Bilantul principalul element de reflectare a echilibrului financiar

BILANTUL PRINCIPALUL ELEMENT DE REFLECTARE A ECHILIBRULUI FINANCIAR

Patrimoniul unei entitati organizationale ce desfasoara o anumita activitate economico-sociala denumita generic entitate patrimoniala constituie "materia" de reflectare in contabilitatea financiara. Literatura de specialitate a dat notiunii de patrimoniu mai multe acceptiuni dintre care cea mai des utilizata este cea economico-juridica dupa care patrimoniul este format din ansamblul bunurilor si drepturilor si obligatiilor ce caracterizeaza situatia unei unitati patrimoniale la un moment dat.

Putem defini bilantul contabil ca fiind documentul de sinteza cel mai important, care asigura centralizarea si generalizarea datelor agentilor economici intr-o forma sistematica si unitara care prezinta o prezentare de ansamblu si un control al activitatii derulate si a rezultatelor obtinute la sfarsitul perioadei de gestiune.

Bilantul contabil prin structura sa si implicit prin datele pe care le contine reflecta dupa normele metodologice generale si in comparatie cu exercitiul precedent sintetizat si sistematizat, toate elementele de activ si de pasiv ale unitatii patrimoniale la sfarsitul exercitiului, precum si in alte situatii cum sunt: fuziune, incetarea activitatii, etc.

Punctul de plecare in analiza financiara este studiul structurii financiare a bilantului, ceea ce inseamna studiul relatiilor care exista intre diferite posturi de activ si de pasiv, care sa defineasca conditiile de echilibru financiar al intreprinderii, altfel spus, capacitatea de a asigura solvabilitatea sa pentru a preintampina riscul de faliment.

Studiul financiar al bilantului constituie aspectul esential al analizei financiare statice. Ea se sprijina pe examinarea unei situatii contabile (bilantul) stabilita in principal pe baza unei reglementari. Aceasta reglementare care este de origine nationala sau internationala implica constrangeri formale care afecteaza uneori semnificatia economica si financiara a bilantului.

Prezinta in schimb avantajul ca furnizeaza un material informativ relativ uniform, astfel ca analistii financiari pot sa foloseasca principiile generale de analiza si pot sa faca unele comparatii.

Mai putem defini asadar bilantul ca fiind un raport financiar-contabil care reflecta in general bunurile detinute de intreprindere (ACTIV) si datoriile contractate pentru finantarea acestor bunuri (PASIV), cat si diferenta dintre cele doua, respectiv castigul sau paguba proprietarilor intreprinderii. El sintetizeaza starea patrimoniala a intreprinderii la un moment dat.

Bilantul unei intreprinderi trebuie sa ofere informatii relevante referitoare la profitul realizat de intreprindere in perioada unui exercitiu de un an; rentabilitatea la finele exercitiului financiar; la echilibrul ce trebuie sa existe intre resurse si nevoi.

Elementele de activ si de pasiv ale bilantului mai pot fi insa grupate dupa doua optici:

optica functionala care considera intreprinderea ca un portofoliu global de resurse si nevoi reflectand o activitate continua. Clasamentul diferitelor posturi este apoi efectuat dupa functia care corespunde celor trei cicluri: investitii, finantare si exploatare.

optica financiara care considera riscurile intreprinderii legate de indatorare si de lipsa de lichiditate ceea ce poate conduce la incetarea platilor. Aceasta este optica care potrivit careia, ordonarea posturilor de bilant se face de regula in functie de criteriul lichiditatii activului si exigibilitatii pasivului.

Analiza financiara presupune un studiu critic al posturilor sigure ale bilantului contabil spre a opera regrupari ale fondurilor care conduc la un bilant economic in optica functionala si un bilant financiar in optica financiara.

Bilantul constituie instrumentul principal de reflectare a echilibrului financiar. Indiferent de momentul la care se incheie bilantul, mentinerea egalitatii intre sumele totale inscrise in activul si pasivul sau constituie o regula ce trebuie strict respectata la intocmirea bilantului, ea reprezentand de fapt principiul financiar fundamental care sustine constituirea patrimoniului unei intreprinderi. Egalitatea bilantiera este necesara nu pentru ratiuni tehnice sau conventionale ci pentru ca reflecta echilibrul fundamental intre activ si pasiv care sunt de fapt doua reprezentari diferite ale aceleiasi marimi economice. Deoarece pasivul reflecta sursele fondurilor constituite de intreprindere iar activul grupeaza utilizarile carora le sunt afectate aceste fonduri inseamna ca nici o resursa nu poate ramane fara alocare, dupa cum nu poate exista nici o nevoie fara surse de fonduri. In aceste conditii echilibrul dintre suma activului si cea a pasivului reprezinta de fapt echilibrul intre valoarea nevoilor de finantare si cea a resurselor de care dispune intreprinderea.

Prin continutul sau bilantul contabil ofera informatiile necesare pentru aprecierea gestiunii financiare a intreprinderii precum si pentru stabilirea valorii acesteia, el caracterizand marimea resurselor si a utilizarilor la care a recurs un agent economic in cursul unei perioade de gestiune. Deoarece reflecta starea patrimoniala a intreprinderii, bilantul se incheie la sfarsitul perioadei de gestiune, pe elemente de activ respectiv de pasiv.

