ACTIVITATEA DECIZIONALA PRIVIND PRETURILE

1. Decizia pretului la nivel micro si macroeconomic

Pretul este obiect al deciziei :

marimea preturilor preocupa atat pe producator, cat si pe beneficiarul bunului respectiv;

preturile trebuiesc studiate pentru ca pe baza lor sa se puna la adapost profitul;

pretul trebuie stabilit ferm prin decizia proprie a agentilor economici si el face obiectul contractului dintre agentii economici;

pretul face obiectul politicii statului in interactiunea cu problemele generale ale echilibrului economic si financiar;

preturile sunt folosite ca parghii de orientare a unor anumite directii in dezvoltarea economico- sociala a tarii si anume:

reglarea si restabilirea echilibrului economic al intreprinderii si al economiei nationale;

stimularea innoirii productiei, a introducerii tehnicii noi, a dezvoltarii unor ramuri, orientarii structurale a importurilor, etc.

Politica de preturi cuprinde un ansamblu corelat de principii, norme, masuri si metode concrete prin care o societate isi defineste pozitia fata de preturile produselor sale, in vederea indeplinirii unor obiective specifice fiecarei perioade. Politica de preturi trebuie sa fie:

• coordonata si subordonata realizarii obiectivelor strategice de ansamblu;
• asociata cu politica de produs, pentru ca pretul insoteste produsul de-a lungul intregului sau circuit si intervine direct in dialogul dintre producator si cumparator si joaca adesea in rol decisiv in optiunea cumparatorului, in realizarea actului de vanzare-cumparare;
• asociata cu politica de distributie si politica promotionala, pentru ca este necesar ca prin pret sa fie recompensate eforturile societatii cu distributia si promovarea marfurilor, activitati care, la randul lor, pot conduce la obtinerea de preturi avantajoase;
• flexibila prin strategiile pe care le foloseste, alternativ sau concomitent, ca si prin tacticile de pret utilizate si sa aiba continuitate, pentru a conduce la eficienta pe termen lung.

Politici de preturi:

a. la nivel microeconomic:

exprima optiunea productiei in vederea maximizarii profitului de a alege una din variantele:

oferta mare, preturi mici;

oferta mica , preturi mari.

mijloacele politicii de pret se diversifica in functie de structura productiei, metode de gestionare, marca fabricii; elasticitatea cererii ; parametrii tehnici si economici ai produselor economice.

b.     la nivel macroeconomic:

aplicarea de catre guvern a unor masuri de influentare a mecanismelor de functionare a pietei in perioada de criza economica;

orientarea productiei, a consumului, exportului in special in perioada de criza economica;

elaborarea unor programe antiinflationiste prin combinarea poticii de pret cu politica monetara si de credit;

decizia preturilor devine instrument a managementului ca element fundamental al conducerii.

Obiectivele urmarite in cadrul politicii de preturi:

In functie de strategia de piata adoptata, prin politica de preturi se poate urmari realizarea onor diverse obiective, unele cu caracter general, altele cu caracter specific, concret, unele pe termen scurt, altele pe termen lung.

Prin stabilirea unui anumit nivel al pretului, o societate poate urmari realizarea unuia din urmatoarele sase obiective:

1. Supravietuirea, cand are o supracapacitate de productie, exista o concurenta puternica pe piata, s-au produs modificari importante in nivelul si structura nevoilor de consum ale populatiei. Supravietuirea nu poate fi considerat un obiectiv pe termen lung (societatea ar putea disparea de pe piata). Mai mult, in timp ea trebuie sa-si modernizeze produsele, sa imbunatateasca calitatea si valoarea produselor.

2. Maximizarea actualului profit (obiectiv pe termen scurt), presupune alegerea pretului care asigura maximizarea profitului curent sau a ratei de eficienta a investitiilor;

3. Maximizarea cifrei de afaceri, obiectiv ce contribuie la maximizarea pe termen lung a profitului si a cotei de piata;

Maximizarea volumului vanzarilor, in acest scop fiind stabilite preturile cele mai mici stiind ca piata este sensibila la reducerea lor si prin acestea pot intra pe anumite segmente de piata. Stabilirea si practicarea unui nivel scazut al pretului sunt favorizate de existenta anumitor conditii:

piata este foarte sensibila la pret, iar un pret mic stimuleaza extinderea pietei;

cresterea volumului productiei si a experientei de productie conduce la scaderea costurilor de productie si de distributie;

un pret mic descurajeaza concurente actuala si potentiala.

5. Fructificarea la maximum a avantajului de piata. Societatea stabileste un pret in asa fel incat sa castige cateva segmente de piata, iar daca volumul vanzarilor scade, reduce pretul la un nivel atragator pentru un nou segment de consumatori sau va lansa modele mai simple si mai ieftine, accesibile unor segmente de consumatori sensibili la pret;

6. Promovarea unui produs de calitate superioara se poate realiza in cazul unor produse de o calitate deosebita, reflectata si recunoscuta de consumatori printr-un pret sensibil mai ridicat fata de pretul altor produse similare. Prin acest pret se obtine o rata de profit mai mare si se asigura cultivarea imaginii unui produs cu performante inalte, a unei pozitii de lider al calitatii societatii pe piata.

