ASPECTE TEORETICE ALE INVENTARIERII GENERALE A PATRIMONIULUI

ASPECTE TEORETICE ALE INVENTARIERII GENERALE A PATRIMONIULUI

Definirea si sfera de cuprindere a inventarierii

Inventarierea este un procedeu de verificare faptica, cantitativa si valorica, sau numai valorica, la o anumita data a existentei si starii mijloacelor economice, a creantelor si datoriilor unei unitati patrimoniale.

Contabilitatea reflecta continuu si in totalitate existenta si modificarea elementelor patrimoniului ce apar datorita operatiilor economice din cadrul unitatilor patrimoniale. Existenta si miscarea valorilor materiale si banesti sunt consemnate in documente si apoi inregistrate in evidenta contabila si evidenta operativa, insa aceste date prezentate in contabilitate pot sa fie diferite in raport cu situatia reala a patrimoniului.

Inventarierea elementelor de activ si de pasiv reprezinta ansamblul operatiunilor prin care se constata existenta tuturor elementelor respective, cantitativ - valoric sau numai valoric, dupa caz la data la care aceasta se efectueaza.¹

In activitatea curenta pot avea loc unele modificari cantitative si valorice ale patrimoniului care nu pot fi consemnate in documente. Cauzele care pot determina unele necorelari intre situatiile inregistrate in contabilitate si situatia reala pot fi:

schimbari produse in substanta bunurilor materiale sub influenta factorilor naturali (uscare, evaporare, alterare etc.)

greseli de manipulare privind calitatea bunurilor eliberate

neglijenta, neatentie, furturi, delapidari, etc.

Din aceste cauze este necesar ca, periodic, sa se confrunte datele din evidenta contabila cu

realitatea pentru cunoasterea exacta a elementelor patrimoniului, utilizand inventarierea ca procedeu al metodei contabile. 

Contabilitatea, prin procedee si instrumente specifice de cunoastere a realitatii, este un instrument activ in procesul de conducere. Ea are posibilitatea sa furnizeze elementele informationale necesare cu privire la situatia economica a unitatilor, sub forma unor indicatori valorici, care reflecta mersul intregii activitati de productie si economico - financiara.

Reflectarea de catre contabilitate a realitatii obiective, este efectuata in conditii care sa asigure concordanta intre continutul observat si reflectat in conturi si realitatea insasi.

Mijlocul prin care se constata concordanta dintre realitate si datele contabilitatii si se asigura totodata pastrarea integritatii patrimoniului, este inventarierea.

Operatiunea de inventariere nu este o creatie a timpurilor moderne, ea apartine unor perioade indepartate aparand odata cu necesitatea administrarii bunurilor materiale.

Inventarierea este un procedeu complex, incluzand un ansamblu de operatii, care au ca scop principal stabilirea situatiei reale a patrimoniului fiecarei unitati si cuprinde toate elementele patrimoniale, precum si bunurile detinute cu orice titlu apartinand altor persoane juridice sau fizice.

Atributul fundamental definitoriu al inventarierii in procesul de cunoastere, il constituie caracterul de control si verificare faptica a elementelor realitatii circumscrise si studiate de diferite stiinte.

Importanta, necesitatea si obligativitatea inventarierii, precum si continutul, forma, _ caracteristicile, periodicitatea si modalitatile folosite pentru efectuarea ei, in cadrul diferitelor stiinte, sunt determinate de particularitatile obiectului si metodei folosite pentru cunoasterea lui.

O.MF.nr.1753/2004 pentru aprobarea Normelor privind organizarea si efectuarea inventarierii elementelor de activ si pasiv

Din momentul constituirii contabilitatii ca sistem integrat de reflectare si control a mijloacelor economice in miscarea lor neintrerupta, precum si a rezultatelor obtinute, aceasta a folosit din punct de vedere practic si metodologic, inventarierea, ca procedeu de constatare si verificare faptica a concordantei datelor ei cu realitatea.

Inventarierea se afla in stransa legatura cu celelalte procedee ale metodei contabilitatii: toate operatiunile economico-financiare se consemneaza in documente, datele din documente se inregistreaza in conturi, exactitatea inregistrarilor din conturi se controleaza cu balanta de verificare, informatiile din conturi se confrunta cu realitatea si se pun de acord cu aceasta prin intermediul inventarierii si pe baza tuturor acestor lucrari se intocmeste obligatoriu, anual, bilantul contabil.