In teoria si practica economica se remarca mai multe abordari conceptuale ale bilantului si anume:

bilantul patrimonial

bilantul financiar

bilantul functional

1.1. BILANTUL PATRIMONIAL

Conceptia originara a bilantului este conceptia patrimoniala dupa care bilantul este un inventar al averii intreprinderii, realizat in vederea masurarii valorii reale a patrimoniului. In acest caz bilantul patrimonial prezinta interes, pe de o parte pentru actionari care doresc sa cunoasca valoarea patrimoniului lor, iar pe de alta parte pentru creditori deoarece activul intreprinderii constituie pentru ei garantia drepturilor lor. Atat activul cat si pasivul bilantier suporta un dublu criteriu de ordonare:

- criteriul major: pentru active, natura economica a acestora, iar pentru elementele de pasiv, natura lor juridica

- criteriul minor: pentru active lichiditatea (crescatoare) a acestora, iar pentru elementele de pasiv exigibilitatea lor (crescatoare)

1.1.1. Activul Bilantului

Activul bilantului cuprinde pe de o parte bunurile si disponibilitatile detinute de intreprindere iar pe de alta parte drepturile de creanta asupra tertilor. De asemenea pentru o buna informare aici se includ si soldurile conturilor de regularizare si asimilate lor precum si primele privind rambursarea obligatiunilor. Valoarea la care sunt inscrise in bilant elementele de activ, este valoarea neta contabila obtinuta prin diminuarea valorii de intrare in patrimoniu a elementelor de activ cu valoarea amortismentelor si provizioanelor aferente acestora.

Legea contabilitatii nr. 82 din decembrie 1991 structureaza elementele bilantiere de activ in:

active imobilizate

active circulante

conturi de regularizare si asimilate

prime privind rambursarea obligatiunilor

ACTIVELE IMOBILIZATE

Mijloacele sau activele imobilizate reprezinta bunuri si valori destinate a servi o perioada indelungata in activitatea unitatilor patrimoniale (de regula mai mare de un an); deci care nu se consuma la prima lor utilizare, valoarea lor reprezentand esalonat prin includerea in cheltuielile mai multor exercitii in functie de durata de folosire. Se disting urmatoarele structuri de imobilizari:

1. Cheltuieli de constituire sau extindere 2. Cheltuieli de cercetare - dezvoltare 3. Concesiuni, brevete, licente si valori similare 4. Fondul comercial 5. Alte imobilizari necorporale

Imobilizari

necorporale

	Active imobilizate

Imobilizari

corporale

1. Titluri de participare 2. Titluri imobilizate ale activitatii de portofoliu 3. Alte titluri imobilizate 4. Creante imobilizate Creante legate de participatii Imprumuturi acordate pe termen lung Alte creante imobilizate

Imobilizari

financiare

Fig.1.1 Active imobilizate

A. Imobilizari necorporale

Sunt acele imobilizari care nu sunt reprezentate printr-un bun fizic, concret, ci prin valori nemateriale, respectiv printr-un document juridic sau comercial.

1⁰ Cheltuielile de constituire sau extindere reprezinta cheltuielile ocazionate de infiintarea sau dezvoltarea societatii cum sunt:

taxe si alte cheltuieli de inscriere si inmatriculare

cheltuieli privind emiterea si vanzarea de actiuni si obligatiuni

cheltuieli de prospectare a pietei si de publicitate

Aceste cheltuieli se recupereaza esalonat pe calea amortizarii in cel mult 5 ani.

2⁰ Cheltuielile de cercetare - dezvoltare cuprind cheltuielile ocazionate de efectuarea unor lucrari sau proiecte de cercetare - dezvoltare strict individualizate, care sa prezinte garantia eficientei scontate de pe urma lor pentru necesitatile intreprinderii. Pentru a fi inscrise in bilant trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

- directia agentului economic sa aiba intentia concreta de producere si comercializare a procedeului rezultat din cercetare

- proiectele in curs sa fie individualizate si costul lor stabilit prin devize

- fiecare proiect sa aiba sanse de reusita tehnica si de rentabilitate

In afara cazurilor exceptionale (caz de esec cand amortizarea este accelerata) aceste cheltuieli se amortizeaza in maxim 5 ani.

3⁰ Concesiuni, brevete, licente si alte valori similare

Concesiunile cuprind valoarea bunurilor preluate cu acest titlu in patrimoniu de unitatea primitoare si se pot referi fie la ocuparea si exploatarea unei proprietati a domeniului public (concesiune publica) fie la acordul primit de la o firma de a fi reprezentantul sau pe un teritoriu delimitat privind comercializarea anumitor produse (concesiune privata). Concesiunile se amortizeaza pe o perioada egala cu durata contractului de concesiune.

Brevetul de inventie, document pe care organul de stat competent il elibereaza inventatorului, prin care i se recunoaste dreptul de a exploata exclusiv inventia un anumit timp. Se poate transmite altei persoane prin contract de concesiune.

Licenta, in domeniul folosirii rezultatelor cercetarii in productie reprezinta contractul prin care posesorul unui brevet de inventie, marci de fabrica sau de comert, acorda dreptul unei persoane fizice, juridice sau statului, contra unei sume de bani, de a folosi si valorifica partial sau integral brevetul. In comert, licenta constituie autorizatia eliberata de organe de stat competente unei persoane fizice sau juridice pentru import sau export de anumite marfuri.

Know-how - indica totalitatea cunostintelor tehnice si produselor tehnologice ce nu fac obiectul unui brevet, dar au caracter de secret comercial, marca de fabrica, certificat de origine, semn distinctiv al unei firme, intreprinderi, constituit din cuvinte, litere, cifre, reprezentari grafice prin care isi individualizeaza si diferentiaza produsele, lucrarile de cele identificate ale altor firme din tara si strainatate.

Marca de comert indica ca o anumita marfa este comercializata de o anumita unitate comerciala, oferind-o beneficiarului sub garantia acesteia.

Activele imobilizate de aceasta natura se amortizeaza pe durata prevazuta pentru utilizarea lor de catre unitatea care le detine.

