ANALIZA ECONOMICA A UNITATILOR DE ALIMENTATIE PUBLICA SI AGROTURISM

CAPITOLUL I.

ANALIZA ECONOMICA- concept, tipologie, particularitATi, metode Si importantA

1.1.Concept privind analiza economica

Cunoasterea profunda a fenomenelor, desprinderea legaturilor cauzale ale acestora ca scop de sine stator face necesara utilizarea analizei economice.

Analiza economica reprezinta o activitate indispensabila desfasurarii managementului la nivelul unei unitati agroturistice.

Analiza este definita ca fiind o metoda de cercetare si cunoastere bazata pe decompunerea sau desfasurarea unui obiect sau unui fenomen in partile sale componente, precum si stabilirea factorilor care-l determina.

Prin urmare, analiza economica studiaza fenomenele din punct de vedere economic, respectiv al consumului de resurse si al rezultatelor obtinute, esentiale in acest domeniu fiind relatiile structural-functionale si a celor de cauza -efect.

Cu ajutorul metodelor specifice ea apare ca un instrument indispensabil in procesul cunoasterii, deoarece permite stabilirea structurii fenomenelor, a relatiilor de cauzalitate, a factorilor care le genereaza, a legilor formarii si desfasurarii lor, ceea ce presupune suportul elaborarii deciziilor privind activitatea in viitor.

Analiza economica raspunde unor necesitati practice, fiind ancorata in realitatile intreprinderii. Pe baza informatiei existente, cerceteaza rezultatele obtinute, factorii care le-au determinat si concordanta acestora cu criteriile de eficienta, evidentiind posibilitatile de sporire a performantelor intreprinderii.

Prin analiza economica se stabilesc punctele tari si slabe din activitatea unei firme dar si masurile ce urmeaza a se aplica pe termen scurt si lung pentru atingerea anumitor obiective propuse.

Punctele forte de la nivelul unei unitati sunt reprezentate de:

-o buna structura interna -compartimente, departamente, sectoare;

-existenta unor tehnologii moderne de lucru;

-personal cu un inalt grad de calificare si experienta;

-promovarea unui management competent;

Punctele slabe existente la nivelul unei unitati pot fi reprezentate prin:

-dotare tehnico-materiala necorespunzatoare;

-existenta unui personal necalificat;

-existenta unui management defectuos;

-o pozitionare gresita fata de piata, a unitatii, etc.

In concluzie analiza economica are un rol fundamental in evaluarea, reglarea si ameliorarea performantelor economico-financiare ale unitatii. De aceea, aceasta constituie baza studiilor de fezabilitate si a celor de evaluare economica a intreprinderilor.

Analiza economica ca activitate practica are un caracter permanent, indiferent daca se realizeaza de catre un compartiment din cadrul firmei sau de catre societati specializate de consultanta, audit, etc. si de fapt nu constituie un scop in sine, ci un mijloc pentru atingerea unui obiectiv; deci ea trebuie sa ofere solutii pentru fundamentarea corespunzatoare a deciziilor.

1.2.Tipologia analizei

Analiza economica poate fi clasificata in mai multe tipuri in functie de diferite criterii, astfel:

1.din punct de vedere al etapei in care se desfasoara fenomenele economico-financiare cercetate, se disting trei tipuri de analiza economica:

• analiza retrospectiva sau post-factum care se realizeaza la sfarsitul unei perioade de timp-zi, luna, an, proces de productie;
• analiza curenta;
• analiza previzionala sau prospectiva.

Analiza retrospectiva vizeaza activitatea din trecut, adica presupune cercetarea unei activitati economice care s-a desfasurat intr-o perioada de timp anterioara, avand drept scop analiza gradului si a modului in care au fost respectate o serie de cerinte si exigente ale etapei respective.

Analiza curenta vizeaza activitatea curenta, adica presupune cercetarea unei activitati economice in curs de desfasurare, de realizare, urmarind, cu precadere, modul si masura in care se indeplinesc o serie de prevederi, preintampinarea actiunii unor factori perturbatori, fundamentarea masurilor care se impun pentru asigurarea realizarii integrale a cererii.