Notiunii de inventariere i s-au dat mai multe definitii din care unele au avut in vedere, in primul rand, existenta mijloacelor materiale sub aspectul lor fizic. Avand in vedere insa continutul obiectului contabilitatii, particularitatile metodei acesteia, notiunea de inventariere trebuie sa aiba un sens si un continut mult mai larg.

Astfel, inventarierea, ca operatie de control a patrimoniului unitatilor, se refera in primul rand la cele doua laturi ale reflectarii contabile, vizand atat aspectul concret material al mijloacelor economice cat si cel al surselor de provenienta a acestor mijloace. Se intelege insa ca modalitatea de efecuare a inventarierii celor doua aspecte este diferita, fiind influentata hotarator de particularitatile elementelor respective de activ si pasiv.

De asemenea, inventarierea in acceptie larga nu se limiteaza doar la constatarea faptica a elementelor patrimoniale reflectate sub dublu aspect, ci cuprinde si alte lucrari-operatii impuse de rolul inventarierii ca procedeu al metodei contabilitatii, ca de ex: pregatirea inventarierii, evaluarea elementelor inventarierii, stabilirea rezulatatelor inventarierii si regularizarea diferentelor etc. In raport de acestea, inventarierea poate fi considerata ca un anasamblu de operatii logice si practice interdependente intre ele prin care se cuantifica, la un moment dat, din punct de vedere cantitativ si valoric, marimea elementelor patrimoniale in scopul punerii de acord a datelor evidentei operative si contabile cu realitatea prin prelucrarea si reflectarea de catre contabilitate a diferentelor constatate.

Inventarierea agentilor economici prezinta o importanta deosebita si anume:

Inventarierea este punctul de plecare la unitatile nou infiintate concomitent, folosind la deschiderea si organizarea contabilitatii, la evaluarea elementelor patrimoniale ce constitue aportul in natura.

Inventarierea permite cunoasterea corectitudinii gestionarii mijloacelor materiale si banesti, descoperind eventualele degradari, risipe, lipsuri, sustrageri, furturi si stabilirea raspunderilor celor vinovati si luarea masurilor de recuperare a prejudiciilor.

Inventarierea permite stabilirea unor indicatori necesari procesului decizional (stabilirea productiei neterminate, a rezultatelor financiare finale, calculul costului productiei).

Inventarierea contribuie la mobilizarea resurselor interne prin faptul ca ea identifica bunurile fara miscare sau cu miscare lenta, degradate, avariate.

Inventarierea cuprinde:

Toate elementele patrimoniale

Bunurile si valorile detinute cu orice titlu, apartinand altor persoane juridice sau fizice.

Documentul in care se inscriu mijloacele existente, cantitativ, calitativ si valoric, precum si sursele mijloacelor, asa cum sunt ele constatate prin operatia de masurare, cantarire, cuantificare, punctare etc. poarta denumirea de inventar ( lista de inventariere).

Din punct de vedere al metodei contabilitatii, operatiunea de verificare a concordantei dintre datele contabile si realitatea observata, operatiunea care se realizeaza prin inventariere, este menita sa faciliteze intocmirea unui bilant real ale carui posturi reprezentand situatia sintetizata cu ajutorul conturilor, a mijloacelor, surselor si rezultatelor la un moment dat, sa reflecte intocmai existenta faptica a acestora.

Desi continutul inventarului, ca instrument al operatiunilor de inventariere in urma prelucrarii informatiilor potrivit metodei contabilitatii, isi gaseste reflectarea in bilant, intre ele exista mari deosebiri structurale si functionale, astfel:

Inventarul este intocmit pe baza unor constatari faptice, fiind un instrument al operatiei concrete de masurare, cantarire etc. a elementelor patrimoniale, pe cand bilantul este un document contabil, un instrument al operatiei sintetizarii si generalizarii, intocmit in primul rand pe baza datelor in conturi.

Inventarul cuprinde specificarea concreta, amanuntita, cantitativa si valorica a elementelor individualizate din patrimoniul unitatilor, iar bilantul este expresia sintetizata si generalizata in etalon valoric a elementelor patrimoniale, sub dublul lor aspect in cadrul activului si pasivului.

Inventarul furnizeaza informatii numai cu privire la situatia mijloacelor si surselor lor, pe cand bilantul indica, atat situatia mijloacelor si surselor, cat si rezultatele financiare ale activitatilor desfasurate pe o perioada de timp.