4⁰ Fondul comercial reprezinta fondul de comert care nu figureaza in celelalte elemente de patrimoniu, dar care concura la mentinerea sau dezvoltarea potentialului unitatii si este alcatuit din elemente privitoare la:

clientela: fidelitatea, numarul si calitatea clientilor

furnizori: calitatea serviciilor, livrari regulate si de calitate

personal: pregatire, fluctuatie mica

patrimoniu: grad de tehnicitate, calitatea constructiilor, calitatea marcilor de fabrica, dotarea informatica

productie si concurenta: calitatea produselor furnizate, renumele acestora, preturile concurentiale practicate, numarul, pozitia si calitatea concurentilor.

Fondul comercial nu se comercializeaza decat in cazuri exceptionale (demolare, etc.)

5⁰ Alte imobilizari necorporale

La alte imobilizari necorporale se includ programele informatice create de unitate sau achizitionate de la terti, pentru necesitatile de utilizare proprii si care se refera la prestatia intelectuala necesara elaborarii programelor.

Programele informatice se analizeaza in functie de durata potentiala de utilizare dar nu mai mult de 3 ani.

B. Imobilizari corporale

Imobilizarile corporale constituie substanta agentului economic si reprezinta bunuri care au o structura materiala asupra carora agentii economici exercita un drept real, fiind elemente de patrimoniu ce definesc capacitatea tehnica de productie si comercializare. In categoria acestora intra:

terenuri si amenajari la terenuri

mijloace fixe - cladiri

constructii speciale

masini, utilaje si mijloace de transport

alte imobilizari corporale

1⁰ Terenuri si amenajari la terenuri

Terenurile nu sunt supuse amortizarii modificandu-si valoarea doar prin reevaluare. Aici se includ terenuri agricole si silvice, terenuri fara constructii, terenuri cu zacaminte, cu constructii, etc.

Spre deosebire de terenuri, amenajarile la terenuri se amortizeaza.

La intrarea in patrimoniu terenurile se inregistreaza la valoarea stabilita conform legii, in functie de clasele de fertilitate, suprafata si amplasarea acestora si alte criterii, la costul de achizitie sau la valoarea de aport.

Amenajarile la terenuri includ racordarea la sistemul de alimentare cu energie, de canalizare, imprejmuirile, lucrarile de acces, etc.

2⁰ Mijloacele fixe

Mijloacele fixe sunt imobilizari corporale supuse amortizarii. Legea defineste mijlocul fix ca fiind obiectul singular sau complexul de obiecte ce se utilizeaza ca atare si indeplineste cumulativ urmatoarele conditii:

are o valoare de intrare mai mare de 1.000.000 lei

are o durata normala de utilizare mai mare de 1 an.

Mijloacele fixe se clasifica in:

cladiri (productive si neproductive)

constructii speciale (mine, sonde, cai ferate)

masini, utilaje si mijloace de transport (masini si instalatii care actioneaza direct asupra materiilor prime modificand insusirile acestora (strunguri, freze, etc.), autovehicule, etc.)

alte imobilizari corporale (aparate si instalatii de masurare (ampermetre, voltmetre, etc.), animale de munca, plantatii, unelte, accesorii de munca si inventar gospodaresc)

Aceasta clasificare sta la baza delimitarii mijloacelor fixe ca obiecte de evidenta, la elaborarea catalogului duratelor de serviciu normale si a normelor de amortizare.

In imobilizarile necorporale si corporale se introduc si imobilizarile in curs, adica investitiile neterminate pana la finele exercitiului, bunuri facturate de furnizori dar nereceptionate.

C. Imobilizari financiare

Imobilizarile financiare constau in plasamente ale capitalului sau ale altor resurse pe timp indelungat in titluri sau actiuni pentru a obtine drepturi la formarea capitalului altor societati si prin aceasta calitatea de a participa la luarea deciziilor privind strategia si gestiunea societatii, precum si/sau pentru acordarea de imprumuturi, respectiv creante pe termen lung in scopul obtinerii de venituri.

Imobilizarile financiare cuprind:

Titlurile de participare reprezinta drepturile sub forma de actiuni sau alte titluri de valoare in capitalul altor unitati patrimoniale, intr-o cota care asigura unitatii detinatoare exercitarea unui control sau o influenta notabila in decizia si gestiunea unitatii respective (cel putin 10% din capitalul societatii emitente)

Titlurile imobilizate de activitati de portofoliu sunt acele titluri (actiuni sau parti sociale) dobandite in vederea realizarii unor venituri financiare, fara a viza interventia in gestiunea unitatii patrimoniale emitatoare.

Creantele imobilizate se formeaza in special prin:

- acordarea de imprumuturi pe termen lung societatilor la care unitatea detine titluri de participare plus dobanzile aferente creantelor imobilizate

- acordarea de imprumuturi pe termen lung altor societati neincluzandu-se aici bancile sau alte institutii specializate avand anumite interese economice sau manageriale

- alte creante imobilizate pe timp indelungat (garantii si cautiuni depuse de unitatea patrimoniala la terti in vederea garantarii unei executii a unei obligatii)

ACTIVE CIRCULANTE

Activele circulante sunt elemente de patrimoniu de activ destinate ciclului de exploatare, fiind de regula elemente cu durata sub un an.

Capitalul banesc initial este pus in miscare transformandu-se in stocuri diferite in functie de natura si obiectul activitatii intreprinderii. Ele difera si ca pondere si ca feluri de stocuri. Unele sunt stocuri in vederea revanzarii (marfuri) altele sunt stocuri in vederea prelucrarii, iar altele sunt stocuri care sprijina prelucrarea sau vanzarea.