Analiza previzionala, care constituie o etapa premergatoare in elaborarea unor prevederi sau a planului, vizeaza viitorul, adica presupune cercetarea unei activitati economice posibil de realizat in perspectiva, avand ca obiect identificarea rezervelor interne si a masurilor concrete de mobilizare rationala a acestora menite sa contribuie la obtinerea unor rezultate economico-financiare superioare.

2.din punct de vedere al insusirilor esentiale sau al determinarilor cantitative ale fenomenelor:

• analiza cantitativa;
• analiza calitativa.

Analiza cantitativa presupune cercetarea fenomenelor economico-financiare prin determinari cantitative, urmareste cantitatea, volumul rezultatelor, efectele obtinute si determina influenta factorilor prin determinari cantitative, se pot masura cu exactitate. In analiza cantitativa isi gasesc un camp tot mai larg de aplicare metodele si procedeele matematicii moderne.

Analiza calitativa, urmareste esenta fenomenului, insusirile sale esentiale si permite stabilirea factorilor care sunt de aceeasi natura cu fenomenul si-l determina. Utilizand metoda abstractizarii, stabileste modele abstracte in care sunt prinse legaturile esentiale caracteristice fenomenelor economico-financiare, desemnand astfel filiera si cadrul in care trebuie sa se desfasoare intreaga cercetare. Abordarea sistemica a fenomenelor economico-financiare, cercetarea lor cibernetica, reprezinta cai de realizare a analizei calitative. 

3.dupa nivelul la care se desfasoara analiza:

• analiza microeconomica;
• analiza macroeconomica.

Analiza microeconomica cerceteaza fenomenele economico-financiare la scara unei unitati economice si a partilor ei componente.

Analiza macroeconomica cerceteaza fenomenele economico-financiare la nivelul unei ramuri sau subramuri economice, precum si la nivelul economiei nationale in ansamblul sau.

4.dupa modul de urmarire in timp a fenomenelor:

• analiza statica;
• analiza dinamica.

Analiza statica cerceteaza fenomenele economico-financiare la un moment dat evidentiind relatiile dintre elementele si factorii care determina o anumita pozitie a fenomenului cercetat. Notiunea de static este legata de momentul de efectuare a analizei.

Analiza dinamica cerceteaza fenomenele economico-financiare in miscarea lor, evidentiind pozitia acestora in timp, in anumite momente.

5.dupa orizontul de timp pe care se desfasoara, distingem:

• analiza pe termen scurt;
• analiza pe termen lung.

Analiza pe termen scurt se refera la fractiune de timp si poate ajunge pana la un an (zile, decade, luni, trimestre, semestre). Acest tip de analiza serveste managementului agentului economic pentru conducerea operativa.

Analiza pe termen lung opereaza cu date care depasesc termenul de un an si utilizeza frecvent modele de tip static sau stocastic. La scara microeconomica, in tarile cu economie de piata se opereaza frecvent cu modele in care intervalul de timp analizat este de 3-5 ani. 

6. dupa criteriile de studiere a fenomenelor:

• analize care urmaresc aspecte economice-analiza economica;
• analize  ce vizeaza aspecte legate de tehnologia aplicata-analiza tehnico-economica;
• analize socio-economice;
• analiza economico-financiara;
• analiza financiara;

Analiza economica se refera la fenomenele economice si opereaza cu metode si instrumente specifice acestui domeniu.

7.in functie de delimitarea obiectului analizat:

analiza pe ramuri;

analiza pe unitati organizatorice-intreprinderi, sectoare, sectii, grupuri de intreprinderi, holdinguri;

analiza la nivelul structurilor organizatorice ale unitatii economice pe probleme-cifra de afaceri, productivitatea muncii, salariile, rentabilitatea, lichiditatea, solvabilitatea, etc.