Inventarul este un instrument de control cantitativ si valoric al gestionarii, administrarii si pastrarii mijloacelor economice, si a surselor corespunzatoare lor, pe cand bilantul este un instrument al gestiunii economice de control valoric si de analiza a intregii activitati economico-financiare.

Inventarul ca rezultat al constatarii faptice a mijloacelor economice si surselor, poate fi intocmit de catre organele contabile impreuna cu cele ale altor compartimente, pe cand bilantul este intocmit numai de compartimentul contabil.

Din punct de vedere motodologic, inventarul nu presupune interventia anterioara a celorlalte procedee, el fiind rezultatul inscriierii directe a existentului faptic in formularul respectiv, pe cand bilantul este rezultatul intregului proces de ordonare si prelucrare a informatiilor contabile care solicita toate procedeele metodei contabile.

Includerea inventarierii printre procedeele metodei contabilitatii a fost dictata de faptul ca oricat de riguros ar fi organizata evidenta curenta, aceasta nu poate avea un continut real si complet in sens absolut, datorita, in principal, producerii in decursul timpului a unor modificari, indeosebi cu privire la mijloacele de inventar - materiale si banesti - pe care evidenta nu este in masura sa le reflecte in momentul in care ele au avut loc, datorita, in special, naturii acestor modificari si a conditiilor deosebite in care s-au produs. Asemenea modificari pot fi determinate de: neatentie in eliberarea materialelor si a produselor specificate in documente, cresterea sau scaderea cantitativa a bunurilor materiale datorita conditiilor de pastrare si a proprietatilor fizico - chimice, sau chiar sustrageri si disparitia unor bunuri.

Concomitent cu realizarea functiei de verificare a exactitatii datelor reflectate in conturi si punerea de acord a datelor evidentelor operative si contabile cu realitatea, prin intermediul inventarierii se realizeaza si una din cele mai importante sarcini ale contabilitatii si anume aceea privind controlul asupra integritatii mijloacelor economice in gestiune de unitatile economice. Inventarierea face posibila cunoasterea situatiei acestor mijloace in cele mai mici detalii si pe baza informatiilor furnizate de acestea se poate efectua controlul asupra existentei, si deci mentinerii integritatii lor, cat si asupra utilizarii lor cat mai eficiente potrivit prevederilor planului, descoperind totodata lipsurile, sustragerile sau gospodarirea lor neeconomicoasa, pentru a se lua din timp masurile necesare. De asemenea, este de retinut faptul ca prin inventariere se stabilesc raspunderile celor vinovati de eventualele lipsuri, sustrageri etc., masura care contribuie, pe langa recuperarea prejudiciului cauzat, si la intarirea si respectarea disciplinei de stat si financiare.

Inventarierea se efectueaza nu numai cu ocazia intocmirii bilanturilor trimestriale si anuale, ci este prezentata pe toata aria metodei contabilitatii, realizandu-si functia de control si verificare in cadrul celorlalte procedee: calculatia pretului de cost, inregistrarea si sistematizarea informatiilor in conturi etc. Deci, legatura dintre inventariere si bilant, ca instrument al generalizarii informatiilor contabile, presupune corelatia si cu celelalte procedee ale metodei contabilitatii, intre care exista o conditionare reciproca, desi fiecare in parte are o independenta proprie bine precizata.

Este deosebit de important si trebuie subliniat faptul ca pe calea inventarierii, care permite o cunoastere concreta a tuturor elementelor componente ale mijloacelor economice, se realizeaza nu numai o cunoastere cantitativa, ci si calitativa, a starii si trasaturilor tehnice, fizico - chimice, adica valoarea reala a acestora. Aceasta are o semnificatie deosebita pentru activitatea economica in general, deoarece cunoasterea starii mijloacelor economice si a modului de functionare a acestora are o legatura directa cu obiectul activitatii de productie si economice in general, cu rezultatele acestor activitati.

1.2. Scopul, efectuarea si functiile inventarierii

1.2.1.Scopul inventarierii

Este cunoscut faptul ca, la infiintarea unitatilor, procesul de cunoastere contabila trebuie inceput, in primul rand cu mijloacele economice de care dispune societatea respectiva. Pentru aceasta trebuie sa se constate existenta faptica a mijloacelor economice respective sub dublu aspect, sa se intocmeasca inventarul ca baza a bilantului initial, care constituie punctul de plecare pentru deschiderea conturilor, in vederea inregistrarii elementelor de activ si de pasiv, pentru a putea oferi o imagine fidela a pozitiei financiare si a performantei unitatii pentru respectivul exercitiu financiar.

