organizata in echipe, formatii, colective, in care iau nastere relatii interumane, inclusiv raporturi de conducere, cu semnificatii deosebite asupra randamentului muncii. De asemenea, in acest cadru se manifesta multiple probleme ale cointeresarii materiale personale si colective in rezultatele muncii.

In comert, desi marimea unitatilor este diferita, munca se desfasoara in colective relativ mici (pe formatii in magazine sau raioane), situatie impusa de specializarea locurilor de munca in unitati si de raspunderea gestionara directa pe care o are colectivul de lucratori. Chiar si in marile magazine, unde lucreaza sute de oameni, sectiile si raioanele de marfuri sunt specializate, numarul de lucratori fiind structurat in colective mici.