Primul tip de analiza vizeaza fenomenele si procesele economico-financiare pe total unitate, indicatorii utilizati in acest cadru avand prin calcul, un caracter global. Prin urmare, la acest nivel analiza are inevitabil un continut mai general, fiind relevate aspectele esentiale ale cresterii economice si ale eficientei acesteia in contextul economiei de piata.

Cel de-al doilea tip de analiza se efectueaza la nivelul structurilor organizatorice ale unitatii economice. La acest nivel, investigarea dobandeste o aprofundare maxima, mergand pana la depistarea concluziilor finale care au generat rezultatele economico-financiare supuse analizei.

In ultimii ani, categoria de analiza care s-a utilizat frecvent pe plan international si national atat in teoria economica cat si in practica, raspunzand unor necesitati ale agentilor economici, organelor de control si fiscale, este analiza economico -financiara privind activitatea desfasurata.

1.3.Continutul analizei economice

Analiza porneste de la rezultatele procesului incheiat catre elemente si factori, cuprinzand urmatoarele etape:

1.delimitarea obiectului analizei, care presupune constatarea anumitor fapte, fenomene, rezultate. Delimitarea obiectului se face in timp si spatiu, calitativ si cantitativ utilizind diverse metode de evaluare si calcul.

2.determinarea elementelor, factorilor si cauzelor fenomenului studiat. Descompunerea in elemente componente presupune o analiza structurala. Factorii se stabilesc in mod succesiv, trecand de la cei cu actiune directa la cei care actioneaza indirect.

3.stabilirea factorilor presupune si determinarea corelatiei dintre fiecare factor si fenomenul analizat, cat si a corelatiei dintre factorii care actioneaza; Parcurgerea celor trei etape conduce la elaborarea de modele ale fenomenelor analizate.

4.masurarea influentelor diferitelor elemente sau factori,- se utilizeaza analiza cantitativa, pentru cuantificarea influentelor, a rezervelor interne, a aprecierii cat mai exacte a rezultatelor;

5.sintetizarea rezultatelor  analizei, stabilindu-se concluziile si aprecierile asupra activitatii din sfera cercetata. Concluziile trebuie sa precizeze situatia realizata fata de nivelul de comparatie, aspectele pozitive si negative manifestate, care sunt cauzele interne si externe.

6.elaborarea masurilor care reprezinta continutul deciziilor menite sa asigure o folosire optima a resurselor, pentru sporirea eficientei activitatii in viitor.

Parcurgerea acestor etape, asigura caracterul complex si in acelasi timp stiintiifc al analizei economice.

1.4.Particularitatile analizei economice

Analiza economica se caracterizeaza prin urmatoarele particularitati:

Analiza economica este in general, deosebit de complexa- particularitate care deriva din insasi complexitatea fenomenelor economico-financiare, din multiplele legaturi interne care caracterizeaza aceste fenomene si procese.

2.In analiza economica -avand in vedere ca fenomenele si procesele economico-financiare sunt implicit fenomene social-economice a caror existenta si dezvoltare nu pot fi concepute in afara prezentei omului si a societatii, o atentie deosebita trebuie acordata factorului uman, care are un rol hotarator in activitatea unitatilor de agroturism si alimentatie publica. De aceea, se impune o corelare a analizei economice propriu-zise a fortei de munca cu o serie de analize de tip sociologic, psihologic si ergonomic, care, patrunzand in intimitatea unor aspecte legate de fiinta umana pot descoperi noi rezerve care sa contribuie la o crestere mult mai intensa a productivitatii muncii si a eficientei economico-financiare in general.

3.In procesul cunoasterii stiintifice a fenomenelor economico-financiare, analiza calitativa trebuie sa preceada analiza cantitativa, rolul analizei calitative constituindu-l elaborarea modelului abstract si a filierei logice pe care trebuie s-o urmeze intreaga cercetare.