Inventarierea are ca scop:

Determinarea reala a elementelor patrimoniale

Asigurararea integritatii patrimoniului

Repartizarea in timp a cheltuielilor si a veniturilor

Aprecierea cresterilor sau deprecierilor valorilor contabile a elementelor patrimoniale prin stabilirea valorii actuale si a valorii de utilitate

Stabilirea si evaluarea elementelor patrimoniale care sunt aduse ca aport in natura la inceputul activitatii unitatii.

1.2.2.Efectuarea inventarierii

In vederea efectuarii inventarierii, unitatilor patrimoniale le revin urmatoarele obligatii:

-stabilirea perioadelor de inventariere

-organizarea si numirea persoanelor imputernicite sa efectueze inventarierea

-pregatirea conditiilor necesare efectuarii inventarierii

-inregistrarea in contabilitate a tuturor operatiilor aferente exercitiului

-efectuarea faptica a inventarierii

-determinarea rezultatelor inventarierii

-valorificarea rezultatelor inventarierii

In temeiul prevederilor Legii nr. 82/1991, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, unitatile au obligatia sa efectueze inventarierea generala a elementelor de activ si de pasiv detinute la inceputul activitatii,cel putin o data pe an pe parcursul functionarii lor, in cazul fuziunii sau incetarii activitatii, precum si in alte cazuri.² Inventarierea se efectueaza obligatoriu:

La inceputul activitatii unei unitati si are ca obiectiv principal atat constatarea existentei, cat si evaluarea elementelor patrimoniale aportate in natura de catre actionari sau asociati la capitalul

O.MF.nr.1753/2004 pentru aprobarea Normelor privind organizarea si efectuarea inventarierii elementelor de activ si pasiv

social. Elementele patrimoniale aduse ca aport la capital se inscriu in registrul-inventar, grupate pe conturi.

Cel putin odata pe an, pe parcursul functionarii unitatii, se face de regula la sfarsitul anului cu prilejul inchiderii exercitiului financiar.

Unele elemente patrimoniale, se inventariaza, obligatoriu de mai multe ori pe an, asa cum este cazul mijloacelor banesti, a hartiilor de valoare, a cecurilor si a altor valori existente in caseria agentului economic precum si la unitatile de desfacere cu amanuntul, fara case de marcaj unde plata se face direct la vanzator, inventarierea lor efectuandu-se in conformitate cu Regulamentul operatiunilor de casa, emis de Banca Nationala a Romaniei.

Alte elemente patrimoniale se inventariaza obligatoriu la intervale mai mari de un an, asa cum este cazul cladirilor sau constructiilor speciale( 3 ani) si a materialului rulant ( 5 ani).

In cazul fuziunii, divizarii sau incetarii activitatii unei unitati

In cazul calamitatilor naturale (incendii, inundatii,cutremure, furtuni) sau a unor cazuri de forta majora

In cazul predarii-primirii gestiunii

In cazul spargerii sau la cererea organelor de control sau a altor organe prevazute de lege, cu prilejul efectuarii controlului

In cazul modificarii pretutrilor

Ori de cate ori sunt indicii ca exista lipsuri sau plusuri in gestiune care nu pot fi stabilite cert, decat prin inventariere.

Cu prilejul reorganizarii gestiunilor

In alte cazuri prevazute de lege

In cazul in care in situatiile enumerate mai sus, sunt inventariate toate elementele de activ dintr - o gestiune, aceasta poate tine loc de inventariere anuala, cu aprobarea administratorului, a ordonatorului de credite sau a persoanei care are obligatia gestionarii elementelor de activ sau de pasiv, cu conditia asigutarii valorificarii si cuprinderii reyultatelor inventarierii in situatiile financiare intocmite pentru exercitiul financiar respectiv. In situatia inventarierii unor gestiuni pe parcursul anului, in registrul inventar se va cuprinde valoarea stocurilor faptice inventariate si inscrise in listele de inventariere actualizate cu intrarile si iesirile de bunuri din perioada cuprinsa intre data inventarierii si data incheierii exercitiului financiar respectiv.³

Inventarierea se efectueaza la locurile de existenta, depozitare sau pastrare a bunurilor, prin: numarare, cantarire, masurare, alte mijloace de determinare a existentei faptice a bunurilor.