Prelucrarea se desfasoara in timp. Procesele ce se desfasoara necesita durata mai mare sau mai mica. In acest interval de timp se intalnesc stocuri ale productiei in curs sau imobilizari in curs de executie.

Odata ciclul de fabricatie parcurs apar diferite stocuri de semifabricate destinate vanzarii sau produse finite destinate vanzarii.

Vanzarea poate fi cu incasare imediata pe bani sau cash, ori o vanzare pe credit pe o durata convenita cu clientii, cumparatorii. In situatia ultima apar drepturile de creanta de incasat. De asemenea intreprinderea face o seama de cheltuieli legate de promovare, de contracte de natura comerciala trimitandu-si specialistii, emisarii in diferite zone. Asa apar debitorii sai care constituie un element de activ in care stau stocati banii sau anumite valori (active) de intreprindere in scopuri bine definite.

1. Stocuri de materii prime si materiale

Stocuri 2. Productia in curs

3. Stocuri de produse

Fig.1.2 Active circulante

Stocuri

1⁰ Stocurile de materii prime si materiale includ:

stocuri de materii prime - materii prime care se gasesc in produsul finit partial sau integral in aceeasi stare initiala sau in una transformata

materiale consumabile: din care fac parte materialele auxiliare, combustibili, materiale pentru ambalat, piese de schimb, seminte si materiale de plantat, furaje si alte materiale consumabile

obiectele de inventar sunt bunuri care au o durata de utilizare mai mare de 1 an dar nu au valoarea individuala pentru a fi mijloc fix sau au durata de folosire mai mica de 1 an indiferent de valoarea lor: echipament de protectie, echipament de lucru, SDV-uri, AMC-uri.

baracamente si amenajari provizorii - bunuri fie achizitionate, fie constituite de unitatea patrimoniala in scopul executarii lucrarilor si prestatiilor de constructii.

stocuri aflate la terti - cuprinde stocurile de materii prime, obiecte de inventar, produse, animale, marfuri, ambalaje aflate la alte unitati patrimoniale in pastrare, custodie, consignatie, prelucrare sau pentru alte scopuri.

2⁰ Productia in curs este productia care se gaseste in faze intermediare de prelucrare pe masini, nefiind insa nici productie finita nici semifabricate, precum si produsele nesupuse probelor si receptiei tehnice sau necompletate in intregime.

3⁰ Stocurile de produse cuprind:

semifabricatele - bunurile aflate in diferite faze ale procesului de productie, terminate intr-o sectie de prelucrare si care urmeaza fie a fi prelucrate in continuare, fie a fi vandute la terti.

produse finite - bunuri care au parcurs toate etapele procesului tehnologic si urmeaza a fi vandute

produse reziduale - constau in principal din rebuturi, bunuri care nu satisfac cerintele din standarde si caietul de sarcini privind calitatea si fiabilitatea lor

animale folosite pentru buna desfasurare a procesului de exploatare

marfuri - bunuri achizitionate pentru a fi vandute ulterior in scopul obtinerii de profit

Creante

Creantele reflecta sumele banesti ce urmeaza a fi incasate de agentul economic, reprezentand contravaloarea marfurilor, produselor, semifabricatelor vandute si/sau serviciilor si lucrarilor prestate. Creantele cuprind:

a) creantele de exploatare

clientii - exprima drepturi de creanta ale intreprinderii ca urmare a vanzarii pe credit comercial pe o durata acordata de intreprindere clientilor sai

debitorii - reprezinta sume sau valori acordate personalului intreprinderii sau altor terti si care urmeaza a se deconta ulterior

b) creantele in afara exploatarii - incluzand sumele de bani ce urmeaza a fi primite de agentul economic dar care nu au legatura cu activitatea de exploatare (decontari cu asociatii privind capitalul)

Disponibilitati

Disponibilitatile sunt cele mai lichide elemente patrimoniale si sunt formate din:

Casa, conturi la banci si acreditive - reprezentand sumele, lichiditatile detinute de intreprindere

Titluri de plasament - sunt elemente ale unei categorii de active si anume valori mobiliare. Pot constitui valori mobiliare: actiunile, obligatiunile, bonurile de subscriere autonoma, partile de fondator, certificatele de investitor si titlurile participative

CONTURI DE REGULARIZARE SI ASIMILATE

Acestea cuprind:

cheltuieli constatate in avans care urmeaza a se include esalonat pe cheltuieli in perioada urmatoare

diferente de conversie activ, adica diferentele nefavorabile intre valoarea de intrare a creantelor si datoriilor in devize si valoarea acestora la cursul ultimei zile a exercitiului

PRIME PRIVIND RAMBURSAREA OBLIGATIUNILOR

Reprezinta diferenta dintre valoarea de emisiune si valoarea de rambursare. Aceste prime sunt cheltuieli financiare ce trebuie amortizate pe durata imprumutului.

1.1.2. Pasivul Bilantului

Pasivul bilantului exprima aceeasi marime ca si activul dar din alt punct de vedere si anume al resurselor de finantare a elementelor de activ. Asadar el grupeaza resursele de care dispune agentul economic pentru a finanta utilizarile sale care sunt grupate in ordinea exigibilitatii crescatoare. Elementele patrimoniale de pasiv sunt conform legii contabilitatii:

capitalul propriu

provizioanele pentru riscuri si cheltuieli

datoriile

conturile de regularizare pasiv

Capitalul propriu

Capitalul propriu cuprinde fondurile proprii de care dispune un agent economic, din care se finanteaza cea mai mare parte a activelor imobilizate a unei intreprinderi. El reprezinta suma urmatoarelor elemente:

- capitalul social - ansamblul aporturilor in bani si natura efectuate de catre asociati la constituirea societatii si la marirea capitalului. Este structurat in actiuni sau parti sociale si reprezinta garantia pe care o ofera intreprinderea creditorilor sai.