1.5.Functiile analizei economice

Analiza economica, prin ea insasi, realizeaza in procesul conducerii agentului economic o seama de functii:

-functia informationala  privind situatia economico-financiara, bugete, niveluri ale concurentei pe diferite piete, etc.;

-functia de evaluare privind potentialul tehnico-economic al agentului economic;

-functia de fundamentare a deciziei pe criterii de eficienta si imbunatatire a potentialului economico- financiar al agentului economic;

-functia de realizare a cerintelor gestiunii eficiente a patrimoniului;

-functia de realizare a conexiunii cu  mediul exterior economico-financiar, care presupune analiza relatiilor cu bancile de la care se fac imprumuturi, cu furnizorii, creditorii , cu sistemele de impozitare a veniturilor, bursa de valori, etc.

1.6.Factorii de influenta a fenomenelor economice

Fiecare intreprindere, indiferent de tipul, profilul de activitate si localizarea ei se confrunta cu o multitudine de factori care formeaza mediul de afaceri.

Cunoasterea factorilor, a naturii lor si a legaturilor de imbunatatire a functiunii agentului economic ca sistem, reprezinta un obiectiv major al analizei economico-financiare.

Managerii nu pot administra cu succes o intreprindere fara a tine cont de factorii care decurg din relatiile de interconditionare reciproca dintre intreprindere si mediul extern, cum ar fi: factorii tehnici, tehnologici, economici, sociali, politici, juridici, psihologici, demografici.

Factorii reprezinta acele forte motrice care provoaca sau determina un fenomen, ei actionand nu izolat, ci interdepent, corelat intr-un sistem de legaturi complex. 

Factorii care influenteaza fenomenele economice se pot clasifica in functie de mai multe criterii:

1. Dupa natura lor:

• Tehnici-utilaje, masini, instalatii utilizate in unitatile de alimentatie publica si agroturism;
• Tehnologici-cantitatea de materii prime utilizata in vederea obtinerii unui meniu conform retetei de fabricatie;
• Organizatorici sunt factorii purtatori de costuri mici, care tin de modul de organizare, de conducere a proceselor de productie;
• Economico-financiari: costurile factorilor de productie;
• Psihologici au o anumita influenta asupra rezultatelor cum ar fi: motivarea personalului, gradul de responsabilitate, nivelul veniturilor acordate, apartenenta la proprietate, etc.
• Naturali: temperatura, umiditatea, inundatii, alunecari de teren, etc.

2. Dupa caracterul lor intr-o anumita relatie de cauzalitate:
• Factori calitativi sunt acei factori care au aceeasi natura cu fenomenul analizat. De exemplu: productivitatea muncii este de aceeasi natura cu productia, dar se refera la o singura persoana sau unitate de timp.
• Factori cantitativi, care sunt purtatorii materiali ai celor calitativi.
• Factori de structura, care intervin atunci cand rezultatul analizei se refera la masuri agregate adica acele masuri compuse din mai multe elemente.

3. Dupa modul cum actioneaza:

Factori cu actiune directa, care isi exercita nemijlocit influenta asupra fenomenului analizat;

Factori cu actiune indirecta care actioneaza asupra fenomenului analizat prin intermediul altor factori.

4. In functie de activitatea intreprinderii:

Factori dependenti de activitatea intreprinderii, sunt cei care isi au originea in eforturile depuse de intreprindere pentru economisirea tuturor categoriilor de resurse.

Factori independenti de activitatea intreprinderii isi au originea in sfere economice si administrative care depasesc cadrul si posibilitatile unitatilor economice in privinta eforturilor care se impun, in etapa respectiva pentru obtinerea anumitor rezultate economico-financiare (de exemplu unele masuri luate de stat pe linia strategiei de sprijinire si modernizare a agroturismului si alimentatiei publice).

5. Dupa gradul de sintetizare:

Factori simpli, care nu pot fi dezmembrati in alti factori -avand in vedere sfera de desfasurare a analizei

Factori complecsi, care sunt determinati de o serie de alti factori simpli sau complecsi

6. Dupa izvorul actiunii lor:

Factori interni (endogeni) care isi au originea in interiorul unitatilor de alimentatie publica si agroturism; de exemplu: organizarea interna a productiei, ritmicitatea productiei, disciplina muncii.