1.2.3.Functiile inventarierii

A: Functia de control concordantei dintre informatiile furnizate de contabilitate si realitate

se compara situatia faptica rezultata in urma inventarierii cu situatia scriptica din contabilitate

in urma acestei operatiuni pot rezulta plusuri si minusuri de inventar si se iau masuri in vedere punerii de acord a soldurilor scriptice cu realitatea

plusurile sau minusurile se refera la: modificari cantitative si calitative ale bunurilor; anumite scaderi cantitative ale bunurilor perisabile; pierderea parametrilor cantitativi datorita expirarii termenului de garantie; posibile furturi, sustrageri; calamitati naturale

cu ajutorul inventarierii se descopera bunurile inutilizabile, comenzile sistate, creantele vechi si neincasate si se iau masuri pentru evitarea sau limitarea pagubelor, pentru cresterea vitezei

de rotatie si sporirea eficientei.

O.MF.nr.1753/2004 pentru aprobarea Normelor privind organizarea si efectuarea inventarierii elementelor de activ si pasiv

B: Functia de stabilire a situatiei nete si a rezultatuluir exercitiului

inventarierea este punctul de pornire si de inchidere al oricarui exercitiu

inventarierea da posibilitatea stabilirii cu exactitate a activelor patrimoniale si a datoriilor, redand corect situatia neta a patrimoniului

pe baza inventarierii se deschid conturile si se inchid la sfarsitul anului cand se definitiveaza bilantul contabil

situatia neta a patrimoniului este data de formula:

C: Functia de calcul si evidenta a stocurilor, consumurilor si a vanzarilor

unitatile mici si mijlocii pot folosi pentru evidenta stocurilor metoda inventarului intermitent care presupune inregistrarea intrarilor de stocuri in patrimoniu direct in conturile de cheltuieli

la sfarsitul fiecarei luni, prin inventariere se stabilesc stocurile finale care se scad din cheltuieli si se inregistreaza in conturile de stocuri

aceste stocuri finale se anuleaza la inceputul lunii urmatoare prin includerea lor in cheltuieli; astfel inventarierea stocurilor de la sfarsitul fiecarei luni sta la baza determinarii iesirilor din depozite ( a consumurilor si a vanzarilor), astfel:

1.3. Principiile inventarierii generale a patrimoniului

Studierea operatiunii de inventariere presupune fundamentarea si cunoasterea caracteristicilor privind multiplele aspecte ale acestui ansamblu metodologic in vederea realizarii lor in practica unitatilor gestionare.

Dintre elementele ce contribuie la precizarea continutului, formei si modalitatilor de inventariere, principiile inventarierii ocupa o pozitie centrala, determinand celelalte caracteristici ce definesc si diferentiaza inventarierea ca procedeu al metodei contabilitatii. Astfel, inventarierea se bazeaza pe o serie de principii a caror esenta determina caracterul complex al metodologiei inventarierii. Dintre acestea mentionam⁴:

Stabilirea cu anticipatie a obiectelor supuse inventarierii si a limitelor ei de

extindere asupra patrimoniului unitatilor. Acest principiu presupune, in functie de specificul activitatii unitatii respective, in primul rand precizarea detailata a obiectelor ce vor fi inventariate precum si gradul de extindere a acestei operatiuni, elemente fara de care inventarierea nu are sens. In functie de obictele supuse inventarierii, care formeaza insasi continutul ei, se stabilesc si se respecta celelalte cerinte privind modul de organizare si de desfasurare a acestei operatiuni.

Desfasurarea inventarierii in intregul ei, ca proces organizatoric si metodologic,

presupune rigurozitatea in executatea tuturor lucrarilor solicitate, fara de care nu este posibila asigurarea calitatiii si eficacitatii scontate.Principiul trebuie respectat in toate fazele operatiunii de inventariere, incalcarea lui afectand insasi sensul si caracterul de verificare si control urmarit a se realiza prin procedeul inventarierii.

Comisiile de inventariere trebuie sa aiba o componenta care sa asigure buna

Staicu Constantin "Contabilitatea agentilor economici", Editura Universitaria, Craiova, 1999 paginile: 399 - 401

desfasurare a operatiunii, sub aspectul pregatirii profesionale a membrilor ei, a respectarii principiului incompatibilitatii efectuarii inventarierii de catre gestionar. Este necesar acest lucru, deoarece in procesul inventarierii se urmareste verificarea si controlul activitatii insasi a gestionarului, vizandu-se respectarea dispozitiilor legale si a cerintelor disciplinei financiare de catre acesta.