- prime legate de capital - rezulta din operatiile de crestere a capitalului realizat fie in numerar, fie prin aport in natura sau cu ocazia unei fuziuni.

Se disting 3 tipuri de prime legate de capital:

prime de emisiune - reprezinta excedentul dintre valoarea de emisiune si valoarea nominala a actiunilor sau partilor sociale.

prime de fuziune - apar in cazul fuziunii a doua sau mai multor societati si reprezinta excedentul dintre valoarea bunurilor primite ca aport si valoarea nominala a actiunilor emise cu ocazia fuzionarii

prime de aport - apar in cadrul cresterii de capital prin aport in natura si reprezinta excedentul dintre valoarea aporturilor in natura la capitalul social subscris si valoarea nominala a actiunilor emise.

- diferente din reevaluare - reprezinta soldurilor diferentelor intre valoarea actuala (mai mare) si valoarea inregistrata in contabilitate (mai mica) a activului reevaluat, urmand a fi transferate la rezerve sau incorporate in capitalul social. Se evalueaza doar imobilizarile corporale si financiare din totalul activelor.

- rezerve - sunt beneficii afectate in mod durabil intreprinderii pentru majorarea capitalului sau acoperirea pierderilor.

Se deosebesc:

rezerve legale - constituite anual din rezultatul brut in cota de 5% pana la atingerea unui nivel de 20% din capitalul social

rezerve statutare - constituite din profitul net conform statutului

alte rezerve - neprevazute de lege sau de statut care pot fi constituite facultativ pe seama profitului net pentru acoperirea pierderilor, cresterea capitalului social, rascumpararea propriilor actiuni sau in alte scopuri.

- rezultatul reportat reprezinta beneficiul a carui repartizare a fost amanata de AGA

- rezultatul exercitiului - reprezinta diferenta dintre veniturile si cheltuielile totale putand fi favorabil sau nefavorabil.

fonduri proprii - se constituie din surse bine delimitate cu un scop precizat,care formeaza:

fondul de dezvoltare - constituit din amortizarea mijloacelor fixe, din profitul net si din vanzarea activelor avand ca scop finantarea activelor fixe achizitionate

fondul de participare a salariatilor la profit - constituit pe seama profitului net si destinat recompensarii salariatilor

alte fonduri

- subventii pentru investitii - sume de bani alocate de la Bugetul de Stat sau din alte surse pentru finantarea unor activitati pe termen lung. In aceasta categorie de subventii se include si valoarea bunurilor de natura imobilizarilor primite cu titlu gratuit sau constatate in plus cu ocazia inventarierii. Subventia se inregistreaza la venituri exceptionale pe masura amortizarii bunurilor respective

- planificare reglementate - se constituie pe seama cheltuielilor, potrivit dispozitiilor legale, deduse din EBE servind procesului de autofinantare al intreprinderii. In aceasta grupa se includ provizioanele: pentru investitii constituite in cadrul contractului de participare a salariatilor la profit; pentru acoperirea fluctuatiilor de curs valutar, pentru acoperirea cresterii de preturi; alte provizioane reglementate (amortismentele derogatorii, implantari in strainatate; plusuri de valoare neinvestite)

Provizioane pentru riscuri si cheltuieli

Sunt destinate acoperirii de riscuri si cheltuieli pe care evenimentele survenite sau in curs de desfasurare le fac probabile. Astfel de evenimente privesc cazuri precise dar realizarea lor este nesigura. Provizioanele reflecta politica de prudenta economica, de anihilare sau reducere a riscurilor care apar in activitatea firmei. Se pot constitui:

provizioane pentru litigii;

provizioane pentru garantii acordate clientilor;

provizioane pentru cheltuieli de repartizat pe mai multe exercitii;

provizioane pentru pierderi din schimb valutar;

alte provizioane.

Datoriile

Datoriile reprezinta sume straine atrase si imprumutate de unitatea economica pentru a finanta o parte din elementele de pasiv pe o perioada mai mult sau mai putin indelungata. Datoriile sunt regasite sub forma de:

imprumuturi si datorii asimilate;

furnizori si conturi asimilate ;

avansuri primite de la clienti;

alte datorii.

Imprumuturile si datoriile asimilate constituie datoriile financiare si asimilate cuprind:

emisiunea de obligatiuni;

credite bancare pe termen lung si mijlociu (peste 1 an);

datorii privind concesiunile, brevetele, licentele preluate in patrimoniu;

datoriile legate de participatii;

alte imprumuturi (credite primite prin conturile curente la banci si dobanzile aferente, precum si creditele bancare pe termen scurt)

Furnizorii si conturile asimilate cuprind:

furnizori;

efecte de plata;

efecte de plata pentru imobilizari;

furnizori facturi nesosite.

Avansurile primite de la clienti reflecta sursele datorate clientilor pentru avansurile sau aconturile incasate de la acestia si carora nu li s-au livrat produsele.

Alte datorii se reflecta la datoriile fata de:

personal: remuneratii datorate, drepturi de personal neridicate;

asigurari si protectia sociala: sumele datorate organismelor de asigurari si protectie sociala;

Bugetul de Stat: impozitul pe profit, impozit pe salarii, TVA de plata;

Asociatii (dividende de plata)

Datoriile fata de furnizori, de personal, Bugetul de Stat sau local, asociati si creditori diversi au un caracter cvasipermanent aflandu-se permanent ca sursa de finantare pe termen scurt.