Factori externi (exogeni) care isi au originea in mediul extern al intreprinderii (de exemplu, modificarea cursului de schimb, concurenta, inflatia care isi au originea la nivelul ramurii sau al economiei nationale, modificari de preturi la materiile prime, etc.).

7.Dupa stadiul circuitului economic:

Factori specifici stadiului aprovizionarii;

Factori specifici stadiului productiei;

Factori specifici stadiului vanzarii si incasarii contravalorii productiei;

8. Dupa posibilitatile de previziune:

Factori previzibili (certi sau determinabili) care actioneaza in cadrul unor procese controlate de conducerea intreprinderii;

Factori imprevizibili (incerti sau aleatori) care actioneaza necontrolat, ca urmare a unor abateri de la desfasurarea normala a unor procese economice sau sub impulsul unor forte din afara.

9. Dupa intensitatea actiunii lor:

Factori dominanti (factori cheie), sunt acei factori a caror influenta este hotaratoare in obtinerea rezultatelor

Factori secundari, cei a caror influenta nu este hotaratoare in obtinerea rezultatelor.

10. In functie de gradul de variabilitate si de actiune, se disting urmatoarele grupe de factori:

Factori variabili

Factori constanti sau ficsi

Factorii variabili sunt acei factori care, intr-o perioada de timp data, inregistreaza anumite modificari fata de criteriul de comparatie utilizat, actionand in felul acesta, asupra fenomenului economico-financiar analizat.

Factorii constanti, neinregistrand modificari, in aceeasi perioada de timp nu actioneaza asupra variatiei fenomenului economico-financiar analizat.

11. In functie de sensul actiunii asupra fenomenului economico-financiar analizat, se disting urmatoarele grupe de factori:

Factori cu actiune favorabila

Factori cu actiune nefavorabila

Factori indiferenti a caror actiune este zero

Un factor are o actiune favorabila sau nefavorabila in functie de aportul sau la indeplinirea sau neindeplinirea unor prevederi sau in ceea ce priveste variatia intr-un sens sau altul a diversilor indicatori economico-financiari.

1.7. Importanta cunoasterii analizei economice

Firmele puternice detin in cadrul lor un compartiment de analiza economico-financiara a carei responsabilitate este de a efectua analize economice pe probleme, studii utilizate in practica manageriala curenta sau de a efectua diagnostice globale.

In cadrul firmelor mici care nu dispun de compartimente specializate de analiza, activitatea de analiza economica este realizata de fiecare compartiment functional, pe problemele care intra in competenta acestora.

Activitatea desfasurata de compartimentul de analiza economico-financiara consta in realizarea de rapoarte de diagnosticare pe probleme, diagnostice globale in cazul existentei disfunctionalitatilor in functionarea intreprinderii, analiza pe baza de bilant in scopul prezentarii in cadrul sedintelor consiliilor de administratie, respectiv in adunarea generala a actionarilor.

In practica de conducere a unitatilor economice, analiza economico-financiara isi gaseste o utilizare prioritara in cadrul functiilor de previziune si control. In acest context, rolul concret al analizei economico-financiare poate fi rezumat si sistematizat astfel:

1. Analiza economica reprezinta un mijloc indispensabil in elaborarea unor planuri reale, temeinic fundamentate din punct de vedere stiintific;

2. Analiza economica constituie, in acelasi timp, un instrument operativ, de cunoastere si de reglare, in procesul indeplinirii planului;

3. Analiza economica contribuie atat la realizarea si eventual depasirea rentabilitatii prevazute, cat si la asigurarea unei situatii patrimonial-financiare echilibrate pe intreg parcursul anului.

CAPITOLUL 2.