Pentru a se putea realiza functia de control a patrimoniului unitatilor, a preveni

eventualele anomalii in gospodarirea avutului obstesc, este necesar ca in procesul inventarierii la nivelul unitatilor sa se respecte principiul obligativitatii efectuarii inventarierii potrivit indicatiilor metodologice stabilite prin actele normative si pe cat posibil, fara intreruperea mersului normal al activitatii unitatii respective. Astfel, este necesar ca normele generale obligatorii privind inventarierea sub toate aspectele ei metodologice, organizatorice si de continut - sa fie respectate si adoptate in functie de specificul si particularitatile unitatilor si ale obiectelor inventarierii.

Pentru a se asigura tuturor elementelor patrimoniale ce se inventariaza un continut

real in concordanta cu cel faptic, inventarierea trebuie sa se sprijine pe constatarea directa si concreta a elementelor ce se controleaza si verifica ( asupra exceptiilor se va hotara in mod special ).

6. Succesul operatiunii verificarii si controlului realizat prin inventariere in cazul bunurilor materiale, este asigurat numai daca se respecta caracterul inopinant al acestei operatiuni, pastrandu-se secretul asupra datei, pentru a nu da posibilitatea interventiei celor raspunzatori de bunurile materiale, de a denatura realitatea inventariata.

7. Inventarierea, pentru a putea realiza functia de control specifica metodei

contabilitatii si a asigura integritatea patrimoniului, presupune cuprinderea tuturor elementelor patrimoniale in sfera acestei operatiuni pe un anumit exercitiu economico-financiar, de regula un an.

De asemenea inventarierea se efectueaza in principiu deodata la toate mijloacele

economice de acelasi fel, in vederea realizarii controlului faptic cat mai exact.

In baza acestor principii se elaboreaza de catre organele statului, normele metodologice privind inventarierea, dat fiind caracterul normativ al contabilitatii.

1.4. Clasificarea inventarierii

Inventarierea este o operatie complexa si se clasifica dupa:

A: Momentul efectuarii ei

a)     inventarieri periodice. Se efectueaza la anumite perioade ( trimestru luna,

decada ). Frecventa acestor inventarieri se stabileste de conducerea fiecarei unitati in functie de particularitatile activitatii acesteia. Numarul inventarierilor din cursul anului este determinat de volumul si structura miscarilor elementelor supuse controlului. Numarul inventarierilor este mai mic pentru acele mijloace care nu prezinta miscari frecvente ( lucrari de investitii) si este mai mare pentru mijloacele cu miscare zilnica( mijloace banesti, materiale, produse finite, marfurile din magazinele comertului cu amanuntul etc).

Inventarierele periodice se fac de regula, in ultima zi a lunii, cand este asigurata compararea datelor inventarierii cu cele din contabilitate sau din evidenta operativa. In alte zile ale lunii, mijloacele economice nu pot fi inventariate decat daca la data respectiva poate fi asigurata compararea elementelor, fie cu datele din evidenta operativa, fie cu datele din evidenta contabila. In situatia cand inventarierea periodica nu poate fi terminata in ultima zi a lunii, aceasta poate fi inceputa mai devreme, urmand ca datele invenatarierii sa fie actualizate cu intrarile si iesirile de mijloace ce au avut loc dupa efectuarea inventarierii.

Inventarierile din timpul anului, in afara de cele prevazue in actele normative,mai sunt obigatorii si in cazul infiintarii, comasarii sau lichidarii unitatilor economice, cu prilejul predarii-primirii unor gestiuni, in cazul unor calamitati, cu ocazia schimbarii preturilor, a controlului gestionar sau de fond etc. Acestea sunt asa numitele inventarieri exceptionale sau exprese.

b)     inventarieri anuale. Se efectueaza obligatoriu la sfarsitul anului

inainte de inchiderea conturilor si intocmirea bilantului contabil. Este o invenatariere generala, totala si completa.

B: Dupa gradul de cuprindere a elementelor patrimoniale

a)       Inventarieri generale. Cuprind totalitatea mijloacelor economice

si a surselor de provenienta, precum si bunurile care apartin altor agenti economici dar care se afla temporar in unitate, creand posibilitatea confruntarii complete si multilaterale a informatiilor contabile cu realitatea constatata prin inventariere.