Conturi de regularizare si asimilate

Se refera la veniturile inregistrate in avans si diferentele de conversie pasiv.

Veniturile inregistrate in avans - reprezinta incasari sau creante aferente unor bunuri nelivrate ale unor lucrari sau prestatii neefectuate si care nu afecteaza veniturile exercitiului.

Diferentele de conversie pasiv - reprezinta profituri latente din conversiile de schimb la sfarsitul exercitiului si sunt diferente favorabile de curs valutar intre data de intrare a creantelor si datoriile exprimate in devize i data inchiderii exercitiului financiar.

Bilantul contabil are in componenta sa si situatii de sinteza economica sau de control fiscal, cuprinzand urmatoarele piese constitutive:

Bilantul propriu-zis (prezentat anterior);

Contul de profit si pierdere care ofera informatii asupra activitatii de productie, comerciale sau financiare a unitatii patrimoniale, a modului cum aceasta isi gestioneaza afacerile prin dimensionarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor pe care le genereaza;

Contul de executie (in cazul institutiilor publice);

Anexa la bilant - are menirea sa intregeasca informatiile date de bilant si contul "Profit si Pierderi" cu privire la anumite posturi din bilant, completand si explicand datele inscrise in acesta. Anexa la bilant contine informatii suplimentare privitoare la situatia patrimoniala si financiara, rezultatele aferente exercitiului incheiat, cum sunt:

situatia activelor imobilizate (valoarea acestora, amortizarile si provizioanele aferente lor).

Situatia stocurilor si productia in curs de executie la valori brute, redandu-se elementele ce compun posturile de bilant referitor la aceste active

situatia creantelor si datoriilor

determinarea rezultatului fiscal

situatia repartizarii rezultatului exercitiului

Raportul de gestiune

Asadar bilantul contabil nu cuprinde doar bilantul propriu-zis ci si contul de profit si pierdere si anexa la bilant; o asemenea formulare creeaza o stare de ambiguitate, o formula mai clara fiind cea propusa de Directiva a 4-a europeana.

1.2. BILANTUL FINANCIAR

Bilantul patrimonial raspunde cerintelor de ordin juridic, contabil si fiscal, fara a raspunde cu promptitudine obiectivelor financiare care urmaresc mai ales probleme viitoare, potentiale cu care s-ar putea confrunta intreprinderea. Pentru a raspunde acestor obiective se construieste bilantul financiar plecand de la bilantul patrimonial, fie prin agregarea anumitor date, fie prin divizarea altora astfel incat sa se obtina marimi semnificative pe plan financiar.

Bilantul financiar este stabilit intr-o optica de lichidare a intreprinderii, el intereseaza actionarii si tertii, mai ales imprumutatorii care se tem de punerea in redresare juridica a intreprinderii fiind adusi sa supravegheze de aproape solvabilitatea si lichiditatea intreprinderii. Poarta numele de bilant lichiditate-exigibilitate si urmareste sa puna in evidenta capacitatea intreprinderii de a-si asuma angajamente asumate fata de terti. Pe baza datelor din bilantul financiar se analizeaza riscul nermambursarii datoriilor de catre intreprindere si structura patrimoniului sau, informatiile fiind oferite in special celor care au contribuit la constituirea patrimoniului, dar nu numai. Asadar bilantul financiar ii intereseaza pe:

actionari - care doresc sa cunoasca valoarea patrimoniului la evolutia marimii acestuia, durata de lichidare a acestuia in eventualitatea unei recuperari de capitaluri

creditori - care doresc sa cunoasca valoarea patrimoniului intreprinderii care reprezinta garantia realizarii drepturilor lor

Pe baza datelor si a detaliilor prezentate in anexa la bilant se vor modifica datele contabile astfel incat ordonarea posturilor de activ si pasiv sa se faca exclusiv pe criterii de lichiditate respectiv exigibilitate.

Corectiile care se vor aduce vor opera atat asupra activului cat ti asupra pasivului bilantului. Asupra activului corectiile urmaresc obtinerea a doua marimi:

imobilizari nete

active circulante

Asupra pasivului aceste corectii urmaresc obtinerea a trei marimi:

capitaluri proprii

datorii pe termen mediu si lung

datorii pe termen scurt

Pentru constituirea bilantului financiar se foloseste bilantul contabil (dupa repartizarea profitului) pe baza caruia din anexa la bilant se aplica urmatoarele corectii:

1⁰ Retratarea bilantului

Aceasta retratare presupune:

a)     - eliminarea elementelor de activ fictiv

b)     - eliminarea conturilor de regularizare

c)     - reclasificarea provizioanelor pentru riscuri si cheltuieli

2⁰ Inregistrarea datoriei fiscale

3⁰ Regruparea elementelor bilantiere prin agregarea anumitor date si divizarea altora in functie de lichiditate respectiv exigibilitate.

1⁰ Retratarea bilantului

a) Elementele de activ fictiv sunt considerate nonvalori, sunt elemente care in caz de vanzare nu pot da nastere unui flux de numerar si in consecinta ele trebuie eliminate din partea de activ. Dar pentru a se pastra egalitatea bilantiera ele trebuie scazute cu aceeasi valoare si din pasivul bilantului.

Daca avem in vedere tabelul 1.1 in partea stanga observam elemente de activ fictiv iar in partea dreapta sunt trecute elementele de pasiv care se vor diminua cu aceeasi valoare.