Pentru profit se mijloceste procesul complex al formarii si repartizarii veniturilor la diferite verigi sau structura economica si sociala prin componentele:

a. Cheltuieli ale agentului vanzator (care reprezinta venitul pentru agentul economic) exemplu: salariul pentru o intreprindere care reprezinta o cheltuiala, iar pentru salariat un venit care cuprinde valoarea matematica, prime, amortizari , cheltuieli comune si generale , etc.

b. Venitul net al vanzarii care cuprinde resursele intreprinderii prin prelevari din pret, resurse ale bugetului care cuprinde prelevari   din impozite si taxe, resurse ale asigurarilor sociale sub forma de cotizatii, resurse valutare ale statului, dobanzi bancare, etc.

c.      Impozite indirecte: TVA, accize, taxe, etc.

2. Organizarea activitatii privind preturile in economia de piata

In conditiile economiei de piata profitul se formeaza liber pe piata prin mijlocirea partilor implicate:

agentii economici sunt principalii decidenti ai preturilor;

2. formarea libera a profitului rezulta din comportamentul autonom al agentilor economici ca producatori si cumparatori;

a. producatorii ca vanzatori propun cumparatorului un pret care este influentat de:

conditiile concrete de obtinere a produselor;

locul pe care il ocupa produsul in competitia pietei;

marja profitului dorita de producator.

b.     cumparatorii propun vanzatorilor un pret de cerere in functie de :

performantele produsului;

complexitatea produsului;

urgente in consum;

solvabilitatea cumparatorului.

Asupra pretului propus de cele doua categorii de agenti economici influenteaza la piata raportul dintre cerere si oferta, concurenta, importuri indirecte.

Sunt situatii in care formarea libera a pretului nu este posibila:

a. apar dezechilibre accentuate intre cerere si oferta care limiteaza sau fac inexistenta libera concurenta;

b. cand unele produse trebuie protejate de stat printr-un furnizor fix sau pret limitat cum ar fi resursele de baza ale economiei cu disponibil limitat, produsele de importanta strategica, produsele subventionate temporar de stat. Pentru aceste situatii, guvernul si organele imputernicite intervin prin masurile valabile pentru toate categoriile de agenti economici:

1 Stabilirea directa a pretului prin negocieri cu agentii economici;

2. Stabilirea pretului cu limita maxima (previne practicarea de preturi de specula sau monopol);

3. Stabilirea unor metodologii obligatorii de formare a preturilor;

Interzicerea limitata in timp a majorarii pretului peste nivelul in vigoare la o anumita data.

Dimensionarea profitului si a impozitului indirect o data cu pretul este de fapt rezultatul conjugarii intereselor individuale ale fiecarui agent economic cu cele generale ale societatii reprezentate prin stat ca autoritate publica

Repartizarea competentelor de pret se prezinta astfel:

1. Agentii economici, bursele de marfuri stabilesc pretul in mod liber prin negocieri pe baza de licitatii;

2. Organismele cu atributii in domeniul pretului si concurentei (subordonatii guvernului) sunt: departamente sau directii din cadrul Ministerului de Finante, Oficiul Concurentei, Organismele subordonate direct in profil teritorial, institutiile statistice de urmarire a pretului.

Departamente sau directii din cadrul Ministerului Finantelor

Aceste organisme au atributiile si competentele:

supravegherea concurentei economice;

supravegherea pretului produselor subventionale;

stabilirea limitelor de pret;

corelarea veniturilor populatiei cu evolutia preturilor;

analiza si intocmirea de situatii si informatii privind preturile efectuate pentru guvern;

propuneri de acte normative.

3. Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei

elaboreaza acte normative privind protectia sociala a populatiei;

asigura corelarea veniturilor populatiei cu evolutia preturilor de consum.

Ministerul Comertului

asigura protectia consumatorilor;

- participa la negocierea pretului in caz de monopol.

5.Consiliul Concurentei

promovarea concurentei in raporturile economiei;

- este consultat de guvern cu privire la proiectul de acte normative.

6.Guvernul

elaboreaza acte normative in materie de pret ;

- elaboreaza programul anticriza, antiinflatie, protectie sociala

7. Parlamentul

- adopta legi in materie de pret.

3.Obiectivele principale ale reglementarilor legale in materie de preturi

Preturile bunurilor si serviciilor se formeaza in mod liber de catre agentii economici prin negociere urmarindu-se acoperirea costurilor, a cheltuielilor si realizarea unei marje de profit:

pretul se negociaza intre agentii economici ca parteneri ai tranzactiilor cu ocazia incheierii contractelor economice;

pretul ca rezultat al deciziei celor doi parteneri devine o marfa fizica si reprezinta una din clauzele contractului.

Agentii economici isi reglementeaza pretul pe baza unor informatii privind micsorarea preturilor, a salariilor, a cursului de schimb, a importului, a ratei dobanzilor, a regimului normal, etc.