Inventarierea generala se efectueaza de regula la sfarsitul anului, bilantul

contabil anual trebuind sa contina date confruntate, verificate cu realitatea existenta la data respectiva. In aceasta optica inventarierea generala a mijloacelor economice in special, a carei durata se apreciaza a fi mai mare de o luna, este potrivit sa se efectueze in trimestrul 4 al anului. Inventarierea generala, in principiu, se efectueaza deodata la toate mijloacele economice de acelasi fel ( la toate materialele din depozit etc.). In cazul cand datorita numarului mare al mijloacelor supuse inventarierii sau datorita amplasarii lor, inventarierea nu se poate face deodata, se poate admite ca exceptie efectuarea acesteia in mod treptat.

b)       Inventarieri partiale. Au ca obiect constatarea faptica a existentei anumitor

mijloace economice ( numai anumite elemente sau numai anumite gestiuni). De obicei inventarierile periodice sunt inventarieri partiale.

C: Dupa modalitatea de efectuare

a)     Inventarieri totale. Cuprind toata gama sortimentala care formeaza un

element patrimonial sau toate bunurile din cadrul unei gestiuni.

b)     Inventarieri prin sondaj. Cuprind numai unele sortimente sau numai anumite

bunuri din cadrul unei gestiuni. In cazul in care la inventarierile prin sondaj se constata anumite nereguli, acestea se transforma in inventarieri totale.

D: In functie de conditiile in care se desfasoara

a)     Inventarieri ordinare. Au caracter normal, planificat. Ex: inventarierea anuala

b)     Inventarieri extraordinare. Sunt determinate de anumite situatii

exceptionale, cum ar fi: - la cererea organelor de control

- cu ocazia modificarii preturilor

- la predarea- primirea unei gestiuni

E: Dupa scop inventarierea poate fi

a) Inventariere de constatare a existentei elementelor patrimoniale. Se urmareste existenta mijloacelor economice si a surselor agentilor economici.

b) inventariere pentru determinarea valorii de utilitate a elementelor patrimoniale. Se realizeaza pentru stabilirea importantei si a gradului de folosire a mijloacelor economice.

F: Dupa natura si continutul economic al elementelor supuse inventarierii

a) inventarierea mijloacelor economice de natura materialelor, constructiilor, valorile aflate in casieria unitatii, utilajelor, disponibilitatilor banesti, marfurilor, ambalajelor, obiectelor de inventar, etc.. Particularitatea acestor elemente, ca obiecte ale inventarierii, o constituie faptul ca verificarea si controlul existentei lor se face numai prin inventariere cantitativa, fizica. Exceptie de la acest principiu il constituie verificarea disponibilitatilor din contul bancar, reflectate in conturile societatii, care se face pe baza documentelor in care s-au inregistrat existenta si miscarea lor.

b) inventarierea mijloacelor in miscare - decontare se refera la activele circulante in decontare: clienti, debitori, etc. Se face prin controlul documentelor care au stat la baza formarii creantelor.

c) inventarierea mijloacelor in miscare - transformare care cuprinde productia neterminata, investitii neterminate, etc. Aceasta se refera atat la constatarea faptica, cat si la verificarea documentelor in care s-au consemnat existenta si miscarea acestora incorporate in lucrarile respective.

d) inventarierea obligatiilor cu statul, pentru finantarile primite de la buget pentru imobilizarile corporale si activele circulante, pentru impozite si alte obligatii datorate bugetului de stat, cu banca, pentru imprumuturile acordate, cu furnizorii si creditorii pentru sumele datorate ca elemente de pasiv, etc. Inventarierea acestor elemente se face pe baza documentatiei de finantare, creditare sau de decontare intocmita cu ocazia crearii obligatiilor respective, in functie de natura surselor de provenienta. Caracteristica acestui fel de inventariere o constituie faptul ca, in acest caz, are loc numai operatia de control si verificare, fara ca aceasta sa se consemneze ca atare in inventare sau alte documente de constatare a situatiei reale a elementelor de pasiv.

e) inventarierea mijloacelor aflate in cadrul unitatii la data inventarierii , dar care nu-i apartin, ca de exemplu: utilaje primite cu chirie, materiale primite spre pastrare sau prelucrare etc.