Tabelul 1.1

Eliminarea activelor fictive

b) Conturile de regularizare pasiv se refera la:

Diferente de conversie pasiv (beneficii latente). Cu aceasta diferenta favorabila de curs valutar se majoreaza capitalurile proprii (rezerve)

Venituri inregistrate in avans - care se includ in capitalurile proprii (rezerve)

Decontari din operatiuni in curs de clasificare (sold creditor)cu suma carora se majoreaza capitalurile proprii

Schematic eliminarea conturilor de regularizare pasiv se prezinta astfel:

In partea stanga sunt prezentate posturile de pasiv care se elimina

In partea dreapta sunt prezentate posturile de pasiv care se majoreaza cu aceeasi suma

Tabelul 1.2

Eliminarea conturilor de regularizare pasiv

c) Provizioanele pentru riscuri si cheltuieli vor fi incluse in capitaluri proprii doar daca reprezinta elemente fara obiect real. In acest caz provizioanele constituite se asimileaza rezervelor. Daca ele insa reprezinta riscuri reale, au un scop si o valoare bine precizata si exista o mare probabilitate de folosire a lor vor fi asimilate datoriilor cu scadenta mai mare sau mai mica de 1 an, dupa caz.

2⁰ Inregistrarea datoriei fiscale determina pe de o parte diminuarea capitalurilor proprii si pe de alta parte cresterea datoriei pe termen scurt.

Datoria fiscala reprezinta obligatia societatii ca urmare a cresterii veniturilor impozabile si reprezinta impozitul amanat asupra:

- provizioanelor reglementate

- subventiile pentru investitii

- diferentele de conversie pasiv

- veniturile inregistrate in avans

- decontarile asupra operatiilor in curs de clasificare

- provizioanelor pentru riscuri si cheltuieli neincluse la datorii

3⁰ Regruparea elementelor bilantiere

Aceasta regrupare presupune separarea elementelor bilantiere de activ in 2 marimi:

Active imobilizate nete cu durata mai mare de 1 an

Active circulante cu durata de utilizare mai mica de 1 an

Pentru aceasta unele creante si imobilizari financiare sunt regrupate dupa lichiditatea lor fiind trecute dupa caz la active imobilizate sau la active circulante

Asupra pasivului se fac regrupari de elemente bilantiere astfel incat apar doua marimi: capitaluri permanente cu o exigibilitate mai mare de 1 an si datorii pe termen scurt cu o exigibilitate mai mica de 1 an. Insa la capitalurile permanente se mai face o divizare a acestora in functie de natura surselor (proprii sau externe) reflectand capitaluri proprii si datorii pe termen lung.

In final, bilantul financiar va arata astfel:

ACTIV	PASIV
CAPITAL PERMANENT   ACTIVE IMOBILIZATE NETE Imobilizari necorporale Imobilizari corporale Imobilizari financiare >1 an (inclusiv creante > 1 an)	CAPITALUL PROPRIU DATORII PE TERMEN MEDIU SI LUNG
ACTIVE CIRCULANTE Stocuri Creante < 1an (inclusiv imobilizari financiare < 1an) Disponibilitati	DATORII PE TERMEN SCURT catre furnizori catre salariati catre bugetul statului catre banci
TOTAL ACTIV	TOTAL PASIV

Fig 1.3 Bilantul financiar

1.3. BILANTUL FUNCTIONAL

Bilantul functional ofera o imagine dinamica a patrimoniului intreprinderii spre deosebire de cel financiar care ofera o imagine statica asupra patrimoniului ce caracterizeaza strict momentul in care este inlocuit.

Pentru conducerea intreprinderii este preferabil bilantul functional deoarece permite analiza evaluarii intreprinderii si a evolutiei sale precum si evidentierea problemelor financiare generate de aceasta activitate.

Bilantul functional este utilizat de analistul financiar datorita urmatoarelor caracteristici:

permite realizarea unei analize dinamice deoarece pleaca de la premisa de continuitate a activitatii, iar elementele de activ si pasiv sunt privite ca structuri supuse unei permanente schimbari pe parcursul evolutiei financiar - patrimoniale a intreprinderii

face posibila identificarea nevoilor de finantare pe care le are intreprinderea si in acelasi timp a surselor de finantare disponibile.

Conceptia functionala a bilantului considera bilantul ca pe un ansamblu de utilizari (activul bilantului) si resurse (pasivul bilantului) ceea ce permite analiza activitatii pe cicluri de operatiuni cu luarea in considerare a rolului fiecarui element patrimonial in functionarea intreprinderii. Daca in cazul bilantului financiar criteriul de ordonare a elementelor era gradul de lichiditate si exigibilitate, in cazul bilantului functional criteriul de ordonare il constituie functiunea careia ii apartin elementele fara sa tinem seama de lichiditate si exigibilitate.

In conceptia functionala activul bilantului va cuprinde toate bunurile consumate in activitatea economica (inclusiv bunurile asupra carora nu au drept de proprietate) iar in pasivul bilantului vom regasi resursele de finantare pentru fiecare categorie de utilizari. Ca utilizari, bunurile devin mijloace care sunt grupate dupa destinatie in mijloace imobilizate si circulante iar sursele de finantare corespondente sunt impartite in surse stabile si resurse de activitati curente.

Bilantul functional se structureaza in functie de apartenenta posturilor din bilantul contabil la diferite cicluri de operatiuni cum ar fi:

ciclul de investitii - cuprinde ansamblul de decizii privind achizitionarea de active fixe corporale sau financiare, finantarea acestor investitii trebuind sa se realizeze din surse stabile.

ciclul de exploatare - presupune derularea unor operatiuni specifice de aprovizionare, productie, stocare, vanzare, in urma carora se degaja un flux material (produse, lucrari, servicii) si unul financiar (de incasari si plati)

ciclul de finantare - cuprinde operatiunile derulate intre intreprindere si proprietarii de capital (actionari si creditori) si permite eliminarea decalajelor dintre fluxul de lichiditati de intrare si de iesire degajat de ciclul de exploatare.