Refundamentarea pretului se face pornindu-se de la recalcularea costului, a profitului, TVA-ului sau a adaosului comercial.

La negocierea pretului se are in vedere:

pentru materii prime de baza, energie si combustibili lichizi produse in tara se are in vedere cursul leului precum si tendintele preturile pe piata externa;

pentru produsele si serviciile din ramurile intermediare si finale se iau in consideratie preturile materiilor prime, energie si alti factori;

pentru produsele subventionate, preturile se stabilesc prin hotarare de guvern;

preturile cu amanuntul, pentru bunurile destinate populatiei se formeaza pe baza preturilor cu ridicata negociate si a adaosurilor comerciale practicate de unitate.

Pentru apararea contra riscurilor devalorizarii monedei preturile se indexeaza prevazandu-se in contractul incheiat intre parteneri clauze de indexare, clauze care urmaresc mentinerea echilibrului economic in conditiile eroziunii monetare.

Datorita unor acte de concurenta neloiala, consumatorii pot fi lezati, ceea ce conduce la luarea unor masuri de protectie ce constau in:

1) masuri (practici) de protectie referitoare la preturi

preturi impuse urmaresc fixarea, limitarea si controlul preturilor;

preturi recomandate de referinta sau de dialog.

preturile discriminatoriii, sunt interzise nefiind justificate de diferentele de costuri;

preturile diferentiate sunt sanctionate de reglementarile legale si genereaza conditii de vanzari diferite pentru acelasi produs;

preturi reduse (vanzare cu pierdere) sunt forme promotionale de vanzare si sunt interzise atunci cand au ca scop eliminarea concurentei;

vanzari cu rabat este considerat un procedeu normal de concurenta unde pierderea de profit este compensata de cresterea cantitatilor vandute.

2.masuri (practici ) referitoare la procedeele de vanzare urmaresc:

realizarea unor discriminari in vanzare;

captarea abuziva a clientilor;

influentarea libertatii de alegere a consumatorilor care cuprind:

procedee de captare prin care se urmareste atragerea clientilor;

procedee de vanzari promotionale (vanzari cu prima, insotite de cadouri, de credit)

procedee de vanzari exceptionale;

procedee selective de vanzari.

transparenta pietei presupune asigurarea conditiilor de informare a consumatorilor cu privire la preturile si conditiile de vanzare si face obiectul unor reglementari legale:

a. informatii asupra preturilor:

orice vanzator trebuie sa informeze cumparatorul asupra pretului practicat;

pretul anuntat trebuie sa cuprinda pe langa costul productiei si toate marjele comerciale precum si cheltuielile de ambalare si transport.

b.     informatii asupra conditiilor de vanzare:

- constituie obiectul contractului si se refera la: modalitati de plata, modalitati si termene de livrare, clauze penale (lipsuri, intarzieri, anulari contracte); limitarile responsabilitatilor vanzatorului (intarzieri, deteriorari, lipsuri); conditiile produselor cu defecte (garantii, mod de restituire)

Programul protectiei sociale a populatiei in perioada de liberalizare a preturilor

Cele doua componente ale pietei actioneaza conform conditiilor concrete:

- Oferta (productia) prin efort de fabricatie, de reducere a costurilor si de rentabilitate;

- Cererea prin nevoile de consum si solvabilitatea cererii.

Solvabilitatea cererii - poate absorbi de catre consumator o cantitate mai mare sau mai mica de bunuri la anumite niveluri de preturi. Cuprinde:

veniturile totale ale consumatorilor : salarii, sporuri, compensatii;

cheltuieli totale: plati constante(chirii, impozite) economisirea si acumularile in timp in frecventa mai mare sau mai mica.

Cererea este solvabila atunci cand consumul normal de bunuri si servicii, precum si obligatiile de plata pot fi acoperite din veniturile obtinute:

V _totale > Ch _totale

Ch t = aqipi + ap

qi = produsele si serviciile necesare consumului;

pi = preturile si tarife curente;

ap = alte plati (impozite si chirii).

Infuenteaza reglarea echilibrului dintre oferta si cerere. Cu cat solvabilitatea cererii in raport cu preturile este mai mare cu atat cantitatea de bunuri si servicii care poate fi preocupata este mai mare si invers.

Guvernul elaboreaza un program de protejare a consumatorilor ce cuprinde:

a) Mentinerea sub control a preturilor anumitor bunuri si servicii (energia transport urban, servicii postale, apa si canalizare, unele medicamente);

b)     Acordarea de compensatii pentru cresterea preturilor unor produse si servicii importate in consumul populatiei:

compensatia se poate acorda in suma fixa sau sub forma de indexare acordata lunar pentru fiecare persoana;

cuantumul compensatiei depinde de influenta provocata de majorarea preturilor si de nivelul consumului;

sursele de acoperire a compensatiilor sunt: costurile de productie ale intreprinderii, contributia la asigurari sociale de stat, concedii de boala, alocatii de la buget.

c)     Majorarea burselor si alocatiilor de hrana pentru consumurile colective;

d)     Interdictia practicarii preturilor si tarifelor de specula sau de monopol.