METODE SI TEHNICI FOLOSITE IN

ANALIZA ECONOMICA

Metodele, procedeele si tehnicile de analiza economica detin un rol important in evaluarea si valorificarea potentialului agentului economic din turism sau alimentatie publica.

Notiunea de metoda provinde din limba greaca methodos si inseamna mod sau cale de cercetare.

Metoda unei stiinte reprezinta ansamblul de procedee utilizate de aceasta in vederea realizarii obiectivului sau.

Procedeele reprezinta latura practica a efectuarii unei lucrari, o modalitate concreta de a actiona pentru atingerea obiectivelor propuse, deci concretizarea metodei. 

In cadrul analizei economice se utilizeaza mai multe metode si procedee specifice sau imprumutate din alte stiinte.

Acestea se pot grupa in 2 categorii:

.metode ale analizei calitative-esenta fenomenului, surprinderea legaturilor cauzale; construirea unor modele ale fenomenelor economice;

2.metode ale analizei cantitative-au ca obiectiv cuantificarea influnetelor elementelor sau factorilor care explica fenomenul.

2.1.Metode si tehnici ale analizei calitative

In analiza calitativa se utilizeaza urmatoarele metode si tehnici:

Diviziunea si descompunerea rezultatelor

Comparatia

Stabilirea sistemului factorial-cauzal al explicarii fenomenului

Modelarea fenomenelor economice

Interpretarea rezultatelor

Generalizarea sau evaluarea rezultatelor

Diviziunea si descompunerea rezultatelor

Este metoda de  studiere a realitatilor economice si consta in descompunerera fenomenelor si proceselor cercetate in elemente componente pentru a asigura profunzimea studierii faptelor. Prin utilizarea metodei diviziunii si descompunerii rezultatelor se determina contributia fiecarui element la formarea, dezvoltarea si abaterea totala a fenomenului analizat.

Diviziunea si descompunerea rezultatelor si a abaterilor lor sunt de mai multe feluri:

a.diviziunea dupa timpul de formare a rezultatelor (semestre, trimestre, luni, zile, ore) care permite evidentierea abaterilor de la tendinta generala de desfasurare in timp a rezultatului;

b.diviziunea dupa locul de formare a acestora (societate pe actiuni, sectie, sector, loc de munca) decurge in mod necesar din functia analizei de semnalare a locurilor unde efectul obtinut nu corespunde conditiilor create;

c.descompunerea pe parti, elemente, factori si cauze, prezentand o importanta deosebita in procesul de analiza economico-financiara in localizarea rezultatelor favorabile sau nefavorabile.

Modelul general de reprezentare a diviziunii unui fenomen (A) se prezinta ca o suma de elemente:

A = a₁ + a₂ + a₃ + a₄ . a_n

Abaterea absoluta (A) se determina ca suma algebrica a abaterilor partiale:

A=

ai =abaterea absoluta a elementului ai calculata dupa relatia:

ai=ai₁-ai₀

unde:

ai₁=nivelul indicatorului in perioada curenta;

ai₀ =nivelul indicatorului in perioada de baza;

Comparatia

Orice rezultat al activitatii firmei se analizeaza si apreciaza nu ca o marime importanta in sine, ci in raport de un criteriu, baza de comparatie.

In cazul oricarei intreprinderi exista posibilitatea utilizarii urmatoarelor criterii de comparatie: nivelul obiectivelor programate, nivelul optim al indicatorului, rezultatele perioadei precedente, rezultatele altor intreprinderi concurente, rezultatele unor intreprinderi din alte tari, normative, standarde, etc.