Pentru intocmirea bilantului functional se utilizeaza valoarea de origine a elementelor care-l compun. Valoarea de origine este cea care a venit la inregistrarea elementelor in momentul intrarii in patrimoniu.

Realizarea bilantului functional presupune 2 etape:

A.    Tratarea posturilor din bilantul contabil si din afara lui

B.    Ordonarea posturilor de activ si pasiv pe cicluri de operatiuni

A). Tratarea posturilor din bilantul contabil

Pentru intocmirea bilantului functional se parcurg urmatorii pasi:

Elementele de activ se inregistreaza la valoarea bruta pentru a reconstitui investitia initiala care s-a facut in momentul achizitionarii lor. Pentru a inregistra valoarea bruta la valoarea neta se adauga amortizarile si provizioanele contabilizate.

Amortizarea este inregistrata in pasiv pentru a mentine egalitatea A = P

Conceptul de nonvaloare sau de activ fictiv nu se mai utilizeaza tocmai pentru ca patrimoniul este privit in mod dinamic ca element de continuarea a activitatii.

Mijloacele fixe detinute in leasing se asimileaza activelor imobilizate sporind nivelul acestora cu valoarea de contractare iar in contrapartida pentru pasiv se majoreaza imprumuturile pe termen mediu si lung cu partea ramasa de achitat si capitalul propriu cu partea achitata (amortizata)

Partea de cheltuieli inregistrate in avans care privesc mai multe exercitii viitoare (cheltuieli cu reparatiile capitale) sunt asimilate investitiilor si majoreaza valoarea activelor imobilizate iar cheltuielile inregistrate in avans care sunt aferente strict exercitiului viitor se asimileaza creantelor.

Postul decontari din operatiuni in curs de clasificare va suferi modificari in ceea ce priveste separarea lui in parti ale exploatari si in afara exploatarii ca de altfel si a postului cheltuieli constatate in avans.

Titlurile de plasament desi sunt considerate utilizari temporare lichide nu sunt transformate in lichiditati intr-un timp prea scurt ceea ce determina plasarea lor in utilizari temporare in afara exploatarii.

Primele de rambursare a obligatiunilor se elimina din activ iar in contrapartida pentru pasiv se diminueaza imprumuturile pe termen mediu si lung (se procedeaza astfel deoarece prin respectarea principiului "valorii de origine" se considera ca primele de rambursare nu au fost acordate.

Diferentele de conversie activ si pasiv nu se mai inregistreaza ca atare iar pentru revenirea la valoarea de origine se procedeaza astfel: cu valoarea diferentelor de conversie activ se majoreaza creantele sau se diminueaza obligatiile (functie de natura acestora) respectiv cu valoarea diferentelor de conversie pasiv se diminueaza creantele sau se majoreaza obligatiile (in functie de natura acestora)

Veniturile inregistrate in avans sunt asimilate datoriilor de exploatare deoarece din perspectiva continuarii activitatii intreprinderii au o obligatie fata de clienti.

Diferentele de reevaluare trebuie neutralizate, eliminate deoarece conduc la modificarea costului istoric al imobilizarilor corporale si financiare. In acest fel, nivelul lor se scade atat din activele reevaluate cat si din capitalurile proprii.

B). Ordonarea posturilor de activ si de pasiv pe cicluri de operatiuni

In urma tratarii posturilor bilantului contabil si a ordonarii posturilor bilantiere pe ciclul de operatiuni va rezulta bilantul functional are forma urmatoare:

ACTIV	PASIV
Ciclul de investitii   Ciclul de finantare   Active imobilizate - la valoarea bruta + mijloace fixe in leasing - valoarea de cumparare + cheltuielile de repartizat	Capital propriu + provizioane pentru riscuri si cheltuieli + amortizarea cumulata a imobilizarilor proprii

  + amortizarea cumulata a mijloacelor fixe in leasing

Datorii: financiare pe termen mediu si lung

+ valoarea neachitata a mijloacelor fixe in leasing

- prime de rambursare a obligatiunilor

TOTAL ACTIVE CICLICE (STABILE)

TOTAL RESURSE CICLICE (STABILE)

Ciclul de exploatare

Stocuri

Creante

+ cheltuieli inregistrate in avans

+ diferente de conversie activ

- diferente de conversie pasiv

+ titluri de plasament

Furnizori si conturi asimilate

Clienti-creditori

Alte datorii de exploatare

Datorii de exploatare total

+ venituri inregistrate in avans

+ diferente de conversie pasiv

- diferente de conversie activ

Ciclul de trezorerie

TOTAL ACTIVE CICLICE (DE EXPLOATARE)

TOTAL PASIVE CICLICE (DE EXPLOATARE)

Disponibilitati banesti (la banca sau in casa)

Credite pe termen scurt

Soldul creditor al contului curent la banca (linie de credit)

Trezorerie de activ

Trezorerie de pasiv

Fig. 1.4 Bilantul functional

Reprezentarea schematica de mai sus reprezinta si ciclurile de operatiuni care se desfasoara in unitate. Apar patru cicluri de operatiuni: de investitii, de exploatare, de trezorerie si de finantare, insa de fapt unii economisti considera ciclu de trezorerie ca fiind integrat in cel de exploatare rezultand in final cele trei cicluri care stau la baza conceptiei functionale a bilantului ciclul de investitii, cel de exploatare si ciclul de finantare.

Analiza bilantului functional nu are ca scop inventarierea averii si angajamentelor intreprinderii, ci intelegerea nevoilor acesteia si a modului lor de finantare, obiective care trebuie sa reflecte imaginea derularii diferitelor cicluri de exploatare.