Pentru utilizarea acestei metode este necesara respectarea urmatoarelor conditii:

-asigurarea omogenitatii datelor supuse comparatiei;

-analiza sa se refere la aceeasi perioada de timp (an, trimestru, semestru, luna, etc);

Tipuri de comparatii

In practica analizei economico-financiare, in functie de criteriul care sta la baza, se utilizeaza mai multe categorii de comparatie cum ar fi:

• Comparatii in timp-privind realizarile dintr-o anumita perioada curenta la realizarile din una sau mai multe perioade precedente;
• Comparatii in spatiu -pot fi efectuate intre rezultatele unor verigi organizatorice interne ale societatii pe actiuni;
• Comparatii mixte, adica acele comparatii care se bazeaza pe ambele criterii (timp si spatiu);
• Comparatii in functie de un criteriu prestabilit -program, norme, standarde, etaloane, valori de normalitate, niveluri stabilite de structuri specializate, bancare, agentii;

Comparatii cu caracter special-se utilizeaza alte criterii decat cele mentionate mai sus, cum ar fi, comparatia variantelor tehnico-economice in vederea alegerii celei optime.

Comparatia poate fi efectuata cu ajutorul urmatorului sistem de indicatori:

-indicatori absoluti

-indicatori relativi

-indicatori medii

-indicatori de variatie

-indicatori ajustati

Indicatori absoluti

Abaterea absoluta reprezinta diferenta dintre nivelul efectiv si cel al bazei de comparatie ale aceluiasi fenomen sau rezultat economic, exprimate in unitatea de masura a indicatorului dat. In dinamica, sporul absolut reprezinta diferenta in marimi absolute dintre nivelul indicatorului din perioada curenta (1) si cea de baza (2). Arata in marimi absolute cu cate unitati a crescut sau a scazut indicatorul in perioada curenta fata de cea de baza.

Indicatori relativi

Indicele de crestere exprima de cate ori nivelul efectiv al fenomenului sau rezultatului economic analizat a crescut sau a scazut fata de nivelul considerat ca baza. In dinamica, arata de cate ori indicatorul (baza de comparatie) din perioada de baza se regaseste in indicatorul (comparat) din perioada curenta. Se exprima sub forma de coeficient sau procentual.

Abaterea relativa (sporul relativ, ritmul de modificare relativa) este rezultatul comparatiei care exprima in procente abaterea nivelului efectiv de la nivelul de comparare. In dinamica, arata procentual cat reprezinta abaterea indicatorului de la o perioada la alta fata de nivelul indicatorului in perioada de baza.

Abaterea relativa medie care in dinamica arata cu cat a sporit procentual fenomenul din perioada curenta fata de valoarea medie a fenomenului considerata pentru mijlocul intervalului de analiza, metoda utilizandu-se numai pentru doua perioade succesive, variatia indicelui fiind cu baza in lant.

Indicatori medii

Nivelul mediu al fenomenului arata valoarea care are probabilitatea cea mai mare de aparitie, fiind o masura a tendintelor centrale, caracterizand cel mai bine ansamblul fenomenului.

Indicatori de variatie

Abaterea standard (media patratica) masoara variabilitatea fenomenului (stabilitatea si deci si riscul) si arata cu cat se abat in plus sau in minus (in medie) valorile fenomenului fata de media fenomenului. Un fenomen este cu atat mai stabil cu cat abaterea standard este mai redusa.

Indicatori ajustati

Reprezinta seriile de date care se refera la fenomenul analizat si care au fost prelucrate statistic pentru a evidentia tendinta fenomenului analizat prin eliminarea variatiilor periodice (sezoniere si ciclice) si a celor aleatoare. Principalele metode de ajustare sunt:

-Ajustarea prin metoda mediilor mobile (esalonate, de diferite ordine, centrate);

-Ajustarea analitica prin functii matematice, cele mai utilizate fiind liniara, hiperbolica, cuadratica.

Principalii indicatori sunt:

-media valorilor ajustate;

-abaterile absolute ale fenomenului fata de nivelul ajustat;

-eroarea standard care masoara abaterea valorile ajustate de cele efective;

Stabilirea sistemului factorial-cauzal al explicarii fenomenului

Aceasta presupune stabilirea factorilor care determina formarea si modificarea rezultatelor, precum si a relatiilor structural-functionale dintre elementele fenomenului economic. Este foarte importanta cunoasterea naturii fiecarui factor (cantitativ, calitativ, de structura) pentru ca sistemul sa fie realizat logic si pe baze reale in functie de principiul conditionarii, corelarii.

Modelarea fenomenelor economice

Modelul, in analiza este unul economico-matematic, exprimat sub forma de ecuatii, inegalitati, corelatii dintre indicatori, functii de productie, etc.

Tipologia modelelor

• Modele initative sau iconice
• Modele analogice

Dintre modelele analogice, graficele sunt frecvent utilizate in teoria si practica economica pentru vizualizarea fenomenelor economice.

• Modele simbolice

Acestea se bazeaza pe utilizarea simbolurilor (litere, cifre) in reprezentarea fenomenelor si a raporturilor dintre ele. In analiza economico-financiara prevaleaza modelele simbolice. Acestea pot fi: modele de corelatie, aditive, multiplicative, balantiere, de raport, combinate. Modelele trebuie astfel construite incat sa exprime corect legatura dintre factori si fenomene si sa existe concordanta deplina intre legatura formal matematica si cea logic economica.

Interpretarea rezultatelor 

Dupa comensurarea influentelor elementelor sau factorilor asupra rezultatului economic se interpreteaza rezultatele in functie de semnificatia lor economica.

Generalizarea sau evaluarea rezultatelor

Reprezinta o metoda calitativa de reunire intr-un ansamblu a concluziilor rezultate din studiul factorial -cauzal al fenomenelor; retinandu-se aspectele esentiale pentru procesul decizional. Ea se realizeaza in raportul de analiza, studiile de fezabilitate si de evaluare, etc.

PENTRU LUCRARI PRACTICE

TEMA 1.

INTERPRETAREA REZULTATELOR

BIBLIOGRAFIE

1.Batrancea, I.-1996, Analiza economica si financiara a societatilor comerciale. Ed. ETA, Cluj-Napoca.

2.Botezat Elena -2003, Strategii manageriale in turism. Editura Economica, Bucuresti.

3.Bran Florina si col. -1998, Economia turismului si mediului inconjurator. Editura Economica. Bucuresti.

4.Cohen, Elie- 1995, Analyse financiere 2-eme edition. Les Edition d'Organisation, Paris.

5.Cosmescu, I.-1998, Turismul -fenomen complex contemporan. Editura Economica, Bucuresti.

6.Cristureanu, Cristiana-1992, Economia si politica turismului international. Editura Abena, Bucuresti.

7.Deparez M. et Duvant, M.- 1993, Analyse financiere, Ed. Techniplus.

8.Glavan V. -2003, Turism rural, Agroturism, Ecoturism. Editura Economica.

9.Ispas Ana  si col. -1999, Marketing turistic. Editura Infomarket, Brasov.

10.Isfanescu, A.  si col. - 2003, Analiza economico-financiara. Editura A.S.E., Bucuresti.

11.Jivan, Al. -1997, Turismul ca serviciu agregat. Editura Mirton, Timisoara.

12.Lupu, N. - 1998, Hotelul-economie si management. Editura All Bucuresti.

13.Lecaillon , J.-1989, Analyse micro-economique . Ed. Cujas, Paris.

14.Margulescu, D. si col. -1995, Analiza economico-financiara a intreprinderii, Ed. Tribuna Economica, Bucuresti.

15.Margulescu D. si col. -1999, Analiza economico-financiara. Editura Oscar Print, Bucuresti.

16.Mihai, I. si col.-1997, Analiza situatiei financiare a agentilor economici. Editura Mirton, Timisoara.

17.Minciu Rodica, Ispas Ana- 1994, Economia turismului. Universitatea Transilvania, Brasov.

18.Minciu Rodica- 2001, Economia turismului. Editura Uranus, Bucuresti.

19.Tindeche Cristiana-2004, Contabilitate generala. Editura AgroTehnica, Bucuresti.

20.Tole M.- 2004, Analiza economico-financiara. Editura Universitara, Bucuresti.